Fonduri europene. Evaluarea gresita a proiectului de catre autoritatea de finantare. Stabilirea unor limite de cheltuieli cu depasirea plafoanelor maximale stabilite in Ghidul solicitantului

Chiar daca personalul insarcinat cu evaluarea cererilor de finantare ar fi putut/trebuit sa constate in faza anterioara semnarii contractului faptul ca bugetul propus de catre beneficiar este mai mare decat cel prevazut in Ghidul solicitantului, acest aspect nu produce efecte asupra dreptului autoritatii de a constata neregula, ci ar putea face, eventual, obiectul unei proceduri pe taramul raspunderii disciplinare a personalului implicat in evaluarea cererilor de finantare, fara efecte, insa, in ceea ce priveste caracterul legal al actelor de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare.

I. Circumstantele cauzei

1.1 Obiectul cererii de chemare in judecata

Prin cererea din data de 18.05.2017 si inregistrata sub nr. 331/39/2017, reclamanta Comuna ``A``, judetul Suceava a chemat in judecata pe paratul Ministerul Dezvoltarii Regionale, Administratiei Publice si Fondurilor Europene prin Organismul Intermediar pentru Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Centru Alba Iulia si a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 3864 din 17.07.2016 privind solutionarea contestatiei nr. 3484/14.06.2016 formulata de comuna ``A`` impotriva Scrisorii Standard de Informare a beneficiarului cu privire la Cererea de Rambursare Finala aferenta proiectului POSDRU/173/6.1/S/148302, denumire ``Social Economy 4 all``, Cod SMIS - 57471, beneficiar Comuna ``A``;

- anularea Deciziei nr. 5670 din 21.12.2016 privind solutionarea contestatiei nr. 5323/21.12.2016 formulata de comuna ``A`` cu privire la Procesul verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare pentru programele operationale in cadrul obiectivului de convergenta nr. 5171 din 08.11.2016 cu numar de inregistrare la beneficiar 11.108 din 14.11.2016 aferent proiectului pentru POSDRU/173/6.1/S/148302 denumire ``Social Economy 4 all``, Cod SMIS - 57471, beneficiar Comuna ``A``;

- anularea Procesului verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare pentru programele operationale in cadrul obiectivului de convergenta nr. 5171 din 08.11.2016 cu numar de inregistrare la beneficiar 11.108 din 14.11.2016 aferent proiectului pentru POSDRU/173/6.1/S/148302 , denumire ``Social Economy 4 all``, Cod SMIS - 57471, beneficiar Comuna ``A``;

- obligarea paratului la restituirea sumelor executate silit in baza titlului de creanta reprezentat de Procesul verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare pentru programele operationale in cadrul obiectivului de convergenta nr. 5171 din 08.11.2016 cu numar de inregistrare la beneficiar 11.108 din 14.11.2016.

- obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata pricinuite de proces.

Pentru termenul de judecata de la 20 noiembrie 2017, reclamanta a depus la dosarul cauei o precizare prin care comunica instantei ca obiectul litigiului il constituie procesul verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare pentru programele operationale in cadrul obiectivului de convergenta nr. 5171 din 08.11.2016 cu numar de inregistrare la beneficiar 11.108 din 14.11.2016 aferent proiectului pentru POSDRU/173/6.1/S/148302 si deciziile referitoare la solutionarea contestatiilor indreptate impotriva procesului verbal.

1.2. Hotararea instantei de fond

Prin Sentinta nr. 37 din 27 februarie 2018 a Curtii de Apel Suceava - Sectia de contencios administrativ si fiscal s-a respins exceptia inadmisibilitatii cererii de suspendare a executarii actului administrativ contestat, formulata de parat, prin intampinarea formulata in cauza.

S-a respins ca neintemeiata cererea de suspendare a executarii Procesului verbal de constatare nereguli si de stabilire a creantelor bugetare pentru programele operationale in cadrul obiectivului de convergenta nr. 5171 din 08.11.2016 cu numar de inregistrare la beneficiar 11.108 din 14.11.2016.

S-a respinge ca neintemeiata actiunea in contencios administrativ avand ca obiect ``anulare act administrativ`` formulata de reclamanta Comuna ``A``, in contradictoriu cu paratul Ministerul Dezvoltarii Regionale, Administratiei Publice si Fondurilor Europene prin Organismul Intermediar pentru Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane

- Regiunea Centru Alba Iulia si s-a dispus restituirea catre petenta a cautiunii in cuantum de 50.000,00 lei achitata cu recipisa de consemnare nr. 1196083/1 la X Bank Falticeni.

