Decizia CCR nr. 318/2019 - admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010

Decizia nr. 318/2019 referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 606 din 23.07.2019.

1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilorart. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, exceptie ridicata de V.N. in Dosarul nr. XXXX/3/2016* al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a contencios administrativ si fiscal si care constituie obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. XXXXD/2017.
2. La apelul nominal lipsesc partile . Procedura de citare este legal indeplinita.
3. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. Astfel, arata ca, in opinia sa, cuantumul salariului sau al unor sporuri nu reprezinta un aspect ce tine de statutul profesional al politistului, astfel ca nu este necesar sa fie reglementat prin lege organica si poate fi stabilit printr-un ordin al ordonatorului de credite.

C U R T E A,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

4. Prin Incheierea din 6 iunie 2017, pronuntata in Dosarul nr. XXXX/3/2016*, Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice. Exceptia a fost ridicata de V.N. cu prilejul solutionarii unei cauze privind functionarii publici.
5. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata, in esenta, ca elementele principale care vizeaza nasterea, executarea si incetarea raportului de serviciu al politistului se refera la statutul acestei categorii socioprofesionale, care este reglementat prin lege organica, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constitutie . Art. 28 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului prevede ca politistul are dreptul la salariu lunar, compus din salariul de baza, indemnizatii, sporuri, premii si prime, "ale caror cuantumuri se stabilesc prin lege". Dispozitiile art. 14 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 prevad acordarea unei compensatii de risc/pericol deosebit de pana la 30%, calculata la solda de functie/salariul de functie/salariul de baza .
6. Or, art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 prevede ca "unitatile, categoriile de personal, conditiile, criteriile si marimea compensatiei se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite", respectiv printr-un act cu o putere juridica inferioara legii organice. Mai mult, Ordinul ministrului de interne nr. S/214 din 5 octombrie 2011 privind drepturile salariale ale politistilor a fost clasificat ca secret . In aceste conditii, persoana indreptatita sa primeasca sporul nu cunoaste regulile dupa care se stabileste acest drept, avand in vedere ca actul administrativ nu este accesibil si nici opozabil. Normele privind stabilirea categoriilor de personal si cuantumul sporului de pericol deosebit trebuie sa respecte cerintele de stabilitate si previzibilitate a legii, insa dispozitiile de lege criticate nu ii permit politistului sa isi adapteze comportamentul in mod corespunzator si nici nu poate sa aiba reprezentarea corecta a alcatuirii drepturilor sale salariale.
7. Prin urmare, pentru criticile mai sus aratate, autorul exceptiei considera ca dispozitiile art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 contravin prevederilor art. 1 alin. (4) si (5), art. 31 si art. 73 alin. (3) lit. j) din Constitutie .
8. Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a contencios administrativ si fiscal arata ca, in masura in care legiuitorul a prevazut in Legea fundamentala ca drepturile salariale ale politistilor se stabilesc prin lege, rezulta ca reglementarea acestora printr-un ordin al ministrului de interne infrange Constitutia, caci s-ar admite oportunitatea ordonatorului de credite de a completa Legea fundamentala, adaugand la aceasta. De asemenea, considera ca drepturile salariale trebuie sa fie clare, previzibile, predictibile, nu sa fie emise prin ordin cu caracter secret .
9. In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
10. Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata. In acest sens arata ca elementele de baza pentru stabilirea dreptului la compensatia avuta in vedere sunt redate in lege, astfel: categoriile de persoane care au dreptul la acest beneficiu, activitatile pe care trebuie sa le presteze si procentul maxim pe care poate sa il reprezinte compensatia respectiva din solda de functie/salariul de functie/salariul de baza . Detalierea unor aspecte cum ar fi unitatile in care se presteaza aceste activitati, respectiv cuantumul concret al dreptului respectiv nu ar putea fi facuta prin lege, dat fiind ca s-ar ajunge la un act normativ stufos care ar reglementa elemente de punere in aplicare, si nu de nivel primar. Curtea Constitutionala a statuat in mod constant in jurisprudenta sa ca, de principiu, orice act normativ trebuie sa indeplineasca anumite conditii calitative, printre acestea numarandu-se si previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta sa fie suficient de precis si clar pentru a putea fi aplicat. Cu toate acestea, instanta de contencios constitutional a retinut ca poate fi dificil sa se redacteze legi de o precizie totala si o anumita suplete poate chiar sa se dovedeasca de dorit. De asemenea, Guvernul arata ca aspectele legate de stabilirea unitatilor in care potentialii beneficiari trebuie sa presteze anumite activitati, in functie de care se procedeaza la individualizarea cuantumului compensatiei, nu sunt aspecte esentiale care tin de statutul special al acestei categorii de functionari publici, iar dispozitiile constitutionale invocate in motivarea exceptiei nu impun ca absolut toate aspectele referitoare la desfasurarea activitatii de catre acestia sa fie reglementate de lege.
11. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

