Mandat european de arestare. Dreptul la aparare

In procedura de executare a mandatului european de arestare, daca instanta a respins cererea aparatorului ales de amanare a judecarii cauzei si a desemnat un aparator din oficiu,

procedand la judecarea cauzei si pronuntarea hotararii cu privire la executarea mandatului european de arestare, instanta a incalcat dreptul la aparare al persoanei solicitate, garantat de art. 24 din Constitutie, art. 6 din Codul de procedura penala si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat simpla desemnare a unui aparator din oficiu, fara a-i da acestuia posibilitatea efectiva de a studia actele dosarului, nu conduce la indeplinirea obligatiei de asigurare a asistentei juridice si constituie o lipsire a persoanei solicitate de o aparare efectiva, de natura a incalca dreptul la aparare al acesteia.

-----------

Prin sentinta nr. 6 din 3 martie 2008 a Curtii de Apel Cluj, Sectia penala, a fost admisa cererea formulata de autoritatile judiciare italiene cu privire la executarea mandatului european de arestare emis la 11 octombrie 2007 de catre Biroul Procurorului Republicii de pe langa Tribunalul din Milano sub nr. EA/652/99/ST pe numele cetateanului roman P.L., in vederea executarii pedepsei de 7 ani si 5 luni inchisoare aplicata prin sentinta nr. 2827 din 15 martie 2002 a Tribunalului din Milano, sentinta ramasa definitiva la 1 octombrie 2002. Totodata, s-a constatat ca prin incheierea penala nr. 93 din 6 noiembrie 2007 s-a dispus arestarea preventiva a persoanei solicitate P.L. pe o perioada de 30 de zile, incepand cu 6 noiembrie 2007, si a fost mentinuta starea de arest a acesteia.

In partea introductiva a acestei hotarari s-a dispus amendarea aparatorului ales,Baroul Bucuresti" title="Cabinet de avocat, Baroul Bucuresti"> avocat N.M., cu suma de 5.000 de lei, in baza art. 198 alin. (3) C. proc. pen., constatand ca nu se dovedeste motivul obiectiv al lipsei aparatorului ales si ca acesta nu si-a indeplinit obligatia legala de a asigura substituirea.

Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat recurs persoana solicitata P.L., care a criticat hotararea pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea recursului, casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare pe considerentul incalcarii dreptului la aparare al acesteia.

RecurentulBaroul Bucuresti" title="Cabinet de avocat, Baroul Bucuresti"> avocat N.M. a criticat hotararea sub aspectul dispozitiei referitoare la amendarea sa, precizand ca la 3 martie 2008 a absentat in mod justificat, cererea sa de amanare neavand un caracter abuziv, fiind determinata de motive obiective precizate instantei de fond .
Verificand legalitatea si temeinicia hotararii atacate, conform dispozitiilor art. 3856 C. proc. pen., Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca recursurile declarate in cauza sunt fondate, urmand a fi admise pentru considerentele care urmeaza:

Examinand cauza, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca instanta de fond a procedat in mod corect dispunand arestarea persoanei solicitate P.L., retinand ca, din documentele anexate dosarului cauzei, rezulta ca persoana solicitata a fost condamnata la pedeapsa de 7 ani si 5 luni inchisoare aplicata prin sentinta nr. 2827 din 15 martie 2002 a Tribunalului din Milano, sentinta ramasa definitiva la 1 octombrie 2002.

Judecand cauza in fond, instanta a respins cererea aparatorului angajat, de amanare a cauzei pe considerentul ca are de sustinut o cauza la Tribunalul Mures, cu motivarea ca cererea nu este justificata. In aceasta situatie, instanta a desemnat un aparator din oficiu si a procedat la judecarea cauzei.

Procedand astfel, instanta a pronuntat o hotarare cu incalcarea normelor legale privind garantarea dreptului la aparare, consfintit si garantat de art. 24 din Constitutie, de art. 6 din Codul de procedura penala si de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, asa cum a fost amendata prin Protocolul nr. 11 din 1 noiembrie 1998.

