Contract de vanzare – cumparare. Clauza compromisorie. Competenta materiala
Prin sentinta civila nr.961/P din 22 mai 2001, Tribunalul Timis, sectia comerciala, a admis actiunea formulata de reclamanta S.C. M. S.R.L. impotriva paratei S.C. L. S.R.L., pe care a obligat-o sa predea reclamantei 192 buc. saltele tip „P.”
Prima instanta a retinut ca, intre partile in litigiu s-a incheiat contractul de vanzare cumparare din 27 iulie 1999, in temeiul caruia reclamanta a livrat paratei diferite cantitati de saltele tip „P.”, preluate in custodie de parata, in baza contractului incheiat la 29 iulie 1999, ca, desi existenta produselor in depozitele paratei a fost confirmata prin anexa nr. 2 la contractul de custodie, aceasta nu a achitat pretul marfii dar nu a procedat nici la restituirea lor.
Parata a declarat recurs, sustinand ca, in mod gresit, pricina a fost solutionata la instanta de drept comun, desi competenta materiala revenea, conform clauzei compromisorii, inscrisa in contractul de vanzare-cumparare Tribunalului Arbitral de pe langa Curtea de Arbitraj Comercial Timis .
Prin decizia nr.659/R din 26 septembrie 2001, Curtea de Apel Timisoara, sectia comerciala si de contencios administrativ, a admis recursul paratei, a casat sentinta atacata si a trimis cauza spre solutionare Comisiei de Arbitraj Comercial de pe langa Camera de Comert, Industrie si Agricultura Timis, retinand exceptia privind existenta clauzei compromisorii la art.16 din contractul de vanzare cumparare si implicit, exceptia lipsei competentei materiale de solutionare a pricinii de catre instantele de drept comun.
Tribunalul Arbitral de pe langa Camera de Comert, Industrie si Agricultura Timisoara-Comisia de Arbitraj, prin sentinta nr.27 din 24 mai 2002, a admis actiunea, obligand parata sa plateasca contravaloarea marfii preluata in custodie si nerestituita, retinand ca este legal constituit si este competent material sa solutioneze pricina, fata de clauza compromisorie inscrisa in contractul de vanzare cumparare (art.16) chiar daca in contractul de custodie, partile nu au mai inserat o asemenea clauza, existand o interdependenta intre cele doua contracte, contractul de vanzare cumparare avand caracterul de contract principal.
Aceasta ultima hotarare, a fost atacata cu actiune in anulare de catre parata, care a invocat ca temei de drept, dispozitiile art. 364 lit.b) si i) C. proc. civ.
Prin decizia nr.1082 din 23 octombrie 2002, Curtea de Apel Timisoara, sectia comerciala si de contencios administrativ, a respins actiunea in anulare formulata de parata, retinand ca, nu pot face obiectul discutiei pentru desfiintarea sentintei arbitrale dispozitiile art. 364 lit.a) si lit.i), intrucat prin decizia anterioara nr.659/R din 26 septembrie, irevocabila, s-a stabilit competenta de solutionare a litigiului in prima instanta in favoarea Comisiei de Arbitraj Comercial de pe langa Camera de Comert, Industrie si Agricultura Timis ; in afara faptului ca stransa interdependenta dintre contractul de vanzare cumparare, in care s-a inserat clauza compromisorie, si contractul de custodie, in care nu s-a prevazut o asemenea clauza, justifica, in conditiile in care contractul de vanzare cumparare are caracterul de contract principal in raport cu contractul de custodie, stabilirea competentei materiale de solutionare a litigiului in prima instanta in favoarea tribunalului arbitral.
Ca atare, au fost inlaturate sustinerile paratei in sensul ca din moment ce in contractul subsecvent de custodie nu a fost prevazuta clauza compromisorie, competenta solutionarii litigiului izvorat din acest contract ar fi revenit instantelor de drept comun.
Impotriva acestei ultime hotarari, patata a declarat recurs, sustinand ca, potrivit incheierii din 24 mai 2000, reclamanta a precizat ca intelege sa investeasca tribunalul arbitral cu solutionarea pretentiilor sale derivand din neexecutarea contractului de vanzare cumparare, in care s-a inserat clauza compromisorie, in sensul ca, in cazul ivirii unor litigii neconciliabile pe cale amiabila, solutionarea acestora se va face de catre Camera de Arbitraj Comercial.
