Decizia C.C.R. nr. 88/2019 referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 alin. din Codul de procedura penala

Decizia nr. 88/2019 referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 alin. din Codul de procedura penala
Decizia nr. 88/2019 referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedura penala raportat la art. 281 alin. (1) lit. f) din acelasi act normativ publicata in Monitorul Oficial nr. 499 din 20.06.2019

1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedura penala raportat la art. 281 alin. (1) lit. f) din acelasi act normativ, coroborate cu cele ale art. 90 si art. 344 alin. (3) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de E.I. in Dosarul nr. XXXX/192/2016 al Judecatoriei Bolintin-Vale. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. XXXXD/2017.
2. Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 17 ianuarie 2019, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Razvan Horatiu Radu, si au fost consemnate in incheierea de sedinta din acea data, cand, avand in vedere cererea de intrerupere a deliberarilor pentru o mai buna studiere a problemelor ce formeaza obiectul cauzei, in temeiul dispozitiilor art. 57 si art. 58 din Legea nr. 47/1992, Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 13 februarie 2019, cand a pronuntat prezenta decizie .

C U R T E A,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
3. Prin Incheierea din 3 iulie 2017, pronuntata in Dosarul nr. XXXX/192/2016, Judecatoria Bolintin-Vale a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedura penala raportat la art. 281 alin. (1) lit. f) din acelasi act normativ, coroborate cu cele ale art. 90 si art. 344 alin. (3) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de E.I. cu ocazia solutionarii unei cauze penale.
4. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine ca, fiind trimisa in judecata pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu si delapidare, avea, potrivit Codului de procedura penala, dreptul de a fi asistata de un avocat desemnat din oficiu . Cu toate acestea, pe parcursul urmaririi penale, dar si in faza de camera preliminara, inculpata nu a beneficiat de asistenta juridica din oficiu, desi aceasta era obligatorie. In aceste conditii, autoarea apreciaza ca limitarea in timp a posibilitatii invocarii exceptiei de nulitate absoluta intemeiate pe dispozitiile art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala aduce o grava atingere dreptului la aparare, dar si dreptului la un proces echitabil garantat de Constitutie .
5. Sustine ca aceasta limitare incalca prevederile art. 16, art. 21 si art. 24 din Constitutie, creandu-se o inegalitate de tratament juridic intre inculpatul fata de care instanta a fost diligenta si i-a numit un avocat din oficiu sau a putut sa isi angajeze un aparator ales si inculpatul caruia instanta de judecata nu i-a numit un aparator din oficiu .
6. Prin limitarea termenului in care poate fi invocata nulitatea absoluta a actelor care au fost intocmite cu incalcarea dreptului la aparare, autoarea exceptiei apreciaza ca se da posibilitatea fundamentarii unei solutii de condamnare pe acte intocmite in mod nelegal, cu incalcarea dreptului la aparare.
7. Totodata, apreciaza ca, prin modul de reglementare, in sensul limitarii termenului in care se poate invoca nulitatea absoluta a actelor de procedura intocmite in cursul urmaririi penale cu incalcarea dreptului la aparare, se produce o minimizare a acestui drept fundamental garantat si ocrotit atat prin Legea fundamentala, cat si prin Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
8. Arata ca accesul liber la justitie vizeaza nu numai actiunea introductiva de instanta, ci si sesizarea oricaror altor instante care, potrivit legii, au competenta de a solutiona fazele ulterioare ale procesului, inclusiv exercitarea cailor de atac, deoarece apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor legitime ale persoanelor presupune, in mod logic, si posibilitatea actionarii impotriva hotararilor judecatoresti considerate ca fiind nelegale sau neintemeiate, in aceasta sfera incluzandu-se si posibilitatea de a actiona impotriva actelor nelegale.
