1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 587 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala cu referire la art. 97 alin. (1), (2), (3), (6), (10), (11) si (13) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, exceptie ridicata de M.N. in Dosarul nr. XXXX/256/2017 al Tribunalului Constanta - Sectia penala, care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. YYYYD/2017.
2. La apelul nominal lipseste autorul exceptiei. Procedura de citare este legal indeplinita.
3. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neintemeiata. Referitor la invocarea de catre autorul exceptiei a principiului non reformatio in pejus se arata ca etapa procesuala avuta in vedere este cea a executarii hotararilor penale, etapa in care principiul anterior mentionat nu este incident . Se sustine ca, in materia executarii pedepselor penale, legiuitorul are libertatea de a stabili termenele si conditiile in care persoana condamnata sa isi exercite drepturile prevazute de lege.
C U R T E A,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
4. Prin Incheierea din 16 iunie 2017, pronuntata in Dosarul nr. XXXX/256/2017, Tribunalul Constanta - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 587 alin. (2) si art. 587 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala cu referire la art. 97 alin. (1), (2), (3), (6), (10), (11) si (13) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, exceptie ridicata de M.N. intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei contestatii formulate impotriva unei sentinte penale prin care a fost respinsa propunerea de liberare conditionata facuta de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate cu privire la autorul exceptiei.
5. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, cu privire la art. 587 alin. (2) din Codul de procedura penala, se sustine ca prevederea legala criticata este neconstitutionala in masura in care persoanei condamnate i se inrautateste situatia in propria cale de atac, prin stabilirea de catre instanta a unui termen, de cel mult un an, in care cererea de liberare conditionata nu poate fi reinnoita, termen care incepe sa curga de la data ramanerii definitive a hotararii prin care se constata ca nu sunt indeplinite conditiile pentru acordarea liberarii conditionate. Se arata ca aplicabilitatea principiului non reformatio in pejus este anihilat prin faptul ca dispozitia legala criticata prevede ca termenul fixat de prima instanta incepe sa curga de la data ramanerii definitive a hotararii de respingere a contestatiei. Se sustine ca, pentru aceste motive, persoanei condamnate ii este incalcat, in mod grav, dreptul de acces liber la justitie. Se mai arata ca textul criticat este lipsit de claritate, precizie si previzibilitate, intrucat nu prevede criteriile pe baza carora este stabilit, de catre instanta, termenul dupa care cererea de liberare conditionata poate fi reinnoita. Referitor la prevederile art. 587 alin. (1) si alin. (2) cu referire la art. 97 alin. (1), (2), (3), (6), (10), (11) si (13) din Legea nr. 254/2013 se sustine ca acestea instituie o procedura hibrida administrativ- jurisdictionala ce presupune, in esenta, un triplu grad de jurisdictie, in care prima etapa reprezinta un demers de natura administrativa, la care ia parte insa un judecator delegat de la o instanta egala in grad sau chiar superioara in grad celei care judeca in cea de-a doua etapa, in timp ce aceasta din urma are loc in fata judecatoriei in a carei circumscriptie se afla penitenciarul, sesizata prin propunerea comisiei sau prin cererea condamnatului, o a treia etapa constand in solutionarea contestatiei formulate la instanta superioara. Se arata ca, de vreme ce dispozitiile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 prevad faptul ca judecatorul de supraveghere a privarii de libertate face parte din comisia de supraveghere a privarii de libertate si o prezideaza, procesul-verbal intocmit de aceasta comisie, atunci cand decide sau nu sa formuleze o propunere de liberare conditionata, nu mai are un simplu caracter administrativ, ci dobandeste si o natura jurisdictionala. Or, conform art. 8 din Legea nr. 254/2013, judecatorul de supraveghere a privarii de libertate este desemnat de presedintele curtii de apel in a carei raza teritoriala functioneaza penitenciarul, de la