Invocarea exceptiei lipsei dovezii calitatii de reprezentant a consilierului juridic. Conditii si efecte

Conform art. 151 alin. (2) C. proc. civ., avocatul si consilierul juridic vor depune imputernicirea lor, potrivit legii, iar potrivit alin. (4) al aceluiasi text de lege, reprezentantii persoanelor juridice de drept privat vor depune, in copie, un extras din registrul public in care este mentionata imputernicirea lor.

Sunt supuse formalitatilor de publicitate prevazute de art. 151 alin. (4) C. proc. civ. numai mentiunile cu privire la reprezentantul legal, nu si cele privind reprezentantul judiciar conventional.

Astfel, in cazul in care persoana juridica de drept privat este reprezentata de consilierul juridic, care are calitatea de prepus, imputernicirea acordata acestuia nu este supusa cerintei publicitatii reglementata de art. 151 alin. (4) C. proc. civ., care are in vedere calitatea de reprezentant legal al persoanei juridice de drept privat.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti la data de 22 iulie 2015 sub nr. x/300/2015, reclamantii A., B. si C., in contradictoriu cu parata D. S.A., au solicitat:

- constatarea caracterului abuziv si a nulitatii absolute a clauzelor prevazute la art. 4.1 alin. (2), art. 4.5 si art. 4.10 lit. a) si lit. b) din contractul de credit de consum nr. HL 15783/24.09.2007;

- obligarea paratei la recalcularea dobanzii prin raportare la valoarea LIBOR si a marjei de la data incheierii contractului;

- obligarea paratei la restituirea sumelor percepute in baza clauzelor abuzive cu titlul de comision de acordare, comision de administrare si dobanda excedentara;

- constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar, stabilizarea cursului de schimb la momentul semnarii contractului, iar in subsidiar, restabilirea echilibrului contractual prin suportarea in mod egal a riscului valutar, denominarea in moneda nationala a platilor.

In drept, au fost invocate prevederile din Legea nr. 193/2000, O.U.G. nr. 21/1992, O.U.G. nr. 99/2006, O.U.G. nr. 50/2010, Legea nr. 288/2010, Legea nr. 363/2007, art. 15 din Constitutia Romaniei, art. 194 si urm. C. proc. civ., art. 480 si art. 992 C. civ., Directiva nr. 93/13/CEE, art. 276 TFUE.

La 23 septembrie 2015, reclamantii au depus la dosar cerere precizatoare, indicand urmatoarele valori patrimoniale: suma de 892.621,8 lei - aferenta capatului unu de cerere referitor la dobanda, privind art. 4.1 alin. (2) din contract; suma de 1.074.176,67 lei - aferenta capatului de cerere privind posibilitatea bancii de a modifica dobanda si comisioanele, de la art. 4.5 din contract; suma de 181.551,25 lei - aferenta petitului privind comisionul de administrare; suma de 168.141 lei - aferenta dobanzii excedentare; suma de 10.500 lei - pentru comisionul de acordare; suma de 89.745,97 lei - privind comisionul de administrare.

Prin sentinta civila nr. 383 din 13 ianuarie 2016, pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, a fost admisa exceptia necompetentei materiale, fiind declinata competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti.

Litigiul a fost inregistrat pe rolul Sectiei a VI-a civila a Tribunalului Bucuresti la 10 februarie 2016 sub nr. x/3/2016.

Prin sentinta civila nr. 2723 din 3 mai 2016, Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI-a civila a admis in parte actiunea formulata de reclamantii A., B. si C., a constatat caracterul abuziv si nulitatea absoluta a clauzei prevazute la art. 4.5 din contractul de credit nr. HL 15783/24.09.2007 si a respins in rest actiunea ca neintemeiata.

Impotriva sentintei civile nr. 2723 din 3 mai 2016 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a VI-a civila au declarat apeluri reclamantii A., B., C. si parata D. S.A., care au fost inregistrate pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a V-a civila.

Prin decizia civila nr. 1201/A din 23 mai 2018, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a V-a civila, a fost admisa exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant al apelantei-parate D. SA si anulat apelul declarat de parata D. S.A.

Totodata, a fost respins apelul declarat de reclamantii A., B. si C., ca nefondat.