C U R T E A,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

12. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
13. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, dispozitii potrivit carora "Unitatile, categoriile de personal, conditiile, criteriile si marimea compensatiei se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite".
14. Autorul exceptiei considera ca acest text de lege contravine urmatoarelor prevederi constitutionale: art. 1 alin. (4) si (5) privind separatia puterilor in stat si obligatia de a respecta Constitutia, suprematia ei si legile, art. 31 privind dreptul la informatie si art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la reglementarea prin lege organica a statutului functionarilor publici.
15. Examinand dispozitiile de lege criticate, Curtea constata ca dispozitiile art. 14 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 prevad acordarea unei compensatii de risc/pericol deosebit de pana la 30%, calculata la solda de functie/salariul de functie/salariul de baza, drept banesc ce se acorda "pentru munca cu grad ridicat de risc sau, dupa caz, in conditii de pericol deosebit, desfasurata in exercitarea atributiilor functionale, stabilite potrivit domeniilor de responsabilitate ale unitatii", pentru "personalul militar, politistii, functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare si personalul civil care executa, conduc, coordoneaza sau contribuie la realizarea misiunilor de operatii speciale, misiunilor operative de protectie a demnitarilor, a actiunilor de gardare, protectie si control antiterorist, supraveghere operativa, a procedurilor speciale si activitatilor de paza, supraveghere, escortare, reeducare, integrare si asistenta medicala si psihologica pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobandit o forma de protectie in Romania, culegere, prelucrare, centralizare, verificare si valorificare a informatiilor sau datelor/situatiilor/documentelor/actelor, investigatii, actiuni si interventie".
16. Asa cum se desprinde din acest text de lege, acordarea compensatiei de risc/pericol deosebit este supusa mai multor cerinte . Acestea se refera la gradul de risc sau, dupa caz, conditiile de pericol in care se desfasoara munca, conditia ca munca sa fie desfasurata in exercitarea atributiilor functionale, stabilite potrivit domeniilor de responsabilitate ale unitatii, conditia referitoare la calitatea beneficiarului, respectiv cea de personal militar, politist, functionar public cu statut special din sistemul administratiei penitenciare sau personal civil care indeplineste activitatile specifice prevazute de lege, precum si conditia privind specificul activitatilor desfasurate.
17. Art. 14 alin. (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 prevede, de asemenea, acordarea unei compensatii personalului militar, politistilor, functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare si personalului civil care desfasoara activitati privind prevenirea si combaterea coruptiei in randul personalului propriu. In acest caz, procentul compensatiei este fix, de 30% din solda de functie/salariul de functie/salariul de baza .
18. Distinct de criteriile de acordare a compensatiei stabilite la art. 14 alin. (1) si (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, textul de lege supus controlului de constitutionalitate prevede ca "unitatile, categoriile de personal, conditiile, criteriile si marimea compensatiei se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite". Prin urmare, in aplicarea dispozitiilor de lege referitoare la acordarea compensatiei, ordonatorul principal de credite este abilitat sa emita reglementari subsecvente, prin care va stabili, in mod concret, care sunt unitatile si categoriile de personal carora se acorda acest drept, ca urmare a indeplinirii conditiilor legale, precum si "conditiile, criteriile si marimea compensatiei". Altfel spus, prin actul pe care il va emite, ordonatorul de credite nu se va rezuma doar la un act de aplicare a dispozitiilor Legii-cadru nr. 284/2010, ci va putea sa le completeze, instituind conditii si criterii de acordare a compensatiei suplimentare fata de cele stabilite prin aceasta lege.
