Stabilirea in mod corect a taxei de timbru de instanta de fond

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Bacau sub nr. 2556/110, reclamanta SC P.C.I. SRL (fosta SC A.&D. SRL) a chemat in judecata paratii P.B.IO. si P.B.IR., pentru ca prin hotarare judecatoreasca, sa fie obligata la plata sumei de 169.980,81 RON, debit principal neachitat aferent contractului de prestari servicii din 02 aprilie 2007, penalitati de intarziere de 0,2% pe zi intarziere, calculate la debitul principal de la data de 08 noiembrie 2007 si pana la data achitarii integrale a debitului restant si a cheltuielilor de judecata .

Reclamanta a depus, la primul termen de judecata, precizari la actiune, aratand ca solicita obligarea paratilor la plata sumei de 169.980,81 RON debit principal, 320.923,77 RON, penalitati de intarziere, conform calcului anexat, pentru perioada 8 noiembrie 2007 - 9 iunie 2010 si penalitati de 0,2% pe zi intarziere, de la data de 09 iunie 2010, pana la achitarea integrala a debitului.

Prin sentinta civila nr. 360 din 4 mai 2011, pronuntata de Tribunalul Bacau in Dosarul nr. 2556/110/2010, a fost admisa exceptia insuficientei timbrari si a fost anulata ca insuficient timbrata actiunea formulata de reclamanta SC P.C.I. SRL Bacau (fosta SC A.&D. SRL Bacau), in contradictoriu cu paratii P.B.IO. si P.B.IR., astfel cum a fost precizata.

Pentru a hotari astfel, instanta a retinut faptul ca, i s-a pus in vedere reclamantei, la mai multe termene, sa achite diferenta de taxa de timbru, iar aceasta nu s-a conformat, fiind invocate dispozitiile art. 20 alin. (1) si (3) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora, taxele de timbru se platesc anticipat sau pana la termenul stabilit de instanta, iar sanctiunea pentru nerespectarea acestei obligatii este anularea cererii.

A mai retinut instanta ca, desi aparent, actiunea ar putea fi anulata doar in parte in limita sumei solicitate, dar netimbrate, in realitate, avand in vedere dispozitiile art. 35 alin. (6) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora ``daca in momentul inregistrarii, actiunea sau cererea a fost taxata corespunzator obiectului initial, dar a fost modificata ulterior, ea nu va putea fi anulata integral, ci va trebui solutionata in limitele in care taxa judiciara de timbru a fost achitata", instanta a retinut ca aceasta dispozitie legala nu este aplicabila in cauza de fata, deoarece diferenta de taxa de timbru neachitata este datorata pentru actiunea initiala, care nu a fost timbrata corespunzator si nu pentru modificarea (precizarea) ulterioara a cuantumului pretentiilor.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal, reclamanta SC P.C.I. SRL Bacau, criticand solutia pentru nelegalitate si netemeinicie.

Curtea de Apel Bacau, sectia a II-a civila, contencios administrativ si fiscal, prin decizia nr. 78/2011 din 14 octombrie 2011 a admis apelul formulat de reclamanta SC P.C.I. SRL Bacau, a anulat sentinta apelata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut ca, in speta, cele doua capete de cerere formulate au caracter distinct de sine statator si finalitate diferita, asa incat taxa de timbru trebuia stabilita de instanta pentru fiecare cerere in parte .

Prin urmare, intr-o asemenea imprejurare instanta nu putea anula intreaga actiune ca insuficient timbrata, ci trebuia sa o solutioneze in limitele in care taxa s-a platit in mod legal.

In acest context, s-a retinut ca, daca instanta de fond ar fi procedat la determinarea taxei de timbru in mod distinct pentru fiecare cerere dedusa judecatii, si nu in mod global, atunci ar fi putut face aplicarea cu usurinta a dispozitiilor art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997, in sensul de a solutiona pe fond capatul de cerere pentru care taxa de timbru s-a platit in mod legal.

Impotriva acestei decizii, in termen legal, paratii P.B.IO. si P.B.IR. au declarat recurs in temeiul dispozitiilor art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ., solicitand admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, modificarea in tot a deciziei atacate, in sensul respingerii apelului reclamantei ca nefondat.

