Lipsa alocarii fondurilor nu a determinat imposibilitatea obiectiva de executare a obligatiei de acordare a tichetelor de masa

A obligat paratul sa plateasca reclamantei, contravaloarea tichetelor de masa cuvenite si neacordate, incepand cu data de 29.04.2013 pana la data pronuntarii sentintei - 31.08.2016, proportional cu perioada de timp lucrata de reclamanta, actualizata cu indicele de inflatie la data Platii efective.

A respins ca inadmisibila cererea de chemare in garantie a Casei de A_ de S__ T_, formulata de paratul S__ M_ T__ M__.

Pentru a pronunta aceasta solutie, a retinut urmatoarele:

Instanta a constatat ca reclamanta L__ E_ este salariata in cadrul paratului si, desi in conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 142/1998, art. 23 din O.U.G. nr. 115/2004 si art. 93 alin. (3) din CCM la nivel de unitate valabil pe perioada 2012-2015, aceasta avea dreptul sa primeasca lunar cate 20 tichete de masa pentru perioada mentionata, angajatorul nu si-a indeplinit obligatia de acordare a tichetelor de masa, paratul justificandu-?i refuzul pe imprejurarea ca bugetul de venituri si cheltuieli s-a intocmit pe baza veniturilor contractate cu CAS T_, iar in anii 2013 - 2015, cheltuielile spitalului au depasit veniturile realizate, din cauza necorelarii fondurilor necesare desfasurarii activitatii medicale cu legislatia aplicabila privind valoarea serviciilor medicale prestate si decontate de CAS T_.

Prin actiune, reclamanta a solicitat instantei ca, prin sentinta ce se va pronunta, paratul sa fie obligat la plata contravalorii tichetelor de masa aferente perioadei mentionate, pana la pronuntarea hotararii, cu actualizare la data Platii, sustinand, in esenta, ca refuzul angajatorului de a acorda salariatilor tichetele de masa in perioadele amintite este unul nejustificat, dreptul salariatilor de a primi tichete de masa avand o tripla legitimare juridica: art. 1 din Legea nr. 142/1998, art. 23 din O.U.G. nr. 115/2004, art. 93 alin. (3) din CCM la nivel de unitate valabil in perioada 2012-2015, astfel ca, in conditiile in care tichetele de masa au natura juridica a unui drept salarial, sustinerile angajatorului ca acordarea tichetelor de masa ar depinde de datoriile acumulate ori de inscrierea in capitolele bugetare a unor prevederi cuprinzand sumele necesare sunt lipsite de fundament juridic.

Exceptiile invocate de reclamanta prin intampinare au fost apreciate neintemeiate, fiind respinse ca atare, astfel cum rezulta din practicaua hotararii.

Potrivit art. 93 alin. (3) din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate valabil pentru perioada 2012 - 2015, in bugetul de venituri si cheltuieli vor fi cuprinse toate drepturile salariale si sumele aferente pentru acordarea tichetelor de masa conform legislatiei in vigoare.

Date fiind prevederile art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul muncii, angajatorul are obligatia de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din Contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca, iar din dispozitiile art. 148 din Legea nr. 62/2010 rezulta ca executarea contractului de munca este obligatorie pentru parti, neindeplinirea obligatiilor asumate prin Contractul colectiv de munca atragand raspunderea partilor care se fac vinovate de aceasta.

Prin urmare, din cele expuse rezulta ca angajatorul avea obligatia de a respecta dispozitiile art. 93 alin. (3) din Contractul colectiv de munca si sa cuprinda in bugetul de venituri si cheltuieli sumele aferente pentru acordarea tichetelor de masa, obligatie indeplinita de altfel.

legislatia in vigoare la care se face trimitere prin art. 93 alin. (3) din Contractul colectiv de munca este Legea nr. 142/1998, care la art. 1 alin. (2) prevede acordarea tichetelor de masa in limita prevederilor bugetului de stat sau, dupa caz, ale bugetelor locale, pentru unitatile din sectorul bugetar, si in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajatori, precum si prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 115/2004, potrivit carora personalul incadrat in unitatile sanitare publice finantate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurari sociale de sanatate beneficiaza lunar de 20 de tichete de masa .

