Cerere de reconstituire a dreptului la proprietate

Potrivit prevederilor art.8 alin.(3) din Legea nr.18/1991,cu modificarile si completarile ulterioare,reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere .
Pe baza probatoriului administrat in cauza instanta a retinut ca numai reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate in calitatea sa de mostenitor testamentar al defunctei autoare,in evidentele Comisiei locale nefiind inregistrate atare cereri formulate de catre parate.
Totodata,potrivit prevederilor art.13 alin.(1) din aceiasi lege calitatea de mostenitor se stabileste pe baza certificatului de mostenitor sau a hotararii judecatoresti ori,in lipsa acestora,prin orice probe,iar potrivit alin.(2) mostenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate,intrucat terenurile nu s-au gasit in circuitul civil,sunt socotiti repusi de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine prin cererea pe care o fac comisiei.
Cum in cauza de fata celelalte mostenitoare ale defunctei nu au formulat atare cereri nu erau indreptatite la reconstituirea dreptului de proprietate .
Potrivit prevederilor art.III alin.(1)lit.a din Legea nr.169/1997, de modificare si completare a Legii nr.18/1991,sunt lovite de nulitate absoluta actele de reconstituire in favoarea persoanelor care nu erau indreptatite,potrivit legii,la astfel de reconstituiri.
Asa fiind,cum actiunea reclamantei s-a dovedit intemeiata instanta o admite si pe cale de consecinta va constata nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate incriminat in sensul inlaturarii din acesta a paratelor.
Parata M.S.a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei,exceptie respinsa de instanta pe considerentul ca potrivit prevederilor art.2 din Decretul nr.167/1958 nulitatea unui act juridic poate fi invocata oricand,fie pe cale de actiune,fie pe cale de exceptie iar in speta de fata este evident vorba de o nulitate absoluta a actului,prevazuta expres de art.III din Legea nr.169/1997 si nu de o nulitate relativa.
De asemenea,aceiasi parata a invocat si exceptia inadmisibilitatii actiunii motivat de imprejurarea ca reclamanta nu si-a valorificat dreptul de mostenitor testamentar in termenul de prescriptie de 6 luni prevazut de art.700 cod civil.
Si aceasta exceptie a fost respinsa intrucat chiar daca motivele invocate s-ar fi dovedit intemeiate nu ar fi putut conduce la respingerea ca inadmisibila a actiunii.
Inadmisibilitatea nu presupune altceva decat contestarea dreptului reclamantului de a sesiza instanta de judecata ori,in speta reclamanta a investit instanta cu o actiune in constatarea nulitatii unui act juridic,solutia neputand fi alta decat cea a admiterii sau a respingerii ca neintemeiata iar nu ca inadmisibila.
In mod evident reclamanta nu si-a putut exercita dreptul de optiune succesorala in calitate de mostenitoare a defunctei autoare,decedata la data de 2.09.1980,intrucat la acea data terenul ce a facut obiectul gratificarii nu se afla in circuitul civil.
Hotararea a devenit irevocabila prin respingerea recursului declarat de parata M.S.