Prin Sentinta civila nr. 1296/19.09.2018, Tribunalul Iasi a hotarat:
``Admite in parte actiunea, formulata de catre reclamantul B.F. cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat, G.M. Sfichi`` cu sediul in Iasi, 8, jud. Iasi, in contradictoriu cu parata S.C. R.T.S.R.L., cu sediul in, jud. Iasi, inregistrata la O. R. C. sub nr. Jx, CUI RO31175983.
Obliga parata sa achite reclamantului drepturile salariale aferente lunii decembrie 2016, corespunzatoare salariului de baza brut de 1250 lei si drepturile banesti reprezentand compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat, aferent perioadei 27.04.2016 - 31.12.2016.
Respinge cererile reclamantului avand ca obiect obligarea paratei la plata sumei de 53 euro, reprezentand diurna pe extern, cu dobanzile aferente si suma de x lei, reprezentand daune interese.
Obliga parata sa achite reclamantului suma de 750 lei, reprezentand cheltuieli de judecata .``
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Reclamantul B.F. a fost angajatul paratei S.C. R.T.S.R.L., in functia de sofer autocamion, in perioada 27.04.2016 - 31.12.2016, in baza contractului individual de munca pe durata nedeterminata inregistrat in registrul general de evidenta a salariatilor sub nr. 117/27.04.2016 (fila 13), data de final al raportului juridic de munca rezultand din apostila existenta pe cererea de demisie a reclamantului (fila 21).
Prin cererea de chemare in judecata, reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata salariului in cuantum de 4065 lei, cuvenit pentru munca desfasurata in perioada decembrie 2016, diurna pe extern in cuantum de 53 euro cu dobanzile aferente pana la data platii, la compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat si la plata de daune-interese in valoare de 10.000 lei.
Potrivit art. 39, alin. 1, lit. a) Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) salariatul are dreptul la salarizare pentru munca prestata, potrivit dispozitiilor art. 159 alin. 1 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca, iar potrivit art. 161 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), salariile se platesc inaintea oricaror alte obligatii banesti ale angajatorilor. Dreptul la salariu este considerat corolarul dreptului la munca, el este afirmat in Declaratia Universala a Drepturilor Omului, potrivit careia ``cel care munceste are dreptul la un salariu echitabil si suficient care sa- i asigure lui si familiei sale o existenta conforma cu demnitatea umana``.
De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 168 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit.
Se mai retine si faptul ca, potrivit disp. art. 272 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare.
In cauza, reclamantul a prestat munca in baza contractului individual de munca nr. 117/27.04.2016, pentru aceasta munca revenindu-i un salariu de baza lunar brut de 1250 lei. Desi ii revenea sarcina probei, parata nu a depus statele de plata aferente perioadei in litigiu (decembrie 2016), care sa poarte semnatura reclamantului, sau alte documente justificative, care ar fi putut face dovada efectuarii platii drepturilor salariale solicitate.
Fata de aceste aspecte, raportat la dispozitiile legale invocate, instanta constata ca cererea reclamantului de obligare a paratei la plata drepturilor salariale aferente lunii decembrie 2016 este intemeiata, cerere pe care urmeaza sa o admita.
Cu toate acestea, instanta nu va acorda suma de 4065 lei, solicitata prin cererea de chemare in judecata ca reprezentand contravaloarea drepturilor salariale aferente lunii decembrie 2016, intrucat aceasta suma este nejustificata in raport cu salariul de baza lunar brut de 1250 lei, prevazut prin contractul individual de munca .
Instanta nu poate retine ca relevante concluziile Inspectoratului Teritorial de Munca Iasi din adresa nr. 9902/x/CRM/25.05.2017, conform carora, in urma controlului efectuat, reclamantul figura ca are de incasat suma de 4065 lei, in conditiile in care I. T. M. nu precizeaza ce reprezinta aceasta suma si perioada pentru care este datorata, iar partile nu au facut dovada existentei acestui debit in cadrul prezentului litigiu, la dosarul cauzei nefiind vreun act aditional la contractul individual de munca prin care sa fi fost modificata salarizarea reclamantului stabilita initial prin contract .