9. Judecatoria Bolintin-Vale apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece reglementarea cazurilor de nulitate absoluta si a conditiilor in care aceasta poate fi invocata, a obiectului camerei preliminare si a judecatii reprezinta atributia legiuitorului, destinatarii acestor norme juridice urmand sa isi adapteze conduita in mod corespunzator. Dispozitiile criticate nu afecteaza dreptul inculpatului de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, in cadrul unui proces public, judecat de catre o instanta independenta, impartiala, stabilita prin lege. Sustine ca dispozitiile criticate nu ingradesc dreptul persoanei in cauza de a fi asistata de catre un avocat ales sau numit din oficiu si nu afecteaza in niciun fel unicitatea si impartialitatea justitiei ori egalitatea in fata acesteia. Apreciaza ca partile ar fi trebuit sa manifeste diligenta in faza camerei preliminare si sa invoce toate exceptiile sau neregulile procedurale sesizate in aceasta etapa, si nu in cea a judecatii. Etapa camerei preliminare este o etapa distincta de etapa judecatii in fond a cauzei, iar competenta realizarii etapei procesuale a camerei preliminare este atribuita judecatorului de camera preliminara, a carui competenta consta atat intr-o verificare a actelor procedurale efectuate pana in aceasta etapa a procesului penal, cat si in luarea unor masuri dupa finalizarea urmaririi penale. Camera preliminara are ca obiect, conform art. 342 din Codul de procedura penala, solutionarea problemelor ce vizeaza competenta instantei, legalitatea sesizarii, legalitatea administrarii probelor si legalitatea actelor efectuate de catre organele de urmarire penala. Asa fiind, legiuitorul a limitat la o faza distincta a procesului penal posibilitatea invocarii exceptiilor referitoare la aspectele enumerate, faza in care nu se stabileste vinovatia sau nevinovatia inculpatului. Impunerea, prin lege, a unor exigente, cum ar fi instituirea unor termene sau conditii procesuale, pentru valorificarea de catre titular a dreptului sau subiectiv, chiar daca constituie conditionari ale accesului liber la justitie, are o solida si indiscutabila justificare prin prisma finalitatii urmarite, constand in limitarea in timp a starii de incertitudine in derularea raporturilor juridice si in restrangerea posibilitatilor de exercitare abuziva a respectivului drept .
10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
11. Guvernul arata ca obligativitatea desemnarii unui aparator din oficiu opereaza numai in cauzele strict determinate de lege, intrucat numai pe aceasta cale pot fi instituite exceptii de la regula generala a caracterului facultativ al asistentei juridice, iar stabilirea, extinderea sau restrangerea acestor exceptii este de competenta exclusiva a legiuitorului. Apreciaza ca o garantie a respectarii dreptului constitutional la aparare este tocmai reglementarea criticata, care sanctioneaza cu nulitatea absoluta incalcarea prevederilor referitoare la asigurarea asistentei juridice, atunci cand aceasta este obligatorie conform legii.
12. De asemenea, sustine ca scopul procedurii de camera preliminara este de a verifica legalitatea competentei si a sesizarii instantei, precum si legalitatea administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala, mai inainte de a se trece in faza de judecata . Astfel, este firesc ca nulitatea absoluta decurgand din incalcarea in faza de urmarire penala sau in procedura de camera preliminara a dispozitiilor referite de art. 281 alin. (1) lit. e) si f) sa poata fi invocata numai pana la incheierea acestei din urma proceduri. Spre deosebire de inculpatii care au fost trimisi in judecata anterior intrarii in vigoare a actualului Cod de procedura penala si care aveau posibilitatea de a invoca incalcarea dispozitiilor legale referitoare la asigurarea asistentei juridice, in conditiile in care aceasta era obligatorie, in orice stadiu al procesului penal, potrivit art. 197 alin. 3 din Codul de procedura penala din 1968, inculpatii trimisi in judecata ulterior intrarii in vigoare a noului Cod de procedura penala pot invoca incalcarea prevederilor legale referitoare la asistenta juridica obligatorie pana la incheierea procedurii in camera preliminara, potrivit art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedura penala. Aceasta diferenta de tratament juridic este justificata de nevoia de asigurare a desfasurarii procesului penal intr-un termen rezonabil, fiind, totodata, in concordanta cu exigentele constitutionale ale dreptului la un proces echitabil.
13. Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile criticate sunt neconstitutionale. Arata ca art. 90 lit. c) din Codul de procedura penala a suferit modificari, in forma actuala aceasta dispozitie reglementand in sensul ca asistenta juridica este obligatorie si in cursul procedurii in camera preliminara. Precizeaza ca incheierea de camera preliminara in aceasta cauza a fost pronuntata in data de 22 septembrie 2016, la o data ulterioara intrarii in vigoare a obligativitatii asistentei juridice din oficiu in faza procedurii de camera preliminara pentru acest tip de cauze .
