Suma asigurata la un cuantum superior valorii bunului. Modalitatea de calcul a despagubirii

Astfel, imprejurarea ca asiguratorul a acceptat sa asigure bunul la o valoare mai mare decat cea de achizitie a acestuia nu poate fi invocata ca temei al reducerii cuantumului despagubirii la o suma mai mica decat cuantumul indemnizatiei de asigurare convenita prin polita, in lipsa unei clauze asumate de ambele parti in acest sens.

Prin sentinta comerciala nr. 6891 din 25.05.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a VII-a comerciala, a fost admisa actiunea formulata de reclamantul D.P. in contradictoriu cu parata SC G.A. SA, fiind obligata parata sa plateasca reclamantului suma de 45.504 euro in echivalent lei, reprezentand despagubire, precum si suma de 6.240 lei cheltuieli de judecata .

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut, in rezumat, ca reclamantul a solicitat plata indemnizatiei de asigurare de la parata ca urmare a avarierii totale a autoturismului proprietatea sa, iar, potrivit art. 10.1 din conditiile generale de asigurare, stabilirea si plata despagubirilor se fac de catre SC A. SA in baza documentatiei complete privind cauzele si imprejurarile in care s-a produs riscul asigurat, precum si intinderea pagubei. Conform art. 10.2 despagubirea nu poate depasi suma la care s-a facut asigurarea, nici cuantumul pagubei si nici valoarea reala a autovehiculului la data producerii riscului asigurat. Conform art. 10.10, in cazul unei daune majore, cand aceasta se trateaza ca dauna totala, asiguratorul nu este obligat sa preia autovehiculul asigurat avariat, in acest caz cuantumul despagubirii va fi redus cu valoarea pieselor ce se mai pot intrebuinta sau valorifica si care vor ramane in continuare in posesia asiguratului, a eventualei fransize si a tuturor sumelor ramase de achitat.

De asemenea, conform inscrisului depus la dosarul cauzei de catre reclamant in data de 25.05.2011, parata a fost notificata cu privire la producerea accidentului in data de 23.02.2009, astfel ca pretentiile reclamantului au fost apreciate ca intemeiate.

Impotriva acestei hotarari a declarat apel, in termenul legal, apelanta-parata SC G.A. SA care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Examinand apelul declarat de catre parata SC G.A. SA, Curtea de Apel a apreciat ca acesta este nefondat, avand in vedere, in esenta, urmatoarele considerente:

In speta, la data de 20.02.2009, s-a produs riscul asigurat cu privire la autoturismul marca Audi A8 asigurat CASCO la societatea reclamanta.

Reclamantul D.P., in calitate de asigurat, si parata-apelanta, in calitate de asigurator, au incheiat polita de asigurare seria A nr. 556989 din 23.12.2008 pentru autoturismul marca Audi, suma asigurata fiind de 57.084 euro, iar prima de asigurare fiind de 3.830 euro.

Conform contractului de vanzare-cumparare pentru un autovehicul folosit incheiat in data de 14.09.2009 de catre reclamant, autoturismul marca Audi A8 a fost instrainat, pretul fiind de 5.000 euro.

Potrivit art. 1 pct. 1.2 din Conditiile generale privind asigurarea de avarii a autovehiculelor, in baza contractului de asigurare, asiguratul se obliga sa plateasca prima de asigurare asiguratorului, iar acesta preia riscul producerii unui anume eveniment, obligandu-se ca, la producerea evenimentului asigurat, sa plateasca asiguratului despagubirea cuvenita, la art. 5 fiind mentionate riscurile care se pot produce si pentru care asiguratul poate fi despagubit.

In cauza s-a efectuat o expertiza tehnica judiciara - specialitatea autovehicule circulatie rutiera, prin care s-a raspuns la toate obiectivele stabilite, iar in sedinta publica din data de 02.02.2011 instanta de fond a incuviintat cererea paratei si a suplimentat obiectivele expertizei cu un nou obiectiv, respectiv acela de a se preciza valoarea pieselor ce se mai pot intrebuinta sau valorifica, si la care expertul a raspuns, considerente pentru care criticile apelantei care vizeaza expertiza au fost apreciate ca nefondate.

Curtea de Apel a retinut incidenta in cauza a dispozitiilor art. 10.1, 10.2 si 10.10 din conditiile de asigurare, ca si instanta de fond .

Instanta de apel a stabilit ca art. 10.2 din Conditiile generale nu reprezinta o norma imperativa care reglementeaza doar faptul ca despagubirea nu poate depasi valoarea reala a autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat, cum a invocat apelanta, ci aceasta norma vizeaza trei aspecte: despagubirea nu poate depasi suma la care s-a facut asigurarea, nici cuantumul pagubei si nici valoarea reala a autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat, aspecte care, prin corelatie, limiteaza la depasirea valorii sumei celei mai mari, in speta, suma la care s-a facut asigurarea .

