Uzucapiune de scurta durata. Lipsa justului titlu. Respingere

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca potrivit sentintei civile nr. 72/1999 a Judecatoriei Cluj-Napoca s-a admis cererea reclamantilor si a fost obligat paratul H.V. sa incheie cu reclamantii contract autentic de vanzare cumparare privind terenul de 2900 mp cu nr. top. nou 13413/1 teren rezultat in urma dezmembrarii nr.top. 13413, paratului reconstituindu-se dreptul de proprietate prin titlu de proprietate asupra terenului de 2900 mp.
Celalalt nr. topografic, ce face obiectul prezentei cauze, 13413/2 in suprafata de 2862 s-a reinscris in CF.nr.6368 Cluj, actual nr. 267763 Cluj pe numele
antecesorului paratilor H.V.
Reclamantii isi intemeiaza cererea pe prevederile art.1895 cod civil care arata ca cel ce cu buna credinta si printr-o justa cauza castiga un nemiscator determinat va prescrie proprietatea acestuia prin 10 ani daca adevaratul proprietar locuieste in raza teritoriala a tribunalului unde se afla nemiscatorul.
Pentru a putea invoca acest tip de uzucapiune este necesar a fi intrunite 2 conditii cumulative, respectiv posesia sa se intemeieze pe un just titlu si aceasta sa fie
de buna credinta .
In ceea ce priveste justul titlu se intelege orice act juridic translativ de proprietate care datorita unor imprejurari care tin de acel act desi dobanditorul imobilului se considera proprietar, convins fiind de efectul translativ actul nu are capacitatea de a-i transmite proprietate ci doar posesia.
Instanta de fond a apreciat ca aceasta prima conditie nu este indeplinita, ceea ce face de prisos analizarea celei de-a doua, in conditiile in care in cauza nu exista un
asemenea just titlu .
Astfel, reprezentanta reclamantilor in sedinta publica din 7.03.2013 a aratat ca justul titlu il reprezinta antecontractul de vanzare-cumparare caruia i-a fost dat eficienta prin hotararea judecatoreasca de mai sus.
Insa, antecontractul nu are aceasta calitate, el nefiind un act capabil prin el insusi sa transmita proprietatea . De asemenea, s-a retinut si ca potrivit adresei de la
f.55 emisa de Municipiul Cluj-Napoca, numarul topografic in discutie a facut obiectul Legii nr.18/1991 .
In concluzie, a fost respinsa cererea in totalitate, inclusiv celelalte petite al caror interes in formulare a fost raportat la petitul privind uzucapiunea.
In baza art. 274 C.pr.civ., reclamantii au fost obligati sa plateasca paratului H.G. suma de 2000 ron cheltuieli de judecata .
Prin decizia civila nr. 495/A/ din 11.10.2013 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanti A.I. si A.V. impotriva sentintei civile nr. 9193 din 06.06.2013, a Judecatoriei Cluj-Napoca, care a fost mentinuta in totul.
Apelantii au fost obligati sa plateasca intimatilor suma de 1860 lei, cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca instanta de fond a facut o corecta apreciere a starii de fapt, intemeiata pe probatoriul administrat in cauza, precum si o corecta aplicare a dispozitiilor legale incidente in materie.
Potrivit art. 1895 din Codul civil, conditiile uzucapiunii de 10 pana la 20 de ani sunt: posesia sa se intemeieze pe un just titlu si sa fie de buna-credinta.
Justul titlu este definit de art. 1897 din Codul civil ca fiind orice act translativ de proprietate, care provine de la altcineva decat adevaratul proprietar.
Un titlu nul - adica lovit de nulitate absoluta - nu poate servi ca baza a uzucapiunii (art. 1897 alin. 2 din Codul civil).
Or, in cauza de fata, s-a invocat drept just titlu pentru suprafata de 2493 mp teren un antecontract de vanzare-cumparare care, urmat de predarea posesiei si plata
pretului, niciodata nu poate constitui just titlu intrucat nu este translativ de proprietate ci da nastere la obligatii de a face in sarcina promitentilor.
Imposibilitatea transmiterii proprietatii se datoreaza imprejurarii ca actul nu indeplineste conditiile de fond si de forma prevazute de lege pentru a-l face susceptibil sa transmita dreptul de proprietate .