14. Totodata, potrivit art. 344 alin. (3) din Codul de procedura penala, in cazurile prevazute la art. 90 din acelasi act normativ, judecatorul de camera preliminara ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu si stabileste, in functie de complexitatea si particularitatile cauzei, termenul in care acesta poate formula in scris cereri si exceptii cu privire la legalitatea sesizarii instantei, legalitatea administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala, care nu poate fi mai scurt de 20 de zile . Neacordarea aparatorului din oficiu este sanctionata de legiuitor cu nulitatea absoluta, conform art. 281 alin. (1) lit. f) din acelasi cod. Arata ca instanta de contencios constitutional a statuat ca "nulitatea reprezinta o sanctiune procedurala extrema, care intervine numai atunci cand alte remedii nu sunt posibile". Astfel, semnificatia interesului public astfel protejat se circumscrie dreptului la aparare al persoanelor aflate in ipoteza legala descrisa, pentru care legiuitorul a prevazut prin norma imperativa, pe de o parte, asigurarea asistentei juridice din oficiu, iar, pe de alta parte, sanctiunea nulitatii absolute, in cazul nerespectarii ei.
15. Din analiza textului de lege criticat, si anume art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedura penala, rezulta ca incalcarea dreptului la asistenta juridica din oficiu in timpul procedurii camerei preliminare poate fi invocata numai pana la incheierea procedurii in camera preliminara. Apreciaza ca, in pofida importantei deosebite acordate acestui drept - reliefata de aplicarea sanctiunii maxime, si anume nulitatea absoluta, in cazul nerespectarii lui de catre judecatorul de camera preliminara -, textul de lege limiteaza dreptul de a cere nulitatea absoluta, chiar odata cu incheierea fazei procesului penal in care inculpatul nu s-a bucurat de dreptul respectiv. Astfel, indreptatit la avocat din oficiu, inculpatul nu va avea acces la aparare si nici la posibilitatea de a invoca nulitatea in faza ulterioara, deoarece a intervenit termenul de decadere. Astfel, dreptul la aparator din oficiu in faza procedurii camerei preliminare este golit de continut, ceea ce afecteaza atat principiul fundamental al legalitatii, cat si dreptul fundamental la aparare asigurat de un avocat din oficiu in cazurile expres prevazute de lege, cu atat mai mult cu cat, in cazurile de nulitate absoluta, vatamarea procesuala este prezumata iuris et de iure, neexistand o conditie in sensul dovedirii existentei acesteia.
16. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
C U R T E A,
examinand actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
17. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
18. In ceea ce priveste obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, potrivit incheierii de sesizare, autoarea critica dispozitiile art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedura penala raportat la art. 281 alin. (1) lit. f) din acelasi act normativ, coroborate cu cele ale art. 90 si art. 344 alin. (3) din Codul de procedura penala. Cu toate acestea, Curtea observa ca motivele de neconstitutionalitate invocate nu au in vedere continutul dispozitiilor art. 90 si art. 344 alin. (3) din Codul de procedura penala, acestea fiind indicate pentru a circumscrie situatia de fapt din cauza in care s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate. Asa fiind, Curtea constata ca obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedura penala raportat la art. 281 alin. (1) lit. f) din acelasi act normativ, cu urmatorul cuprins:
Art. 281 alin. (1) lit. f): "(1) Determina intotdeauna aplicarea nulitatii incalcarea dispozitiilor privind: [...] f) asistarea de catre avocat a suspectului sau a inculpatului, precum si a celorlalte parti, atunci cand asistenta este obligatorie.";
- Art. 281 alin. (4) lit. a): "Incalcarea dispozitiilor legale prevazute la alin. (1) lit. e) si f) trebuie invocata: a) pana la incheierea procedurii in camera preliminara, daca incalcarea a intervenit in cursul urmaririi penale sau in procedura camerei preliminare;".
19. Autoarea exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca textele criticate contravin prevederilor constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (5), potrivit caruia, in Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie, art. 16 referitor la egalitatea in drepturi, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justitie, art. 24 alin. (1) potrivit caruia dreptul la aparare este garantat si art. 53 referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 si art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
20. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, in esenta, autoarea acesteia critica instituirea unui termen (incheierea procedurii in camera preliminara) pana la care se poate invoca nulitatea absoluta ce decurge din nerespectarea in faza camerei preliminare a dispozitiei referitoare la obligativitatea asistarii de catre avocat a suspectului sau a inculpatului.
21. In acest context, Curtea retine ca, potrivit art. 90 lit. c) din Codul de procedura penala, asistenta juridica este obligatorie in cursul procedurii in camera preliminara si in cursul judecatii in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani. Textul a fost modificat in acest sens prin art. II pct. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea si completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, precum si pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, anterior asistenta juridica fiind obligatorie in acest caz doar in cursul judecatii. Din economia textului rezulta ca legiuitorul nu a reglementat aplicabilitatea acestui caz si pentru faza urmaririi penale.