In ceea ce priveste cererea reclamantului de obligare a paratei la compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat, aferent perioadei lucrate, instanta retine urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 146 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), ``(1) Concediul de odihna se efectueaza in fiecare an. (2) In cazul in care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau partial, concediul de odihna anual la care avea dreptul in anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei in cauza, angajatorul este obligat sa acorde concediul de odihna neefectuat intr-o perioada de 18 luni incepand cu anul urmator celui in care s-a nascut dreptul la concediul de odihna anual. (3) Compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul incetarii contractului individual de munca ``.
In cauza, se retine de catre instanta ca in conformitate cu prevederile contractului individual de munca - litera I - reclamantul era indreptatit la 21 zile lucratoare de concediu anual de odihna.
Societatea parata, care are sarcina probei, nu a facut dovada ca reclamantul a efectuat concediul de odihna aferent perioadei lucrate si nici dovada compensarii in bani a acestuia.
Avand in vedere ca raporturile de munca dintre parti au incetat la data de 31.12.2016 (prin demisia reclamantului), instanta constata ca este intemeiata cererea reclamantului de obligare a paratei la compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat, aferent perioadei lucrate si, drept urmare, o va admite.
Referitor la cererea reclamantului de obligare a paratei la plata sumei de 53 euro, reprezentand diurna pentru cursele externe, instanta retine ca reclamantul nu a precizat perioada in care a efectuat cursa/cursele externa/externe pentru care solicita aceasta diurna (stabilirea cuantumului diurnei fiind, de regula, pe zile), tara in care a efectuat deplasarea (diurnele fiind stabilite diferit, in functie de tara in care se efectueaza cursa), actul intern prin care a fost stabilita intre parti diurna, sau un eventual temei legal in cazul in care cuantumul diurnei/zi deplasare nu a fost stabilit intre parti.
In aceste conditii, instanta nu detine elementele esentiale in baza carora sa analizeze temeinicia cererii reclamantului, nefiind suficienta doar precizarea unei sume (53 euro) si a unui titlu (diurnal extern). Regula potrivit careia sarcina probei apartine angajatorului este aplicabila in situatia in care angajatul reclamant ofera toate informatiile cu privire la dreptul solicitat, ramanand in sarcina angajatorului doar probarea acordarii dreptului.
Fata de aceste considerente, instanta constata ca este neintemeiata cererea reclamantului de obligare a paratei la plata sumei de 53 euro, reprezentand diurna pentru cursele externe. De asemenea, instanta constata ca este neintemeiata si cererea reclamantului de obligare a paratei la plata dobanzilor aferente sumei de 53 euro, avand in vedere caracterul accesoriu al acestei cereri.
In ceea ce priveste cererea de obligare a paratei la plata de daune-interese in valoare de 10.000 lei, instanta retine ca reclamantul a indicat in motivarea acestei cereri anumite daune morale pe care i le-ar fi pricinuit angajatorul, respectiv suferinte psihice cauzate de vorbe violente, amenintari si conditii vitrege de munca .
Or, cele doua categorii de daune au un regim juridic diferit. Daca daunele-interese sunt despagubiri in bani pe care debitorul este tinut sa le plateasca creditorului pentru repararea prejudiciului generat de neexecutarea culpabila a obligatiilor sale contractuale, daunele morale sunt acele consecinte de natura nepatrimoniala cauzate unei persoane prin savarsirea unor fapte ilicite culpabile, constand in atingerile aduse personalitatii sale fizice, psihice si sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial.
In cauza, cuantumul daunelor-interese indicat de catre reclamant - 10.000 lei - este stabilit intr-un mod aleatoriu.