Nefiind indeplinita prima conditie impusa de prevederile art.1895 C.civ. si criticile vizand aceasta cerinta nefiind fondate, nu s-a mai impus analizarea celorlalte critici ale apelantilor legate de identificarea terenului si indeplinirea conditiei bunei credinte.
Asa fiind, raportat la considerentele mai sus aratate, in temeiul dispozitiilor art. 296 c.pr.civ., tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat si pe cale de consecinta a mentinut ca temeinica si legala sentinta atacata.
Raportat la solutia adoptata, in temeiul art.274 C.pr.civ., apelantii au fost obligati sa plateasca intimatilor suma de 1860 lei, cheltuieli de judecata in apel reprezentand onorariu avocatial conform chitantei de la f.19.
Impotriva acestei decizii reclamantii A.I. si A.V. au declarat recurs, in termen legal, prin care au solicitat admiterea recursului pentru motivele prevazute la art.304
pct. 8 si 9 C.pr.civ, cu consecinta modificarii in intregime a deciziei atacate in sensul de a se admite apelul formulat iar ca urmare a desfiintarii deciziei atacate, in principal, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Cluj in vederea rejudecarii cauzei si in subsidiar, instanta de apel sa retina cauza spre judecare, precum si obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecata .
Prin decizia civila nr.495/A/2013 Tribunalul Cluj a respins apelul formulat de subsemnatii impotriva sentintei civile nr.9193/2013 a Judecatoriei Cluj Napoca retinand ca nu este indeplinita prima conditie (existenta unui just titlu), cea ce face de prisos analizarea celorlalte critici ale apelantilor.
De asemenea instanta de apel a retinut ca antecontractul de vanzare incheiat de reclamant nu are aceasta calitate de a fi considerat just titlu deoarece nu indeplineste
conditiile de fond si de forma prevazute de lege pentru a-1 face susceptibil sa transmita dreptul de proprietate .
Hotararea instantei de apel este data cu aplicarea gresita a legii, motiv de recurs prevazut de art.304 pct. 9 C.pr.civ, instanta de apel interpretand in mod gresit dispozitiile art. 1895 si 1897 C.civ.
Pe langa dovedirea conditiilor posesiei trebuie dovedita si existenta justului titlu . Justul titlu pentru reclamanti il constituie contractul sub semnatura privata incheiat in anul 1998, insa acestia au solicitat in probatiune si incuviintarea audierii martorului S.I. care este persoana care a intermediat cumpararea terenului de catre reclamanti, care a fost de fata la toate discutiile dintre parti, inclusiv la incheierea si semnarea contractului. Acest martor poate confirma faptul ca paratul H.G. a instrainat
toata suprafata inscrisa din CF initial nr.6368 Cluj, ca s-a achitat pretul pentru toata suprafata si s-a predat posesia pentru intreaga suprafata, inclusiv pentru cea care face obiectul prezentei actiuni, dar intrucat vanzatorul nu avea acte doveditoare decat pentru suprafata mentionata in titlul de proprietate, iar diferenta de suprafata ce face obiectul prezentei actiuni era o rapa inutilizabila si fara valoare, in contract s-a mentionat doar o suprafata mai mica. Este de avut in vedere faptul ca partile nu au
cunostinte juridice si nu au avut reprezentanta consecintelor juridice ale actului pe care il incheie, de aceea este necesara audierea acestui martor pentru a clarifica
adevarata intelegere a partilor.
Paratul H.G. nu a facut nici un demers juridic pentru a solicita titlul de proprietate, care in mod cert nu face obiectul Legii fondului funciar, pentru suprafata ce face obiectul actiunii deoarece acest teren era o rapa care s-a rupt, dar lucrarile efectuate de reclamanti pe cheltuiala lor, pentru intarirea malului au dus la acordarea unei valori pentru aceasta suprafata, care oricum este net inferioara terenurilor din zona . Ca atare, H.G. nu poate fi considerat adevaratul proprietar in sensul legii, pentru
ca actul incheiat de catre acesta a putut doar transmite posesia catre recurenti, nicidecum proprietatea, iar instanta de apel, interpretand gresit actul dedus judecatii, a
schimbat intelesul vadit neindoielnic al acestuia.