22. Curtea observa ca, potrivit art. 187 din Codul penal, pedeapsa prevazuta de lege este cea prevazuta in textul de lege care incrimineaza fapta savarsita in forma consumata, fara luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei (de exemplu, recidiva, infractiunea continuata, concursul de infractiuni, pluralitatea intermediara, tentativa).
23. Astfel, Curtea retine ca autoarea exceptiei a fost trimisa in judecata, prin rechizitoriul din 24 iunie 2016, pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 295 alin. (1) din Codul penal - delapidarea (ce se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani), de art. 321 alin. (1) din Codul penal - fals intelectual (ce se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani) si de art. 297 alin. (1) din Codul penal - abuz in serviciu (ce se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani). In cadrul procedurii camerei preliminare in prima faza, Incheierea a fost pronuntata la data de 26 septembrie 2016, iar in faza contestatiei camerei preliminare, Incheierea a fost pronuntata la data de 24 octombrie 2016.
24. Din economia dispozitiei art. 90 din Codul de procedura penala rezulta ca legiuitorul a reglementat obligativitatea asistentei juridice, iar nu a reprezentarii. Astfel, nulitatea intervine numai pentru situatiile in care partile sunt prezente, dar neasistate. Astfel, lipsa aparatorului nu este caz de nulitate absoluta cand si partea lipseste fara a avea un reprezentant. In cazul in care prezenta suspectului sau inculpatului este obligatorie, lipsa lui va atrage nulitatea absoluta a actului, fiind aplicabile insa dispozitiile art. 281 alin. (1) lit. e) din Codul de procedura penala. Curtea observa ca, potrivit incheierii pronuntate in prima instanta in procedura camerei preliminare, precum si Incheierii nr. 77 din 24 octombrie 2016, pronuntata in procedura contestatiei, autoarea exceptiei a fost prezenta personal, nefiind asistata de aparator.
25. Totodata, din incheierile pronuntate in procedura camerei preliminare rezulta ca autoarea exceptiei de neconstitutionalitate nu a invocat incalcarea dispozitiilor legale referitoare la asistenta juridica obligatorie pana la incheierea procedurii in camera preliminara, ci in cursul judecatii in prima instanta, dupa ce autoarea exceptiei si-a angajat aparator, astfel cum reiese din Incheierea din 24 aprilie 2017, pronuntata de Judecatoria Bolintin-Vale. Subsecvent respingerii acestei cereri, in cursul judecatii, inculpata a ridicat exceptia de neconstitutionalitate care face obiectul prezentului dosar.
26. Curtea observa ca nulitatile absolute reglementate de Codul de procedura penala sunt prevazute de dispozitiile art. 281 alin. (1) si au in vedere: compunerea completului de judecata; competenta materiala si competenta personala a instantelor judecatoresti, atunci cand judecata a fost efectuata de o instanta inferioara celei legal competente; competenta materiala si dupa calitatea persoanei a organului de urmarire penala; publicitatea sedintei de judecata; participarea procurorului, atunci cand participarea sa este obligatorie potrivit legii; prezenta suspectului sau a inculpatului, atunci cand participarea sa este obligatorie potrivit legii; asistarea de catre avocat a suspectului sau a inculpatului, precum si a celorlalte parti, atunci cand asistenta este obligatorie.
27. In ceea ce priveste termenul pana la care poate fi invocata incalcarea dispozitiilor ce reglementeaza materiile anterior mentionate, Curtea retine ca legiuitorul a realizat o distinctie. Astfel, incalcarea reglementarilor referitoare la compunerea completului de judecata, competenta materiala si competenta personala a instantelor judecatoresti, atunci cand judecata a fost efectuata de o instanta inferioara celei legal competente, competenta materiala si dupa calitatea persoanei a organului de urmarire penala, publicitatea sedintei de judecata si participarea procurorului, atunci cand participarea sa este obligatorie potrivit legii, poate fi invocata in orice stare a procesului.
28. Referitor la prezenta suspectului sau a inculpatului, atunci cand participarea sa este obligatorie potrivit legii, si asistarea de catre avocat a suspectului sau a inculpatului, precum si a celorlalte parti, atunci cand asistenta este obligatorie, incalcarea reglementarilor referitoare la acestea poate fi invocata, dupa cum urmeaza: pana la incheierea procedurii in camera preliminara, daca incalcarea a intervenit in cursul urmaririi penale sau in procedura camerei preliminare; in orice stare a procesului, daca incalcarea a intervenit in cursul judecatii; in orice stare a procesului, indiferent de momentul la care a intervenit incalcarea, cand instanta a fost sesizata cu un acord de recunoastere a vinovatiei.
