Omisiunea pronuntarii asupra cererii de amanare a cauzei pentru lipsa de aparare. Sanctiune

Prin sentinta nr. 684/C din 7 aprilie 2010 pronuntata de Tribunalul Valcea s-a admis in parte actiunea formulata de reclamanta SC V. SRL Baile Olanesti impotriva paratelor SC I. SR Baile Olanesti si SC T. SRL Baile Olanesti si in consecinta, paratele au fost obligate sa-si dea acordul scris in forma autentica pentru executarea lucrarilor de amenajare la imobilul proprietatea reclamantei situat in Baile Olanesti, jud. Valcea, iar in caz de refuz s-a dispus ca hotararea sa tina loc de acord scris pentru efectuarea lucrarilor mentionate.

A fost respinsa cererea privind obligarea paratelor la plata daunelor cominatorii, paratele fiind obligate la plata sumei de 1.798 lei cheltuieli de judecata .

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca partile detin in coproprietate terenul si acoperisul imobilului, iar paratele refuza in mod abuziv sa-si dea acordul la efectuarea lucrarilor de demolare acoperis, supraetajare si reamenajare interioara, intrucat aceste lucrari nu afecteaza dreptul de coproprietate, iar cladirea are asigurata in continuare rezistenta, stabilitatea si siguranta in exploatare.

Apelul declarat de parate impotriva acestei sentinte a fost admis prin decizia nr. 66/A-COM din 8 septembrie 2010 a Curtii de Apel Pitesti, sentinta fiind schimbata in tot, cu consecinta respingerii actiunii.

In considerentele deciziei s-a retinut ca, asupra aceleiasi constructii, reclamanta si paratele sunt in coproprietate fortata asupra terenului si acoperisului, ca nu a fost vorba despre efectuarea unor lucrari de refacere a acoperisului initial, ci, despre modificari substantiale ale acestuia, care schimba forma si structura, cu influente asupra intregii cladiri, astfel ca nu erau incidente dispozitiile art. 1073 C. civ., refuzul paratelor avand la baza natura dreptului de coproprietate fortata, nefiind vorba despre o exercitare abuziva a drepturilor, in sensul art. 970 alin. (1) C. civ.

De asemenea s-a retinut ca nu este vorba despre existenta autoritatii de lucru judecat cu dosarul finalizat prin decizia nr. 758 din 28 mai 2010 a Curtii de Apel Pitesti, prin care s-a respins actiunea avand ca obiect obligarea Primarului Baile Olanesti la emiterea autorizatiei de construire.

Impotriva deciziei din apel reclamanta a declarat recurs, in temeiul art. 304 pct. 1 si 9 C. proc. civ., solicitand casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru solutionarea cererii de amanare pentru lipsa de aparare din 7 septembrie 2010 si a exceptiei invocata din oficiu de catre instanta, cu obligarea intimatelor-parate la plata cheltuielilor de judecata .

In dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta sustine ca decizia s-a pronuntat nelegal, in conditiile in care la dosar exista o cerere de amanare pentru lipsa de aparare asupra careia instanta nu s-a pronuntat.

De asemenea, a invocat din oficiu exceptia privind competenta materiala de solutionare a cauzei, asupra careia nu s-a mai pronuntat.

Pe fond, recurenta sustine ca s-a retinut in mod gresit, in dezacord cu probele existente la dosar, coproprietatea fortata a partilor asupra acoperisului, cand in fapt, acesta ii apartine doar reclamantei.

Intimatele au depus la dosar concluzii scrise (filele 21-27), la 25 ianuarie 2011, prin care au solicitat respingerea recursului, aratand in aparare ca cererea este neintemeiata fata de natura dreptului de coproprietate fortata si inexistenta unui izvor al obligatiei avand in vedere temeiul de drept invocat, art. 1073 si urm. C. civ.

Astfel, se arata ca nu exista un izvor al obligatiei, nici delictual si nici contractual, astfel ca intimata nu are o obligatie de dus la indeplinire pe calea executarii silite, iar pe de alta parte, obligatia solicitata a fi executata silit este una intuitu personae.

Analizand recursul prin prisma motivelor invocate se va retine ca este fondat, pentru urmatoarele considerente:

Apelul declarat de parate a fost solutionat de Curtea de Apel Pitesti, sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, la primul termen de judecata, respectiv la data de 8 septembrie 2010.

Anterior, la data de 7 septembrie 2010 reclamanta-intimata a formulat o cerere de amanare a cauzei pentru lipsa de aparare, neinregistrata, dar anexata la fila 19 din dosar asupra careia instanta de apel nu s-a pronuntat in nici un fel.

Despre aceasta cerere nu se face vorbire in preambulul hotararii, dar aceasta nici nu poarta vreo mentiune din care sa rezulte eventual, primirea acesteia dupa pronuntare.

Scriptul exista la dosar, este cusut si numerotat anterior hotararii, iar omisiunea de a se pronunta asupra cererii se incadreaza in dispozitiile art. 105 C. proc. civ., intimatei fiindu-i incalcat dreptul la aparare garantat de art. 22 din Constitutia Romaniei, precum si dreptul la un proces echitabil, in raport de art. 6 din CEDO.

Din aceasta perspectiva, este intemeiat motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. care include toate neregularitatile procedurale care atrag sanctiunea nulitatii, cu exceptia celor prevazute la punctele 1-4, precum si nesocotirea unor principii fundamentale a caror nerespectare nu se incadreaza in alte motive de recurs, cum este in speta dreptul la aparare.

De asemenea, dreptul la aparare al partilor a fost incalcat si prin aceea ca, desi a ramas in pronuntare pe exceptie, Curtea a solutionat litigiul pe fond .

Astfel, potrivit consemnarilor din practicaua deciziei, instanta, din oficiu, a pus in discutia partilor prezente (reprezentantului conventional al apelantelor) natura juridica a litigiului si competenta materiala de solutionare a acestuia.

Concluziile orale asupra chestiunii puse in discutie s-au referit la competenta instantei de contencios administrativ, solicitandu-se anularea sentintei si trimiterea cauzei spre competenta solutionare instantei de contencios administrativ, curtea consemnand ca ramane in pronuntare pe exceptia invocata.

Cu toate acestea, fara sa asculte concluzii si pe fondul litigiului, curtea a lasat nesolutionata exceptia de necompetenta materiala ridicata din oficiu si, admitand apelul paratelor, a schimbat sentinta primei instante, dezlegand pe fond cauza, prin respingerea actiunii reclamantei.

In baza acestor considerente, retine ca recursul este intemeiat potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., urmand a fi admis in baza art. 312 alin. (5), cu consecinta casarii deciziei nr. 66/A-COM din 8 septembrie 2010 a Curtii de Apel Pitesti si trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, urmand ca cererea privind plata cheltuielilor de judecata sa fie solutionata odata cu rezolvarea irevocabila a litigiului care le-a generat, conform art. 274 si urm. C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC V. SRL BAILE OLANESTI impotriva deciziei nr. 66/A-COM din 8 septembrie 2010 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal, pe care o caseaza si trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

Irevocabila.

Pronuntata in sedinta publica, astazi 1 februarie 2011.