Realizarea prin executare silita a unei creante fiscale de catre executorul de drept comun

Prin sentinta civila nr. 2447/2010 pronuntata de Judecatoria Bistrita in dosarul nr. 9567/190/2009 a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatei Administratia Finantelor Publice Bistrita; exceptia lipsei de interes invocata de intimatul FOV; admisa contestatia la executare formulata de contestatoarea S.C. T S.R.L. in contradictoriu cu intimatii FOV, S.C. T S.R.L. si Administratia Finantelor Publice Bistrita, si, in consecinta: s-a dispus anularea tuturor actelor de executare ulterioare somatiei intocmite in dosarul executional nr. 215/2009 al Biroului executorului judecatoresc AVD.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs intimatul FOV.
Analizand hotararea prin prisma criticilor aduse prin motivele de recurs, tribunalul retine ca recursul este fondat pentru motivele ce se succed.
Este intemeiata critica referitoare la retinerea de catre prima instanta a nulitatii actelor de executare efectuate de BEJ AV pe motiv ca fiind pornita o executare pentru o creanta fiscala de catre executorul fiscal, aceasta avea prioritate si ca astfel pentru creanta fiscala doar organul de executare fiscala putea sa faca executare, si ca procedandu-se altfel executarea fiind facuta de un organ de executare necompetent, actele de executare intocmite de acesta sunt nule.
Retinerea primei instante este gresita intrucat chiar daca au existat doua executari incepute, una pe baza unui titlu executor in conditiile Codului de procedura civila si una pe baza unui titlu executor in baza Codului de procedura fiscala, sechestrul a fost aplicat numai de organul de executare potrivit Codului de procedura civila, dar de care a luat la cunostinta organul de executare fiscala.
Acest din urma organ de executare a renuntat la continuarea procedurii incepute pe Codul de procedura fiscala, a comunicat titlu executor fiscal organului de executare de drept comun, care cu ocazia distribuirii pretului vanzarii bunurilor sechestrate a respectat ordinea de prioritate in distributia pretului, acordand intreaga suma incasata, dupa scaderea cheltuielilor de executare, in contul creantei fiscale.
In aceste conditii si in lipsa unor norme care sa sanctioneze cu nulitatea absoluta realizarea prin executare silita a unei creante fiscale de catre executorul de drept comun, nu se poate retine nulitatea actelor de executare efectuate in dosarul nr. 215/2009 al BEJ AV.
Existenta unor norme derogatorii in materie de competenta in materia executarii silite pentru creante fiscale nu aduce in discutie un conflict de norme de ordine publica care sa se excluda.
Ar fi un formalism excesiv, ce nu a fost in atentia legiuitorului, respectiv de a crea un raport de excludere intre cele doua forme de executare, ci de a stabili o competenta speciala pentru o recuperare in conditii de celeritate a creantelor fiscale si cu prioritate.
Existenta punerii in discutie a raportului dintre special si general nu trebuie privit intotdeauna de excludere in favoarea specialului, intrucat trebuie avut in vedere si intentia legiuitorului care in speta este apreciata in sensul susmentionat. Formalismul rezolvarii cunoscute a raportului aratat ar fi in speta excesiv, in conditiile aratate ale derularii executarii.
In cauza ratiunile aratate ale legiuitorului au fost respectate, intrucat recuperarea creantei fiscale a fost realizata cu prioritate, de altfel singura in limita sumei incasate din vanzarea bunurilor sechestrate.
In sensul celor aratate sunt si dispozitiile art. 373/4 din Codul de procedura civila potrivit carora in cazul mai multor executari silite, acestea se vor putea reuni, efectuandu-se o singura executare de catre executorul care a implinit actul de executare, cel mai inaintat, iar daca executarile sunt in acelasi stadiu, de catre executorul care a inceput cel dintai executarea, chiar daca ele au fost pornite de organe de executare diferite, in afara de cazul in care legea prevede altfel.
Dispozitiile art. 136 alin. 9 din Codul de procedura fiscala care prevad competenta de executare a organului de executare fiscala in situatia pornirii executarii silite asupra bunurilor debitorului, atat pentru realizarea titlurilor executorii primei creante fiscale, cat si pentru titluri ce se executa in conditiile prevazute de alte dispozitii legale nu sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii in caz de nerespectare.
Pe de alta parte, ar fi de un formalism excesiv, asa cum s-a mai aratat in alta abordare, aplicarea sanctiunii nulitatii actelor de executare efectuate de un executor de drept comun cat timp organul de executare fiscala a achiesat la procedura de executare inceputa de executorul mentionat mai sus si cat timp s-a respectat ordinea de preferinta prevazuta de Codul de procedura fiscala in realizarea creantelor prin distribuirea pretului.
Fata de cele expuse, nu se regaseste in cadrul argumentelor primei instante vatamarea suferita de contestatoare prin executarea silita contestata, ca si conditie prevazuta de art. 399 Cod procedura civila.
Nici critica privitoare la vatamarea suferita ca urmare a diminuarii sumei rezultate din vanzarea bunurilor, cu suma reprezentand cheltuieli de executare, nu este intemeiata intrucat in conformitate cu dispozitiile art. 371/7 alin. 4 din Codul de procedura fiscala constituie titlu executoriu. Pe de alta parte, organul de executare fiscala, interesat in recuperarea creantei fiscale, nu a facut nicio opozitie la recuperarea acestor cheltuieli .
In acelasi timp, contestatoarea aflandu-se in culpa pentru neexecutarea obligatiei fata de creditorul intimat FO, nu poate imputa creditorului aratat pornirea executarii silite cu consecinta avansarii de catre acesta a cheltuielilor de executare .
Imprejurarea pornirii executarii silite si de catre organul fiscal, necunoscuta de creditorul persoana fizica FO, nu este imputabila acestuia ci contestatoarei, care in atare situatie trebuie sa suporte consecintele.