Decizia nr. 844/2018 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

Decizia nr. 844/2018 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (suspendarea contractului individual de munca la initiativa angajatorullui in cazul in care angajatorul a formulat plangere penala impotriva salariatului sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti).

Pronuntata in sedinta din data de 13 decembrie 2018.

Publicata in Monitorul Oficial nr. 220 din 21.03.2019.

1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Exceptia a fost ridicata de Dumitru Dumitru in Dosarul nr. 46.123/3/2016 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale si constituie obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.712D/2017.

2. La apelul nominal se prezinta partea Administratia Nationala "Apele Romane" prin doamna avocat Nicoleta Ionascu si domnul avocat Petre Cristian, cu imputernicire avocatiala depusa la dosar. Lipseste autorul exceptiei. Procedura de citare este legal indeplinita.

3. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantilor partii Administratia Nationala "Apele Romane", care solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. In acest sens invoca jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale. De asemenea arata ca suspendarea raportului de munca al salariatului trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta nu incalca prezumtia de nevinovatie, intrucat nu este decat o masura temporara, ce protejeaza drepturile angajatorului, iar restrangerea dreptului la munca este proportionala cu scopul urmarit. In plus, salariatul se poate angaja la un alt angajator, iar daca se constata nevinovatia sa, i se vor restitui drepturile salariale de care a fost lipsit pe timpul suspendarii contractului individual de munca .

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata si invoca Decizia Curtii Constitutionale nr. 81 din 26 februarie 2015.

C U R T E A,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

5. Prin Incheierea din 10 aprilie 2017, pronuntata in Dosarul nr. 46.123/3/2016, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Exceptia a fost ridicata de Dumitru Dumitru in cadrul unui litigiu de munca .

6. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine, in esenta, ca dispozitiile de lege criticate, care prevad posibilitatea angajatorului de a suspenda, din initiativa proprie, contractul individual de munca atunci cand salariatul a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, sunt contrare art. 41 si art. 53 din Constitutie . In acest sens arata ca decizia angajatorului poate fi abuziva, iar dispozitiile legale ar trebui sa prevada garantii care sa asigure obiectivitatea si temeinicia suspendarii raportului de munca . Or, art. 52 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 lasa aprecierea temeiului de suspendare in intregime la dispozitia angajatorului.

7. In sustinerea criticilor formulate arata ca in cazul sau plangerea penala a fost formulata de angajator, "iar faptul ca plangerea astfel formulata a ajuns sa fie trimisa in judecata subliniaza faptul ca suspendarea de catre angajator a contractului individual de munca este arbitrara, nefiind temeiuri si fundamentari concrete care sa conduca la existenta suspiciunii rezonabile ca mentinerea subsemnatului in activitate pe perioada solutionarii de catre instantele de judecata a cauzei penale ar justifica apararea intereselor angajatorului de un eventual pericol rezultat prin continuarea activitatii de catre subsemnatul in cadrul ANAR." Mai arata ca a fost trimis in judecata doar pentru una dintre cele trei fapte pentru care s-a formulat plangere penala, imprejurare care demonstreaza atat prestabilirea unor situatii voit incriminatoare, cat si subiectivismul si incapacitatea angajatorului, prin reprezentantii sai, de a stabili proportionalitatea intre gravitatea unor fapte si masurile pe care ANAR le poate dispune. Caracterul disproportionat al suspendarii raportului de munca este demonstrat si de faptul ca, in raport cu alti salariati, angajatorul nu a dispus aceeasi masura . Prin urmare, textul de lege criticat lasa loc angajatorului de a dispune discretionar si inadecvat asupra imprejurarilor concrete pe care isi fundamenteaza decizia de suspendare, cu incalcarea prevederilor art. 23 alin. (11), art. 41 alin. (1), art. 47 alin. (1), art. 53 si art. 16 alin. (1) din Constitutie .

8. Autorul exceptiei considera ca masura suspendarii reprezinta o sanctiune accesorie sanctiunii principale ce se stabileste prin hotararea de condamnare definitiva si nu poate fi anterioara acesteia din urma. Totodata, arata ca, in conditiile in care pe tot parcursul procesului penal, pana la pronuntarea definitiva a hotararii de catre instanta de judecata, opereaza principiul prezumtiei de nevinovatie, nu poate fi lasata la latitudinea angajatorului posibilitatea ca acesta sa stabileasca daca faptele pentru care angajatul a fost trimis in judecata sunt incompatibile cu functia detinuta.

9. De asemenea sustine ca, pe tot parcursul procesului penal, ii este afectat nivelul de trai prin suprimarea veniturilor realizate din munca .

10. Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale apreciaza ca dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor din Constitutie invocate. In acest sens arata ca reglementarile legale prezuma buna-credinta a partilor in exercitarea drepturilor prevazute de lege, astfel ca nu se poate presupune ca angajatorul a actionat plecand de la convingerea ca salariatul se face vinovat de faptele pentru care a fost trimis in judecata . Din intentia legiuitorului si din expunerea de motive a masurii nu rezulta ca scopul masurii de suspendare ar fi unul punitiv, ci mai degraba de precautie si provizoriu, in masura in care priveste apararea interesului public prin suspendarea din functie a unei persoane acuzate de comiterea unei infractiuni de serviciu, prevenindu-se astfel alte posibile acte similare sau consecinte ale unor asemenea acte . De asemenea retine ca legea a prevazut ca garantie a respectarii dreptului individual al salariatului plata unei despagubiri egale cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului.

11. Instanta de judecata considera ca nu sunt incalcate prevederile art. 41 din Constitutie, intrucat masura suspendarii contractului individual de munca reprezinta o masura temporara, putand fi dispusa de angajator fata de salariatul impotriva caruia s-a inceput urmarirea penala pentru savarsirea de infractiuni incompatibile cu functia detinuta. Pe perioada suspendarii, salariatul nu poate detine functia cu care este incompatibila fapta pentru care s-a formulat plangerea penala, dar nu este impiedicat sa se incadreze la alta unitate ori in alta functie chiar la aceeasi unitate . Pentru aceleasi motive nu poate fi retinuta nici critica raportata la art. 47 alin. (1) din Constitutie .

12. In ceea ce priveste art. 49 si art. 51 din Constitutie apreciaza ca acestea nu sunt incidente.

13. In sfarsit, referitor la critica de neconstitutionalitate raportata la prevederile art. 53 din Constitutie, instanta de judecata arata ca restrangerea exercitiului drepturilor fundamentale invocate de autorul exceptiei este temporara si proportionala cu scopul urmarit de legiuitor si angajator si nu presupune decat o ingradire minima a dreptului la munca, care poate fi exercitat la acelasi angajator pe alta functie sau chiar la altul, fiind dublat si de o garantie materiala.

14. In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

15. Guvernul, invocand jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale, arata ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata.

16. Avocatul Poporului arata ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale si invoca, in acest sens, jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale.

17. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

C U R T E A,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

18. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

19. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 52 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, dispozitii potrivit carora: "(1) Contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului in urmatoarele situatii: [...] b)in cazul in care angajatorul a formulat plangere penala impotriva salariatului sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti."

20. Autorul exceptiei considera ca aceste dispozitii de lege contravin urmatoarelor texte din Constitutie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea in drepturi a cetatenilor, art. 41 privind munca si protectia sociala a muncii, art. 47 alin. (1) referitor la nivelul de trai, art. 49 referitor la protectia copiilor si a tinerilor, art. 51 privind dreptul de petitionare si art. 53 referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati.

21. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca argumentele invocate de autorul exceptiei in critica pe care o formuleaza impotriva dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 53/2003 reiau, in esenta, considerentele retinute de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 279 din 23 aprilie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015, prin a fost constatata neconstitutionalitatea primei teze a textului de lege mai sus amintit. Astfel, autorul exceptiei arata ca posibilitatea angajatorului de a suspenda contractul individual de munca din proprie initiativa, atunci cand salariatul a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, nu este insotita de suficiente garantii pentru a proteja salariatul impotriva unor decizii abuzive si nejustificate ale angajatorului, astfel ca sunt incalcate o serie de drepturi fundamentale ale salariatului.

22. Fata de aceste critici, Curtea retine ca cele doua ipoteze ale art. 52 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 sunt in mod evident diferite, aspect retinut, de altfel, chiar prin Decizia nr. 279 din 23 aprilie 2015, paragraful 35, in care a aratat ca "spre deosebire de situatia altor categorii socioprofesionale, cand suspendarea opereaza ca urmare a punerii in miscare a actiunii penale si/sau a trimiterii in judecata, acte dispuse de magistrati, avand un caracter obiectiv, extrinsec raporturilor dintre cel care desfasoara activitatea profesionala si institutia, autoritatea ori corpul profesional din care face parte, suspendarea contractului de munca in ipoteza art. 52 alin. (1) lit. b) teza intai din Legea nr. 53/2003 se poate dispune de catre angajator ca urmare a plangerii penale pe care tot el o formuleaza impotriva salariatului, de vointa acestuia depinzand, deopotriva, cauza suspendarii contractului de munca si instituirea acestei masuri ." Prin urmare, cea de-a doua teza a art. 52 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 se deosebeste de teza declarata neconstitutionala de Curtea Constitutionala prin caracterul obiectiv al cauzei care determina suspendarea, respectiv trimiterea in judecata a salariatului pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, independent de initiativa angajatorului. Chiar daca, asa cum este cazul in speta, plangerea penala a fost formulata de catre angajator, aceasta imprejurare nu mai constituie in prezent, ca urmare a Deciziei nr. 279 din 23 aprilie 2015, o cauza de suspendare a contractului individual de munca, fiind necesar ca organele judiciare sa dispuna trimiterea in judecata a salariatului pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta. Art. 327 lit. a) din Codul de procedura penala prevede ca trimiterea in judecata se dispune, prin rechizitoriu, de catre procuror "atunci cand constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, ca urmarirea penala este completa si exista probele necesare si legal administrate", iar "din materialul de urmarire penala rezulta ca fapta exista, ca a fost savarsita de inculpat si ca acesta raspunde penal". Asa fiind, Curtea apreciaza ca argumentele invocate de autorul prezentei exceptii de neconstitutionalitate nu sunt intemeiate.

23. Cat priveste critica de neconstitutionalitate raportata la prevederile constitutionale referitoare la protectia copiilor si a tinerilor si dreptul de petitionare, Curtea apreciaza ca acestea nu sunt incidente, neavand legatura cu textul de lege supus controlului de constitutionalitate.

24. Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
D E C I D E:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Dumitru Dumitru in Dosarul nr. 46.123/3/2016 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale si constata ca dispozitiile art. 52 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.