Contestatie in anulare. Invocarea de catre contestator a nelegalei citari a uneia dintre partile in litigiu.

1. Neregularitatea actelor de procedura, implicit a celor privind citarea partilor, este sanctionata, potrivit art. 108 C.proc.civ., cu nulitatea relativa care poate fi invocata, inclusiv in cadrul contestatiei in anulare, numai de partea vizata de indeplinirea nelegala a actului procedural.

Prin urmare, cum contestatorul nu invoca necitarea sa potrivit cu cerintele legii, acesta nu are abilitatea procesuala sa formuleze contestatie in anulare pentru neindeplinirea legala a citarii altor parti din proces.

2. Dispozitiile art. 318 teza I C.proc.civ. vizeaza greseli materiale cu caracter procedural care au dus la pronuntarea unei solutii eronate. In aceasta categorie intra greseli de fapt, involuntare, comise prin confundarea unor date esentiale ale dosarului cauzei. Fiind un text de exceptie, notiunea de greseala materiala nu trebuie sa fie interpretata extensiv.

Greseala materiala nu trebuie sa fie nici rezultatul modului in care instanta ar fi inteles sa aprecieze o proba sau sa interpreteze un text de lege, pentru ca altfel s-ar ajunge pe o cale ocolita la judecarea inca o data a aceluiasi recurs. Ca atare, criticile vizand pretinse greseli de judecata, respectiv de apreciere a probelor si de interpretare a unor dispozitii legale de drept substantial sau procedural, nu se circumscriu motivelor expres si limitativ prevazute de lege pentru contestatia in anulare, ci reprezinta, de fapt, adevarate motive de recurs.

Prin decizia nr. 789/R din 3 septembrie 2015, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila a respins, ca inadmisibila, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 644 din 25.05.2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, formulata de revizuentii A., B. si C.

Pentru a decide astfel, instanta a retinut, in esenta, ca decizia atacata pe calea revizuirii nu face parte din categoria celor ce sunt supuse acestei cai de atac intrucat nu este o hotarare care sa fi evocat fondul cauzei.

Astfel, prin decizia civila nr. 644 din 25.05.2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, impotriva careia s-a formulat cererea de revizuire, s-a respins, ca nefondata, contestatia in anulare formulata de contestatorii A., B. si C. impotriva deciziei civile nr. 1303/A din 17.12.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a V-a civila, precum si impotriva incheierii de sedinta din data de 22.01.2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie .

Hotararea prin care s-a respins contestatia in anulare nu este susceptibila de revizuire, deoarece aceasta nu evoca fondul, in sensul prevazut de art. 322 C.proc.civ. si, ca atare, cererea de revizuire a fost respinsa, ca inadmisibila.

Impotriva acestei decizii au declarat recurs revizuentii A., B. si C.

Recursul a fost inregistrat pe rolul Inaltei Curti la data de 1 octombrie 2015.

La data de 24 noiembrie 2015, intimatul D. a formulat cerere de aderare la recurs.

Prin decizia nr. 2743 din 02.12.2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia I civila, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentii A., C. si B. impotriva deciziei nr. 789/R/2015 a Curtii de Apel Bucuresti. A fost respinsa, ca inadmisibila, cererea de aderare la recurs formulata de intimatul D.

Pentru a decide astfel, instanta de recurs a retinut, in esenta, ca decizia pronuntata de Curtea de apel este irevocabila, in sensul dispozitiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 raportat la art. 328 alin. (1) C.proc.civ., intrucat a fost pronuntata in solutionarea unei cereri de revizuire care vizeaza o decizie prin care s-a solutionat o contestatie in anulare formulata impotriva unei hotarari data in recurs care, in conformitate cu dispozitiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C.proc.civ. raportat la dispozitiile art. 320 alin. (3) din acelasi cod, are caracter irevocabil.

De asemenea, cu privire la cererea de aderare la recurs s-a retinut ca, spre deosebire de apel, care are caracter devolutiv, in etapa recursului se cerceteaza numai nelegalitatea hotararii recurate, iar cererea de aderare la recurs contravine dispozitiilor imperative referitoare la conditiile de exercitare si natura caii de atac extraordinare a recursului.

La data de 07.12.2015, A., C. si B. au formulat contestatie in anulare impotriva deciziei nr. 2743 din 02.12.2015 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia I Civila.