Astfel, Inalta Curte de Casatie si Justitie are in vedere dispozitiile art. 171 alin. (41) C. proc. pen., care prevad: “Cand asistenta juridica este obligatorie, daca aparatorul ales nu se prezinta nejustificat (…) la termenul de judecata fixat si nici nu asigura substituirea (…) instanta ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu care sa-l inlocuiasca, acordand un termen de minimum 3 zile pentru pregatirea apararii.”

Simpla desemnare a unui aparator din oficiu, fara a-i da acestuia posibilitatea efectiva de a studia actele dosarului, nu duce la indeplinirea obligatiei de asigurare a asistentei juridice. Numirea unui aparator din oficiu, in modalitatea aratata, nu asigura nici necesitatea respectarii dispozitiilor art. 6 paragraf 3 lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Potrivit art. 6 paragraf 3 lit. b) din Conventie, orice acuzat are dreptul sa dispuna de timpul si inlesnirile necesare pregatirii apararii sale, iar conform art. 6 alin. (4) C. proc. pen., orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator in tot cursul procesului penal. Corelativ acestui drept, alin. (5) al art. 6 stabileste obligatia organelor judiciare de a lua masurile necesare pentru asigurarea asistentei juridice a inculpatului sau invinuitului, numai daca acesta nu are aparator ales.

Inalta Curte de Casatie si Justitie are in vedere in acelasi sens si Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului in Cauza Criossant c. Germaniei (25 septembrie 1992), in considerentele careia s-a retinut ca relatia confidentiala client -Baroul Bucuresti" title="Cabinet de avocat, Baroul Bucuresti"> avocat nu poate fi considerata una absoluta, fiind supusa anumitor limite, in cazul in care instanta trebuie sa decida daca interesele justitiei impun ca acuzatul sa fie aparat sau nu deBaroul Bucuresti" title="Cabinet de avocat, Baroul Bucuresti"> avocatul ales de el. Instanta trebuie sa tina cont de intentia acuzatului, dar poate si trece peste aceasta intentie, daca exista motive relevante si suficiente pentru a considera ca aceasta este in interesul justitiei.

In speta, masura dispusa, de natura a incalca dreptul la aparare al persoanei solicitate, prin lipsirea acesteia de o aparare efectiva, este departe de a fi in interesul bunei solutionari a cauzei.

Apreciind ca masura arestarii preventive luata fata de persoana solicitata P.L. se impune a fi mentinuta, pentru a preveni orice impediment de natura a aduce atingere solutionarii cauzei, Inalta Curte de Casatie si Justitie, in temeiul art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, va mentine masura arestarii persoanei solicitate pe o perioada de 30 de zile .

Totodata, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca lipsa aparatorului ales al persoanei solicitate,Baroul Bucuresti" title="Cabinet de avocat, Baroul Bucuresti"> avocat N.M., la termenul din 3 martie 2008 a fost justificata pe considerentul ca are de sustinut o cauza la Tribunalul Mures, motiv pentru care a aratat ca este in imposibilitate de prezentare, dispozitia instantei de fond de amendare fiind nefondata. Inalta Curte de Casatie si Justitie, calificand cererea acestuia de scutire de plata amenzii ca recurs impotriva hotararii prin care s-a dispus amendarea, va inlatura dispozitia de amendare a aparatorului ales N.M., ca urmare a admiterii recursului declarat de acesta.

In consecinta, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursurile declarate de persoana solicitata P.L. si deBaroul Bucuresti" title="Cabinet de avocat, Baroul Bucuresti"> avocat N.M., in nume propriu, impotriva sentintei nr. 6 din 3 martie 2008 a Curtii de Apel Cluj, Sectia penala, a casat sentinta penala atacata si a trimis cauza spre rejudecare la instanta de fond, respectiv Curtea de Apel Cluj, in ceea ce priveste persoana solicitata P.L., a inlaturat dispozitia de amendare a aparatorului ales N.M. si a mentinut starea de arest a persoanei solicitate.