Prin just titlu se intelege orice act juridic translativ de proprietate care datorita unor imprejurari care tin de acel act, desi dobanditorul imobilului se considera proprietar, convins de efectul contractului, actul nu are capacitatea de a-i transmite proprietatea, ci doar posesia. In opinia recurentilor este indeplinita conditia existentei justului titlu deoarece prin actul incheiat acestia s-au considerat proprietari pe intreaga suprafata de teren si au dobandit posesia pe aceasta suprafata pe care o folosesc exclusiv din anul 1998.
De asemenea pentru dovedirea posesiei Codul civil prevede in art.1847, ca pentru a duce la dobandirea drepturilor reale prin prescriptie, posesia trebuie sa fie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar, motiv pentru care s-a solicitat incuviintarea audierii martorelor R.A. si M.I., vecinele parcelei folosite de reclamanti si care pot dovedi indeplinirea conditiilor prevazute de lege, insa instanta de apel in mod absolut nejustificat a respins toate cererile in probatiune, motivand ca "prin motivele de apel se solicita in principal, admiterea apelului cu consecinta cauzei spre rejudecare". Instanta de apel a incalcat drepturile apelantului iar respingerea unei probe solicitate pe motivul ca s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, fara sa motivezi daca respectiva proba este pertinenta si utila cauzei deduse judecatii, reprezinta o incalcare a normelor de procedura civila.
Cu ocazia solutionarii in fond instanta de judecata a admis cererea in probatiune privind efectuarea unei adrese catre Primaria mun. Cluj Napoca pentru a ne comunica daca terenul ce face obiectul prezentei actiuni a facut obiectul unei legi de revendicare.
La solicitarea instantei Comisia Locala de fond funciar a raspuns ca pentru terenul inscris in CF nr.6368 Cluj cu nr. top 13413/2 au fost emise 3 titluri de proprietate: TP nr.27682/2679/1998 pe numele H.G. in suprafata de 2900 mp in tarlaua 119 parcela 1; TP nr.1543/3441/2002 pe numele M.G.G. in suprafata de 16100 ha din care in tarlaua 119 parcela 1 o suprafata de 2800 mp si in parcela 2 o suprafata de 3700 mp.; TP nr. 1592/3359/2002 pe numele D.V. in suprafata de 7,8479 ha din care in tarlaua 119 parcela 1/1 o suprafata de 4300 mp.
Acest raspuns comunicat la dosarul cauzei nu are nici un fel de legatura cu terenul ce face obiectul prezentei cauze deoarece instanta a individualizat in mod
concret cu date de carte funciara terenul inscris in CF nr.6368 Cluj cu nr. top 13413/2 iar terenurile mentionate in titlurile de proprietate indicate instantei se refera in mod
clar la alte amplasamente.
Astfel terenul mentionat in TP nr.27682/2679/1998 pe numele H.G. in suprafata de 2900 mp in tarlaua 119 parcela 1 este aferent terenului cu nr. top 13413/1 deoarece acesta este terenul intabulat deja pe numele reclamantilor.
Celelalte doua titluri de proprietate indicate in raspunsul depus la dosar, pe langa faptul ca suprafata indicata depaseste cu mult suprafata terenului cu nr. top 13413/2, astfel incat este evident ca nu au putut fi eliberate pe acest topografic, se refera la terenurile invecinate cu cea care face obiectul prezentului dosar, intre parcela reclamantilor si cele indicate in raspunsul comunicat existand inca doua parcele care apartin altor persoane .
Pentru a clarifica aceste aspecte este impetuos necesara administrarea probei cu expertiza topo solicitata in probatiune, proba la care nici partea adversa nu s-a opus. In aceste conditii, contrar opiniei instantei de apel, era necesara suplimentarea probatiunii in acest sens, intrucat raportat la sustinerile din cuprinsul adresei comunicata instantei este necesar a se clarifica daca exista vreo suprapunere intre terenul cu nr. top 13413/2 si terenurile din titlurile de proprietate indicate instantei, cu toate ca in mod cert nu exista nici un fel de suprapunere.
Paratii intimatii H.G. si B.M., au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentilor la plata cheltuielilor de judecata .
In sustinerea pozitiei procesuale paratii intimati au aratat ca in mod corect instanta de apel a retinut ca in speta nu este indeplinita conditia existentei justului titlu, astfel ca nu se mai impune analizarea celorlalte critici legate de identificarea terenului si indeplinirea bunei-credinte.
