Decizia C.C.R. nr. 54/2019 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 alin. (1) din Codul de procedura penala

1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 alin. (1) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de V.I. in Dosarul nr. XXXX/333/2016 al Judecatoriei Vaslui si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. XXXXD/2017.
2. La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
3. Magistratul-asistent refera asupra faptului ca partile V.P. si E.L. au depus concluzii scrise, prin care solicita respingerea, ca neintemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate.
4. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neintemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate. Arata ca autorul acesteia critica art. 336 alin. (1) din Codul de procedura penala, apreciind ca impotriva solutiei procurorului ar trebui sa faca plangere orice persoana, si nu numai persoana ale carei drepturi si interese legitime sunt vatamate. Or, art. 336 din Codul de procedura penala este identic cu art. 21 din Constitutie . Asa fiind, a constata neconstitutionalitatea textului contestat pentru motivele invocate de autor echivaleaza cu neconstitutionalitatea dispozitiilor constitutionale consacrate de art. 21.
C U R T E A,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
5. Prin Incheierea din 24 aprilie 2017, pronuntata in Dosarul nr. XXXX/333/2016, Judecatoria Vaslui a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 alin. (1) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de V.I. intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei plangeri formulate impotriva solutiei de clasare .
6. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile legale mentionate sunt neconstitutionale, deoarece, in situatia in care sunt interpretate in sensul nerecunoasterii dreptului oricarui cetatean de a formula plangeri impotriva unor solutii de neurmarire netemeinice si nelegale date de procurorul de caz si mentinute de procurorul ierarhic, se ajunge la situatia in care faptuitorii sa nu mai fie cercetati si trimisi in judecata .
7. Totodata, in cazul in care organele de urmarire penala nu se sesizeaza din oficiu cu privire la comiterea unei astfel de fapte, este dreptul si obligatia oricarui cetatean de a sesiza organele de urmarire penala, care la randul lor sunt obligate sa efectueze si sa finalizeze cercetarile.
8. In situatia in care nu s-ar recunoaste dreptul oricarui cetatean de a formula plangeri, sesizari, denunturi, memorii, inclusiv plangeri impotriva unor solutii netemeinice si nelegale date de procurori in astfel de cazuri, ar fi incalcate principii general consacrate in Constitutie, care intr-o forma sau alta sunt reluate in Codul de procedura penala, in capitolul consacrat principiilor dreptului penal.
9. Art. 15 din Constitutie stabileste ca cetatenii beneficiaza de drepturile si libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea, iar art. 16 din Constitutie stabileste egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari. Este adevarat ca art. 21 din Constitutie referitor la accesul liber al oricarui cetatean la justitie stabileste ca exercitarea acestui drept se face pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, insa aceasta nu inseamna ca cetatenii nu se pot adresa justitiei pentru apararea unui interes general, ocrotit de lege. De asemenea, in cazul in care prevederile legale criticate sunt interpretate in sensul nerecunoasterii oricarui cetatean a dreptului de a formula plangere impotriva unor solutii de neurmarire netemeinice si nelegale, se ajunge la situatia restrangerii unor drepturi si libertati recunoscute cetatenilor prin art. 53 din Constitutie .
10. Sintetizand, autorul exceptiei sustine ca art. 336 alin. (1) din Codul de procedura penala este neconstitutional in contextul in care nu confera oricarui cetatean (nu numai celui vatamat prin savarsirea faptei) posibilitatea de a formula plangeri, sesizari, denunturi, memorii, inclusiv plangeri impotriva unor solutii netemeinice si nelegale date de procurori cu privire la savarsirea unor infractiuni care se urmaresc si din oficiu .
11. Judecatoria Vaslui opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Astfel, potrivit art. 288 din Codul de procedura penala, organul de urmarire penala este sesizat prin plangere sau denunt, prin actele incheiate de alte organe de constatare prevazute de lege ori se sesizeaza din oficiu .
12. Fata de dispozitiile art. 290 din Codul de procedura penala, se constata ca orice persoana este indreptatita sa incunostinteze despre savarsirea unei infractiuni . Prin urmare, chiar si in situatiile in care organul de cercetare penala nu se sesizeaza din oficiu cu privire la savarsirea unei infractiuni, poate fi sesizat de catre orice persoana care a aflat despre o fapta penala.