S-a apreciat de catre instanta de apel, avand in vedere si dispozitiile art. 10.10. din conditiile generale (cazul unei daune majore cand aceasta se trateaza ca dauna totala), ca in mod corect instanta de fond a obligat-o pe parata-apelanta sa plateasca reclamantului suma de 45.504 euro in echivalent lei reprezentand despagubire, suma calculata ca fiind diferenta intre suma asigurata de 57.084 euro si primele de asigurare in valoare de 3.190 euro, pretul obtinut de reclamant din vanzarea autoturismului 5.000 euro si fransiza de 100 euro.

In consecinta, prin decizia civila nr. 48 din 2.02.2012, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a V-a civila, a respins apelul formulat de apelanta-parata ca nefondat.

Impotriva acestei decizii, in termen legal, a declarat recurs parata SC G.A. SA care a invocat nelegalitatea hotararii atacate, aratand ca despagubirea nu poate depasi valoarea reala a autoturismului la data producerii evenimentului asigurat, conform conditiilor de asigurare insusite de reclamant.

Recurenta a apreciat ca, in cauza, nu au fost respectate urmatoarele prevederi legale: art. 9, art. 24 si art. 27 din Legea nr. 136/1995, care obliga instanta sa acorde despagubiri la valoarea reala a bunului la data producerii evenimentului, si nu la valoarea sumei asigurate.

S-a invederat si imprejurarea ca s-a formulat o plangere penala la Serviciul de investigare fraude, motiv pentru care nu au fost respectate prevederile contractuale referitoare la neacordarea de despagubiri in cazul existentei unei plangeri penale referitoare la pricina.

Recursul a fost legal timbrat.

Analizand decizia recurata din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate, care pot fi incadrate in dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Inalta Curte a apreciat ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Instanta de apel a interpretat in mod corect dispozitiile Legii nr. 136/1995, in forma in vigoare la data producerii evenimentului asigurat, stabilind ca valoarea despagubirilor acordate de asigurator nu poate depasi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei si nici suma la care s-a facut asigurarea .

Interpretarea corelativa atat a dispozitiilor art. 27 din lege, cat si a prevederilor contractuale conduce fara echivoc la concluzia ca despagubirea nu poate depasi valoarea cea mai mare, reprezentata de suma la care s-a facut asigurarea .

De altfel, chiar in cuprinsul conditiilor generale de asigurare emise de asigurator se arata ca autovehiculele se asigura la valoarea reala a acestora la data incheierii sau reinnoirii asigurarii, iar aceasta valoare reala se stabileste in raport de vechimea si uzura vehiculului.

In ceea ce priveste valoarea bunului, instanta de recurs apreciaza ca, fata de data incheierii politei - 23.12.2008 si data producerii riscului asigurat - 20.02.2009, aceasta este cea la care a fost evaluat autoturismul de asigurator in vederea stabilirii primelor de asigurare, intrucat nu poate exista o evaluare a bunului in vederea incasarii primelor de asigurare si alta in vederea acordarii despagubirilor.

Imprejurarea ca asiguratorul a acceptat sa asigure bunul la o valoare mai mare decat cea de achizitie a acestuia nu poate fi invocata ca temei al reducerii cuantumului despagubirii la o suma mai mica decat cuantumul indemnizatiei de asigurare convenita prin polita, in lipsa unei clauze asumate de ambele parti in acest sens.

In consecinta, Inalta Curte apreciaza ca in mod just instanta de apel a stabilit ca parata nu si-a indeplinit obligatia de plata a despagubirii in caz de dauna, asumata contractual si corelativa dreptului de a incasa primele de asigurare.

Interpretarea data se circumscrie si prevederilor art. 9 si 24 din Legea nr. 136/1995, potrivit carora prin contractul de asigurare asiguratul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului, iar acesta se obliga ca, la producerea riscului asigurat, sa plateasca asiguratului, beneficiarului asigurarii sau tertului pagubit despagubirea ori suma asigurata, denumita indemnizatie, rezultata din contractul de asigurare incheiat in conditiile prezentei legi, in limitele si la termenele convenite.

Referitor la critica privind formularea unei plangeri penale, instanta de recurs apreciaza ca aceasta este formulata omisso medio, neputand fi cercetata intrucat nu a facut obiect al criticilor dezvoltate in apel.

Fata de considerentele expuse, in temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Inalta Curte a respins recursul ca nefondat.

Constatand culpa procesuala a recurentei s-a dispus, in temeiul art. 274 C. proc. civ., obligarea acesteia la plata sumei de 3.720 lei cheltuieli de judecata catre intimat .