Antecontractul de vanzare-cumparare incheiat in anul 1998 nu este un just titlu intrucat nu reprezinta un act juridic translativ de proprietate ci acesta da nastere, in sarcina partilor, a unei obligatii de a face.
Pe de alta parte, justul titlu trebuie sa provina de la o alta persoana decat adevaratul proprietar, or, in prezenta cauza, adevaratii proprietari sunt chiar paratii, in
calitate de mostenitori ai defunctului H.V.
Mai mult decat atat, terenul cu nr.top. 13413/2 pentru care recurentii invoca uzucapiunea nu a facut obiectul antecontractului incheiat in anul 1998, acest act juridic avand ca obiect doar terenul cu nr.top.13413/1, in suprafata de 2.900 mp., inscris in C.F. nr. 6368 Cluj.
Analizand decizia criticata prin prisma motivelor de recurs invocate si a apararilor formulate, Curtea retine urmatoarele:
La termenul de judecata din data de 07.02.2014, Curtea a invocat exceptia inadmisibilitatii motivelor de recurs care vizeaza netemeinicia hotararii atacate, prin reanalizarea starii de fapt si reaprecierea probelor administrate in cauza de catre instanta de recurs, avand in vedere ca prevederile art. 304 pct. 10 si pct. 11 C.pr.civ.
au fost abrogate prin art. I pct. 1111 si pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, exceptie care urmeaza sa fie admisa, motivat pe urmatoarele considerente: In reglementarea procedurala actuala, conform art. 304 C.pr.civ., ``Modificarea sau casarea unor hotarari se poate cere in urmatoarele situatii, numai pentru motive de nelegalitate.``
Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinara care nu are caracter devolutiv pentru ca instanta astfel investita sa treaca la examinarea fondului
litigiului, reanalizand probatoriul administrat si reapreciindu-l, lucru care este firesc cata vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, in speta, apelul.
Ori, avand in vedere ca litigiul a fost supus controlului instantei de apel, cauza fiind analizata sub toate aspectele, recurentii nu mai pot beneficia de acest lucru prin
promovarea recursului, aceasta instanta de control judiciar fiind chemata sa cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres si limitativ prevazute de lege.
Desi formal cererea de recurs este intemeiata pe art.304 pct.8 si pct.9 C.pr.civ., in realitate prin motivarea pe care se sprijina, recursul nu vizeaza in intregime motive
de nelegalitate pentru care o hotarare poate fi casata sau modificata, ci vizeaza si motive de netemeinicie a hotararii atacate prin care se reproduce starea de fapt a
cauzei, o analiza a probatiunii administrate in cauza si o expunere a relatiilor dintre parti.
Se constata, asadar, de catre Curte ca, in cauza, isi gaseste incidenta exceptia inadmisibilitatii acestor motive de recurs care vizeaza aspecte de netemeinicie a hotararii recurate, exceptie fundamentata pe imprejurarea ca, motivele de recurs contin critici de netemeinicie a hotararii recurate, reproduceri ale evolutiei istoricului cauzei, ale relatiei dintre recurenti si intimati, ale starii de fapt, ale probatiunii administrate in cauza, etc., singurul motive de nelegalitate continut in memoriul de recurs fiind cele care se pot circumscrie punctului 8 si 9 ale art. 304 C.pr.civ. Toate celelalte motive de recurs, referitoare la reproduceri ale starii de fapt, ale probatiunii administrate in cauza, reiterari ale istoricului cauzei, ale relatiilor dintre parti, etc., intra sub incidenta exceptiei inadmisibilitatii intrucat vizeaza aspecte de netemeinicie a hotararii recurate, aspecte care s-ar fi incadrat in punctele 10 si 11 ale art. 304 C.pr. civ., in prezent abrogate.
Ca urmare a abrogarii punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogarii punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, in recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotararii recurate, ci doar chestiuni de stricta nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.
In consecinta, in recurs nu mai pot fi invocate motive care sa vizeze modalitatea in care primele doua instante au administrat ori au interpretat probele din dosar, care sa se refere la reproduceri ale starii de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre parti, ori care sa tinda la o reapreciere a probatiunii administrate,
ori la o schimbare a starii de fapt, instanta de recurs fiind tinuta sa se raporteze strict la starea de fapt stabilita de primele doua instante si fiind obligata de a se abtine de la orice reanalizare a probelor deja administrate.
