Drept civil. Obligatii rezultand din cauzarea de prejudicii.. Raspunderea civila delictuala. Accident de munca .

C.civ. : art. 998 si urmat.
C.pr.pen. : art. 21 alin. (1)

In aplicarea art. 998 si urm. din C.civ., indiferent de imprejurarea ca fapta este ori nu infractiune, ori a fost savarsita cu intentie sau din culpa, raspunderea pentru repararea prejudiciului este, in principiu, aceeasi. De aceea, simpla culpa, chiar vina cea mai usoara, alaturi de celelalte conditii, este suficienta pentru angajarea integrala a raspunderii delictuale.
Numai hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei , a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia, conform art. 22 alin.(1) C.pr.pen., iar nu si ordonanta procurorului prin care s-a retinut necomiterea unei infractiuni de catre prepusii unei societati comerciale, invinuiti de incalcarea unor norme de securitate a muncii.
La data de 05 mai 2005, reclamantii M.I. si M.M. au chemat in judecata pe parata SC Remat SA Drobeta Turnu-Severin, judetul Mehedinti, pentru a fi obligata la: 60.000.000 de lei cu titlu de daune morale ca urmare a decesului fiului reclamantilor – M.C. in urma unui accident de munca; plata unei prestatii periodice, in suma de 1.000.000 de lei, ca urmare a faptului ca prin decesul fiului lor, cu care gospodareau impreuna, reclamantii au fost lipsiti de sprijinul material al acestuia.
In motivarea actiunii, reclamantii au invederat ca fiul lor, M.C., era incadrat, ca muncitor necalificat, la societatea parata, iar la data de 2 mai 2001 isi desfasura activitatea la dezmembrarea unei sectii din cadrul ROMEG TERMO in vederea recuperarii materialelor refolosibile. Asa cum rezulta din Procesul verbal de cercetare nr. 1322 din 14 mai 2001 intocmit de Inspectoratul Teritorial de Munca Mehedinti, accidentul s-a produs in urmatoarele conditii: fiul reclamantilor a fost chemat de un alt salariat la etajul V al cladirii pentru a ajuta la spargerea unui zid; dupa terminarea lucrarii, victima a coborat pe scarile matalice, iar la etajul I a cazut intr-un gol tehnologic de la o inaltime de 6 m; in urma accidentului victima a fost transportata la spital, unde s-a constatat decesul . Ca, desi in actele de cercetare s-a retiunut ca victima a minimalizat pericolul de cadere de la inaltime, ca s-a deplasat intr-o zona in care nu era organizat loc de munca si nici cale de acces pentru coborare sau urcare, totusi s-au constatat mai multe deficiente imputabile societatii parate referitoare la lipsa de instruire si de supraveghere a salariatilor, motiv pentru care maistrul si directorul societatii au fost sanctionati contraventional.
Pe langa prejudiciul moral suferit in urma decesului fiului lor, reclamantii au aratat ca au suferit si un prejudiciu material deoarece victima, persoana ce nu era casatorita, locuia si gospodarea cu reclamantii contribuind cu veniturile sale din salariu la cheltuielile comune.
Prin intampinarea din 16 mai 2003 parata SC REMAT SA Drobeta Turnu Severin, judetul Mehedinti, a solicitat respingerea actiunii motivand ca, desi prin procesul-verbal de cercetare a accidentului de munca, s-a retinut culpa comuna, a fostului angajat si a unitatii, fiind sanctionata atat societatea, cat si persoanele fizice gasite vinovate, totusi va demonstra in cadrul litigiului ca ne gasim in prezenta unui caz fortuit, situatie in care parata nu este raspunzatoare.
Judecatoria Drobeta Turnu Severin, prin sentinta nr. 5659 din 19 noiembrie 2003, a admis in parte actiunea reclamantilor si a obligat-o pe parata sa le plateasca suma de 30.000.000 de lei reprezentand daune morale si o prestatie periodica in cuantum de 300.000 de lei lunar pentru fiecare dintre cei doi reclamanti, incepand cu data introducerii actiunii si pana in luna decembrie 2005. S-a retinut si motivat ca accidentul nu s-a produs din culpa exclusiva a victimei ci si din vina angajatorului, care a facut o instruire formala personalului privind riscurile specifice lucrului la inaltime si nu a supravegheat desfasurarea activitatii personalului care executa lucrari, astfel ca parata raspunde si pentru cea mai usoara culpa.
Curtea de Apel Craiova-Sectia Civila, prin decizia nr. 404 din 09 martie 2004, a admis apelul declarat de parata, a schimbat in tot sentinta judecatoriei si a respins actiunea . Prin aceeasi decizie s-a respins ca nefondat apelul reclamantilor.
Instanta de apel a avut in vedere Ordonanta din 12 august 2002 a Parchetului de pe langa Judecatoria Drobeta Turnu Severin prin care s-a dispus incetarea urmaririi penale fata de inculpatii A.E. si G.E. si neinceperea urmaririi penale fata de numitul C.C., toti angajati ai paratei. Potrivit acestei ordonante, accidentul s-a produs din vina exclusiva a victimei, care, la coborare de la etajul V al cladirii, nu a urmat traseul autorizat, prevazut cu scari metalice si balustrada, ci grabindu-se, s-a abatut de la acest drum si ajungand la etajul I, victima a alunecat si a cazut intr-un gol tehnologic. Pe de alta parte, victima nu avea autorizatie de lucru la inaltime si a urcat la etajul V al cladirii din proprie initiativa.
