In M.Of nr.138 din 24 februarie 2015 a fost publicat RIL privind dreptul la preaviz si nulitatea deciziei de concediere

Decizia priveste examinarea recursurilor in interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Constanta si procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 78 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, raportat la prevederile art. 76 lit. b) din acelasi act normativ, respectiv daca nerespectarea de catre angajator a dreptului angajatului la preaviz, in ipotezele prevazute de art. 75 alin. (1) din Codul muncii, republicat, constituie un motiv de nulitate a masurii de concediere si a deciziei de concediere si care sunt conditiile in care intervine nulitatea deciziei de concediere si a masurii concedierii pentru omisiunea de a indica in cuprinsul deciziei durata preavizului.

Prin decizia aratata, instanta a statuat ca ``In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 78 din Codul muncii cu referire la art. 75 alin. (1) din acelasi cod, neacordarea preavizului cu durata minima prevazuta de art. 75 alin. (1) din Codul muncii, republicat, respectiv cu durata cuprinsa in contractele colective sau individuale de munca, daca aceasta este mai favorabila angajatului, atrage nulitatea absoluta a masurii de concediere si a deciziei de concediere .

In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 76 lit. b) din Codul muncii, raportat la dispozitiile art. 78 din acelasi cod, lipsa din cuprinsul deciziei de concediere a mentiunii privind durata preavizului acordat salariatului nu este sanctionata cu nulitatea deciziei si a masurii concedierii atunci cand angajatorul face dovada ca i-a acordat salariatului preavizul cu durata minima prevazuta de art. 75 alin. (1) din Codul muncii sau cu durata prevazuta in contractele colective sau individuale de munca, in ipoteza in care aceasta este mai favorabila angajatului.``