29. Curtea constata, astfel cum anterior a subliniat, ca una dintre categoriile nulitatilor absolute reglementate in actualul Cod de procedura penala este aceea a neasistarii de catre avocat a suspectului sau a inculpatului, precum si a celorlalte parti, atunci cand asistenta este obligatorie. Cazurile in care este obligatorie asistenta juridica a suspectului sau a inculpatului sunt reglementate de dispozitiile art. 90 din Codul de procedura penala, iar cele in care este obligatorie asistenta juridica a partii civile si a partii responsabile civilmente sunt reglementate de dispozitiile art. 93 din acelasi act normativ.
30. Curtea retine ca, potrivit art. 197 alin. 2 din Codul de procedura penala din 1968, era sanctionata cu nulitatea absoluta neasistarea de catre aparator a invinuitului sau a inculpatului cand acest lucru era obligatoriu, potrivit legii. Aceasta nulitate nu putea fi inlaturata in niciun mod, putand fi invocata in orice stare a procesului si putand fi luata in considerare chiar din oficiu, potrivit art. 197 alin. 3 din Codul de procedura penala din 1968. Spre deosebire de vechea reglementare, noul Cod de procedura penala instituie un termen - incheierea procedurii in camera preliminara - pana la care poate fi invocata incalcarea dispozitiilor referitoare la asistarea obligatorie a persoanelor prevazute la art. 281 alin. (1) lit. f) din acelasi act normativ, intervenita in cursul urmaririi penale sau in procedura camerei preliminare.
31. Curtea constata ca din coroborarea dispozitiilor procesual penale referitoare la nulitatile absolute si cele relative rezulta ca regimul juridic al acestui caz de nulitate absoluta prezinta o serie de asemanari cu cel al sanctiunii nulitatii relative, din perspectiva termenului pana la care se poate invoca, in conditiile in care implinirea termenului (incheierea procedurii in camera preliminara) determina acoperirea nulitatii absolute.
32. In continuare, Curtea retine ca una din trasaturile caracteristice ale nulitatii absolute, prevazute in art. 197 alin. 3 din Codul de procedura penala din 1968, consta in interdictia de a putea fi inlaturata prin tacere sau prin vointa partilor, prin autoritatea organului judecatoresc ori prin alt mijloc procesual. Din aceasta trasatura se poate trage concluzia ca, in cazul incalcarii unei dispozitii aflate sub sanctiunea nulitatii absolute, exista intotdeauna vatamarea procesuala ceruta de lege, ca existenta unei astfel de vatamari nu trebuie dovedita, dupa cum nu poate fi dovedita nici inexistenta ei, producerea vatamarii fiind deci sub puterea unei prezumtii legale juris et de jure. Or, sanctiunea care implica intotdeauna existenta unei vatamari ce nu poate fi inlaturata in niciun mod nu poate proteja decat acele dispozitii care garanteaza in cel mai inalt grad aflarea adevarului sau care asigura realizarea efectiva a drepturilor partilor. Asadar, in cazul nulitatilor absolute, toate dispozitiile aflate sub aceasta sanctiune sunt dispozitii care, prin vointa legii, garanteaza aflarea adevarului sau asigura drepturile partilor, fara a mai fi necesar sa se faca evaluari si argumentari despre incadrarea in acest temei de casare a nelegalitatii hotararii recurate. Nulitatile absolute se caracterizeaza prin aceea ca vatamarea se fundamenteaza pe prezumtii legale absolute, incalcarea legii avand consecinte grave si directe asupra realizarii scopului procesului penal.
33. In ceea ce priveste cazurile de asistenta juridica obligatorie, Curtea a retinut ca art. 91 alin. (1) din Codul de procedura penala instituie in sarcina organului judiciar obligatia de a asigura prezenta unui avocat din oficiu, daca suspectul sau inculpatul nu si-a ales un avocat, in cazurile in care asistenta juridica este obligatorie. Respectarea de catre organul judiciar a acestei obligatii este garantata prin intermediul art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala, care sanctioneaza cu nulitatea absoluta incalcarea dispozitiilor privind asistarea de catre avocat a suspectului sau a inculpatului, precum si a celorlalte parti, atunci cand asistenta juridica este obligatorie. Daca incalcarea a intervenit in cursul urmaririi penale sau in procedura camerei preliminare, nulitatea se constata pana la incheierea procedurii in camera preliminara, potrivit art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedura penala.