Este adevarat ca dispozitiile art. 166 alin. 4 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) prevad posibilitatea obligarii angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului prin neplata salariului sau intarzierea platii salariului. Insa, chiar daca producerea prejudiciului prin neplata drepturilor salariale poate fi usor presupusa, pentru a fi corect reparat prejudiciul produs, cuantumul daunelor-interese trebuie stabilit in baza unui mod de calcul riguros si justificat, pe baza unor elemente determinate sau determinabile (timpul intarzierii platii, consecinte s. a. ), nefiind suficienta fixarea unei sume estimative.
La fel, reclamantul nu a efectuat niciun probatoriu prin care sa dovedeasca producerea unor suferinte morale, un raport de cauzalitate intre prejudiciul moral si fapta paratei, nefiind suficienta simpla sustinere a reclamantului prin cererea de chemare in judecata in sensul producerii unui prejudiciu moral.
Fata de aceste considerente, instanta constata ca cererea reclamantului privind obligarea paratei la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune-interese, nu este intemeiata si urmeaza sa o respinga.
Conform art. 1530 din NCC ``Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat si care este consecinta directa si necesara a neexecutarii fara justificare sau, dupa caz, culpabile a obligatiei.``
De asemenea, potrivit art. 166 alin. 4 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) ``Intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.``
Daunele-interese datorate pot consta in dobanda legala, care reprezinta pretul lipsei de folosinta a sumelor stabilite prin titlul executoriu invocat de reclamanta.
In temeiul dispozitiilor art. 1531 NCC, instanta apreciaza ca dobanda legala poate fi acordata reclamantului, intrucat aceste prevederi reglementeaza dreptul creditorului la repararea integrala a prejudiciului suferit din faptul neexecutarii obligatiei de plata .
Drept urmare, instanta constata ca dobanda legala solicitata de catre reclamant este datorata si urmeaza a admite aceasta cerere, cu calculul dobanzii legale asupra drepturilor banesti acordate prin prezenta hotarare, de la data de 08.10.2012, astfel cum s-a solicitat prin actiune si pana la data platii efective.
In ceea ce priveste cererea reclamantului de obligare a paratei la a-i remite documentele legale aferente intreruperii relatiilor de munca, instanta o va admite, avand in vedere ca reclamantul nu a mai desfasurat activitate in cadrul societatii parate din data de 30.11.2012. Ca atare, reclamantul se afla intr-o situatie incerta din punct de vedere juridic, desfasurand activitate peste termenul prevazut in contractul de munca, dar in acelasi timp incetand activitatea cu mult anterior promovarii prezentei actiuni, fapt ce impune stabilirea cadrului legal al incetarii contractului de munca al reclamantului, prin emiterea de catre parata a unei decizii in acest sens.
Cat priveste cererile reclamantului de obligare a paratei la plata drepturilor banesti reprezentand ore suplimentare lucrate in perioada in care a desfasurat activitate la parata precum si cererea de obligare a paratei la plata drepturilor banesti reprezentand contravaloarea sporului pentru munca lucrata in timpul noptii, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 112 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si 40 de ore pe saptamana, repartizarea timpului de munca in cadrul saptamanii fiind, de regula, uniforma, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu doua zile de repaus, conform art. 113 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).
Potrivit art. 120 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 112, este considerata munca suplimentara iar conform art. 122 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia, iar cand compensarea prin ore libere platite nu este posibila, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu, care nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza (art. 123 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro). Mai mult, conform contractului individual de munca, insusit de parti se prevede, la pct. J, alin. 3, dreptul angajatului la compensarea cu ore libere platite sau la plata unui spor la salariu pentru orele suplimentare prestate in afara programului de lucru.
Insa, in acest capat de cerere, sarcina probei este rasturnata, reclamantul trebuind sa faca dovada prestarii efective a orelor suplimentare, cu atat mai mult cu cat nu s-a facut dovada existentei unei cereri a angajatorului in sensul efectuarii muncii suplimentare (acesta fiind cel care trebuie sa aiba initiativa orelor suplimentare potrivit art. 121, alin. 1 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).
De asemenea, potrivit art. 125 alin. 1 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), munca prestata _- 6.00 este considerata munca de noapte.