1.3. Calea de atac exercitata

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, reclamanta comuna ``A``, jud. Suceava, criticand sentinta atacata ca nelegala, din perspectiva motivelor de nelegalitate prevazute de art.

488 alin. (1) pct. 6 si 8 C.proc.civ., sustinand in esenta urmatoarele considerente:

I. Sentinta recurata este nelegala, deoarece nu cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se sprijina solutia adoptata, fiind incident motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 6 Cod pr. civ., intrucat, desi aparent judecatorul fondului creeaza senzatia ca a motivat hotararea acesta nu face nimic altceva decat sa copieze apararile invocate de catre parati prin intampinare si sentinta nu cuprinde nici motivele de drept pe care se intemeiaza solutia, instanta de fond neindicand textele de lege care stau la baza solutiei pronuntate.

In ceea ce priveste motivele de drept care au stat la baza emiterii hotararii si care ar trebui sa arate partilor din proces care sunt dispozitiile legale incidente cauzei pe care instanta de fond le-a aplicat raportat la situatia de fapt, conducand astfel la solutia adoptata, in motivarea sentintei recurate nu sunt indicate dispozitiile legale de drept material, pe care se intemeiaza hotararea .

Deosebit de cele expuse mai sus, sentinta instantei de fond nu cuprinde nici motivele pentru care s-au admis, cat si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor, desi prin cererea de chemare in judecata am aratat mai multe motive pentru care am considera ca decizia si procesele verbale sunt nelegale.

Motivarea este de esenta hotararilor, reprezentand o garantie pentru parti ca cererile lor au fost analizate cu atentie. Practica instantei supreme este orientata in acest sens, afirmand constant ca inexistenta motivarii atrage casarea hotararii, la fel si o motivare necorespunzatoare. Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succinta sau necorespunzatoare in raport cu complexitatea cauzei echivaleaza, practic, cu inexistenta motivarii (aceeasi concluzie se desprinde si din jurisprudenta deja consacrata a Curtii Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil - cauza Van de Hurk c. Tarile de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, A�59; cauza Albina c. Romania, hot. din 28 aprilie 2005, A�30; hotararea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).

II. Sentinta recurata a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a urmatoarelor norme de drept material, indicate prin cererea de chemare in judecata: art. 2 alin. (1) lit. a), art. 20 alin.

(3) lit. b), art. 31 alin. (1), art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 1268, 1269, 1270 alin. (1)

Cod civil, art. 1 alin. (5) din Constitutia Romaniei, art. 8 din Legea nr. 554/2004, prin raportare la art. 3 alin. (8) si (9), art. 4, art. 5 Capitolul B. alin. (3), art. 7, art. 9 alin. (2), art. 14, Anexa 2 din Contractul de finantare POSDRU/173/6.1/S/148302 cu nr. de inregistrare 244/13.01.2015, impreuna cu anexele la aceasta si prevederile din Ghidul de finantare: punctul 5 Procesul de evaluare si selectie (pag. 25) subpunctul 5.1. Grile de evaluare si selectie (pag. 25), precum si punctul 7. Procesul de contractare (pag. 27) impreuna cu Anexa 1: Grila de evaluare Faza A (pag. 30) si Anexa 2: Grila de evaluare Faza B (pag. 33).

1. Cu privire la depasirea plafoanelor maximale pentru expertii internationali implicati in implementarea proiectului din partea partenerului P4 ``B`` din Austria, a procentului aferent cheltuielilor de implementare a proiectului de maxim 25%, precum si cu privire la depasirea procentului permis aferent cheltuielilor de tip FEDR de maxim 15%,

1.1 La data angajarii expertilor in cadrul proiectului , pentru stabilirea tarifului pe ora si valoarea salariului lunar angajatorul ``B`` s-a raportat la bugetul aprobat, anexa 2 a contractului de finantare precum si anexa 18 " Tabel centralizator al echipei de management si expertilor pe termen lung" care nu a suferit nici o modificare in etapa de evaluare, precontractare si contractare.