instantele din raza curtii de apel respective, care pot fi judecatorii sau tribunale. Se sustine ca in acest fel se creeaza premisa unei situatii in care procesul-verbal mai sus referit este supus controlului unui judecator din cadrul unei instante de acelasi grad sau chiar de un grad inferior celei de la care a fost desemnat judecatorul de supraveghere a privarii de libertate. Cu toate acestea, se arata ca judecatorul de supraveghere a privarii de libertate nu are dreptul sa se pronunte el insusi asupra propunerii de liberare conditionata, ci doar posibilitatea de a formula o propunere in acest sens, motiv pentru care dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 124 din Constitutie, independenta acestuia fiind grav afectata, intrucat atributiile ce ii revin in aceasta comisie sunt similare celor exercitate de ceilalti membri ai ei. Pentru aceleasi motive se sustine ca prevederile legale criticate ingradesc dreptul persoanei condamnate de a se adresa, intr-un timp optim si previzibil, unui judecator in vederea liberarii conditionate, atunci cand sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 100 din Codul penal. Se arata ca, in realitate, in majoritatea cazurilor, de la momentul formularii propunerii de liberare conditionata, pana la momentul solutionarii contestatiei impotriva sentintei de liberare conditionata trece o perioada considerabila de timp, care nu reprezinta o durata rezonabila din perspectiva necesitatii asigurarii dreptului la un proces echitabil. In fine, se sustine incalcarea prin textele criticate a prevederilor art. 53 din Constitutie .
6. Tribunalul Constanta - Sectia penala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Referitor la pretinsa neconstitutionalitate a prevederilor art. 587 alin. (2) din Codul de procedura penala se face trimitere la art. 8 si art. 9 din Legea nr. 254/2013 si se arata ca judecatorul de supraveghere a privarii de libertate face parte din puterea judecatoreasca, indeplinind insa atributii speciale, reglementate de legea privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal. Se arata, de asemenea, ca acest judecator desfasoara o activitate administrativa, cand exercita supravegherea si controlul legalitatii executarii pedepselor, cand prezideaza comisia pentru acordarea liberarii conditionate si in procedura refuzului de hrana, si o activitate jurisdictionala, cand solutioneaza plangerile persoanelor condamnate. Se mai arata ca un astfel de judecator nu desfasoara alte activitati la instanta din cadrul careia a fost desemnat. Se sustine ca, pentru aceste motive, textele criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei. Cu privire la pretinsa neconstitutionalitate a prevederilor art. 587 alin. (1) si alin. (2) cu referire la art. 97 alin. (1), (2), (3), (6), (10), (11) si (13) din Legea nr. 254/2013 sunt invocate dispozitiile art. 550 si art. 551 din Codul de procedura penala si se sustine ca dispozitiile legale conform carora termenul dupa expirarea caruia propunerea sau cererea de liberare conditionata poate fi reinnoita curge de la ramanerea definitiva a hotararii de solutionare a contestatiei impotriva sentintei de respingere a propunerii de liberare conditionata sunt constitutionale.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
8. Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se arata ca liberarea conditionata nu este un drept recunoscut condamnatului de a nu executa intreaga pedeapsa in stare de detentie, ci un instrument juridic prin care instanta de judecata este chemata sa evalueze conduita persoanei condamnate, putand sa constate ca nu mai este necesara continuarea executarii pedepsei in regim de detentie pana la implinirea integrala a duratei executarii. Prin urmare, se sustine ca este dreptul legiuitorului sa stabileasca regimul juridic al acordarii liberarii conditionate, inclusiv sub aspectul procedurii acordarii acesteia. Se arata ca stabilirea unei proceduri detaliate pentru acordarea liberarii conditionate reprezinta o aplicare a principiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, dispozitiile legale criticate fiind clare, precise si previzibile. Se conchide ca prevederile legale criticate sunt in acord cu dispozitiile art. 1 alin. (5), art. 21, art. 53 si art. 124 din Constitutie, precum si cu prevederile art. 6 din Conventie .
9. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
10. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
11. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 587 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala cu referire la art. 97 alin. (1), (2), (3), (6), (10), (11) si (13) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, care au urmatorul continut:
- Art. 587 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala:
"(1) Liberarea conditionata se dispune, la cererea sau la propunerea facuta potrivit dispozitiilor legii privind executarea pedepselor, de catre judecatoria in a carei circumscriptie se afla locul de detinere .
(2) Cand instanta constata ca nu sunt indeplinite conditiile pentru acordarea liberarii conditionate, prin hotararea de respingere fixeaza termenul dupa expirarea caruia propunerea sau cererea va putea fi reinnoita. Termenul nu poate fi mai mare de un an si curge de la ramanerea definitiva a hotararii.";
- Art. 97 alin. (1), (2), (3), (6), (10), (11) si (13) din Legea nr. 254/2013:
"(1) Liberarea conditionata se acorda potrivit procedurii prevazute in Codul de procedura penala, la cererea persoanei condamnate sau la propunerea comisiei pentru liberare conditionata.
(2) Comisia pentru liberare conditionata este alcatuita din judecatorul de supraveghere a privarii de libertate, care este si presedintele comisiei, directorul penitenciarului, directorul adjunct pentru siguranta detinerii si regim penitenciar, directorul adjunct pentru educatie si asistenta psihosociala si un consilier de probatiune din cadrul serviciului de probatiune competent potrivit legii in circumscriptia caruia se afla penitenciarul. Secretariatul comisiei se asigura de catre seful serviciului evidenta din penitenciarul respectiv.
(3) Comisia formuleaza propuneri de liberare conditionata a persoanei condamnate, tinand seama de:
a) fractiunea din pedeapsa efectiv executata si de partea din durata pedepsei care este considerata ca executata, conform art. 96;
b) regimul de executare a pedepsei privative de libertate in care este repartizata;
c) indeplinirea obligatiilor civile stabilite prin hotararea de condamnare, in afara de cazul cand dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le indeplineasca;
d) conduita persoanei condamnate si eforturile acesteia pentru reintegrare sociala, in special in cadrul muncii prestate, al activitatilor educative, moral-religioase, culturale, terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta sociala, al instruirii scolare si al formarii profesionale, precum si responsabilitatile incredintate, recompensele acordate si sanctiunile disciplinare aplicate;
e) antecedentele sale penale.
[...]
(6) Propunerea comisiei pentru liberare conditionata este cuprinsa intr-un proces-verbal motivat, care cuprinde pozitia membrilor comisiei fata de propunerea de liberare.
(10) Procesul-verbal prevazut la alin. (6), impreuna cu documentele care atesta mentiunile cuprinse in acesta, se inainteaza judecatoriei in a carei circumscriptie se afla penitenciarul, iar procesul-verbal se comunica de indata persoanei condamnate.
(11) In cazul in care comisia pentru liberare conditionata constata ca persoana condamnata nu intruneste conditiile pentru a fi liberata conditionat, in procesul-verbal intocmit potrivit alin. (6) fixeaza un termen pentru reexaminarea situatiei acesteia, care nu poate fi mai mare de un an. In cazul in care cererea de liberare conditionata este formulata inainte de indeplinirea conditiei privind indeplinirea fractiunii prevazute de Codul penal, iar perioada ramasa de executat pana la implinirea acestei fractiuni este mai mare de un an, termenul stabilit de comisie va fi data implinirii fractiunii prevazute de Codul penal. In cazul in care perioada ramasa de executat pana la implinirea acestei fractiuni este mai mica de un an, termenul fixat de comisie poate depasi data implinirii fractiunii prevazute de Codul penal, dar nu poate fi mai mare de un an. Totodata, comisia comunica, de indata, procesul-verbal persoanei condamnate, care are posibilitatea ca, in termen de 3 zile de la aducerea la cunostinta, sub semnatura, sa se adreseze, cu cerere de liberare conditionata, judecatoriei in circumscriptia careia se afla penitenciarul.