34. Astfel, Curtea a constatat ca dispozitiile art. 90 lit. b) si c) si ale art. 91 alin. (1) din Codul de procedura penala nu aduc nicio atingere dreptului la aparare consacrat de prevederile art. 24 din Constitutie, avand in vedere ca dreptul la aparare nu poate fi confundat cu dreptul la asistenta juridica obligatorie. Primul este garantat in toate cazurile, iar cel de-al doilea este o garantie a primului, creat fiind de legiuitor, care stabileste si cazurile sale de incidenta . Asadar, de vreme ce Legea fundamentala garanteaza dreptul la aparare, iar nu si pe cel la asistenta juridica obligatorie, stabilirea cazurilor in care aceasta din urma este obligatorie constituie atributul exclusiv al legiuitorului.
35. Prin urmare, Curtea a retinut ca nu se poate sustine ca dispozitiile anterior mentionate sunt neconstitutionale numai pentru ca nu prevad ca asistenta juridica este obligatorie in toate cazurile, cata vreme exercitarea dreptului la asistenta juridica este garantata. Dreptul la aparare, consacrat de art. 24 din Constitutie, se refera la asistenta juridica facultativa, iar exceptiile de la aceasta regula pot fi stabilite in mod exclusiv de legiuitor. In cazurile in care legea impune asistenta juridica obligatorie a suspectului sau a inculpatului, apararea are valoarea unei institutii de cert interes social, care functioneaza atat in favoarea suspectului si a inculpatului, cat si in vederea asigurarii unei bune desfasurari a procesului penal, in considerarea unor situatii speciale ce rezulta din insasi enumerarea cuprinsa in textul de lege (Decizia nr. 134 din 20 martie 2018, publicata in Montorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 565 din 5 iulie 2018).
36. Din cele anterior expuse rezulta ca asistenta juridica obligatorie este o optiune legislativa. Cu toate acestea, Curtea constata ca exercitarea dreptului la aparare, consacrat de dispozitiile constitutionale ale art. 24, trebuie sa fie una efectiva, ceea ce presupune ca in anumite cazuri prezenta unui aparator este elementul necesar pentru stabilirea efectivitatii acestui drept . Aceasta deoarece prin "asistarea" inculpatului de catre aparator se intelege nu numai prezenta fizica a acestuia, in cauzele prevazute de lege, ci si "acordarea asistentei juridice", deci acordarea de sfaturi inculpatului despre ceea ce trebuie sa intreprinda in proces si exercitarea drepturilor procesuale ale acestuia. Or, Curtea apreciaza ca prin reglementarea unui caz in care asistenta juridica este obligatorie legiuitorul a prezumat ca dreptul la aparare nu poate fi exercitat in mod efectiv decat prin prezenta aparatorului.
37. Mai mult, marja de apreciere a legiuitorului in acest domeniu nu este nelimitata. Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca statele nu sunt obligate sa ofere asistenta judiciara decat "in cazul in care interesele justitiei o impun"; acestea trebuie apreciate tinand seama de faptele spetei in ansamblu, nu doar de situatia din momentul pronuntarii deciziei cu privire la cererea de asistenta judiciara, ci si de situatia din momentul in care instanta nationala s-a pronuntat pe fond (Hotararea din 28 martie 1990, pronuntata in Cauza Granger impotriva Regatului Unit, paragraful 46). Atunci cand apreciaza daca interesele justitiei impun ca acuzatul sa fie asistat gratuit de un avocat, Curtea Europeana a Drepturilor Omului tine seama de diverse criterii, in special de gravitatea infractiunii si de severitatea pedepsei in cauza (Hotararea din 6 noiembrie 2012, pronuntata in Cauza Zdravko Stanev impotriva Bulgariei, paragraful 38). Pe langa conditia referitoare la "interesele justitiei", Curtea Europeana a Drepturilor Omului ia in considerare complexitatea cauzei (Hotararea din 24 mai 1991, pronuntata in Cauza Quaranta impotriva Elvetiei, paragraful 34), precum si situatia personala a acuzatului (Cauza Zdravko Stanev impotriva Bulgariei, paragraful 38). In ceea ce priveste cerinta referitoare la interesele justitiei, criteriul care se aplica nu presupune sa se stabileasca daca lipsa asistentei judiciare a cauzat "un prejudiciu real" prezentarii apararii, ci unul mai putin strict, si anume daca ipoteza asistentei din partea unui avocat "pare plauzibila in speta" (Hotararea din 13 mai 1980, pronuntata in Cauza Artico impotriva Italiei, paragrafele 34 si 35; Hotararea din 24 ianuarie 1991, pronuntata in Cauza Alimena impotriva Italiei, paragraful 20).
