CJUE a mentinut amenda de 12,6 milioane de euro aplicata societatii Deutsche Telekom

Dreptul Uniunii Europene interzice, in masura in care aceasta poate afecta comertul dintre statele membre, folosirea in mod abuziv de catre una sau mai multe intreprinderi a unei pozitii dominante detinute pe piata interna sau pe o parte semnificativa a acesteia.
Anterior liberalizarii totale a pietelor de telecomunicatii din Germania, la 1 august 1996, Deutsche Telekom beneficia de un monopol legal asupra prestarii de servicii de telecomunicatii catre abonati la reteaua fixa.
In urma unor plangeri depuse de intreprinderile concurente ale Deutsche Telekom, Comisia a decis1, la 21 mai 2003, ca, incepand cu 1998, Deutsche Telekom a abuzat de pozitia sa dominanta pe pietele pentru accesul direct la reteaua sa de telefonie fixa. Acest abuz ar consta in facturarea unor preturi pentru serviciile de acces al concurentilor la retea (a��servicii intermediare de acces la bucla localaa��) care erau superioare preturilor cu amanuntul facturate pentru serviciile de acces catre abonatii Deutsche Telekom. Aceasta tarifare obliga concurentii sa factureze abonatilor lor preturi superioare celor pe care Deutsche Telekom le factura propriilor abonati.
Prin urmare, Comisia a aplicat Deutsche Telekom o amenda in cuantum de 12,6 milioane de euro.
Deutsche Telekom a formulat o actiune in fata Tribunalului de Prima Instanta prin care a solicitat anularea acestei decizii a Comisiei sau, in subsidiar, reducerea amenzii aplicate. Prin Hotararea din 10 aprilie 20082, Tribunalul a respins actiunea, considerand, in esenta, ca in mod intemeiat Comisia i-a impus aceasta amenda intrucat Deutsche Telekom a aplicat o practica tarifara inechitabila care a determinat comprimarea marjelor, care rezulta dintr-o diferenta neadecvata intre preturile cu ridicata pentru serviciile intermediare de acces la bucla locala si preturile cu amanuntul pentru serviciile de acces catre abonati.
Deutsche Telekom a sesizat Curtea de Justitie cu un recurs impotriva acestei hotarari a Tribunalului.
Prin hotararea pronuntata astazi, dupa examinarea motivelor invocate de Deutsche Telekom in sustinerea recursului formulat, Curtea considera ca Tribunalul nu a savarsit nicio eroare de drept atunci cand a respins actiunea formulata de Deutsche Telekom impotriva deciziei Comisiei.
In ceea ce priveste imputabilitatea incalcarii, Curtea apreciaza ca, desi preturile cu ridicata pentru serviciile intermediare de acces la bucla locala erau stabilite de autoritatile de reglementare nationale, Tribunalul a considerat in mod intemeiat ca practica in cauza, a comprimarii marjelor, era imputabila Deutsche Telekom, avand in vedere ca aceasta intreprindere dispunea de o marja de manevra suficienta pentru a modifica preturile sale cu amanuntul facturate propriilor abonati, desi acestea fac obiectul unei anumite reglementari. Desigur, nu este exclus ca insasi autoritatile nationale de reglementare sa fi incalcat dreptul Uniunii, astfel incat Comisia ar fi putut introduce in acest temei o actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor impotriva Republicii Federale Germania. Totusi, in opinia Curtii, o astfel de imprejurare este irelevanta in ceea ce priveste marja de manevra de care dispunea Deutsche Telekom pentru a modifica preturile sale cu amanuntul.
In ceea ce priveste caracterul abuziv al practicii in cauza, a comprimarii marjelor, Curtea confirma ca o astfel de practica se numara, ca atare, printre cazurile de abuz de pozitie dominanta interzise de dreptul Uniunii, fara sa fie necesar sa se demonstreze ca preturile cu ridicata sau preturile cu amanuntul sunt abuzive in sine. Astfel, comprimand marja concurentilor sai cel putin la fel de eficienti si eliminandu-i astfel pe acestia de pe piata, Deutsche Telekom si-a consolidat pozitia dominanta si prin aceasta a cauzat un prejudiciu consumatorilor, limitandu-le posibilitatile de a alege, precum si perspectiva de a beneficia de o reducere pe termen mai lung a preturilor cu amanuntul pentru serviciile de acces catre abonati, din cauza concurentei exercitate pe piata .
In ceea ce priveste metoda utilizata pentru a stabili daca o comprimare a marjelor este abuziva, Curtea considera ca Tribunalul si Comisia au utilizat in mod intemeiat criteriul a��concurentului la fel de eficienta��, care consta in a examina daca practicile tarifare ale unei intreprinderi dominante risca sa elimine de pe piata un operator economic la fel de performant precum aceasta intreprindere, intemeindu-se doar pe tarifele si pe costurile acesteia din urma, iar nu pe situatia specifica a concurentilor acesteia. Astfel, acest criteriu permite sa se verifice daca Deutsche Telekom ar fi fost in masura sa isi ofere serviciile cu amanuntul catre abonati altfel decat in pierdere, daca ar fi fost obligata in prealabil sa plateasca propriile preturi cu ridicata pentru serviciile intermediare de acces la bucla locala. In plus, acest criteriu este conform si cu principiul securitatii juridice, intrucat permite intreprinderilor dominante, care in mod evident isi cunosc costurile si tarifele, sa aprecieze legalitatea propriului comportament.
In sfarsit, in ceea ce priveste efectele comportamentului in cauza, Curtea apreciaza, asemenea Tribunalului, ca pentru a fi considerata abuziva, o practica de comprimare a marjelor trebuie sa fi facut mai dificil accesul concurentilor Deutsche Telekom pe piata relevanta. Prin urmare, trebuie sa se faca dovada anumitor efecte anticoncurentiale. In prezenta cauza, Curtea a considerat ca Tribunalul a constatat in mod intemeiat ca s-a facut dovada acestor efecte . Astfel, intrucat serviciile intermediare de acces la bucla locala furnizate de Deutsche Telekom sunt indispensabile concurentilor acesteia pentru a patrunde in mod eficient pe pietele cu amanuntul ale furnizarii serviciilor catre abonati, o comprimare a marjelor aduce atingere, in principiu, dezvoltarii concurentei pe pietele cu amanuntul ale serviciilor catre abonati, din moment ce, in aceste conditii, un concurent cel putin la fel de eficient precum recurenta nu poate exercita activitatile sale pe piata cu amanuntul a serviciilor de acces catre abonati decat prin suportarea unor pierderi.
In consecinta, Curtea respinge recursul si mentine amenda de 12,6 milioane de euro aplicata de catre Comisie.

MENTIUNE: Actiunea in anulare are ca obiect anularea acelor acte ale institutiilor Uniunii care sunt contrare dreptului Uniunii. Cu respectarea anumitor conditii, statele membre, institutiile europene si particularii pot sesiza Curtea de Justitie sau Tribunalul cu o actiune in anulare. Daca actiunea este intemeiata, actul este anulat. Institutia autoare a actului trebuie sa ia masuri pentru a elimina eventualul vid juridic creat prin anularea acestuia.