Recompensarea muncii de noapte este reglementata de disp. art. 126 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), aceasta realizandu-se fie prin reducerea programului de lucru astfel cum se prevede la lit. a), fie prin acordarea unui spor de 25% din salariul de baza, daca timpul astfel lucrat reprezinta cel putin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru. Sporul de 25% din salariu este prevazut si la pct. J, alin. 2, lit. a) din contractul individual de munca al reclamantului, cu specificatia acordarii ``atunci cand este cazul``.
Prin urmare, obligatia probarii muncii de noapte este, de asemenea, rasturnata, reclamantului revenindu-i sarcina sa dovedeasca efectuarea orelor lucrate in timpul noptii prin condica de prezenta, declaratii de martori sau orice alt mijloc de proba .
In concluzie, intrucat reclamantul nu a dovedit ca a efectuat ore suplimentare si munca de noapte, instanta constata ca cererile reclamantului privind obligarea paratei la plata acestor drepturi nu sunt intemeiate si urmeaza sa le respinga.
Fata de aceste considerente, raportat la dispozitiile legale invocate, instanta va admite in parte actiunea formulata de reclamantul L.C.in contradictoriu cu intimata S.C. ROTW GUARD SECURITY S.R.L., in maniera aratata mai sus.
In baza disp. art. 453Cod Procedura civila, instanta va obliga parata sa achite reclamantului suma de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, conform chitantelor nr. x/08.10.2014 si nr. x/08.10.2014, depuse la dosarul cauzei.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul B.F., pentru urmatoarele motive:
In fapt, s-a angajat la S.C. R.T.S.R.L. din 27.04.2016 pana la data de 31.12.2016, cand si-a dat demisia din profesia/meseria de sofer autocamion (C.x), deoarece conditiile de munca nu se desfasurau conform contractului de munca, nu se plateau salariile. A lucrat ca sofer. Pe 31.12.2016 si-a dat demisia solicitand sa- i plateasca salariul, diurna pe extern, in suma de 53 euro si banii pe concediu. Desi a desfasurat activitate corespunzator contractului de munca, parata a refuzat sa- i plateasca salariul cuvenit pe toata perioada in care a fost salariatul sau. Conducerea societatii a refuzat, chiar luandu-l si peste picior. A facut demersuri la Inspectoratul Teritorial de Munca Iasi, iar prin Adresa nr. 9902/CRM/25.05.2016 i s-a raspuns ca in urma controlului reprezentatul unitatii trebuie sa le plateasca salariul in cuantum de 4065 lei.
A solicitat obligarea paratei si la plata sumei de x lei reprezentand daune, sustine ca, prin neplata salariului i-a fost afectata siguranta material (este casatorit, are un minor pe care il creste) si i-au fost produse suferinte psihice, prin vorbele violente si amenintarile din partea patronului. Este dreptul sau banesc pentru care a muncit, in conditii grele, viata pe camion, mai ales la mii de kilometri distanta de tara este grea, Era plecat si cate 1 luna, avand conditii vitrege, dormit in camion, spalat prin parcari etc.
Solicita admiterea apelului.
Probe: inscrisuri si orice alt mijloc de proba admis de lege.
In drept: art. 466 si urmatoarele.
In apel nu s-a depus intampinare si nu s-au administrat probe noi.
Analizand actele si lucrarile dosarului in raport de criticile formulate si prin prisma dispozitiilor legale incidente, Curtea constata ca apelul declarat de reclamantul B.F.este fondat.
In limitele criticilor formulate in apel, potrivit art. 477 C. pr. civ se retine, p e de o parte ca p rin actiunea formulat a reclamantul a solicitat obligarea angajatorului la plata diurn ei pe extern 53 euro, cu dobanzile aferente pana la data platii. Prima instanta a respins acest petit, cu motivarea ca regula potrivit careia sarcina probei apartine angajatorului este aplicabila in situatia in care angajatul reclamant ofera toate informatiile cu privire la dreptul solicitat, ramanand in sarcina angajatorului doar probarea acordarii dreptului.