(13) In vederea solutionarii cererii de liberare conditionata a persoanei condamnate sau a propunerii formulate de comisie, instanta poate consulta dosarul individual al persoanei condamnate sau poate solicita copii ale actelor si documentelor din acesta."
12. Se sustine ca textele criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii, art. 11 alin. (1) si (2) referitoare la dreptul international si dreptul intern, art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, art. 53 cu privire la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati si art. 124 alin. (2) si (3) referitoare la infaptuirea justitiei, precum si prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.
13. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, referitor la criticile formulate cu privire la dispozitiile art. 587 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala, Curtea retine ca liberarea conditionata este o modalitate de individualizare a executarii detentiunii pe viata si a pedepsei inchisorii, fara lipsire de libertate, acordata prin hotarare definitiva a instantei de judecata, drept urmare a indeplinirii de catre persoana condamnata a conditiilor impuse in privinta conduitei sale pe timpul executarii fractiei obligatorii din pedeapsa, precum si sub rezerva indeplinirii integrale, sub controlul serviciului de probatiune, pe durata termenului de supraveghere a masurilor si obligatiilor prevazute de lege si impuse prin hotararea judecatoreasca de acordare a liberarii conditionate.
14. Institutia liberarii conditionate, astfel cum aceasta este reglementata in Codul penal in vigoare, este substantial diferita de cea prevazuta de Codul penal din 1969, atat sub aspectul conditiilor de acordare, cat si sub aspectul conditiilor de reintegrare sociala a persoanelor condamnate. Astfel, daca dispozitiile Codului penal din 1969 impuneau persoanei condamnate doar conditia de a nu savarsi alte infractiuni, prevederile Codului penal in vigoare au in vedere nevoia de reintegrare sociala a persoanelor liberate conditionat, pe timpul termenului de supraveghere, prin impunerea unor masuri si obligatii .
15. Asa fiind, liberarea persoanei condamnate inaintea epuizarii termenului pedepsei este un beneficiu prevazut de lege, si nu un drept . Acordarea acestui beneficiu este lasata de legiuitor la aprecierea instantei de judecata, care va analiza, conform prevederilor art. 587 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala, coroborate cu cele ale art. 99 alin. (1) din Codul penal si, respectiv, ale art. 100 alin. (1) din Codul penal, precum si potrivit dispozitiilor art. 97 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, indeplinirea conditiilor prevazute de legea penala pentru dispunerea acesteia. In acest sens, art. 99 alin. (1) din Codul penal prevede ca liberarea conditionata, in cazul detentiunii pe viata, poate fi dispusa daca: cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detentiune; cel condamnat a avut o buna conduita pe toata durata executarii pedepsei; cel condamnat a indeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, afara de cazul cand dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le indeplineasca; instanta are convingerea ca persoana condamnata s-a indreptat si se poate reintegra in societate . Totodata, art. 100 alin. (1) din Codul penal prevede ca liberarea conditionata, in cazul pedepsei inchisorii, poate fi dispusa daca: cel condamnat a executat cel putin doua treimi din durata pedepsei, in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani, sau cel putin trei patrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, in cazul inchisorii mai mari de 10 ani; cel condamnat se afla in executarea pedepsei in regim semideschis sau deschis; cel condamnat a indeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, afara de cazul cand dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le indeplineasca; instanta are convingerea ca persoana condamnata s-a indreptat si se poate reintegra in societate .
16. Prin urmare, atat in ipoteza avuta in vedere de autorul exceptiei de neconstitutionalitate, aceea a liberarii conditionate dispuse cu privire la o persoana care a fost condamnata la pedeapsa inchisorii, cat si in cazul liberarii conditionate, ca forma de individualizare a pedepsei detentiunii pe viata, instanta judecatoreasca competenta sa analizeze cererea de liberare conditionata nu este investita doar pentru a verifica formal faptul ca fractiile de pedeapsa prevazute la art. 99 alin. (1) lit. a) si, respectiv, la art. 100 alin. (1) lit. a) din Codul penal au fost executate, ci pentru a aprecia cu privire la indeplinirea tuturor conditiilor reglementate la art. 99 alin. (1) si, respectiv, art. 100 alin. (1) din Codul penal. Iar una dintre aceste conditii, in ambele ipoteze juridice analizate, este aceea ca instanta sa aiba convingerea ca persoana condamnata s-a indreptat si se poate reintegra in societate . Or, aceasta din urma este o apreciere proprie, de natura concluziva, a instantei judecatoresti, formata ca urmare a analizarii celorlalte conditii reglementate pentru dispunerea liberarii conditionate.
