Curtea de Justitie constata ca Italia nu a adoptat toate masurile necesare in vederea eliminarii deseurilor in regiunea Campania

Reglementarea europeana privind deseurile are ca obiectiv protejarea sanatatii umane si a mediului. Statele membre sunt chemate sa asigure eliminarea si recuperarea deseurilor, precum si sa reduca producerea acestora, in special prin promovarea unor tehnologii curate si a produselor care pot fi reciclate sau reutilizate. Statele membre trebuie sa creeze o retea integrata si adecvata de eliminare, care sa permita Uniunii in ansamblu si statelor membre in mod individual sa asigure eliminarea deseurilor.
Italia a transpus noua Directiva deseuri in anul 20062 si, in ceea ce priveste regiunea Campania, o lege regionala a definit cele 18 zone teritoriale omogene in cadrul carora trebuia sa se efectueze gestionarea si eliminarea deseurilor urbane produse in bazinele aferente.

Ca urmare a unei situatii de criza in procesul de eliminare a deseurilor, aparuta in regiunea Campania in anul 2007, Comisia a formulat impotriva Italiei o actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor, reprosand acestui stat membru ca nu a creat, in cadrul regiunii mentionate, o retea integrata si adecvata de instalatii care sa poata asigura autonomia in materie de eliminare a deseurilor pe baza criteriului proximitatii geografice. Comisia a considerat ca aceasta situatie a dus la aparitia unui pericol atat pentru sanatatea umana cat si pentru mediu.
Infrastructurile destinate valorificarii si eliminarii deseurilor urbane

Italia a sustinut ca a sporit nivelul colectarii diferentiate a deseurilor, a deschis doua depozite de deseuri si a construit noi incineratoare. Statul membru a invocat totodata o serie de neexecutari ale unor contracte si unele comportamente infractionale independente de vointa sa, care ar constitui cazuri de forta majora.
Curtea de Justitie aminteste ca, in vederea instituirii unei retele integrate, statele membre dispun de o marja de apreciere cu privire la alegerea bazei teritoriale pe care o considera corespunzatoare pentru a obtine o autonomie nationala. Pentru anumite tipuri de deseuri, dat fiind gradul lor de specificitate, tratarea poate fi in mod util regrupata in cadrul uneia sau a mai multor structuri la scara nationala, sau chiar in cadrul unei cooperari cu alte state membre. In schimb, in ceea ce priveste deseurile urbane nepericuloase a�� care nu necesita instalatii specializate a�� statele membre trebuie sa dispuna de o retea de eliminare cat mai aproape de locurile de producere, fara a se aduce atingere posibilitatii de a institui o serie de mecanisme de cooperare interregionala sau chiar transfrontaliera, care raspund principiului proximitatii.

In cazul in care un stat membru, precum in speta Italia, a ales sa conceapa acoperirea teritoriului propriu pe o baza regionala, fiecare regiune trebuie sa asigure tratarea si eliminarea deseurilor cat mai aproape de locul producerii lor, potrivit criteriului proximitatii.

In cadrul regiunii Campania, cantitatile importante de deseuri raspandite pe drumurile publice, in pofida asistentei acordate de alte regiuni italiene si de autoritatile germane, demonstreaza existenta unui deficit structural de instalatii, a carui remediere nu a fost posibila. De altfel, Italia a recunoscut ca, la expirarea termenului prevazut in avizul motivat, instalatiile existente si functionale in regiunea Campania nu acopereau nicidecum nevoile reale ale acestei regiuni .
Nici opozitia manifestata de populatie, nici neexecutarile contractuale si nici existenta unor activitati criminale nu constituie cazuri de forta majora care sa poata justifica neindeplinirea obligatiilor care decurg din directiva sau nerealizarea concreta si in termenul preconizat a infrastructurilor.

Pericolul pentru sanatatea umana si prejudiciul adus mediului

Italia a sustinut ca gestionarea deseurilor in regiunea Campania nu a avut consecinte daunatoare pentru siguranta publica si nici pentru sanatatea umana.
Curtea aminteste ca, desi directiva stabileste obiective de protejare a mediului si a sanatatii umane, aceasta nu precizeaza continutul concret al masurilor care trebuie luate si lasa statelor membre o anumita marja de apreciere. In ceea ce priveste cel din urma obiectiv, Curtea subliniaza totusi ca acesta are o natura preventiva, in sensul ca statele membre nu trebuie sa expuna sanatatea umana niciunui pericol cu ocazia desfasurarii operatiunilor de valorificare si de eliminare a deseurilor.

Italia nu a contestat faptul ca, la expirarea termenului stabilit in avizul motivat, 55 000 de tone de deseuri se aflau raspandite pe drumurile publice, ca 110 000-120 000 de tone de deseuri se gaseau in asteptarea tratarii in siturile de stocare si ca populatia exasperata provocase incendii in gramezile de gunoaie. Astfel, deseurile au provocat neplaceri prin mirosuri si au adus atingere zonelor rurale, constituind asadar atingeri aduse mediului. De altfel, Italia insasi a recunoscut periculozitatea situatiei pentru sanatatea umana, care a fost expusa unui risc cert.
Prin urmare, Curtea concluzioneaza ca, prin neinstituirea unui sistem adecvat si integrat de instalatii de valorificare si de eliminare a deseurilor in proximitatea locului de producere a acestora si prin neadoptarea tuturor masurilor necesare pentru a evita periclitarea sanatatii umane si aducerea de prejudicii mediului in cadrul regiunii Campania, Italia nu si-a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul Directivei deseuri.

MENTIUNE: O actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor, care este indreptata impotriva unui stat membru care nu isi respecta obligatiile care decurg din dreptul Uniunii, poate fi formulata de catre Comisie sau de catre un alt stat membru. In cazul in care Curtea de Justitie constata neindeplinirea obligatiilor, statul membru in cauza trebuie sa se conformeze de indata hotararii pronuntate.
In cazul in care considera ca statul membru nu s-a conformat hotararii, Comisia poate introduce o noua actiune prin care sa solicite aplicarea unor sanctiuni pecuniare. Cu toate acestea, in situatia in care nu au fost comunicate Comisiei masurile de transpunere a unei directive, Curtea poate aplica sanctiuni, la propunerea Comisiei, de la stadiul primei hotarari.