Contestarea deciziei angajatorului prin care acesta a dispus modificarea unilateral a functiei salariatului

Prin cererea inregistrata la data de 1.07.2015, contestatorul V. A. a formulat, in contradictoriu cu intimatul M. V. si P. Golesti, contestatie impotriva deciziei nr. 91/30.12.2013, solicitand anularea acesteia, obligarea intimatului la reincadrarea sa potrivit contractului individual de munca nr. XXXXXXXXX, precum si la plata diferentelor dintre drepturile salariale corect cuvenite si cele incasate pentru perioada 1. 01. 2014 si pana la data reincadrarea sa efectiva, sume la care se adauga dobanda legala la data platii efective, cu cheltuieli de judecata .

In motivarea cererii, contestatorul a aratat ca este angajatul intimatului incepand cu data de 1. 04. 2005, iar prin decizia contestata a fost reincadrat de pe o functie de conducere pe una de executie, invocandu-se ca temei OUG nr. 77/2013. Intrucat acest act a fost declarat neconstitutional prin decizia nr. 55/2014 a Curtii Constitutionale, a solicitat intimatului sa-l reincadreze pe functia detinuta anterior, fiind insa refuzat pe motiv ca organigrama aprobata prin Hotararea Consiliului Judetean Arges nr. 110/2013 nu permite. Or, hotararea invocata este anterioara datei de 1. 01. 2014 si nu poate viza functia si salarizarea sa dupa aceasta data . In consecinta, decizia angajatorului de modificare unilaterala a contractului individual de munca este lovita de nulitate absoluta, fiind incalcate dispozitiile art. 8 alin. 1, art. 41 alin. 1, 2 si 3 lit. c din Codul muncii. In plus, nu mai exista nicio justificare a acestei decizii.

In drept, s-au invocat dispozitiile art. 194, 451 N C. pr. civ., art. 8 alin. 1, art. 41 alin. 1, 2 si 3 lit. c din Codul muncii.

In dovedirea cererii, contestatorul a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri .

Prin intampinarea depusa la dosar la data de 6.08.2015, intimatul a invocat exceptia tardivitatii formularii cererii de chemare in judecata, fata de dispozitiile imperative ale art. 268 alin. 1 lit. a din Codul muncii si ale art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011, solicitand respingerea actiunii ca tardiv formulata.

In drept, s-au invocat dispozitiile art. 205 N C. pr. civ.

In sustinerea intampinarii, intimatul a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, a celei testimoniale, cu interogatoriu si cu expertiza de specialitate.

Prin sentinta civila nr. 2118 din data de 19 octombrie 2015, Tribunalul Arges a admis exceptia tardivitatii, invocata de intimata si a respins ca tardiv formulata contestatia .

Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut urmatoarele:

Cererea de chemare in judecata are un capat de cerere ce vizeaza contestarea unei decizii unilaterale a angajatorului prin care s-a dispus modificarea functiei reclamantului din una de conducere in una de executie.

In consecinta, decizia nr. 91/2013 emisa de intimat poate fi calificata drept o masura unilaterala a angajatorului emisa in executarea contractului individual de munca, ce se poate contesta in termenul de 45 de zile stabilit de art. 211 alin. 1 lit. a din Legea nr. 62/2011, termen de decadere, a carui nerespectare atrage tardivitatea actului.

Cum celelalte capete de cerere sunt accesorii acestei contestatii, tribunalul, admitand exceptia tardivitatii formularii contestatiei, a respins contestatia ca tardiv formulata.

Impotriva sentintei civile nr. 2118 din data de 19 octombrie 2015 pronuntata de Tribunalul Arges, a formulat in termen apel contestatorul V. A., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, intimat fiind M. V. si P. Golesti.

In motivarea apelului, contestatorul sustine ca hotararea pronuntata de tribunal este gresita intrucat in raport de particularitatea spetei in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art. 268 alin. 1 lit. a din Codul Muncii si cele ale art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011, astfel ca nu trebuia admisa exceptia tardivitatii formularii contestatiei.

Apreciaza contestatorul ca in speta sunt aplicabile dispozitiile Deciziei nr. 55/2014 a Curtii Constitutionale, prin care s-au declarat neconstitutionale dispozitiile Legii privind aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 77/2013.