17. Asa fiind, simpla implinire a termenului reprezentand fractia de pedeapsa ce trebuie executata pentru acordarea liberarii conditionate nu confera persoanei condamnate dreptul de a fi pusa in libertate, conform art. 101-106 din Codul penal.
18. In aceste conditii, dispozitiile art. 587 alin. (2) din Codul de procedura penala si cele ale art. 97 alin. (11) din Legea nr. 254/2013 prevad ca, daca instanta constata ca nu sunt indeplinite conditiile pentru acordarea liberarii conditionate, prin hotararea de respingere fixeaza termenul dupa expirarea caruia propunerea sau cererea va putea fi reinnoita, termen care nu poate fi mai mare de un an si curge de la ramanerea definitiva a hotararii.
19. Analizand prevederile legale criticate, Curtea retine ca termenul fixat de instanta de judecata, dupa a carui expirare cererea sau propunerea de liberare conditionata poate fi reinnoita si care poate fi de cel mult un an, este lasat la aprecierea instantei, aspect ce se incadreaza in logica mecanismului dispunerii liberarii conditionate, care include o apreciere proprie a instantei cu privire la indreptarea persoanei condamnate si la capacitatea acesteia de a se integra in societate . Aceasta apreciere are la baza datele si informatiile din procesul-verbal, intocmit de comisia pentru liberare conditionata cu prilejul formularii propunerii de liberare conditionata, documentele care atesta mentiunile cuprinse in procesul-verbal anterior precizat, precum si orice alte informatii furnizate de administratia penitenciarului, ce releva conduita persoanei condamnate in perioada executarii fractiei obligatorii de pedeapsa . Prin urmare, in acord cu particularitatile fiecarei situatii concrete, instanta investita cu solutionarea cererii de liberare conditionata, in conditiile in care constata ca persoana condamnata nu indeplineste conditiile legale pentru dispunerea acestei forme de executare a pedepsei, stabileste un interval de timp, care va curge de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de respingere a cererii de liberare conditionata, timp pe care il considera necesar pentru ca persoana in cauza sa isi indeplineasca conditiile a caror neindeplinire a fost constatata prin hotararea judecatoreasca de respingere a cererii de liberare conditionata, termen a carui lungime va fi stabilita in functie de natura conditiilor neindeplinite si de timpul necesar pentru indeplinirea lor. Cum legea nu prevede o lungime minima a termenului astfel reglementat, ci doar durata lui maxima - de un an, acesta va putea fi un termen extrem de redus, instanta de judecata investita conform art. 587 alin. (1) din Codul de procedura penala fiind singura in masura sa aprecieze nevoia de timp pentru indeplinirea tuturor conditiilor legale specifice institutiei liberarii conditionate.