Asa fiind, Curtea constata ca exceptia inadmisibilitatii, invocata din oficiu este fondata, urmand sa fie admisa ca atare, cu consecinta neluarii in seama a tuturor motivelor de recurs care vizeaza aspecte de netemeinicie a hotararii recurate.
Curtea constata ca prin cererea inregistrata la Judecatoria Cluj Napoca sub nra��./211/a��.07.2012 reclamantii A.I. si A.V. au chemat in judecata pe paratii H.G. si B.M. solicitand instantei pronuntarea unei sentinte prin care: sa se dispuna rectificarea suprafetei de teren inscrisa in CF nr. 6368 Cluj, nr, top 13413/2 de la suprafata de 2862 mp la aceea reala de 2493 mp; sa se constate ca reclamantii au dobandit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafetei de 2493 mp teren de mai sus cu inscrierea in CF a dreptului de proprietate al reclamantilor asupra terenului de mai sus.
In motivarea cererii de chemare in judecata, reclamantii au invederat ca in anul 1998 paratul le-a instrainat suprafata de 2900 mp teren care a fost obtinuta prin reconstituirea dreptului de proprietate dupa antecesorul sau, H.V., in baza legii nr.18/1991. momentul incheierii contractului de vanzare cumparare, paratul a predat
reclamantilor posesia si asupra restului suprafetei de teren, pe care reclamantii il folosesc pasnic, public si sub nume de proprietar fiind indeplinite conditiile de dobandire a dreptului de proprietate prin uzucapiune in sensul art. 1895 Cod civil.
Prin sentinta civila nr. 72/07.01.1999 a Judecatoriei Cluj-Napoca, pronuntata in dosarul nr.7204/1998, s-a admis cererea reclamantilor A.I. si A.V. impotriva paratului H.V. si, in consecinta, s-a constatat ca paratului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul de 2900 mp, in extravilanul Cluj Napoca, com. Feleacu, imobil identificat prin expertiza intocmita de F.F., ca facand parte din imobilul inscris in CF nr.6368 Cluj, nr.top.13413, arator si fanat, dincolo de ``Becas``-5722 mp; s-a dispus dezmembrarea imobilului mai sus aratat in doua parcele cu nr.top.noi; a fost obligat paratul H.V. sa incheie cu reclamantii contract autentic de vanzare-cumparare privind terenul de 2900 mp, cu nr. top. nou 13413/1, teren rezultat in urma dezmembrarii nr.top. 13413, iar sentinta va tine loc de act autentic de vanzare cumparare pentru pretul stabilit; s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantilor asupra parcelei cu nr.top. nou 13413/1, cu titlu de drept lege, dezmembrare imobiliara si cumparare.
Celalalt imobil cu nr. top. nou 13413/2, in suprafata de 2862, ce face obiectul prezentei cauze, s-a reinscris in CF.nr. 6368 Cluj, actual nr. 267763 Cluj pe numele antecesorului paratilor, H.V..
Reprezentanta reclamantilor a aratat in sedinta publica din 07.03.2013 ca justul titlu il reprezinta antecontractul de vanzare-cumparare caruia i-a fost dat eficienta prin hotararea judecatoreasca de mai sus mentionata.
Potrivit art.1895 C.civ., ``cel care castiga cu buna credinta si printr-o justa cauza castiga un nemiscator determinat va prescrie proprietatea aceluia prin zece ani, daca adevaratul proprietar locuieste in circumscriptia tribunalului judetean unde se afla nemiscatorul``.
Pentru a putea invoca uzucapiunea reglementata de textul legal mai sus evocat este necesara indeplinirea a doua conditii cumulative, respectiv: posesia sa se intemeieze pe un just titlu si aceasta sa fie de buna credinta .
Art.1897 C.civ. defineste justul titlu ca fiind orice act juridic translativ de proprietate, precum vanzarea, schimbul etc. Ceea ce este esential este faptul ca acest titlu provine de la altcineva decat adevaratul proprietar, pentru ca daca ar proveni de la adevaratul proprietar ar fi suficient prin el insusi sa duca la dobandirea proprietatii,
fara sa fie nevoie de vreo trecere a timpului; in acest caz, temeiul dobandirii l-ar constitui conventia si nu uzucapiunea.
Dupa cum s-a statuat in practica judecatoreasca, o uzucapiune pe baza unui titlu ce emana de la adevaratul proprietar nu este de conceput.