Impotriva deciziei civile nr. 1201/A din 23 mai 2018, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a V-a civila, a declarat recurs parata D. S.A., solicitand casarea deciziei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.

In sustinerea cererii, recurenta invoca motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. caruia ii subsumeaza o singura critica, aceasta vizand faptul ca instanta de apel a solutionat exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant al apelantei-parate cu incalcarea si aplicarea gresita a prevederilor art. 82 si art. 151 C. proc. civ., referitoare la reprezentarea partilor.

Argumentele aduse in sprijinul criticii formulate vizeaza urmatoarele aspecte:

Potrivit Normei privind competentele de reprezentare, in cadrul societatii absorbite D. S.A. s-a stabilit ca pentru angajarea bancii in relatiile cu tertii este necesara semnatura cumulativa a oricaror doi conducatori, conform responsabilitatilor si imputernicirilor stabilite de Consiliul de Administratie sau prin semnatura cumulata a cel putin doi salariati, carora conducatorii le vor delega atributiile in acest sens si care vor angaja banca in limitele puterilor conferite.

In aceeasi norma se mai precizeaza ca se considera exceptii de la principiul angajarii raspunderii bancii (mai sus precizat) prin semnatura a cel putin doua persoane, astfel: ``in fata instantelor de judecata sau arbitrale, reprezentarea bancii se realizeaza de catre o singura persoana pentru care delegatia de reprezentare se semneaza de catre Directorul Executiv al Directiei Juridice si Seful Biroului Litigii/Sef Serviciu din cadrul Directiei Juridice``.

Recurenta precizeaza ca documentele emise de Directia Juridica din cadrul D. S.A. aveau ca prima semnatura, de tip A, pe cea a Directorului Executiv/Sef Serviciu/Sef Birou si a doua semnatura, de tip B, pe cea a consilierului juridic care redacta respectivul document.

Se precizeaza ca a fost probat cu inscrisuri ca semnatarii cererii de apel, respectiv E. avea calitate de sef serviciu, iar F. avea calitatea de consilier juridic, iar potrivit adeverintelor depuse la dosarul cauzei si in raport de Norma de reprezentare a societatii D. S.A., persoanele semnatare aveau calitatea de a reprezenta banca in relatia cu instantele de judecata .

Recurenta invedereaza, in al doilea rand, ca cererea de apel a fost semnata in numele societatii absorbite de seful serviciului, la acea vreme, E. si de F. in calitate de consilier juridic potrivit reglementarilor interne la care s-a facut referire.

Recurenta mentioneaza, totodata, faptul ca in fata instantei de fond intampinarea depusa a fost semnata de aceleasi sef serviciu impreuna cu un alt consilier juridic, in fata tribunalului nepunandu-se problema ca persoanele semnatare nu ar avea calitatea sa reprezinte banca, partea potrivnica necontestand aceasta calitate .

Considera recurenta ca a ridica aceasta exceptie, din oficiu, atunci cand nu exista nici macar suspiciunea unei intentii frauduloase ca altcineva decat reprezentantii legali ai societatii au formulat calea de atac a apelului si ca, in acelasi timp, au si reprezentat-o in fata instantei de judecata, este o chestiune excesiv de formalista, putand fi asimilata cu refuzul de a judeca o cauza si chiar cu incalcarea dreptului la justitie, consfintit atat prin Constitutia Romaniei, cat si de catre reglementarile europene in acest domeniu .

Recurenta conchide in sensul ca apelul este semnat de reprezentantii legali si conventionali ai societatii D. S.A., iar reprezentarea in fata instantei de judecata a fost efectuata prin consilierul juridic desemnat in baza mandatului de reprezentare, calitate si mandat ce nu au fost contestate de catre partea intimata.

Examinand decizia atacata, in limitele controlului de legalitate, in raport de criticile formulate si de dispozitiile legale incidente, Inalta Curte a constatat urmatoarele:

Exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant este o exceptie de procedura absoluta si peremptorie, data fiind necesitatea de a se realiza o judecata intre parti corect reprezentate.

Institutia reprezentarii in procesul civil vizeaza procedeul juridic in care o persoana, numita reprezentant, indeplineste acte de procedura in numele si pe seama unei parti din proces, efectele actului indeplinit producandu-se direct fata de parte .