In motivarea contestatiei in anulare, intemeiata in drept pe art. 317 pct. 1 si 2, art. 318 teza I C.proc.civ., contestatorii au sustinut ca instanta de recurs trebuia sa decline dosarul in favoarea Sectiei de contencios administrativ si ca instanta a judecat cauza cu procedura nelegal indeplinita, intrucat existau inadvertente cu privire la numele intimatului E., preluand astfel greselile instantelor anterioare.

Se mai arata ca intimatul D. trebuia sa achite integral taxa de timbru judiciar, fiind mentinut nelegal in proces de instantele judecatoresti.

In concluzie, s-a solicitat admiterea contestatiei si declinarea cauzei spre competenta solutionare Sectiei de contencios administrativ si fiscal.

Contestatia in anulare va fi respinsa, pentru considerentele care succed:

Prin cererea de fata s-au invocat ca motive de contestatie in anulare dispozitiile art. 317 alin. (1) pct. 1 si 2, precum si art. 318 teza I C.proc.civ.

In legatura cu primul motiv de contestatie in anulare, potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., hotararile irevocabile pot fi atacate cu contestatie in anulare, pentru motivele aratate mai jos, numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, cand procedura de chemare a partii, pentru ziua cand s-a judecat pricina nu a fost indeplinita potrivit cu cerintele legii.

In cuprinsul contestatiei in anulare, contestatorii nu invoca necitarea lor potrivit cu cerintele legii, ci faptul ca intimatul E. a fost citat gresit pe numele de (a��), in loc de (a��), desi aceasta persoana nu a formulat contestatie in anulare.

Neregularitatea actelor de procedura, implicit a celor privind citarea partilor, este sanctionata, potrivit art. 108 C.proc.civ., cu nulitatea relativa care poate fi invocata, inclusiv in cadrul contestatiei in anulare, numai de partea vizata de indeplinirea nelegala a actului procedural, interesata a invoca.

Asadar, contestatorii nu au abilitatea procesuala sa formuleze contestatie in anulare pentru neindeplinirea legala a citarii altor parti din proces.

In legatura cu motivul de contestatie in anulare prevazut de art. 317 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., potrivit acestui text legal, hotararile irevocabile pot fi atacate cu contestatie in anulare cand hotararile au fost date cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta, numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

Ipoteza prevazuta de textul de lege se refera la incalcarea normelor de competenta publica, deci se poate invoca incalcarea competentei generale, materiale si teritoriale exclusive, la care se refera art. 159 C.proc.civ.

In contestatie se invoca incalcarea competentei functionala a Sectiei I civila, solicitandu-se declinarea cauzei la Sectia de contencios administrativ si fiscal, fara a se motiva in fapt si in drept .

Raportat la motivul prevazut de art. 317 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ. se constata ca acesta nu a fost motivat si argumentat in concret. Fiind in fata unei cai extraordinare de atac care impune o verificare numai a motivelor expres prevazute procedural, fara caracter devolutiv, instanta nu se poate substitui partii pentru o examinare a unor argumente posibile.

Pe de alta parte, din dispozitiile alin.(1) ale art. 317 C.proc.civ. rezulta ca trebuie indeplinite doua conditii pentru admisibilitatea contestatiei in anulare de drept comun si anume ca hotararea atacata sa fie irevocabila, in conditiile art. 377 alin.(2) C.proc.civ., iar motivele contestatiei sa nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

In speta, prima conditie este indeplinita, hotararea atacata fiind pronuntata de o instanta de recurs, in schimb cea de-a doua cerinta nu este realizata.

Astfel, raportat la aceasta conditie, contestatia in anulare nu este admisibila daca partea poate sau a putut sa formuleze critici prin exercitarea apelului sau recursului si nu a facut-o. Aceasta inseamna, in conturarea caracterului subsidiar al contestatiei in anulare, ca partea nu are un drept de optiune intre o cale de reformare si calea de retractare.

Or, in cauza, la termenul din 02.12.2015, in fata instantei de recurs, recurentii-revizuenti (contestatorii din prezenta cauza) au precizat ca renunta la cererea de declinare a dosarului la Sectia de contencios administrativ.