13. Pe de alta parte, in mod just, nu orice persoana poate formula plangere impotriva masurilor si actelor de urmarire penala, ci doar acelea care au fost vatamate in vreun fel in interesele lor legitime. Dispozitiile art. 336 alin. (1) din Codul de procedura penala sunt in acord cu dispozitiile constitutionale, respectiv cu cele ale art. 21, potrivit carora accesul liber la justitie este garantat oricarei persoane pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor sale legitime.
14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
15. Guvernul apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Intrucat au valoare de principiu, fiind aplicabile - in virtutea normei de trimitere de la art. 339 alin. (6) din Codul de procedura penala - inclusiv plangerilor privind actele de urmarire penala, masurile sau solutiile de clasare dispuse de procuror, prevederile art. 336 alin. (1) din Codul de procedura penala determina concluzia ca, indiferent de obiectul plangerii si de organul judiciar careia ii este adresata, dreptul de a o formula este recunoscut numai celui care a fost vatamat intr-un interes personal si legitim prin masura sau actul de urmarire penala contestat.
16. In opinia Guvernului, reglementarea criticata nu ingradeste accesul la justitie. Justificarea unui interes in contestarea solutiei de clasare constituie o conditie de admisibilitate compatibila cu prevederile art. 21 alin. (1) si (2) din Legea fundamentala, caci acestea garanteaza accesul la justitie oricarei persoane care se adreseaza justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
17. De asemenea, cata vreme cel care justifica un interes in desfiintarea solutiei de clasare nu se afla in aceeasi situatie cu acela care nu probeaza un astfel de interes, se apreciaza ca diferenta de tratament din perspectiva admisibilitatii plangerii nu poate fi calificata drept discriminatorie.
18. Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Astfel, in ceea ce priveste aprecierea autorului exceptiei fata de faptul ca textul de lege este neconstitutional in contextul in care nu confera oricarui cetatean posibilitatea de a formula plangeri, sesizari, denunturi, memorii, inclusiv plangeri impotriva unor solutii netemeinice si nelegale date de procurori cu privire la savarsirea unor infractiuni care se urmaresc si din oficiu, Avocatul Poporului mentioneaza ca, potrivit art. 288 alin. (1) din Codul de procedura penala, "Organul de urmarire penala este sesizat prin plangere sau denunt, prin actele incheiate de alte organe de constatare prevazute de lege ori se sesizeaza din oficiu", iar, in conformitate cu art. 289 alin. (1) si art. 290 din acelasi cod, "Plangerea este incunostintarea facuta de o persoana fizica sau juridica referitoare la o vatamare ce i s-a cauzat prin infractiune", iar "Denuntul este incunostintarea facuta de o persoana fizica sau juridica despre savarsirea unei infractiuni". Astfel, potrivit celor de mai sus, orice persoana este indreptatita sa aduca la cunostinta organelor de urmarire penala savarsirea unei infractiuni in cazul in care are cunostinta despre savarsirea unei fapte penale.
19. Pe cale de consecinta, Avocatul Poporului apreciaza ca prin dispozitiile legale criticate se asigura tocmai accesul liber la justitie, prin formularea plangerii impotriva masurilor si actelor de urmarire penala, daca prin aceasta s-a adus o vatamare intereselor legitime ale persoanei vatamate.
20. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
C U R T E A,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, notele scrise depuse de parti, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
21. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
22. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 336 alin. (1) din Codul de procedura penala, cu denumirea marginala Dreptul de a face plangere, care au urmatorul continut: "Orice persoana poate face plangere impotriva masurilor si actelor de urmarire penala, daca prin acestea s-a adus o vatamare intereselor sale legitime."
23. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 16 referitor la Egalitatea in drepturi si art. 21 referitor la Accesul liber la justitie.
24. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca autorul acesteia critica dispozitiile art. 336 alin. (1) din Codul de procedura penala, sustinand ca sunt neconstitutionale in contextul in care nu confera oricarui cetatean (nu numai celui vatamat prin savarsirea faptei) posibilitatea de a formula plangeri, sesizari, denunturi, memorii, inclusiv plangeri impotriva unor solutii netemeinice si nelegale date de procurori cu privire la savarsirea unor infractiuni care se urmaresc si din oficiu . Cu alte cuvinte, autorul exceptiei sustine ca ar trebui sa fie posibila formularea unor plangeri impotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata dispuse de procuror de catre orice persoana, indiferent daca a fost sau nu vatamata in vreun fel prin actiunea faptuitorului.