20. Avand in vedere aceste considerente, o eventuala amanare a liberarii conditionate a persoanei condamnate, conform art. 587 alin. (2) din Codul de procedura penala, nu reprezinta o inrautatire a propriei situatii a acesteia. Dimpotriva, mentinerea starii de detentie peste fractia de pedeapsa obligatorie, pana la concurenta termenului stabilit de instanta de judecata, conform textului criticat, in situatia neindeplinirii restului conditiilor prevazute la art. 99 alin. (1) din Codul penal si, respectiv, la art. 100 alin. (1) din Codul penal, reprezinta o continuare a situatiei in care se afla persoana condamnata, prin mentinerea starii de detentie . Or, aceasta situatie nu este de natura a incalca principiul non reformatio in pejus invocat in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, cu atat mai mult cu cat acesta are in vedere neinrautatirea situatiei titularului unei cai de atac, iar cererea de liberare conditionata nu reprezinta o cale de atac, in sensul prevederilor legii procesual penale. In ceea ce priveste contestatia ce poate fi exercitata, conform art. 587 alin. (3) din Codul de procedura penala, aceasta este o cale de atac, potrivit dispozitiilor art. 4251 alin. (1) din Codul de procedura penala, din perspectiva prezentei analize avand relevanta doar ipoteza respingerii de catre instanta de fond a cererii sau a propunerii de liberare conditionata, cu stabilirea unui anumit termen, conform art. 587 alin. (2) din Codul de procedura penala, urmata de fixarea de catre tribunal, in urma solutionarii contestatiei promovate de catre persoana condamnata, a unui termen mai lung decat cel fixat de catre prima instanta, dupa expirarea caruia cererea sau propunerea de liberare conditionata sa poata fi reinnoita. Insa, aceasta ipoteza reprezinta o problema de aplicare a legii, respectiv a principiului mai sus enuntat, atributie ce revine, in mod exclusiv, instantelor judecatoresti.
21. Pentru aceste motive, Curtea retine ca prevederile art. 587 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala nu contravin dispozitiilor art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil si nici prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.
22. Referitor la criticile formulate cu privire la prevederile art. 97 alin. (1), (2), (3), (6), (10), (11) si (13) din Legea nr. 254/2013, Curtea retine ca liberarea conditionata se dispune la cererea persoanei condamnate sau la propunerea comisiei pentru liberare conditionata. Aceasta comisie este constituita, conform art. 97 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, din judecatorul de supraveghere a privarii de libertate, care este si presedintele comisiei, directorul penitenciarului, directorul adjunct pentru siguranta detinerii si regim penitenciar, directorul adjunct pentru educatie si asistenta psihosociala si un consilier de probatiune din cadrul serviciului de probatiune competent potrivit legii in circumscriptia caruia se afla penitenciarul. Desemnarea judecatorului de supraveghere a privarii de libertate se face, conform prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, de catre presedintele curtii de apel in a carei raza teritoriala functioneaza penitenciarul, centrul de retinere si arestare preventiva, centrul de arestare preventiva sau centrul educativ ori centrul de detentie, anual, dintre judecatorii de la instantele din raza respectivei curti de apel. Conform alin. (2) al aceluiasi art. 8, sunt desemnati, potrivit aceleiasi proceduri, unul sau mai multi judecatori supleanti, care isi vor exercita atributiile de supraveghere a executarii pedepselor si a masurilor privative de libertate pe durata imposibilitatii exercitarii acestora de catre judecatorul titular. Totodata, conform art. 8 alin. (3) din Legea nr. 254/2013, desemnarea judecatorilor de supraveghere a privarii de libertate si a supleantilor se face in baza acordului prealabil scris al acestora, cu precadere dintre judecatorii care, anterior, au avut aceeasi calitate ori au exercitat atributii in cadrul compartimentului de executari penale al instantei. Activitatea judecatorului de supraveghere a privarii de libertate consta, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, in supravegherea si controlul asigurarii legalitatii in executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate, prin exercitarea atributiilor enumerate la alin. (2) al art. 9 din Legea nr. 254/2013, respectiv: solutionarea plangerilor detinutilor privind exercitarea drepturilor prevazute de prezenta lege; solutionarea plangerilor privind stabilirea si schimbarea regimurilor de executare a pedepselor si a masurilor educative privative de libertate; solutionarea plangerilor detinutilor privind aplicarea sanctiunilor disciplinare; participarea la procedura refuzului de hrana; participarea, in calitate de presedinte, la sedintele comisiei pentru liberare conditionata; exercitarea oricarei alte atributii prevazute de Legea nr. 254/2013.