Imprejurarea ca anterior pronuntarii ordonantei parata ar fi fost sanctionata contraventional de Inspectoratul Teritorial de Munca Mehedinti, a fost socotita ca fara relevanta, intrucat nu este de natura a infirma concluziile cercetarilor penale.
Prin recursul declarat reclamantii au invocat urmatoarele critici: instanta a aplicat gresit legea deoarece art. 22 Cod procedura penala prevede ca numai hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile; nelegal si nejustificat au fost inlaturate concluziile procesului-verbal intocmit de Inspectoratul Teritorial de Munca Mehedinti; gresit a fost respins apelul reclamantilor.
Recursul este fondat.
Prin Ordonanta din 12 august 2002 Parchetul de pe langa Judecatoria Drobeta Turnu Severin a dispus scoaterea de sub urmarire penala sau neinceperea urmaririi penale fata de numitii A.E., G.E.I. si C.C., toti prepusi ai societatii parate, pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 34-35 si 39 din Legea 90/1996 si art. 178 alin. 2 Cod penal.
In exercitiul atributiunilor de urmarire penala, procurorul a retinut numai culpa victimei in producerea accidentului de munca, cu motivarea ca „doar parasirea, la coborare, a traseului de catre victima, din proprie initiativa, a fost cauza care a favorizat accidentarea” si ca „victima nu a respectat normele legale de protectie a muncii, stiind ca nu are voie sa se abata de la traseul de urcare-coborare”.
Din lectura deciziei recurate rezulta ca instanta de apel, respingand actiunea reclamantilor, a avut in vedere o singura proba si anume ordonanta procurorului prin care s-a constatat ca in privinta mortii numitului M.C. nu s-a comis nici o infractiune . Dar, in dreptul civil, indiferent de imprejurarea ca fapta este ori nu infractiune, ori a fost savarsita cu intentie sau din culpa, raspunderea pentru repararea prejudiciului este, in principiu, aceeasi. De aceea, simpla culpa, chiar vina cea mai usoara, alaturi de celelalte conditii, este suficienta pentru angajarea integrala a raspunderii delictuale.
Pe cale de consecinta, reprosul adus de reclamantii-recurenti instantei de apel in sensul ca a dat ordonantei procurorului puterea pe care o are doar o hotarare penala definitiva, este justificat, deoarece conform art. 22 alin. 1 Cod procedura penala, numai hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia. Chiar daca prepusii paratei nu au comis o infractiune, nu inseamna ca parata nu poate sa raspunda civil, deoarece in timp ce legea penala este carmuita de principiul legalitatii incriminarii si a pedepselor, raspunderea civila delictuala este stabilita de Codul Civil in doar cateva articole, concepute in termeni generali, dar destul de mladiosi pentru a permite o interpretare extensiva si o antrenare a raspunderii indiferent de gravitatea greselii ce poate fi imputata celui chemat de legea civila sa raspunda delictual.
Astfel, in procesul verbal de cercetare nr. 1322 din 14 mai 2001 intocmit de Inspectoratul Teritorial de Munca Mehedinti sunt mentionate doua cauze reale ale accidentului. Prima, intitulata „cauza principala” se refera la culpa victimei. A doua denumita „cauze favorizante” priveste vinovatia paratei si anume: instruirea formala a personalului privind riscurile specifice lucrului la inaltime; verificarea cunostintelor cu ocazia instruirii nu s-a realizat pe baza testelor specifice; au fost incalcate prevederile art.63 din NGPM ed. 1996 si art. 27 din NSSM vol. 12/2000 si art.30 din acelasi act normativ; lucrul la inaltime nu s-a desfasurat sub supraveghere; locul de munca nu a fost marcat si semnalizat corespunzator; persoanele care au efectuat instructajele nu au fost atestate printr-o diploma sau certificat de absolvire a cursurilor de formare sau perfectionare organizate de M.M.S.S.
Fata de cele ce preced, s-a impuns admiterea recursului si casarea deciziei data in apel pentru ca, in rejudecare, prin suplimentarea dovezilor, inclusiv prin efectuarea unui raport de expertiza de specialitate in care sa se stabileasca dinamica accidentului, instanta de trimitere sa determine din complexul de fapte care au precedat nefericitul eveniment, care sunt acelea care l-a provocat ori generat.
Intrucat de stabilirea corecta a raportului de cauzalitate atarna nu numai existenta raspunderii civile, dar si intinderea reparatiunii, in rejudecare, instanta de trimitere, va stabili prin intermediul expertizei de specialitate daca cele cuprinse in procesul verbal amintit la capitolul „cauze favorizante” si imputabile paratei, pot reprezenta conditii exterioare care sa fi contribuit precumpanitor la realizarea efectului pagubitor si daca ele pot alcatui, impreuna cu fapta cauzala a victimei, o unitate indivizibila si prin interactiune cu aceasta, daca au avut caracter cauzal.