Curtea de Apel Timisoara, in mod gresit, si-a insusit aprecierea Tribunalului Arbitral referitoare la interdependenta dintre contractul de vanzare cumparare, calificat ca fiind contractul principal, si contractul de custodie incheiat ulterior, in care nu se prevazuse clauza compromisorie, si a stabilit ca raporturile comerciale dintre parti s-au realizat, in fapt, prin incheierea celor doua contracte .
Chiar daca ar exista autoritate de lucru judecat, in ceea ce priveste competenta de solutionare a litigiului izvorat din neexecutarea contractului de vanzare cumparare in favoarea Tribunalului Arbitral, aceasta competenta nu poate fi extinsa la litigiul izvorat din contractul de custodie, din moment ce in acesta se prevede expres competenta materiala a instantelor de judecata de drept comun.
Cum, prin dispozitivul hotararii arbitrale, s-a prevazut expres ca „obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 147.984.000 lei cu titlu de contravaloare a marfurilor preluate in custodie si nerestituite”, inseamna ca Tribunalul Arbitral a stabilit ca temeiul juridic al obligatiei de plata il constituie contractul de custodie care, in absenta unei clauze compromisorii exprese atributive de competenta, nu indrituia Tribunalul Arbitral sa paseasca la solutionarea litigiului in prima instanta, fiind irelevant sub aspectul competentei materiale daca raporturile contractuale izvorate din neindeplinirea obligatiilor asumate prin cele doua contracte sunt sau nu interdependente. Prin urmare, fiind vorba de doua contracte comerciale, care nu se suprapun sub aspectul efectelor juridice pe care le genereaza, nu se poate extinde, avand in vedere vointa partilor, ca litigiile izvorate din neexecutarea celor doua contracte sa fie solutionate de instante diferite, nu se poate extinde clauza compromisorie din contractul de vanzare cumparare si la cel de custodie, in care nu s-a prevazut o asemenea clauza, astfel, ca fata de dispozitiile art. 364 lit. b) C. proc. civ., actiunea in anulare promovata de parata trebuia admisa, intrucat competenta de solutionare in prima instanta, derivand din obligatiile neindeplinite asumate prin contractul de custodie, revenea instantelor de drept comun iar nu tribunalului arbitral.
In ceea ce priveste criticile fundamentate pe dispozitiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., parata a sustinut ca din moment ce partile nu au convenit prin acordul lor asupra pretului produselor livrate, in baza contractului de vanzare cumparare si acesta nici nu poate fi determinat, inseamna ca acestui contract ii lipseste un element esential, si anume pretul, care atrage sanctiunea nulitatii absolute, care fiind o exceptie de ordine publica indreptatea tribunalul arbitral sa analizeze aceasta aparare, mai ales, in contextul in care nici o proba de la dosar nu poate duce la concluzia ca vointa tacita sau implicita a partilor a fost in sensul de a practica acelasi pret si in contractul de vanzare cumparare.
Recursul paratei nu este fondat.
Competenta solutionarii pricinii a fost stabilita prin decizia nr.659/R din 26 septembrie 2001 a Curtii de Apel Timisoara, sectia comerciala si de contencios administrativ, care admitand recursul paratei, a casat sentinta atacata si a trimis cauza spre competenta solutionare Comisiei de Arbitraj de pe langa Camera de Comert, Industrie si Agricultura Timis, retinand existenta clauzei compromisorii inserata de parti la art.16 din contractul de vanzare cumparare.
Decizia mentionata (nr.659/R din 26 septembrie 2001) este irevocabila, astfel ca parata nu mai poate invoca, asa cum o face prin recursul de fata, nelegalitatea solutiei, prin care s-a stabilit ca litigiul nascut din neexecutarea celor doua contracte, de vanzare - cumparare si custodie, este de competenta in prima instanta a tribunalului arbitral.
Cum, exceptia necompetentei materiale pe care isi fundamenteaza parata criticile, este de ordine publica, aceasta avea posibilitatea, cu respectarea termenului prevazut la art. 319 alin. (2) C.proc.civ. sa atace cu contestatie in anulare hotararea iar nu sa formuleze pe calea actiunii in anulare si ulterior prin recurs, critici impotriva unei hotarari irevocabile.
Dar, sustinerile paratei nu sunt intemeiate nici pe fond .
Astfel, in ceea ce priveste criticile fundamentate pe dispozitiile art. 364 lit. b) C. proc. civ., hotararea arbitrala poate fi desfiintata numai prin actiune in anulare, in cazul in care litigiul nu este susceptibil de solutionare pe calea arbitrajului, neputand fi primite, cu atat mai mult cu cat temeiul actiunii initiale l-a constituit plata pretului produselor livrate in temeiul contractului de vanzare cumparare, preluate de parata in custodie, in baza contractului subsecvent de custodie, incheiat ulterior si in care a fost indicat detaliat pretul pe numar de bucati al saltelelor, livrate in considerarea primului contract (de vanzare cumparare).
Deci, temeiul actiunii il constituie contractul de vanzare cumparare, in care, a fost inserata clauza compromisorie, la art.16.
Contractul de custodie, fiind un contract accesoriu, nu da nastere la drepturi patrimoniale directe, astfel ca pretentiile formulate prin actiune nu deriva din contractul de custodie, care are doar rolul de a completa drepturile si obligatiile izvorate din contractul de vanzare cumparare si ca atare, asa cum a retinut si Tribunalul Arbitral, in mod corect, intre cele doua contracte exista o stransa legatura in sensul ca se completeaza reciproc, concluzie ce se impune fata de faptul ca ambele contracte se refera la aceeasi cantitate de saltele (vanduta de reclamanta si preluata in custodie de parata).
S-a constatat, din sustinerile paratei privind competenta materiala in solutionarea litigiului izvorat din neexecutarea contractului de custodie, ca aceasta ar reveni instantelor de drept comun, intrucat in contract nu a fost inserata clauza compromisorie. Dar, tinand cont de caracterul accesoriu al contractului de custodie si de caracterul principal al contractului de vanzare-cumparare, in care a fost inclusa clauza compromisorie si faptul ca ambele contracte, desi separate, au fost incheiate in executarea unui unic raport contractual (vanzarea saltelelor), in mod justificat, s-a apreciat ca litigiul, in integralitatea sa este susceptibil de a fi solutionat pe calea arbitrajului.
In ceea ce priveste sustinerile paratei recurente, fundamentate pe art. 364 C. proc. civ., care prevede ca hotararea arbitrala poate fi desfiintata numai prin actiune in anulare, in situatia in care aceasta incalca ordinea publica, bunele moravuri sau dispozitiile imperative ale legii, s-a constatat ca, in speta, nu-si gaseste aplicarea, deoarece lipsa pretului din contractul de vanzare cumparare (care intr-adevar ar fi atras nulitatea acestui contract) a fost suplinita prin includerea clauzei compromisorii si ca atare, cele doua contracte, desi au fost incheiate separat, se afla intr-o stransa interdependenta si se completeaza reciproc, ceea ce inlatura sustinerile paratei conform carora, contractul de vanzare cumparare ar fi lovit de nulitate absoluta, pentru lipsa unui element esential al acestuia, cu referire la faptul ca partile nu au convenit expres asupra pretului produselor livrate.
In consecinta, recursul declarat de parata a fost respins.

Pronuntata de: Inalta Curte de Casatie si Justitie , Sectia comerciala,decizia nr.278 din 27 ianuarie 2004
Citeşte mai multe despre:

MCP Cabinet avocati - Specializati in litigii de munca, comerciale, civile si de natura administrativa.

Gestionarea sesizarii adresate profesionistului direct de catre consumator
Sursa: Avocat Bogdan Deaconu
Cererea in anularea ordonantei de plata. Calea de atac a debitorului in situatia in care instanta judeca in echitate, cu incalcarea principiului legal
Sursa: Avocat Bogdan Deaconu
Cercetarea disciplinara - Strategia in prevenirea si solutionarea litigiilor de munca in favoarea angajatorului
Sursa: Avocat Bogdan Deaconu


OUG nr. 36/2025 pentru stabilirea unor masuri privind personalul platit din fonduri publice
ORDONANTA DE URGENTA nr. 35/2025 pentru stabilirea unor masuri privind personalul platit din fonduri ...
HG 295/2025, privind REVISAL-ul - Registrul electronic de evidenta a salariatilor
HG nr. 295/2025 privind Registrul general de evidenta a salariatilor REGES-ONLINE ...
OUG nr. 156/2024 (Ordonanta trenulet 2024 - 2025 sau Ordonanta Austeritatii 2025) privind unele masuri fiscal-bugetare in domeniul cheltuielilor publi
Ordonanta de urgenta nr. 156/2024 (denumita si Ordonanta trenulet 2024 - 2025 sau Ordonanta Austerit ...