38. Curtea observa ca in unele cazuri reglementarea asistentei juridice obligatorii a fost determinata de elemente particulare ale persoanei in cauza, cum ar fi minoritatea, lipsa capacitatii de exercitiu, existenta unei capacitati de exercitiu restranse etc.
39. Curtea constata ca reglementarea asistentei juridice obligatorii, in cazurile prevazute de lege, se circumscrie intr-un drept al suspectului, al inculpatului, al persoanei vatamate, al partii civile si al partii responsabile civilmente. Pe de alta parte, o atare reglementare da nastere unei obligatii in sarcina organului judiciar de a analiza daca elementele cauzei determina aplicarea dispozitiilor legislative relative la asistenta juridica obligatorie, indiferent daca persoana in cauza a solicitat acest lucru sau nu. Cu alte cuvinte, reglementarea anterior mentionata impune organului judiciar obligatia de a nu ramane in pasivitate, ci prin depunerea diligentelor necesare sa asigure respectarea concreta si efectiva a dreptului la aparare al persoanei in cauza.
40. Asa fiind, Curtea constata ca legiuitorul a prezumat a fi in interesul justitiei reglementarea obligatorie a asistentei juridice in cazurile expres prevazute de lege, incalcarea dispozitiilor relative la asistenta juridica obligatorie determinand incalcarea dreptului la un proces echitabil.
41. In acest context, Curtea observa ca prin legiferarea unui termen inauntrul caruia se poate invoca nulitatea absoluta in cazul neasistarii de catre un aparator, desi legea prevede obligativitatea acestui lucru, se ajunge la o situatie contradictorie. Astfel, legiuitorul instituie un termen care limiteaza posibilitatea invocarii nulitatii absolute, desi prezuma absolut ca persoana prezenta la dezbateri necesita asistenta unui avocat pentru a putea realiza o aparare efectiva, aparare care presupune inclusiv invocarea nulitatilor. Or, inclusiv in jurisprudenta instantelor judecatoresti s-a retinut ca dreptul la o aparare efectiva ocupa un loc central in derularea procesului penal, importanta lui constand in faptul ca toate celelalte drepturi ar ramane derizorii, fara garantii procedurale, autoritatile judiciare avand obligatia de a asigura acest drept . Asigurarea reala a apararii este o garantie, o premisa sigura a cercetarii obiective si complete a probelor, o conditie sine qua non a aflarii adevarului, a apararii drepturilor si intereselor legale ale acuzatului, creand conditii necesare emiterii unei sentinte legale si temeinice.
42. Asa fiind, Curtea constata ca prin instituirea unui termen inauntrul caruia se poate ridica exceptia nulitatii absolute in cazul neasistarii de catre un aparator in faza procedurii camerei preliminare, desi legea prevedea obligativitatea acestui lucru, legiuitorul goleste de continut insusi dreptul fundamental la aparare, asigurat prin asistarea de catre un avocat numit din oficiu, in cazurile expres prevazute de lege. Astfel, desi nerespectarea obligatiei de catre organul judiciar este sanctionata de legiuitor cu nulitatea absoluta, sanctiunea aplicabila apare ca fiind lipsita de eficienta in conditiile instituirii unui termen (incheierea procedurii in camera preliminara) pana la care se poate invoca nulitatea absoluta ce decurge din nerespectarea in faza camerei preliminare a dispozitiei referitoare la obligativitatea asistarii de catre avocat.
43. In continuare, Curtea observa ca printre cazurile de nulitate absoluta care pot fi invocate in orice stare a procesului se numara si cel reglementat de dispozitiile art. 281 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala referitor la neparticiparea procurorului, atunci cand participarea sa este obligatorie potrivit legii.