Or, aceasta teza argumentativa nu poate fi validata in apel, in conditiile in care controlul legalei investiri este in sarcina instantei. Astfel, potrivit art. 22 alin. 2 C. pr. civ judecatorul are indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale. In acest scop, cu privire la situatia de fapt si motivarea in drept pe care partile le invoca, judecatorul este in drept sa le ceara sa prezinte explicatii, oral sau in scris, sa puna in dezbaterea acestora orice imprejurari de fapt sau de drept, chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau in intampinare, sa dispuna administrarea probelor pe care le considera necesare, precum si alte masuri prevazute de lege, chiar daca partile se impotrivesc. Or, chiar dac a prima instanta a anulat initial actiunea in procedura de regularizare, in temeiul art. 200 C. pr. civ, aceasta masura a fost infirmata in procedura de reexaminare, prin incheierea din 02.04.2018. Ulterior prima instanta nu a solicitat alte lamuriri suplimentare, tinand de det e rminare obiectului pretentiei, dar a apreciat pe fond ca ``angajatul reclamant nu a oferit toate informatiile cu privire la dreptul solicitat ``. Aceasta premisa ar putea sustine juridic doar o masura procesuala vizand conditiile de exercitiu ale actiunii si nu ar putea justifica respingerea pretentiei, ca netemeinica, in conditiile in care potrivit art. 272 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) sarcina probei revine angajatorului.
Or, partile au stabilit la nivel contractual ca diurna externa se plateste conform legislatiei in vigoare, reclamantul fiind salariat pe functia d e sofer autocamion (C.x), iar din adresa nr. 9902/1213/CRM/25.05.2017 a ITM a rezultat ca angajatorul datoreaza salariatului suma totala de 4065 lei. In consecinta, in lipsa administrarii altor probe de catre angajator si fata de rigorile art. 272 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), in baza art. 480 C. pr. civ se impune admiterea apelului, iar in rejudecare se va obliga parata sa plateasca reclamantului suma de 53 euro, echivalentul in lei, reprezentand diurna.
In ceea ce priveste cererea de acordare a dobanzii, desi prima instanta retine corect aplicarea art. 1530 din NCC si art. 166 alin. 4 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), in mod eronat aceasta nu dispune prin minuta si dispozitivul hotararii acordarea dobanzii legale la sumele stabilite, pentru repararea prejudiciului suferit de reclamant ca urmare a intarzierii nejustificate in plata drepturilor salariale, aparand o contradictie evidenta intre considerente si dispozitiv.
In consecinta, retinand corecta argumentarea fondului pe acest aspect, prin admiterea apelului, se va o bliga parata sa plateasca reclamantului dobanda legala aferenta sumelor stabilite in sarcina paratei, de la 31.12.2016 pana la data platii efective.
In ceea ce priveste solicitarea reclamantului de acordare a daunelor in suma de 10.000 lei, in mod corect prima instanta a respins aceasta solicitare. Pe de o parte, desi a beneficiat de asistenta juridica calificat a, sustinerea cererii de acordare a daunelor, asa cum retine corect si prima instanta, s-a fundamentat eronat, realizandu-se un colaj de temeiuri juridice. Chiar depasind acest aspect, pretentia este lipsita de orice suport probator in ceea ce priveste conditiile antrenarii raspunderii civile delictuale a angajatorului, pentru prejudiciul moral pretins. In ceea ce priveste raspunderea legala pentru intarzierea in plata a drepturilor salariale, in sens larg, aceasta a fost angajat a prin acordarea dobanzii civile. In consecinta, sub acest aspect apelul apare ca fiind vadit nefondat, urmand a fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei apelate care nu contravin prezentei decizii, erorile din considerentele hotararii, ce nu privesc prezentele parti urmand a fi indreptate in procedura prevazuta de art. 442 Cod procedura civila (reprezentare juridica in instanta - www.MCP-Avocati.ro)
Fata de dispozitiile art. 453 C. pr. civ si masura admiterii apelului, se va obliga parata sa plateasca reclamantului suma de 750 lei, reprezentand cheltuieli de judecata in apel (partial onorariu avocat).