Drept urmare, motivul de contestatie in anulare prevazut de art. 317 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ. nu poate fi primit, deoarece contestatia in anulare nu poate fi intemeiata pe motive pe care contestatorii au omis sa le invoce in cadrul apelului si recursului, intrucat imposibilitatea de a le fi invocat in cadrul acestora reprezinta o conditie esentiala pentru admiterea contestatiei in anulare.

De asemenea, criticile intemeiate pe dispozitiile art. 318 teza I C.proc.civ. sunt nefondate.

Potrivit art. 318 teza I C.proc.civ., hotararile instantelor de recurs pot fi atacate cu contestatie in anulare, cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale esentiale, determinante pentru solutia pronuntata.

Textul de lege vizeaza greseli materiale cu caracter procedural care au dus la pronuntarea unei solutii eronate. In aceasta categorie intra greseli de fapt, involuntare, comise prin confundarea unor date esentiale ale dosarului cauzei.

Din continutul deciziei contestate nu rezulta existenta unor greseli materiale care sa duca la anularea acesteia.

In speta, contestatorii au formulat critici vizand eventuale greseli de judecata, considerand ca instanta de recurs s-a antepronuntat gresit pe exceptia de inadmisibilitate a recursului, a interpretat eronat actele juridice deduse judecatii si a dat o apreciere gresita a probelor administrate in cauza.

Practic, contestatorii confunda semnificatia sintagmei ``greseala materiala`` cu pretinse greseli de judecata, respectiv de apreciere a probelor si de interpretare a unor dispozitii legale de drept substantial sau procedural.

Or, in intelesul normei prevazute de art. 318 C.proc.civ., prima ipoteza a contestatiei in anulare speciale, greseala materiala vizeaza o eroare formala, care desi distincta de greseala materiala care poate fi indreptata in conditiile art. 281 C.proc.civ., nu poate fi exercitata pentru remedierea unor greseli decurgand din aprecierea probelor si interpretarea unor dispozitii de drept substantial sau procedural.

Fiind un text de exceptie, notiunea de greseala materiala nu trebuie sa fie interpretata extensiv.

Greseala materiala nu trebuie sa fie nici rezultatul modului in care instanta ar fi inteles sa aprecieze o proba sau sa interpreteze un text de lege, pentru ca altfel s-ar ajunge pe o cale ocolita la judecarea inca o data a aceluiasi recurs.

Or, imprejurarile reclamate de contestatori nu se circumscriu, motivelor expres si limitativ prevazute de lege pentru contestatia in anulare, ci reprezinta, de fapt, adevarate motive de recurs.

In consecinta, ele nu pot fi valorificate intr-o contestatie in anulare, deoarece contestatia in anulare nu deschide calea recursului la recurs, ci tinde la retractarea unei hotarari pentru inlaturarea neregularitatilor formale, expres si limitativ prevazute de lege, savarsite de instanta cu ocazia judecatii, iar nu pentru ca judecata pe fond nu a fost bine facuta.

Inalta Curte are in vedere si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. In mod constant, Curtea reaminteste faptul ca nici o parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, solutionat definitiv si irevocabil, numai in scopul de a obtine o rejudecare a cauzei; contestatia in anulare nu poate avea semnificatia unui ``apel-recurs deghizat``, ci trebuie sa fie justificata numai de circumstante esentiale si imperative. O cale extraordinara de atac nu poate fi admisa pentru simplul motiv ca instanta a carei hotarare este atacata a apreciat gresit probele sau a aplicat gresit legea, in absenta unui ``defect fundamental``. De asemenea instanta europeana, permanent a subliniat ca principiul securitatii raporturilor juridice implica respectarea principiului res iudicata, iar posibilitatea de desfiintare a unei hotarari definitive si irevocabile, afecteaza dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Conventie (cauza Mitrea vs. Romania, 26105/03 Hotararea din 29 iulie 2008).

Fata de cele ce preced, nu sunt indeplinite cerintele art. 318 teza I C.proc.civ., astfel ca, sub acest aspect, se impune respingerea contestatiei in anulare, aceasta fiind nefondata.

Pentru considerentele expuse, constatand ca nu sunt incidente motivele de contestatie in anulare reglementate de art. 317 alin. (1) pct. 1 si 2 si art. 318 teza I C.proc.civ., Inalta Curte a respins contestatia in anulare.