De asemenea sustine contestatorul ca sunt aplicabile dispozitiile art. 268 alin. 2 din Codul Muncii, potrivit cu care avea posibilitatea de a actiona in judecata intimata in termenul de 3 ani de la data nasterii dreptului.

In considerarea celor aratate, solicita admiterea apelului, schimbarea sentintei, si pe fond admiterea contestatiei asa cum a fost formulata.

Intimatul M. V. si P. Golesti a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Examinand sentinta prin prisma criticilor formulate, se constata ca sunt neintemeiate, iar apelul nu este fondat.

Astfel la data de 30 decembrie 2013 a fost emisa decizia nr. 91, de reincadrare a contestatorului incepand cu data de 1 ianuarie 2014, in functia de administrator, decizie pe care acesta nu a contestat-o in conformitate cu dispozitiile art. 268 alin. 1 lit. a din Codul Muncii si ale art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011.

Raportat la obiectul cererii de chemare in judecata, legea aplicabila in cauza este Legea nr. 62/2011, a Dialogului social, cu atat mai mult cu cat aceasta este o lege speciala fata de Codul Muncii, care constituie legea comuna in domeniu .

Potrivit art. 232 Codul Muncii, se prevede in mod expres faptul ca procedura de solutionare a conflictelor de munca se stabileste prin lege speciala.

Acesta a fost si motivul pentru care s-a emis legea speciala care sa reglementeze procedura solutionarii conflictelor de munca, respectiv Legea nr. 62/2011, procedura obligatorie de aplicat conform principiului ``specialia generalibus derogant``.

Raportat la aceste aspecte in mod legal a apreciat prima instanta ca cererea a fost introdusa peste termenul de 45 de zile prevazut de art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011, fiind tardiva.

In speta nu sunt aplicabile dispozitiile art. 268 alin. 2 din Codul Muncii.

Sunt neintemeiate si celelalte critici pentru urmatoarele considerente:

Sustinerea de nelegalitate a hotararii atacate, apelata pe faptul solutionarii spetei prin raportare la Decizia Curtii Constitutionale nr. 55/2014 publicata in Monitorul Oficial nr. 136/25 februarie 2014, deci ulterior emiterii deciziei contestate, este nefondata.

Astfel de la data publicarii in Monitorul Oficial, Decizia Curtii Constitutionale a devenit obligatorie pentru instantele de judecata .

Potrivit art. 147 alin. (1) din Constitutia Romaniei, dispozitiile din legile in vigoare, contestate ca fiind neconstitutionale, isi inceteaza efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale, daca in acest interval Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Legii fundamentale, pe durata acestui termen respectivele dispozitii fiind suspendate de drept .

La alin. (4) al aceluiasi articol sus-mentionat se prevede ca de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor, aceleasi dispozitii regasindu-se si in textul expres al art. 31 din Legea nr. 47/1992 referitoare la organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, cu modificarile si completarile ulterioare.

In raport de aceste reglementari se pune problema daca declararea neconstitutionalitatii unui text de lege prin decizie a Curtii Constitutionale, care produce efecte ``ex nunc`` si "erga omnes``, se aplica si procesului de fata.

Imprejurarea ca deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii si produc efecte numai pentru viitor, dau expresie principiului constitutional al neretroactivitatii legii, ceea ce inseamna ca nu se poate aduce atingere unor drepturi definitiv castigate sau situatiilor juridice deja existente.

De altfel, instanta de fond nu a raspuns acestor critici intrucat fata de retinerea exceptiei ca tardiv formulata a contestatiei, era de prisos analizarea acestora.

Pentru toate argumentele de fapt si de drept ce preced, Curtea constata ca hotararea pronuntata de tribunal este legala, asa incat in conformitate cu dispozitiile art. 480 din Noul Cod de procedura civila va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelul formulat de contestatorul V. A., CNP: xxxxxxxxxxxxx, domiciliat in Stefanesti, sat Golesti, . 5, judet Arges, impotriva sentintei civile nr. 2118 din data de 19 octombrie 2015, pronuntata de Tribunalul Arges, in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind M. V. SI P. GOLESTI, cu sediul in Stefanesti, sat Golesti, . 34, judet Arges.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica, astazi 06 aprilie 2016, la Curtea de Apel Pitesti - Sectia I Civila.