Art. 80 alin. (1) C. proc. civ. stabileste regula potrivit careia partile isi pot exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant si enumera felurile reprezentarii, respectiv legala, conventionala sau judiciara.

Potrivit art. 84 alin. (1) C. proc. civ., reprezentarea conventionala a persoanelor juridice in fata instantelor de judecata se poate face numai prin consilier juridic sau avocat, in conditiile legii.

In reglementarea art. 86 prima teza C. proc. civ., ``Mandatarul cu procura generala poate sa il reprezinte in judecata pe mandant, numai daca acest drept i-a fost dat anume``, ceea ce presupune ca mandatul de reprezentare in justitie trebuie considerat ca un mandat special in raport cu mandatul de administrare sau cu orice mandat avand un caracter general.

Conform art. 151 alin. (2) C. proc. civ., avocatul si consilierul juridic vor depune imputernicirea lor, potrivit legii, iar potrivit alin. (4) al aceluiasi text de lege, reprezentantii persoanelor juridice de drept privat vor depune, in copie, un extras din registrul public in care este mentionata imputernicirea lor.

Recurenta a depus la dosarul cauzei copii certificate de pe urmatoarele inscrisuri: adeverintele nr. 508/33/04.01.2018 si nr. 508/319/22.01.2018, extras din decizia comitetului de reglementari interne din 10.07.2015, extras din actul constitutiv, extras din Norma privind competentele de reprezentare in cadrul D. S.A versiunea 7.0 (in vigoare de la data de 17 iunie 2015) si Anexa nr. 1 la Norma anterior mentionata.

Prin Norma privind competentele de reprezentare in cadrul D. S.A., versiunea 7.0, depusa in extras, s-a stabilit ``dreptul de semnatura pentru angajarea Bancii, conform Anexei nr. I, cu respectarea principiului conform caruia raspunderea Bancii este angajata prin semnatura cumulata a oricaror doi conducatori ai Bancii, conform responsabilitatilor si imputernicirilor stabilite de Consiliul de Administratie sau prin semnatura cumulata a cel putin doi salariati, carora conducatorii le vor delega atributiile in acest sens si care vor angaja Banca in limita puterilor conferite, in conformitate cu prezenta Norma``.

Potrivit acestei Norme, ``se considera exceptii de la principiul angajarii raspunderii Bancii prin semnatura a cel putin doua persoane, potrivit competentelor de reprezentare stabilite prin prezenta Norma, (i) reprezentarea D. S.A. in fata instantelor judecatoresti si/sau in fata instantelor arbitrale, de catre o singura persoana pentru care delegatia de reprezentare se semneaza de catre Directorul Executiv al Directiei juridice si Seful Biroului Litigii/sef Serviciu din cadrul Directiei Juridice si (ii) reprezentarea D. SA in fata Serviciilor Registratura si Arhiva ale instantelor judecatoresti de orice grad, de catre o singura persoana pentru care delegatia de reprezentare se semneaza de catre Directorul Executiv al Directiei Juridice/Seful Biroului Litigii/Sef Serviciu din cadrul Directiei Juridice si conducatorul unitatii teritoriale/angajat cu atributii manageriale/coordonare din care face parte persoana delegata.

Astfel cum rezulta din extrasul din Anexa nr. 1 la Norma, ``documentele emise la nivelul Directiei Juridice sunt: invitatii la conciliere, imputerniciri avocatiale, raspunsul privind solicitarile de informatii (a��), cereri de chemare in judecata de orice natura, inclusiv actiuni civile, comerciale, falimente si reorganizari judiciare, cereri de chemare in garantie, intampinari, note scrise (..)``.

Art. 54 din Actul Constitutiv al D. S.A. stipuleaza ca raspunderea bancii va fi angajata prin semnatura cumulata a oricaror doi conducatori ai Bancii, conform responsabilitatilor si imputernicirilor stabilite de Consiliul de Administratie sau prin semnatura cumulata a cel putin doi salariati carora conducatori le vor delega atributiile in acest sens si care vor angaja Banca in limitele conferite.

Din coroborarea acestor texte legale mai sus redate si a documentelor de reglementare interna emise de Banca, rezulta ca cererea de apel formulata de persoana juridica de drept privat, D. S.A., putea fi facuta fie prin reprezentantul legal, situatie in care este obligatorie depunerea unui extras din registrul public care sa ateste aceasta calitate, fie prin reprezentant conventional, consilier juridic sau avocat, situatie in care este obligatorie depunerea unei imputerniciri emise de persoana juridica al carei angajat este.