25. Analizand aceasta critica, Curtea retine ca, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, stabilirea procedurii de judecata constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind tinut, desigur, ca in procesul de legiferare sa se circumscrie cadrului constitutional. Or, reglementarile deduse controlului de constitutionalitate satisfac exigentele impuse de normele constitutionale si dau expresie principiului constitutional al accesului liber la justitie, intrucat reglementarea de catre legiuitor, in limitele competentei ce i-a fost conferita prin Constitutie, a conditiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, nu constituie o restrangere a exercitiului acestuia, ci o modalitate eficienta de a preveni exercitarea sa cu rea-credinta, in detrimentul altor titulari de drepturi, in egala masura ocrotite.
26. Asa fiind, accesul la justitie nu este un drept absolut, putand fi limitat prin anumite conditii de forma si de fond impuse de legiuitor, prin raportare la dispozitiile art. 21 din Constitutie . Aceste conditionari nu pot fi acceptate daca afecteaza dreptul fundamental in chiar substanta sa. Prin urmare, limitarile aduse dreptului fundamental sunt admisibile doar in masura in care vizeaza un scop legitim si exista un raport de proportionalitate intre mijloacele folosite de legiuitor si scopul urmarit de acesta (a se vedea in acest sens Decizia nr. 176 din 24 martie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005).
27. Dispozitiile legale criticate nu contin, asa cum in mod eronat sustine autorul exceptiei, interdictia de a formula plangere penala impotriva solutiei procurorului de netrimitere in judecata . Dimpotriva, orice persoana care se considera vatamata printr-o infractiune intr-un drept al sau se poate adresa cu plangere penala in conditiile textului legal criticat. A extinde insa aceasta posibilitate in mod neconditionat de existenta unei vatamari directe prin infractiune echivaleaza cu exercitarea, in mod abuziv, a drepturilor si libertatilor care, potrivit art. 57 din Constitutie, se face cu buna-credinta, fara sa se incalce drepturile si libertatile celorlalti. Aceasta, deoarece o solutie de netrimitere in judecata, chiar daca este nelegala si netemeinica, nu poate fi apreciata ipso facto ca fiind rezultatul unei infractiuni . In acest sens, Curtea constata ca sustinerile autorului exceptiei contin in sine o prezumtie de incompetenta sau de subiectivism a procurorilor ori a celor ierarhici superiori, in sensul ca nu vor instrumenta cauzele corect si ar fi nevoie de orice persoana, chiar neinteresata, sa le conteste actele. Or, existenta interesului de a actiona are o importanta deosebita, dat fiind faptul ca prin aceasta conditie se poate stabili daca persoana in cauza a formulat cu adevarat o cerere justa, temeinica, prin intermediul careia urmareste realizarea unui drept sau apararea unui interes legitim, iar nu in scop pur sicanator, incarcand astfel inutil rolul instantelor de judecata cu cereri lipsite de un interes real si realizabil. Aceasta, cu atat mai mult cu cat, de regula, interesul, ca o cerinta necesara pentru existenta dreptului la actiune, confera calitatea de parte in acord cu art. 21 alin. (1) din Legea fundamentala, potrivit caruia "Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime".
28. Totodata, potrivit art. 288 alin. (1) din Codul de procedura penala "Organul de urmarire penala este sesizat prin plangere sau denunt prin actele incheiate de alte organe de constatare prevazute de lege ori se sesizeaza din oficiu", iar, in conformitate cu art. 289 alin. (1) si art. 290 din acelasi cod, "Plangerea este incunostintarea facuta de o persoana fizica sau juridica referitoare la o vatamare ce i s-a cauzat prin infractiune", iar "Denuntul este incunostintarea facuta de o persoana fizica sau juridica despre savarsirea unei infractiuni".
29. Cu alte cuvinte, nimic nu il opreste pe orice cetatean sa sesizeze organele de urmarire penala prin denunt despre savarsirea unei infractiuni . Aceasta nu inseamna ca denuntatorul are aceleasi drepturi si obligatii cu persoana vatamata, careia i s-a cauzat direct prin infractiune o vatamare, deoarece se afla in situatii juridice diferite.
30. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
D E C I D E:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de V.I. in Dosarul nr. XXXX/333/2016 al Judecatoriei Vaslui si constata ca dispozitiile art. 336 alin. (1) din Codul de procedura penala sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta din data de 22 ianuarie 2019.