Or, dispozitiile speciale ale art. 23 din O.U.G. nr. 115/2004, spre deosebire de dreptul comun aplicabil celorlalti salariati, Legea nr. 142/1998, care nu beneficiaza de texte speciale, prevad obligatia de acordare a tichetelor de masa, nu posibilitatea acordarii acestora.

Pe de alta parte, in sarcina angajatorului a fost instituita obligatia acordarii unui numar determinat de tichete de masa pentru fiecare luna, respectiv cate 20 de tichete lunar, fara ca aceasta acordare sa fie conditionata de existenta fondurilor necesare Platii prevazute in bugetul de venituri si cheltuieli sau de existenta altor obligatii ale paratului, Asa incat obligatia de acordare a tichetelor de masa personalului sanitar era imperativa.

In legatura cu ultima conditie, s-a retinut ca distribuirea tichetelor de masa a fost convenita la negocierea Contractului colectiv de munca la nivelul ramurii sanitare prin trimitere la legislatia aplicabila, adica la O.U.G. nr. 115/2004 care se refera strict la unitatile sanitare finantate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurari sociale de sanatate, astfel ca este de neinteles cum paratul, desi si-a asumat obligatiile prevazute la art. 93 alin. (3) din Contractul colectiv de munca, si era tinut de respectarea obligatiei de buna - credin?a in indeplinirea obligatiei asumate, nu si-a indeplinit-o.

Mai mult, chiar si in situatia in care angajatorul ar fi avut alte priorita?i, aceasta imprejurare nu poate fi imputata reclamantului si nu confera paratului, in calitatea sa de angajator, dreptul de a nu acorda salariatilor drepturile stabilite prin prevederile legale mentionate, intrucat nu se poate ignora principiul fundamental al dreptului roman, potrivit caruia nimeni nu poate invoca in apararea sa propria sa greseala.

Asadar, existenta prioritatilor nu poate avea ca efect neplata drepturilor catre salariati, intrucat aceasta interpretare se situeaza in afara prevederilor legale de vreme ce, in cauza, dreptul salariatilor de a primi tichete de masa avea o tripla legitimare juridica: art. 1 din Legea nr. 142/1998, art. 23 din O.U.G. nr. 115/2004, art. 93 alin. (3) din CCM la nivel de unitate valabil in perioada 2012-2015.

Daca s-ar accepta ipoteza contrara, s-ar lasa camp liber de exprimare arbitrariului si in locul respectului datorat pentru obligatiile prevazute in legi si alte acte cu valoare normativa, s-ar recunoaste angajatorilor institutii publice facultatea de a nu plati drepturile prevazute de lege, ceea ce nu poate fi primit.

De altfel, Inalta Curte de Casatie si Justitie in Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a pronuntat prin minuta deciziei nr.5 Dosar nr. x in sedinta de la 28 martie 2016 in sensul ``Admite sesizarile formulate de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale in dosarele nr. x, nr. x si nr. x privind pronuntarea unei hotarari prealabile si, in consecinta, stabileste ca:

In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului contractual din unitatile sanitare publice din sectorul sanitar, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 125/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, alocatia individuala de hrana sub forma tichetelor de masa pentru personalul incadrat in unitatile sanitare publice finantate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurari sociale de sanatate reprezinta un drept, iar nu o vocatie .

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila.

Ca urmare, dat fiind faptul ca dreptul la acordarea tichetelor de masa pentru perioada in discutie a fost stabilit atat legal, cat si conventional, iar dispozitiile art. 23 din O.U.G. nr. 115/2004 reglementeaza obligativitatea acordarii acestora, s-a apreciat ca pretentiile reclamantei sunt intemeiate.

In ceea ce priveste problema actualizarii unei sume de bani cu indicele de inflatie, avand in vedere prevederile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, s-a aratat ca legislatia civila se aplica in toate cazurile in care legislatia muncii nu contine dispozitii indestulatoare, situatie ce se regaseste si in prezenta cauza.

Astfel, potrivit art. 1516 din Codul civil, creditorul are dreptul la indeplinirea integrala, exacta si la timp a obligatiei, iar art. 1530 din acelasi cod statueaza: ``Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat si care este consecinta directa si necesara a neexecutarii fara justificare sau, dupa caz, culpabile a obligatiei.``

In fine, art. 1531 referitor la repararea integrala contine prevederea potrivit careia creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutarii, prejudiciul cuprinzand atat pierderea efectiv suferita de creditor, cat si beneficiul de care acesta a fost lipsit, iar in art. 1535 alin. (1) se prevede expres ca in cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul Platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu, debitorul neavand dreptul sa faca dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a intarzierii Platii ar fi mai mic.

Din interpretarea dispozitiilor legale anterior expuse, rezulta dreptul creditorului salariat de a i se plati de catre debitorul angajator atat suma de bani de care a fost lipsit in concret (contravaloarea tichetelor de masa), cat si actualizarea acestui debit cu indicele de inflatie la data Platii efective.

In ceea ce priveste cererea de chemare in garantie, Tribunalul a constatat ca a fost investit cu un litigiu de munca avand ca obiect plata unor drepturi salariale, astfel ca, in raport de specificul raporturilor juridice de munca si de calitatea partilor in aceste raporturi, chematul in garantie CAS T_ nu se poate incadra in prevederile art. 267 din Codul muncii, in care sunt mentionate partile in conflictele de munca .

Totodata, Tribunalul a retinut ca in conflictele de munca, fata de specificul acestora, cererea de chemare in garantie este inadmisibila, neexistand o obligatie de garantie a unui tert fata de partile raportului juridic de munca, in legatura cu obligatiile reciproce dintre acestea.

In consecinta, cum intre persoana incadrata in munca, respectiv reclamanta L__ E_, parte in litigiu, si tertul chemat in garantie, respectiv CAS T_, nu exista raporturi juridice de munca, Tribunalul a respins cererea de chemare in garantie, ca inadmisibila.

APELUL FORMULAT DE S__ M_ T__ M__

In termen legal, impotriva acestei sentinte a formulat cerere de apel motivata apelantul S__ M_ T__ M__, criticand-o pentru urmatoarele motive de nelegalitate si netemeinicie:

Bugetul de venituri si cheltuieli al spitalului s-a intocmit pe baza veniturilor contractate cu CAS T_, bugetul nefiind elaborat in functie de fundamentarea veniturilor estimate a se realiza la nivelul unui an, astfel incat din punct de vedere financiar nu a fost posibila introducerea in buget a sumelor necesare acordarii tichetelor de masa, fapt pentru care nu a fost posibila acordarea tichetelor de masa .

Principala sursa de venit a spitalului o reprezinta sumele incasate pentru serviciile medicale prestate, iar pentru realizarea acestor venituri este necesar ca activitatea medicala prestata sa fie corelata in mod real cu tariful practicat de C_ Judeteana de A_ de S__ pentru decontarea serviciilor medicale.

In anii 2013, 2014, 2015 cheltuielile spitalului au depasit cu mult veniturile realizate, in principal din cauza necorelarii fondurilor necesare desfasurarii activitatii medicale (cheltuieli de personal si cheltuieli materiale) cu legislatia aplicabila privind valoarea serviciilor medicale prestate si decontate de C_ Judeteana de S__ T_. atasat cererii apelantul face dovada prin care a solicitat in repetate randuri suplimentarea contractului deoarece cheltuielile justificate cu inscrisuri au depasit valoarea contractata, insa CAS T_ a refuzat tot de atatea ori de a corela situatia, deoarece prin aprobarea suplimentarii contractului ar fi fost posibila suplimentarea sumei alocate cheltuielilor de personal, prin urmare ar fi fost posibila introducerea tichetelor de masa in sec?iunea bugetara acestora conform legislatiei aplicabile in domeniu . Prin nesuplimentarea contractului CAS T_ a determinat incalcarea flagranta a dreptului salariatilor Spitalului M_ T__ M__, astfel ca apelantul, in calitate de angajator, nu a putut acorda acest drept de acordare a tichetelor de masa .

La data de 13.10.2016, prin Serviciul Registratura al Curtii, a depus intampinare intimata L__ E_, solicitand respingerea apelului ca nefondat.

III.ANALIZA APELULUI

Examinand cererea de apel, Curtea retine ca apelantul nu a criticat solutia primei instante de respingere ca inadmisibila a cererii de chemare in garantie a CAS T_, insa a solicitat schimbarea sentintei civile apelate in sensul respingerii cererii de chemare in judecata ca nefondata, avand in vedere ca, in ciuda cererilor de suplimentare a bugetului angajatorului, CAS nu a asigurat fondurile necesare pentru acordarea tichetelor de masa .