44. Astfel cum s-a aratat, dispozitiile art. 90 din Codul de procedura penala reglementeaza cazurile de asistenta juridica obligatorie, aplicabile inclusiv in cursul procedurii in camera preliminara. Pe de alta parte, potrivit art. 344 alin. (4) din Codul de procedura penala, la expirarea termenelor prevazute la alin. (2) si (3) ale aceluiasi articol, daca s-au formulat cereri sau exceptii ori daca a ridicat exceptii din oficiu, judecatorul de camera preliminara stabileste termenul pentru solutionarea acestora, cu citarea partilor si a persoanei vatamate si cu participarea procurorului. Din dispozitiile anterior mentionate rezulta ca nesocotirea ambelor dispozitii legale poate surveni in procedura de camera preliminara, incalcarea fiind sanctionata in ambele cazuri cu nulitatea absoluta. Cu toate acestea, Curtea constata ca legiuitorul a reglementat diferit momentul pana la care poate fi invocata nulitatea absoluta, in functie de dispozitiile procedurale incalcate. Astfel, in conditiile in care aceste dispozitii nu au fost respectate in cadrul aceluiasi proces, se ajunge la situatia in care, avand in vedere distinctia realizata de legiuitor in ceea ce priveste termenul de invocare a nulitatii absolute, nulitatea absoluta ce deriva din lipsa asistarii inculpatului sau a celorlalte parti, atunci cand acest lucru este obligatoriu potrivit legii, va putea fi invocata pana la incheierea procedurii in camera preliminara [potrivit art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedura penala], pe cand nulitatea absoluta ce deriva din neparticiparea procurorului, atunci cand participarea sa este obligatorie potrivit legii, va putea fi invocata atat in cadrul camerei preliminare, cat si in cursul judecatii [potrivit art. 281 alin. (3) din Codul de procedura penala].
45. Curtea observa ca ratiunea unei astfel de dispozitii referitoare la stabilirea unui termen pana la care poate fi invocata nulitatea absoluta poate fi generata de rolul fazei procesuale a camerei preliminare, care trebuie sa examineze tocmai neregularitatile de procedura ivite inaintea fazei de judecata, pentru ca aceasta din urma sa dobandeasca celeritatea impusa de cerinta solutionarii cauzei intr-un termen rezonabil. Astfel, Curtea constata ca reglementarea unei noi structuri a procesului penal coroborata cu necesitatea solutionarii cauzei (faza de judecata) intr-un termen rezonabil ar fi un motiv ce sta la baza optiunii legiuitorului de a norma in anumite cazuri un termen pana la care nulitatea absoluta poate fi ridicata.
46. In acest context, Curtea constata ca solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil se circumscrie unui scop legitim, iar reglementarea unei noi structuri a procesului penal poate determina si justifica anumite optiuni legislative. Cu toate acestea, Curtea retine ca in jurisprudenta sa (de exemplu, Decizia nr. 631 din 8 octombrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 831 din 6 noiembrie 2015, Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, si Decizia nr. 257 din 26 aprilie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 472 din 22 iunie 2017) a constatat ca rezultatul procedurii in camera preliminara referitor la stabilirea legalitatii administrarii probelor si a efectuarii actelor procesuale de catre organele de urmarire penala are o influenta directa asupra desfasurarii judecatii pe fond, putand sa fie decisiv pentru stabilirea vinovatiei/nevinovatiei inculpatului. Or, avand in vedere importanta acestei etape, precum si faptul ca, in cazurile pentru care legea reglementeaza asistenta obligatorie, dreptul la aparare nu poate fi exercitat in mod efectiv decat prin prezenta aparatorului, Curtea constata ca reglementarea unei noi faze a procesului penal nu reprezinta un motiv intemeiat, care sa justifice legiferarea unui termen (incheierea procedurii in camera preliminara) pana la care incalcarea dispozitiilor legale referitoare la asistarea obligatorie a inculpatului intervenita in procedura camerei preliminare sa poata fi invocata.
47. In ceea ce priveste solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil, Curtea constata ca acesta este un deziderat dorit a fi atins in ceea ce priveste toate cauzele/procedurile judiciare. Cu toate acestea, solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil nu se poate converti in justificarea ce sta la baza unei reglementari ce afecteaza insusi dreptul la aparare si dreptul la un proces echitabil.
48. Asa fiind, Curtea constata ca dispozitiile art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedura penala raportat la art. 281 alin. (1) lit. f) din acelasi act normativ sunt neconstitutionale.
49. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
D E C I D E:
Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de E.I. in Dosarul nr. XXXX/192/2016 al Judecatoriei Bolintin-Vale si constata ca dispozitiile art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedura penala raportat la art. 281 alin. (1) lit. f) din acelasi act normativ sunt neconstitutionale.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta din data de 13 februarie 2019.