Obligarea angajatorului la plata orelor suplimentare prestate peste programul de 4 ore/zi si a concediului de odihna

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care invedereaza ca dezbaterile asupra cauzei au avut loc in sedinta din data de 08.07.2020, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, care face parte integranta din prezenta ho t arare, cand instanta a amanat pronuntarea pentru data de astazi,

INSTANtA

Asupra cauzei de fata:

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi sub nr. X la data de 18.03.2019, reclamantul C_ P, in contradictoriu cu parata, a solicitat obligarea acesteia la plata orelor suplimentare prestate peste programul de 4 ore/zi si a concediului de odihna.

in motivarea cererii sale, reclamantul a aratat ca a fost angajatul paratei in baza unui contract individual de munca incheiat la data de 27. 11.2013 pentru o jumatate de norma, respectiv 4 ore/zi si, desi presta munca de la ora 7,30 la ora 15,00, nu i s-au platit orele lucrate peste programul de 4 ore/zi si nici concediul de odihna.

Precizeaza reclamantul ca doar in anul 2018 i-au fost platite sumele de bani la care considera ca are dreptul .

in dovedirea cererii sale, reclamantul a solicitat administrarea probei testimoniale.

Parata a formulat intampinare prin care a invocat exceptia nulitatii cererii de chemare in judecata si exceptia prescriptiei dreptului la actiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii.

in motivarea exceptiei nulitatii cererii de chemare in judecata, parata a invocat art. 194 C r aportat la art. 196 C si a aratat ca reclamantul nu a precizat in concret obiectul cererii sale, ci in mod arbitrar doar faptul ca acestuia nu i-au fost platite drepturile salariale pentru orele de lucru efectuate si concediul de odihna, fara a arata la ce perioade se refera, numarul de ore suplimentare efectuate si perioada concediului de odihna neachitata.

Referitor la exceptia prescriptiei dreptului la actiune, parata a precizat ca aceasta se refera la drepturile salariale pretinse de reclamant pentru un interval de timp mai vechi de 3 ani, raportat la dispozitiile art. 171 din Codul muncii.

in sustinerea pozitiei sale procesuale pe fondul cauzei, parata a aratat ca reclamantul a fost angajatul sau, raporturile de munca desfasurandu-se in doua perioade distincte, respectiv 28. 11. X14 si 10.02. X19. Cu referire la prima perioada indicata, acesta a incheiat contractul individual de munca nr. 7 din data de 27. 11.2013, avand functia de talpuitor/confectioner reparatii incaltaminte, pentr u care presta munca de 2 ore/zi, respectiv 10 ore/saptamana, beneficiind de un concediu de odihna de 21 de zile si de un salariu brut de 250 lei, conform dispozitiilor legale in vigoare de la acea data . Primul raport de munca a incetat prin acordul partilo r la data de 18 martie 2014, potrivit Deciziei nr.21/18.03.2014.

In ceea ce priveste cea de a doua perioada in care raporturi contractuale, parata a precizat ca, potrivit contractului individual de munca nr. 10/10.02.2015, reclamantul si-a reluat activitatea in cadrul societatii in calitate de confectioner incaltaminte ortopedica, prestand mai intai 2 ore/zi, pentru un total de 10/saptamana pentru un salariu brut de 250 lei si beneficiind de un concediu de odihna de 21 zile . Contractul anterior mentionat a fost modificat prin intermediul a sapte acte aditionale, in esenta acestea referiindu-se la majorarile salariale intervenite prin schimbarile legislative. Prin actul aditional nr. 4/23. 11.2017 a fost modificat atat salariul brut de la suma de 370 lei la suma de 750 lei, cat si numarul de ore de munca prestate, de la 2 ore la 4 ore pe zi, respectiv de la 10 ore pe saptamana la 20 de ore pe saptamana. Ulterior, prin actul aditional nr. 7/21.02.2019, s-a modificat programul de lucru in intervalul orar 09-13, cu precizarea ca pauza de masa care nu a fost inclusa putea fi recuperata prestand o perioada de munca egala in timp la sfarsitul programului de lucru.