23. Atributiile enumerate mai sus sunt calificate, in mod expres, prin prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, ca fiind atributii administrative si administrativ-jurisdictionale. De asemenea, dispozitiile alin. (3) ale aceluiasi articol prevad ca atributiile administrativ-jurisdictionale ale judecatorului de supraveghere a privarii de libertate se exercita in cadrul procedurilor speciale prevazute in prezenta lege si se finalizeaza printr-un act administrativ-jurisdictional, denumit incheiere .
24. Asa fiind, atat componenta comisiei pentru liberare conditionata, cat si actele emise de aceasta au un caracter administrativ-jurisdictional, care insa nu contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 124 alin. (2) si (3) referitor la infaptuirea justitiei. Aceasta, intrucat judecatorul de supraveghere a privarii de libertate este desemnat de catre presedintele curtii de apel din care face parte instanta in cadrul careia isi desfasoara activitatea, pentru a indeplini atributiile prevazute la art. 9 din Legea nr. 254/2013, el apartinand prin urmare, in mod exclusiv, puterii judecatoresti. Mai mult, in perioada exercitarii acestor atributii, judecatorul astfel delegat nu desfasoara alte activitati de natura jurisdictionala sau administrativa in cadrul instantei de care apartine, aspect reglementat la art. 9 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 254/2013, conform caruia "pe durata exercitarii atributiilor privind supravegherea executarii pedepselor si a masurilor privative de libertate, judecatorii nu pot desfasura alte activitati la instanta din cadrul careia au fost desemnati".
25. Asa fiind, indiferent de categoria instantei la care judecatorul de supraveghere a privarii de libertate isi desfasoara activitatea, pe timpul exercitarii functiei reglementate la art. 8 si urmatoarele din Legea nr. 254/2013, acesta exercita alte atributii, delegate, care nu interfereaza cu cele ale respectivei instantei. Prin urmare, chiar daca instanta in cauza este superioara in grad judecatoriei in a carei circumscriptie se afla penitenciarul, din a carui comisie pentru liberare conditionata face parte judecatorul in cauza, nu se pune problema existentei unei incompatibilitati, in sensul imposibilitatii solutionarii propunerii de liberare conditionata, formulata de comisia din care acest judecator face parte, de catre un complet din cadrul acestei judecatorii, chiar daca dintr-un astfel de complet fac parte judecatori cu un grad inferior judecatorului de supraveghere a privarii de libertate. Cu alte cuvinte, pe durata exercitarii functiei de judecator de supraveghere a privarii de libertate, un astfel de judecator indeplineste, in mod exclusiv, atributiile specifice nivelului jurisdictional pentru care este desemnat.
26. De asemenea, caracterul mixt al comisiei pentru liberare conditionata, din a carei compunere face parte si judecatorul de supraveghere a privarii de libertate, coroborat cu existenta unei contestatii ce poate fi formulata, conform art. 587 alin. (3) din Codul de procedura penala, impotriva sentintei de respingere a propunerii privind liberarea conditionata, nu echivaleaza cu asigurarea a trei grade de jurisdictie in materia solutionarii cererilor sau a propunerilor de liberare conditionata, cata vreme propunerea de liberare conditionata formulata de comisie nu este o hotarare judecatoreasca, ci un proces-verbal, care cuprinde pozitia membrilor comisiei de liberare conditionata, potrivit prevederilor art. 97 alin. (6) din Legea nr. 254/2013.
27. Pentru aceste motive, textele criticate nu contravin dispozitiilor art. 124 alin. (2) si (3) din Constitutie, ce reglementeaza, pentru toti, unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei si independenta judecatorilor.
28. Mai mult, Curtea retine ca reglementarea prevederilor art. 587 alin. (2) din Codul de procedura penala si ale art. 97 alin. (1), (2), (3), (6), (10), (11) si (13) din Legea nr. 254/2013 constituie o aplicatie a dispozitiilor constitutionale ale art. 126 alin. (2), conform carora competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege si acestea reprezinta vointa legiuitorului exprimata conform art. 61 alin. (1) din Legea fundamentala.
29. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
D E C I D E:
Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de M.N. in Dosarul nr. XXXX/256/2017 al Tribunalului Constanta - Sectia penala si constata ca dispozitiile art. 587 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala cu referire la art. 97 alin. (1), (2), (3), (6), (10), (11) si (13) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta din data de 29 ianuarie 2019.
Lamurirea dispozitivului hotararii judecatoresti. Limitele judecatii. Neclaritatea dispozitivului. Drepturi salariale. Notiunea de �spor�. Modalitatea de stabilire si de plata Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 442/24.06.2020
Functionari publici. Drepturi salariale functionari. Revocarea pentru viitor a efectelor unui act administrativ de stabilire a drepturilor salariale. Inlaturare pentru trecut a efectelor actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 628/30.07.2020
Pensionarii militari decorati cu ordinul �Meritul Militar�. Beneficiul semnului onorific se acorda in favoarea beneficiarului pensionar militar sub forma unui spor adaugat la cuantumul pensiei brute Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 304/16.07.2020
Plata de despagubiri salariatului in cazul suspendarii contractului de munca. Principiul raspunderii civile contractuale Pronuntaţă de: Curtea de Apel Craiova - Decizia civila nr. 2351/2019
Decizia CCR 279/17.06.2015 nu este aplicabila atunci cand decizia de suspendare fost consolidata prin trimiterea in judecata a salariatului pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta Pronuntaţă de: Curtea de Apel Brasov - Decizia civila nr. 897/26.06.2019
Recalcularea salariului prin raportare la salariul maxim stabilit in cadrul institutiei pentru aceeasi functie/grad/treapta si gradatie pentru activitatea desfasurata in aceleasi conditii Pronuntaţă de: Curtea de Apel BUCURESTI - Decizie civila nr. 1710/ 5.10.2020
Existenta sau inexistenta resurselor financiare ale angajatorului nu poate avea vreo influenta asupra platii drepturilor salariale prevazute in contractul individual de munca Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia civila nr. 5590 din data de 03 Decembrie 2019
Pe calea contestatiei in anulare nu pot fi valorificate decat nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea data de instanta fondului raportului juridic Pronuntaţă de: Curtea de Apel Alba Iulia - Decizia civila nr. 398/2020
Omisiunea inscrierii in concret a motivelor de fapt si de drept. Nulitatea absoluta a deciziei de concediere Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia civila nr. 3581/2019
Plata drepturilor salariale restante. Sarcina probei revine angajatorului. Pronuntaţă de: Tribunalul Neamt, Sentinta civila nr. 312/2020 din 30 iunie 2020
Despagubirile datorate de institutiile publice ca urmare a concedierilor abuzive. Plata integrala sau esalonare pe 5 ani? Sursa: avocat Emilia Alexandra Ioana | MCP Cabinet avocati
Dialogurile MCP � Oportunitatea reorganizarii angajatorului vs. Legalitarea concedierii salariatilor Sursa: Avocat Marius-Catalin Predut
Un salariat are dreptul, pentru perioada cuprinsa intre concedierea sa nelegala si reintegrarea sa in functia detinuta anterior, la concediu anual platit Sursa: EuroAvocatura.ro
Legalitatea sanctiunilor contraventionale/amenzilor aplicate pe durata starii de urgenta, conform OUG 1/1999 Sursa: avocat Gales Iulian | MCP Cabinet avocati
Incidenta Deciziei CCR nr. 279/2015 asupra contractelor de munca suspendate la data pronuntarii. Neretroactivitate si neconstitutionalitate Sursa: Irina Maria Diculescu
Aplicarea unui spor obligatoriu la pedeapsa principala a inchisorii � pedeapsa echitabila sau asuprire neconstitutionala Sursa: Irina Maria Diculescu
Legea concurentei: raportarea amenzii la cifra de afaceri realizata in anul anterior � pedeapsa justa sau grava inechitate Sursa: Irina Maria Diculescu