19. Curtea observa ca dispozitiile art. 14 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 prevad ca acordarea compensatiei de risc/pericol deosebit se face intr-o marja de pana la 30%, calculata la solda de functie/salariul de functie/salariul de baza, dand astfel posibilitatea ordonatorului de credite sa stabileasca in mod concret marimea acestei compensatii. Cu toate acestea, Curtea retine ca dispozitiile de lege analizate nu se refera la sporuri sau premii care au in vedere merite individuale concretizate in rezultate deosebite din punct de vedere cantitativ sau calitativ ale activitatii profesionale, ci se refera la conditii obiective de desfasurare a muncii, incidente in cazul unor categorii extinse de personal, astfel ca stabilirea unor tratamente diferentiate intre persoane care desfasoara munca in aceleasi conditii in functie de rezultatele muncii nu intra in ipoteza normei de lege analizate. De altfel, un asemenea tratament ar contraveni principiului egalitatii in drepturi a cetatenilor, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie .
20. De asemenea, Curtea apreciaza ca nu poate fi invocata nicio eventuala diferentiere in functie de nivelul de risc sau pericol al muncii pentru a justifica stabilirea unor noi criterii de catre ordonatorul de credite, de vreme ce dispozitiile art. 14 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 precizeaza, in mod clar, ca se refera la "munca cu grad ridicat de risc sau, dupa caz, in conditii de pericol deosebit", iar alin. (2) al aceluiasi articol de lege circumscrie in mod clar sfera personalului si a activitatilor care justifica acordarea compensatiei.
21. Prin urmare, Curtea constata ca dispozitiile art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 genereaza incertitudine si neclaritate in privinta aplicarii dispozitiilor alin. (1) si (2) ale aceluiasi articol de lege, categoriile de personal cuprinse in ipoteza normei neputand anticipa natura criteriilor si conditiilor ce vor fi stabilite de ordonatorul de credite.
22. Or, Curtea aminteste ca, potrivit jurisprudentei sale referitoare la principiul respectarii obligatorii a legilor, consacrat de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentala, pentru ca legea sa fie respectata de destinatarii sai trebuie sa indeplineasca anumite cerinte de precizie, claritate si predictibilitate, astfel incat acestia sa isi poata adapta in mod corespunzator conduita . Curtea a statuat ca, de principiu, orice act normativ trebuie sa indeplineasca anumite conditii calitative, printre acestea numarandu-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta trebuie sa fie suficient de precis si clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficienta a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - sa prevada intr-o masura rezonabila, in circumstantele spetei, consecintele care pot rezulta dintr-un act determinat. In acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, sau Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011.
23. In lumina acestor repere jurisprudentiale, o reglementare ale carei efecte sunt impredictibile, depinzand de conditii si criterii a caror natura nu poate fi anticipata, asa cum este cea a art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, nu poate fi considerata decat ca fiind contrara exigentelor art. 1 alin. (5) din Constitutie .
24. Pe cale de consecinta, Curtea retine ca libertatea ordonatorului de credite de a stabili in mod concret cuantumul compensatiei in marja prevazuta de lege nu se poate raporta decat la criteriile si conditiile stabilite de lege, asa cum de altfel statueaza si art. 3 lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010, potrivit caruia "drepturile de natura salariala se stabilesc numai prin norme juridice de forta legii".
25. Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
D E C I D E:

Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de V.N. in Dosarul nr. XXXX/3/2016* al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a contencios administrativ si fiscal si constata ca dispozitiile art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice sunt neconstitutionale.
Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata in sedinta din data de 21 mai 2019.