Mai arata parata ca, la data de 26 martie 2019, reclamantul din prezenta cauza a inteles sa demisioneze din calitatea de angajat al societatii noastre, astfel incat raporturile de munca au incetat incepand cu acest moment. Pe parcursul derularii celor doua contracte de munca, reclamantul nu a avut intotdeauna o atitudine corespunzatoare, responsabila, existand numeroase sesizari/constatari cu privire atat la calitatea muncii prestate, cat si cu privire la respectarea orarului de munca stabilit. In acest sens, se arata faptul ca acesta a absentat nemotivat, a intarziat in repetate randuri sau a realizat lucrari de reparatii incaltaminte care nu corespundeau standardelor calitative astfel incat a trebuit sa le refaca iar, in multe alte cazuri, clientii si-au retras comenzile plasate apeland la serviciile altor societati specializate in domeniu .

Cu privire la neplata drepturilor salariale, cat si a concediilor de odihna, parata invedereaza faptul ca aceste aspecte sunt neadevarate si ca insusi reclamantul, cu ocazia incetarii ambelor contracte de munca, a dat declaratii olografe in care a consemnat faptul ca i-au fost platite toate aceste drepturi, in caest sens fiind declaratia din data de 06.03.2014 si cea din 18.03.2014, cat si declaratia din data de 26.03.2019.

Parata considera ca pretinsul prejudiciu pe care reclamantul il pretinde este nefondat si arata faptul ca acesta a efectuat ore peste program doar in situatia in care a trebuit fie sa recupereze perioada de intarziere la serviciu, fie zilele de absenta, cand acesta a lipsit nemotivat sau s-a invoit pentru diferite probleme personal e.

Precizeaza parata ca nu i-a solicitat reclamantului sa efectueze ore de munca suplimentare si a achitat in totalitate datoriile fata de propriul angajat, atat in ceea ce priveste salariul lunar, cat si concediul de odihna. Singurele nemultumiri care au existat din partea salariatului au fost legate de lipsa primelor de salarizare, aspecte care au fost clarificate in discutiile purtate cu acesta, parata neavand nicio obligatie legala in acest sens. De altfel, reclamantul a sesizat in decursul anului 2019 Inspectoratul Teritorial de Munca Iasi, iar in urma controlului efectuat de catre reprezentantii institutiei anterior mentionate nu au fost constatate nereguli la nivelul societatii si nici nu au fost aplicate sanctiuni. Mai mult decat atat, tinand cont de situatia personala a reclamantului, parata i-a acordat acestuia sprijin material prin plata anticipata a unor drepturi salariale dar si prin achitarea costurilor de transport catre si de la locul de munca, desi din punct de vedere legal nu-i reveneau astfel de obligatii .

in aparare s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, testimoniale si interogatoriul reclamantului.

in drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile art.201 si urm. C, art. 171 Codul muncii.

La termenul de judecata din data de 12.06.2019, instanta a respins exceptia nulitatii cererii de chemare in judecata pentru motivele aratate in incheierea de sedinta.

La termenul din data de 06. 11.2019, reclamantul a precizat ca, pentru anii 2018-2019, a primit contravaloarea concediului de odihna si solicita doar plata diferentelor de salariu din luna august 2017 si pana la concediere, respectiv luna martie 2019, plata orelor suplimentare si contravaloarea concediului de odihna pentru perioada 2013-2017.

in temeiul dispozitiilor art.248 din NCPC, instanta se va pronunta cu prioritate asupra exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune invocate prin intampinare, in solutionarea carora instanta retine urmatoarele:

Potrivit disp. art.268, alin. 1, lit. c) Codul muncii, cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate.

in cauza, prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat obligarea paratei la plata unor drepturi salariale (diferente salariale, compensarea concediului de odihna neefectuat, ore prestate peste programul de lucru), toate aceste drepturi fiind aferente perioadei 2014 - 2017.

Raportat la data inregistrarii pe rolul Tribunalului a cererii de chemare in judecata, respectiv 18.03.2019 si a termenului de prescriptie de 3 ani calculat anterior acestei date, instanta retine ca dreptul la actiune pentru drepturile salariale aferente perioadei 2014 - 17.03.2016 este prescris.

Fata de aceste considerente, instanta va admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune in ceea ce priveste cererea avand ca obiect plata orelor suplimentare si a contravalorii concediului de odihna, pentru perioada X16 si, in consecinta, respinge ca prescrisa aceasta cerere .

Pe fondul cauzei, analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

Reclamantul C_ P a fost salariatul paratei in perioada 23. 11.2013 - 19.03.2014, in baza contractului individual de munca inregistrat la ITM Iasi sub nr. 7/27. 11.2013 (fila 27 din vol. 1 dosar), cu o fractiune de norma de 2 ore/zi, 10 ore/saptamana.