Critica adusa deciziei atacate se refera in esenta la faptul ca, instanta de apel a retinut in mod eronat ca instanta de fond nu putea anula intreaga actiune, ci trebuia sa o solutioneze in limitele in care taxa de timbru s-a platit in mod legal, intrucat dispozitiile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997, invocate de instanta de apel nu sunt aplicabile in cauza de fata, deoarece diferenta de taxa de timbru neachitata era datorata pentru actiunea initiala, care nu fusese timbrata corespunzator si nu pentru (modificarea) precizarea ulterioara a cuantumului pretentiilor.

Mai sustin recurentii ca, analizarea calculului taxei judiciare de timbru in calea de atac apelului este inadmisibila atata timp cat norma speciala reglementeaza calea de atac impotriva modului de stabilire a taxei de timbru, respectiv art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, aspect ce putea fi valorificat de catre reclamanta, potrivit textului de lege mai sus-evocat, iar nu sa conteste valoarea taxei judiciare de timbru stabilita de instanta, prin motivele de apel.

O alta critica vizeaza faptul ca instanta de apel a interpretat gresit dispozitiile legale ce stabilesc modul de determinare a valorii taxabile a actiunii introductive si ca, desi in fata instantei de fond s-a pus in vedere reclamantei sa achite taxa judiciara de timbru, in valoare de 7.916 RON pana Ia termenul din data de 01 septembrie 2010, reclamanta nu s-a conformat obligatiei impusa de instanta.

De asemenea, se sustine de catre recurentii ca, in mod gresit a retinut instanta de apel ca actiunea principala a fost structurata pe doua capete de cerere distincte, cu finalitate diferita, atata timp cat in speta, este vorba de plata unui singur debit, suma de bani este compusa din debitul principal si penalitati, astfel ca acestea nu au o finalitate diferita.

Analizand critica adusa deciziei atacate in raport de temeiurile de drept invocate, Inalta Curte constata ca aceasta este nefondata, urmand ca recursul declarat de paratii P.B.IO. si P.B.IR. sa fie respins, pentru urmatoarele considerente:

Examinand actele si lucrarile dosarului, Inalta Curte constata ca, cele doua capete de cerere formulate de catre reclamanta SC P.C.I. SRL Bacau au caracter distinct de sine statator si finalitate diferita, asa incat, taxa de timbru trebuia stabilita de instanta de fond pentru fiecare cerere in parte, sens in care nu se putea anula intreaga actiune ca insuficient timbrata, ci trebuia solutionata, in limitele in care taxa de timbru a fost achitata in mod legal.

In acest context se constata ca, instanta de fond nu a procedat la stabilirea taxei de timbru in mod distinct, pentru fiecare capat de cerere al actiunii, situatie in care, instanta de apel a apreciat ca solutia de anulare integrala a actiunii ca insuficient timbrata este nelegala, in conditiile in care s-a achitat o taxa de timbru substantiala, deoarece numai pentru capatul de cerere privitor la plata debitului principal taxa de timbru datorata era de 6786,2 RON, suma mai mica decat valoarea pe care societatea reclamanta o achitase initial, in suma de 7.916 RON, astfel cum s-a dispus prin incheierea din data de 9 iunie 2010.

In raport de acestea, in cuantificarea taxei de timbru, initial stabilita la suma de 7.916 RON si ulterior, completata cu suma de 4414,84 RON, nu rezulta cu claritate la ce valori ale pretentiilor s-a raportat instanta de fond si la care din cele doua capete de cerere formulate in cauza.

Astfel, se constata ca, in mod corect Curtea de Apel Bacau a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece instanta de fond nu a determinat taxa judiciara de timbru, in conditiile art. 14 din Legea nr. 146/1997 si art. 11 din Normele metodologice de aplicare ale legii, si nu a pus in vedere reclamantei obligatia de a achita taxa de timbru, in conformitate cu prevederile legale.

Pentru aceste considerente, in temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de paratii P.B.IO. si P.B.IR.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de paratii P.B.IO. si P.B.IR. impotriva deciziei nr. 78/2011 din 14 octombrie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Bacau, sectia a II-a civila, contencios administrativ si fiscal.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 18 septembrie 2012.