Cererea de apel formulata de apelanta-parata este semnata de sef serviciu E. si de consilier juridic superior F., acelasi sef serviciu semnand si intampinarea depusa la instanta de fond si validata de aceasta, imprejurare ce a dat nastere unei prezumtii de dovada a calitatii de reprezentant a celor doua persoane .

Adeverintele existente la filele 149 si 150 in dosarul Curtii atesta faptul ca d-na E. detine functia de sef serviciu Directie Juridica si ca d-na F. detine functia de sef birou - Directia Juridica, calitati ce le confera atributul reprezentarii conventionale a recurentei in fata instantelor judecatoresti, in sensul avut in vedere de art. 80 alin.(1), de art. 84 alin.(1) si de art. 151 alin. (2) C. proc. civ., ambele adeverinte fiind semnate de Directorul executiv adjunct al Bancii.

Semnatarii celor doua adeverinte, nr. 508/33/04.01.2018 si nr. 508/319/2018, sunt directorul executiv adjunct si sef serviciu, salariati care au actionat, astfel, in calitate de prepusi ai Bancii, angajator comitent in reprezentarea legala ceruta de art. 151 alin. (4) C. proc. civ.

Aceasta pentru ca, din interpretarea tezei a II-a a art. 1376 alin. (2) C. civ., rezulta ca ``prepusul este cel care, aflat sub directa supraveghere si control a comitentului, indeplineste anumite functii sau insarcinari din partea acestuia, pentru comitent sau pentru o alta persoana, raportul comitent/prepus fiind de esenta contractului individual de munca .``

Intr-o alta definitie, consacrata in doctrina, prepusul este o persoana care accepta sa faca ceva in interesul altei persoane, punandu-se sub directia, supravegherea si controlul acesteia, o persoana care efectueaza acte juridice sau indeplineste o functie dupa directivele si sub controlul altei persoane .

Ceea ce defineste notiunile de comitent si prepus este existenta unui raport de subordonare care isi are temeiul in imprejurarea ca, pe baza acordului dintre ele, o persoana fizica sau juridica a incredintat unei persoane fizice o anumita insarcinare. Din aceasta incredintare decurge posibilitatea pentru prima persoana - denumita comitent - de a da instructiuni, de a directiona, indruma si controla activitatea celeilalte persoane - denumita prepus

- aceasta din urma avand obligatia de a urma indrumarile si directivele primite.

Astfel, comitentul este o persoana indreptatita sa exercite directia, supravegherea si controlul asupra modului de indeplinire a functiei pe care a incredintat-o altei persoane (prepusului), iar prepusul este persoana care accepta sa faca ceva in interesul altei persoane, punandu-se sub directia, supravegherea si controlul acesteia.

Documentele emise de Directia Juridica din cadrul D. S.A., in dovedirea calitatii de reprezentanti judiciari conventionali ai semnatarilor cererii de apel, aveau ca prima semnatura de tip A, pe cea a Directorului executiv si a doua semnatura, de tip B, pe cea a consilierului juridic, fiind astfel intocmite cu respectarea cerintelor cuprinse in Norma privind competentele de reprezentare in cadrul D. S.A., versiunea 7.0 si in acord cu Actul Constitutiv al D. S.A.

Asadar, rezulta cu evidenta ca sunt supuse formalitatilor de publicitate prevazute de art. 151 alin. (4) C. proc. civ. numai mentiunile cu privire la reprezentantul legal, nu si cele privind reprezentantul judiciar conventional, in conditiile in care consilierul juridic are, in speta, calitatea de prepus fata de Banca, astfel ca imputernicirea acordata acestuia nu este supusa cerintei publicitatii, reglementata de art. 151 alin. (4) C. proc. civ., care are in vedere calitatea de reprezentant legal al persoanei juridice de drept privat.

In considerarea celor ce preced, Inalta Curte, constatand nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva dezlegarii pe care instanta de apel a dat-o exceptiei lipsei calitatii de reprezentant al apelantei-parate, in temeiul art. 497 C. proc. civ., a casat decizia recurata si a trimis cauza spre o noua judecata aceleiasi instante de apel.