Raporturile juridice de munca dintre parti au fost reluate in perioada 11.02.2015 - 27.03.2019, in temeiul contractului individual de munca inregistrat la ITM Iasi sub nr. 10/10.02.2015 (fila 48 din vol. 1), cu o fractiune de norma de 2 ore/zi, 10 ore/saptamana, norma de lucru fiind modificata ulterior, la 4 ore/zi, 20 ore/saptamana, prin actul aditional nr. 4/23. 11.2017 (fila 57 vol. 1).

Prin cererea de chemare in judecata astfel cum a fost precizata, reclamantul solicita obligarea paratei la plata diferentelor de salariu incepand luna august 2017 si pana la concediere, respectiv luna martie 2019, plata orelor suplimentare si contravaloarea concediului de odihna pentru perioada 2013-2017.

Instanta retine ca, la filele 121 - 169 din vol. 1 dosar, se afla depuse statele de plata si pontajele aferente perioadei 2017 - februarie 2019, inscrisuri in care reclamantul figureaza la pozitia 1, atestand prin semnatura olografa faptul ca a incasat drepturile salariale. De asemenea, din inscrisul aflat la fila 176 vol. 1, rezulta ca parata a achitat reclamantului si salariul pentru luna martie 2019.

Avand in vedere faptul ca reclamantul nu a precizat in mod concret in ce constau diferentele salariale pretinse prin actiunea introductiva, precum si faptul ca parata a facut dovada platii salariului catre reclamant in perioada 2017 - martie 2019, instanta va respinge cererea reclamantului de obligare a paratei la plata diferentelor de salariu incepand luna august 2017 si pana la concediere, respectiv luna martie 2019

in ceea ce priveste plata orelor suplimentare, instanta retine ca reclamantul a prestat activitate in baza unor contracte de munca cu o fractiune de norma, de 2 ore/zi, respectiv de 4 ore/zi.

Potrivit art. 105 alin. 1 din Codul muncii, ``Contractul individual de munca cu timp partial cuprinde, in afara elementelor prevazute la art. 17 alin. (3), urmatoarele: a) durata muncii si repartizarea programului de lucru; b) conditiile in care se poate modifica programul de lucru; c) interdictia de a efectua ore suplimentare, cu exceptia cazurilor de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturari i consecintelor acestora. ``

Analizand cele doua contracte individuale de munca incheiate intre parti, nr. 7/27. 11.2013 si nr. 10/10.02.2015, instanta constata ca ambele contin, la lit. H, pct.2, lit. c), interdictia de a efectua ore suplimentare cu exceptia cazurilor de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor acestora.

Mai mult, in actul aditional nr. 4/21.02.2019 la Regulamentul Intern al (fila 191 vol. 1) se prevede ca ``angajatii care au timp partial de munca vor veni la lucru doar in intervalul orar stabilit de comun acord prin contractul individual de munca`` si ca raspund pentru nerespectarea programului de lucru.

Raportat la dispozitiile legale citate, instanta urmeaza sa respinga cererea reclamantului de obligare a paratei la plata orelor suplimentare.

Luand act de inscrisurile depuse de parata la filele 181-184 si 189 din vol. 1 dosar, prin care s-a facut dovada platii indemnizatiei de concediu de odihna aferenta perioadei 2016-2019 si avand in vedere solutia ce urmeaza a fi pronuntata pe exceptia prescriptiei dreptului la actiune, instanta va respinge si cererea reclamantului de obligare a paratei la plata contravalorii concediului de odihna pentru perioada 2013-2017.

Raportat la considerentele expuse, instanta va respinge actiunea formulata de reclamantul C_ P in contradictoriu cu parata .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

iN NUMELE LEGII

HOTaRasTE

Admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune cu privire la cererea avand ca obiect plata orelor suplimentare si a contravalorii concediului de odihna, pentru perioada X16 si, in consecinta, respinge ca prescrisa aceasta cerere .

Respinge actiunea formulata de reclamantul C_ P CNP X, domiciliat in _ I. C_, jud. Iasi, in contradictoriu cu parata, cu sediul in Iasi, . 56, _, de lucru in Targu F_, _, avand JX si CUI X.

Ia act ca parata va solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.

Cu drept de apel, ce se va depune la Tribunalul Iasi, in termen de 10 zile de la comunicare .

Pronuntata astazi, 22.07.2020, in conditiile disp. art. 396 alin.2 Cod procedura civila, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei.