Lipsa comunicarii notificarii formulate in temeiul Legii nr. 10/2001 prin intermediul executorului judecatoresc

O astfel de obligatie, de inregistrare si transmitere a notificarii prin intermediul executorului judecatoresc, nu este insa prevazuta de legiuitor sub sanctiunea nulitatii absolute.

Ca urmare, depunerea de catre o persoana a unei notificari direct la registratura entitatii investite cu solutionarea acesteia nu pune in discutie inexistenta notificarii, ci o obliga sa procedeze la solutionarea acesteia, in conditiile impuse de legea de reparatie, intrucat dispozitiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, republicata, sanctioneaza cu pierderea dreptului de a solicita acordarea masurilor reparatorii numai neformularea in termen a notificarii, nu si omisiunea inaintarii acesteia prin intermediul executorului judecatoresc catre entitatea investita cu solutionarea acesteia.

Prin cererea inregistrata la data de 4 aprilie 2012, reclamantii C.A. si T.T.E.D. au chemat in judecata Primaria municipiului Targu-Jiu, solicitand sa fie obligata sa emita decizie de solutionare cu privire la doua notificari inregistrate sub nr. 3540 din 13 februarie 2001 si nr. 7150 din 28 februarie 2002 in registratura paratei, invocand incidenta prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicata.

In motivarea cererii, reclamantii au sustinut ca autoarea lor, T.M., a formulat notificarile mentionate in calitate de persoana indreptatita la masuri reparatorii pentru terenul dobandit in baza actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 5xx/1955, teren ce a fost expropriat de stat prin Decretul nr. 413/1966 (423 m.p.), cu mentiunea ca parata, desi termenul de 60 de zile prevazut de lege a expirat, contrar prevederilor art. 25 alin. (1) din lege, nu a emis decizie administrativa prin care sa se fi pronuntat cu privire la pretentiile notificate.

Reclamantii au aratat, totodata, ca raspunsurile negative transmise de parata autoarei lor, avand aceleasi numere de inregistrare, anume nr. 3540/2001 si nr. 7150/2002, prin care i s-a adus la cunostinta ca terenul nu face obiectul Legii nr. 18/1991, nu se constituie in dispozitii de solutionare a notificarilor, in intelesul prevederilor legale mai sus mentionate.

Prin intampinare, parata a solicitat respingerea cererii motivat de faptul ca autoarea reclamantilor nu a formulat notificare prin executorul judecatoresc, in termenul prevazut de dispozitiile art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Prin sentinta civila nr. 150 din 14 mai 2012, Tribunalul Gorj, Sectia civila a respins cererea .

In motivarea hotararii, instanta a retinut ca nici autoarea reclamantilor si nici reclamantii nu au facut dovada formularii unor notificari cu respectarea cerintelor impuse de prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001, comunicate prin executorul judecatoresc, motiv pentru care nu se poate retine ca in sarcina paratei s-ar fi nascut obligatia de a emite decizie ori dispozitie motivata de solutionare, statuata prin prevederile art. 25 alin. (1) din lege.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii.

In motivarea apelului, reclamantii au sustinut ca manifestarea de vointa a autoarei lor exprimata prin cele doua cereri transmise paratei trebuie interpretata in sensul producerii de efecte juridice, principiu ce fundamenteaza teoria conversiunii actelor juridice, cu mentiunea ca o astfel de interpretare se impune si in respectarea principiului constitutional al protejarii si garantarii dreptului de proprietate .

Relativ la faptul necomunicarii cererilor de retrocedare a terenului prin intermediul executorului judecatoresc, reclamantii au sustinut ca nu poate fi interpretat in sensul ca ar atrage pierderea substantei dreptului pretins, cat timp acestea au fost inregistrate la registratura paratei si cat timp au fost directionate catre serviciul agricol, fapt care nu a fost contestat in proces.

Reclamantii au sustinut, totodata, ca a da o alta interpretare faptului necomunicarii cererilor notificate paratei prin intermediul executorului judecatoresc pune in discutie respectarea dreptului de acces la o instanta, prevazut de dispozitiile art. 6 alin. (1) din Conventia Europeana .

Prin decizia civila nr.77 din 4 octombrie 2012, Curtea de Apel Craiova, Sectia I civila a respins, ca nefondat, apelul.

In motivarea deciziei, instanta a retinut, in esenta, ca nerespectarea de catre o persoana a dispozitiilor legale ``ce reglementeaza procedura de depunere a notificari, are ca si consecinta, pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau in echivalent".

Instanta de apel a retinut ca cele doua cereri formulate de autoarea reclamantilor nu imbraca forma legala, anume nu respecta prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001, potrivit carora notificarile se comunica prin executorul judecatoresc de pe langa judecatoria in a carei circumscriptie teritoriala se afla imobilul solicitat sau in a carei circumscriptie isi are sediul persoana juridica detinatoare a imobilului, in termenul legal de 6 luni de la data intrarii in vigoare a Legii 10/2001, termen care, ulterior, a fost prelungit pana la data de 14 februarie 2002.

In atare conditii, instanta de apel a apreciat ca sustinerile reclamantilor potrivit carora cele doua cereri transmise paratei ar avea caracterul unor notificari, in intelesul dispozitiilor Legii nr. 10/2001, nu prezinta relevanta, cat timp reclamantii nu pot invoca, in justificarea pretentiilor lor, faptul eludarii dispozitiilor legale mentionate, care obligau la respectarea intocmai a procedurii de formulare a notificarilor in procedura speciala prevazuta de dispozitiile Legii nr. 10/2001.

Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii, fara a indica motivul de casare sau de modificare.

In motivarea recursului, reclamantii au reiterat pe larg imprejurarile de fapt relative la modalitatea de formulare si de inregistrare la registratura paratei Primaria municipiului Targu-Jiu de catre autoarea lor a doua cereri sub nr. 3540 din 13 februarie 2001 si nr. 7150 din 28 februarie 2002, precum si argumentele pentru care apreciaza ca se impunea ca aceste cereri sa fie calificate notificari si solutionate in consecinta, aspecte expuse atat in cuprinsul cererii de chemare in judecata, cat si al cererii de apel.

Reclamantii au sustinut ca hotararea recurata este pronuntata cu aplicarea gresita a prevederilor art. 22.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, prin care legiuitorul a explicitat faptul ca o cerere de restituire formulata de persoana indreptatita in termenul legal este suficienta pentru conservarea dreptului pretins, indiferent daca a fost sau nu indeplinita cerinta formala a inregistrarii notificarii la biroul executorului judecatoresc ori aceasta a fost gresit indreptata.

Analizand critica ce se subsumeaza motivului de recurs prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Inalta Curte a constatat ca este fondata pentru urmatoarele considerente:

In drept, potrivit prevederilor art. 22 (fost 21) alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicata, Notificarea va fi comunicata prin executorul judecatoresc de pe langa judecatoria in a carei circumscriptie teritoriala se afla imobilul solicitat sau in a carei circumscriptie isi are sediul persoana juridica detinatoare a imobilului Executorul judecatoresc va inregistra notificarea si o va comunica persoanei notificate in termen de 7 zile de la data inregistrarii"

Conditia impusa de dispozitia legala mentionata, privind comunicarea notificarii prin intermediul unui executor judecatoresc, este edictata exclusiv in favoarea persoanei interesate, ca o masura de siguranta, de natura sa ateste, in afara oricarui dubiu, faptul formularii si transmiterii notificarii catre entitatea investita cu solutionarea acesteia.

O astfel de obligatie, de inregistrare si transmitere a notificarii prin intermediul executorului judecatoresc, nu este insa prevazuta de legiuitor sub sanctiunea nulitatii absolute.

Acest aspect a fost evidentiat si in jurisprudenta instantei de recurs, prin care s-a relevat constant ca dispozitiile art. 22 (fost 21) din Legea nr. 10/2001, republicata, sanctioneaza cu pierderea dreptului de a solicita acordarea masurilor reparatorii numai omisiunea formularii in termen a notificarii, nu si omisiunea inaintarii acesteia prin intermediul executorului judecatoresc.

Ca urmare, depunerea de catre o persoana a unei notificari direct la registratura entitatii investite cu solutionarea acesteia nu pune in discutie inexistenta notificarii, ci o obliga sa procedeze la solutionarea acesteia, in conditiile impuse de legea de reparatie.

In speta supusa analizei, se constata ca faptul inregistrarii la registratura paratei de catre autoarea reclamantilor, T.M., decedata la data de 15 octombrie 2006, a doua cereri prin care a solicitat restituirea in natura a unui teren expropriat de stat prin Decretul nr. 413/1966, potrivit constatarilor instantelor de fond, nu este contestat de parata.

Totodata, se constata ca faptul comunicarii de catre parata a doua raspunsuri cu privire la cele doua cereri formulate de autoarea reclamantei, cu adresele nr. 3540 din 13 februarie 2001 si nr. 7150 din 28 februarie 2002, de asemenea, nu este contestat.

Or, astfel cum s-a aratat, dispozitiile art. 22 (fost 21) din Legea nr. 10/2001, republicata, sanctioneaza cu pierderea dreptului de a solicita acordarea masurilor reparatorii numai neformularea in termen a notificarii, nu si omisiunea inaintarii acesteia prin intermediul executorului judecatoresc catre entitatea investita cu solutionarea acesteia.

In atare conditii, in mod gresit instanta de apel a retinut, in fundamentarea solutiei pronuntate, ca reclamantii ar fi decazuti din dreptul de a cere si a primi masuri reparatorii in conditiile Legii nr. 10/2001, pentru terenul expropriat de stat prin Decretul nr. 413/1966, pretentie ce a facut obiectul a doua cererii formulate de autoarea lor, T.M., justificat exclusiv de faptul omisiunii transmiterii cererilor prin executorul judecatoresc, fara a mai verifica si analiza indeplinirea si a celorlalte conditii prevazute de legea de reparatie pentru astfel de cereri.

In rejudecare, instanta de apel urmeaza a verifica si stabili motivat, pentru evitarea unor confuzii, daca cele doua cereri formulate de autoarea reclamantilor au primit ca numar de inregistrare in registratura paratei aceleasi numar cu cel al adreselor prin care parata a comunicat acesteia rezultatul verificarilor, precum si celelalte critici invocate de reclamanti pe calea recursului sub forma de aparari.

Asa fiind, pentru considerentele aratate, Inalta Curte a admis recursul declarat de reclamanti si, baza dispozitiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu art. 312 alin. (5) C.proc.civ., a casat decizia instantei de apel si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.