Pentru aceste motive,
In numele legii
Decide:
Admite apelul declarat de reclamantul B.F.impotriva Sentintei civile nr. 1296/19.09.2018 pronuntate de Tribunalul Iasi, sentinta pe care o schimba in parte, in sensul ca:
Obliga parata sa plateasca reclamantului suma de 53 euro, echivalentul in lei, reprezentand diurna.
Obliga parata sa plateasca reclamantului dobanda legala aferenta sumelor stabilite in sarcina paratei, de la 31.12.2016 pana la data platii efective.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate care nu contravin prezentei decizii.
Obliga parata sa plateasca reclamantului suma de 750 lei, reprezentand cheltuieli de judecata in apel.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 07.03.2019.
Domeniul drepturilor nepatrimoniale recunoscute persoanelor juridice este restrans la acele drepturi subiective pe care persoana juridica le poate avea potrivit legii Pronuntaţă de: Tribunalul Galati - Sentinta civila nr. 1399 din data de 10 Decembrie 2019
Instanta de judecata nu analizeaza oportunitatea deciziei de restructurare interna a angajatorului. Controlul de legalitate al masurii concedierii Pronuntaţă de: Tribunalul Arad - Sentinta civila nr. 923 din data de 23 noiembrie 2020
Toate elementele esentiale apte a da nastere raportului juridic obligational intre partile cauzei trebuie dovedite de angajator. Sarcina probei in conflictele de munca Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia civila nr. 3028 din data de 05 Iunie 2019
Plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia civila nr. 3376 din data de 24 Iunie 2019
Salariatul aflat in somaj tehnic avea obligatia de a se prezenta la serviciu si de a indeplini sarcinile trasate de conducerea societatii Pronuntaţă de: Tribunalul Covasna - Sentinta civila nr. 1119 din data de 23 noiembrie 2017
Sarcina probei privind achitarea drepturilor salariale si a altor beneficii revine angajatorului Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia civila nr. 1829/2019 din 28.03.2019
Contravaloarea pagubei recuperate de angajator prin acordul partilor nu poate fi mai mare decat echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie Pronuntaţă de: Tribunalul Suceava - Sentinta civila nr. 45/2019
Procedurile de control ale ITM nu trebuie sa fie insotite de o sanctiune care sa fie atat de disproportionata fata de gravitatea incalcarii Pronuntaţă de: Judecatoria Campina - Sentinta civila nr. 1062 din data de 01 Aprilie 2019
Inmanarea catre salariat a convocatorului in ziua in care trebuie sa aiba loc sedinta de cercetare disciplinara incalca dreptul la aparare al salariatului. Nulitate decizie de sanctionare. Pronuntaţă de: Tribunalul BACAU - Sentinta Civila nr. 158/18.05.2020
Neindeplinirea conditiilor raspunderii patrimoniale a salariatului. Retinerea nelegala a drepturilor salariale Pronuntaţă de: Tribunalul Galati - Sentinta civila nr. 904 din data de 11 Noiembrie 2020
OPINIE privind directiva europeana prin care se consolideaza drepturile lucratorilor detasati Sursa: EuroAvocatura.ro
Sarcina probei in litigiile de munca. Reguli si exceptii Sursa: avocat Gales Iulian | MCP Cabinet avocati
Recuperarea timpului de deplasare prin ore suplimentare Sursa: MCP Cabinet avocati
Calificarea juridica si natura fiscala a diurnei externe, a cheltuielulor cu transportul si cazarea. Deducerea diurnei externe. Legislatie incidenta Sursa: av. Emilia Alexandra Ioana
[Av. muncii] Detasarea de mai multe ori a unui salariat pe perioada unui an calendaristic Sursa: MCP Cabinet avocati
[Av. muncii] Drepturi salariale in cazul detasarii in alt stat membru UE Sursa: MCP Cabinet avocati
[Av. muncii] Neplata diurnei externe. Actiune impotriva angajatorului Sursa: MCP Cabinet avocati