Curtea va analiza, prin urmare, daca lipsa alocarii fondurilor necesare acordarii tichetelor de masa inlatura obligatia de acordare a acestora.

Hotararea pronuntata este legala si temeinica, in cauza criticile apelantei fiind nefondate.

Curtea constata ca prin decizia nr.5/28.03.2015 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin s-a stabilit ca: ``In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului contractual din unitatile sanitare publice din sectorul sanitar, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 125/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, alocatia individuala de hrana sub forma tichetelor de masa pentru personalul incadrat in unitatile sanitare publice finantate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurari sociale de sanatate reprezinta un drept, iar nu o vocatie .``

Dezlegarea data chestiunii de drept este obligatorie pentru instanta care a solicitat dezlegarea de la data pronuntarii, iar pentru celelalte instante, de la data publicarii deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, conform art.521 alin.3 Cod procedura civila.

Potrivit dispozitiilor art.23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului contractual din unitatile sanitare publice din sectorul sanitar, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 125/2005, cu modificarile si completarile ulterioare: ``Incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei Ordonante de urgenta, personalul incadrat in unitatile sanitare publice finantate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurari sociale de sanatate beneficiaza lunar de maximum 20 de tichete de masa``

Apelantul parat este o unitate sanitare publica finantata din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurari sociale de sanatate, dupa cum rezulta din prevederile art.190 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii: ``Spitalele publice sunt institutii publice finantate integral din venituri proprii si functioneaza pe principiul autonomiei financiare.``

Prin urmare, acesta avea obligatia sa acorde intimatilor reclamanti tichetele de masa, incepand cu data intrarii in vigoare a OUG nr.115/2004, executarea acestei obligatii legale nefiind conditionata de posibilitatile economico-financiare ale angajatorului sau de prevederea in buget a sumelor cu aceasta destina?ie.

Art.23 din OUG nr.115/2004 este o dispozitie speciala, derogatorie de la dreptul comun reprezentat de dispozitiile art. 1 alin. (1) si (2) din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, potrivit cu care: ``(1) salariatii din cadrul societatilor comerciale, regiilor autonome si din sectorul bugetar, precum si din cadrul unitatilor cooperatiste si al celorlalte persoane juridice sau fizice care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca, denumite in continuare angajator, pot primi o alocatie individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa . Tichetele de masa sunt emise fie pe suport hartie, fie pe suport electronic, sunt destinate exclusiv alocatiei individuale de hrana reglementate de prezenta lege si sunt suportate integral pe costuri de angajator . (2) Tichetele de masa se acorda in limita prevederilor bugetului de stat sau, dupa caz, ale bugetelor locale, pentru unitatile din sectorul bugetar, si in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.``

Este incident principiul specialia generalibus derogant, cu cele doua reguli de interpretare: norma speciala deroga de la norma generala (specialia generalibus derogant) si norma generala nu deroga de la norma speciala (generalia specialibus non derogant).

Prin urmare, intrucat este certa existenta obligatiei apelantului parat de acordare a tichetelor de masa, Curtea retine ca acesta trebuie sa acopere prejudiciul determinat de neexecutarea obligatiei; lipsa alocarii fondurilor necesare acordarii respectivelor drepturi nu reprezinta o cauza apta sa inlatura executarea obligatiei; astfel, motivele invocate de angajator nu au determinat imposibilitatea obiectiva de executare a obligatiei, existand posibilitatea realizarii unor demersuri juridice/manageriale in vederea asigurarii fondurilor necesare platii drepturilor ce fac obiectul cauzei.

Pentru aceste considerente, in baza art. 480 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelantul S__ M_ T__ M__, cu sediul in T__ M__, _, Judetul T_, impotriva sentintei civile nr. 710/31.08.2016, pronuntata de Tribunalul T_ - Sectia conflicte de munca; asigurari sociale si de contencios administrativ si fiscal, in dosarul nr. x, in contradictoriu cu intimata L__ E_ CNP x, cu domiciliul in municipiul T__ M__, _, __, Judetul T_, ca nefondat.

Definitiva.