CJUE considera ca nu a fost dovedit de catre Comisie faptul ca reabilitarea unui drum risca sa duca la disparitia linxului iberic in parcul Donana din Spania

Directiva habitate¹ prevede instituirea unei retele ecologice europene, cu denumirea de Natura
2000, compusa din situri care adapostesc tipurile de habitate naturale si de habitate ale speciilor
de interes comunitar, avand ca scop mentinerea sau, dupa caz, readucerea la un stadiu
corespunzator de conservare.
In luna decembrie 1997, Spania a propus, ca sit de importanta comunitara, parcul natural DoA�ana
(Andaluzia), avand in vedere prezenta, in special, a linxului iberic. In luna iulie 2006, Comisia a
inclus acest sit in lista comunitara.
In luna noiembrie 1999 a fost adoptat un proiect pentru reabilitarea, prin transformarea in sosea, a
unui drum rural care inconjoara si traverseaza in parte parcul natural DoA�ana. Lucrarile de
asfaltare au fost subordonate luarii unor masuri precum construirea de pasaje pentru animale,
instalarea unei semnalizari adecvate si ridicarea unei imprejmuiri pentru protectia faunei de-a
lungul tronsonului ce traverseaza zona forestiera, mai exact zona cea mai favorabila pentru
conservarea linxului iberic. In plus, aceste lucrari au facut obiectul unei serii de masuri corective
suplimentare, puse in practica in mod treptat.
Comisia a considerat ca reabilitarea drumului rural, situat intr-o zona deosebit de sensibila pentru
subzistenta linxului iberic, ar fragmenta habitatul acestei specii si ar ingreuna dispersarea sa,
precum si stabilirea legaturilor dintre diferitele a��nuclee teritorialea�� si ar expune mai ales
exemplarele tinere la un pericol de ucidere prin coliziune cu autovehicule. In consecinta, Comisia a
initiat o procedura de incalcare a obligatiilor impotriva Spaniei.
Curtea aminteste ca, in temeiul Directivei habitate, statele membre sunt obligate ca, in ceea ce
priveste zonele pe care le-au identificat pentru a fi inscrise ca situri de importanta comunitara, sa ia
masuri de protectie adecvate pentru a conserva caracteristicile zonelor respective. Prin urmare,
statele membre nu pot autoriza interventii care risca sa compromita in mod semnificativ
caracteristicile ecologice ale acestora.
Avand in vedere diferitele elemente si informatii depuse la dosar, Curtea considera ca nu a fost
dovedit ca realizarea proiectului de reabilitare a drumului rural a avut, in sine, un impact
real asupra fragmentarii habitatului linxului iberic in regiunea DoA�ana. De altfel, desi este cert
ca in perioada cuprinsa intre anul 2000 si luna octombrie 2004, doua exemplare de linx si-au
pierdut viata pe drumul respectiv, nu se contesta faptul ca, de la punerea in aplicare a masurilor
corective suplimentare, in luna noiembrie 2004, niciun linx iberic nu a mai fost accidentat pe
drumul respectiv. Avand in vedere aceasta circumstanta precum si alte informatii furnizate, Curtea
considera ca nu a fost facuta de catre Comisie dovada ca realizarea proiectului de reabilitare a
drumului rural a determinat un risc ridicat de coliziune pentru linxul iberic.

Astfel, desi anumite elemente din dosar par sa indice ca situatia din ansamblul sitului DoA�ana ar putea sa nu fie satisfacatoare in raport cu cerintele referitoare la conservarea linxului iberic, in special din cauza numarului relativ ridicat de exemplare din aceasta specie prioritara ucise prin coliziune, elementele de proba de care dispune Curtea nu ii permit sa constate ca proiectul de reabilitare a drumului rural, insotit de masuri corective, constituie ca atare o interventie ce risca sa conduca la disparitia linxului iberic din situl respectiv si care, prin urmare, risca sa compromita in mod semnificativ caracteristicile ecologice ale acestui sit.
Prin urmare, Curtea respinge actiunea formulata de Comisie.

MENTIUNE: O actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor, care este indreptata impotriva unui stat membru care nu isi respecta obligatiile care decurg din dreptul Uniunii, poate fi formulata de catre Comisie sau de catre un alt stat membru. In cazul in care Curtea de Justitie constata neindeplinirea obligatiilor, statul membru in cauza trebuie sa se conformeze de indata hotararii pronuntate.
In cazul in care considera ca statul membru nu s-a conformat hotararii, Comisia poate introduce o noua actiune prin care sa solicite aplicarea unor sanctiuni pecuniare. Cu toate acestea, in situatia in care nu au fost comunicate Comisiei masurile de transpunere a unei directive, Curtea poate aplica sanctiuni, la propunerea Comisiei, de la stadiul primei hotarari.

1 Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale si a speciilor de fauna si flora salbatica (JO L 206, p. 7, Editie speciala, 15/vol. 2, p. 109).