Contrar sustinerilor reclamantilor recurenti, conventia de vanzare cumparare incheiata de reclamanti cu antecesorul paratilor, in anul 1998, nu are natura juridica a unui act juridic translativ de proprietate si, in consecinta, nu poate fi calificat ca fiind un just titlu, ci reprezinta un antecontract de vanzare cumparare care a dat nastere unor obligatii de a face reciproce in sarcina partilor, respectiv de a incheia in viitor un contract de vanzare cumparare in forma autentica ceruta de lege, apt sa transfere dreptul de proprietate asupra imobilului, de la vanzator la cumparatori.
Asadar Curtea apreciaza ca motivul de recurs reglementat de art.304 pct.8 C.pr.civ. nu este fondat intrucat instanta de apel a interpretat in mod legal actul juridic de care reclamantii se prevaleaza pentru justul titlu astfel incat nu se poate sustine ca a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia Pe de alta parte, proprietarii imobilului in litigiu, sunt paratii in calitate de mostenitori ai defunctului H.V., aspect recunoscut de reclamantii recurenti si dovedit prin actele de stare civila, certificatul de mostenitor si copia CF nr.267763 Cluj Napoca, provenita din conversia de pe hartie a CF nr.6368, depuse la dosarul de fond .
Nefiind indeplinita prima conditie impusa de prevederile art.1895 C.civ.
Curtea constata ca in mod legal tribunalul a considerat ca nu s-a mai impus analizarea celorlalte critici ale reclamantilor legate de identificarea terenului si indeplinirea
conditiei unei posesii de buna credinta .
Sustinerea recurentilor privitoare la faptul ca in mod nelegal tribunalul a respins cererile in probatiune formulate de reclamanti fara nicio motivare, in opinia Curtii, nu este intemeiata.
Astfel, in sedinta publica din 11.10.2013, reprezentanta reclamantilor av. Chiorean Anca Ioana a reiterat in fata instantei de apel probele solicitate in fata instantei de fond, respectiv proba cu expertiza topografica, avand ca obiect identificarea terenului obiect al litigiului, precum si proba testimoniala pentru a dovedi posesia continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar,
cereri in probatiune la care reprezentantul paratilor intimati s-a opus motivat pe faptul ca reclamantii , in prealabil, nu au putut face dovada unui just titlu .
Potrivit art.167 alin.1 C.pr.civ., dovezile se pot incuviinta numai daca instanta socoteste ca ele pot sa duca la dezlegarea pricinii, afara de cazul cand ar fi primejdie
ca ele sa se piarda prin intarziere.
Avand in vedere motivele de apel si teza probatorie solicitata de reclamanti, Curtea constata ca in mod legal, cu respectarea normei juridice mai sus aratate, tribunalul a respins cererile in probatiune formulate de reclamanti intrucat acestea nu sunt utile si concludente pentru justa solutionare a procesului.
Tot astfel pot fi calificate si sustinerile reclamantilor recurenti referitoare la necesitatea audierii martorului S.I. si a efectuarii unui raport de expertiza pentru identificarea terenurilor din titlurile de proprietate comunicate primei instante de catre Comisia locala de fond funciar deoarece pe de-o parte, reclamantii nu au investit instanta de judecata cu nicio cerere de verificare a obiectului conventiei sub semnatura privata incheiata in anul 1998 intre antecesorul paratilor si reclamanti, iar pe de alta parte, reclamantii au determinat ei insisi obiectul imobilului in litigiu ca fiind terenul inscris in CF nr.6368 Cluj, nr.top. 13413/2, in suprafata reala de 2493 mp.
Pentru aceste considerente de drept, Curtea constata ca in speta nu sunt indeplinite cerintele prevazute de art.304 pct.8 si pct.9 C.pr.civ. astfel incat in temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantii A.I. si A.V. impotriva deciziei civile nr. 495/A/ din 11.10.2013 a Tribunalului Cluj, pe care o
mentine ca fiind legala.
In conformitate cu prevederile art.316 coroborat cu art.274 alin.1 C.pr.civ., Curtea va obliga recurentii, aflati in culpa procesuala, sa plateasca intimatilor H.G. si B.M. suma de 1.240 lei, cheltuieli de judecata in recurs, reprezentand onorariul avocatial dovedit prin chitanta de plata anexata la dosar.