Aceste valori salariate au fost raportate in fiecare cerere de rambursare conform procedurilor impuse de OIR POSDRU totodata fiind insotite de Anexa 28 "Lista expertilor din echipa de management/implementare" documente care fac precizare la norma de lucru si tariful orar pentru fiecare expert cuprins in proiect. Astfel pe perioada implementarii proiectului sumele nevalidate prin proces verbal contestat nu au fost declarate neeligibile. Raportandu-ne la justificarea OIR POSDRU cu referire la plafoanele de salarizare conform ghidului solicitant semnalam faptul ca nu a fost luat in calcul si contributia angajatorului in cuantum de 48 % la valoarea maxima pe ora prezentata in pagina 5 a prezentului proces verbal

Cheltuielile sunt eligibile fiind sustinute de recomandarile din pg.17 a ghidului general, cap.3.1.3 "Eligibilitatea cheltuielilor" care mentioneaza " Taxele si contributiile angajatorului reprezinta cheltuieli eligibile in cadrul POSDRU dar nu sunt incluse in aceste plafoane maximale de referinta".

Astfel se impunea recunoasterea integrala a tarifului pe ora pentru fiecare expert adaugand si taxele angajatorului in cuantum de 48% la plafoanele mentionate in ghidul solicitantului astfel incat trebuia procedat la recalcularea sumelor pentru fiecare expert transnational.

1.2. Contrar celor expuse de instanta de fond s-a aratat ca a recunoscut depasirea plafoanelor maximale de cheltuieli; ci, din contra, in mod constant a sustinut ca, toate cheltuielile aferente proiectului au respectat clauzele contractuale si s-au incadrat in valorile totale eligibile prevazuta la art. 3 din contract, avand in vedere ca potrivit art. 1270 Cod civil contractul se impune partilor cu putere de lege.

1.3. Sustinerea instantei de fond conform careia eligibilitatea cheltuielilor nu este subordonata exclusiv prevederilor contractuale ci prioritar dispozitiilor legale prevazute la art. 4 din contract este fara fundament legal, raportat la art. 1270 alin. 1 Cod civil.

Este evident ca, contractul nu a putut fi incheiat decat cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare, acesta transpunand cu fidelitate legislatia incidenta in domeniu .

In situatia in care contractul a fost incheiat in mod valabil si nu a fost anulat de vreo instanta de judecata, acesta isi produce efecte juridice si trebuie dus la indeplinire intocmai. Art. 12 alin. (2) din contract face referire la cauzele de nulitate a contractului ca fiind orice cauza de neeligibilitate. Or pentru a fi in prezenta unei cauze de nulitate, aceasta ar trebui sa fie constatata de catre o instanta de judecata, ceea ce nu s-a intamplat.

Totodata, conform art. 1268 alin. (3) Cod civil, clauzele se interpreteaza in sensul in care pot produce efecte, iar nu in acela in care nu ar putea produce niciunul; or, in litigiul dedus judecatii instanta de fond a anihilat pur si simplu efectele contractului care are putere de lege intre parti.

Deci dupa incheierea contractului de finantare, numai incalcarea unei clauze contractuale poate reprezenta o neregula savarsita de beneficiar . Or, cea care incalca contractul este tocmai parata care retrage finantarea pe care s-a obligat sa o asigure in conditiile contractului, cu titlu nerambursabil.

1.4 Cu referire la depasirea procentului permis aferent cheltuielilor de tip FEDR de maxim 15% s-a aratat ca acesta ar trebui calculat la valoarea total cheltuita si validata in perioada de implementare a proiectului, sustinerea instantei de fond potrivit careia nu ar fi adus critici cu privire la acest aspect fiind nefondata.

1.5. Fata de sustinerea instantei de fond potrivit careia valoarea totala eligibila se raporteaza la cheltuielile din proiect si nu invers cum ar fi afirmat recurenta, si aceasta este neintemeiata, pentru argumentul expus mai sus, conform caruia, odata validat bugetul si cheltuielile mentionate prin cererea de finantare, nivelul cheltuielilor cuprinse in contract este cel care trebuie sa fie respectat.

1.6. Cat priveste sustinerea potrivit careia pe de-o parte prin contract - art. 3 alin. (3) - (7)

- s-au prevazut plafoanele garantate maxime pentru eligibilitatea cheltuielilor in discutie, iar pe de alta parte ca, potrivit art. 14 alin. 3 din contract, in cazul unui conflict intre anexele contractului de finantare si cele din contractul de finantare, prevederile contractului prevaleaza, considera ca nici aceasta nu este conforma cu legea .

Instanta de fond trebuia sa interpreteze in mod sistematic clauzele contractului de finantare, dupa cum prevede art. 1.267 Cod civil.

Nici sustinerea instantei de fond potrivit careia in cazul unui conflict intre anexele contractului de finantare si cele din contractul de finantare, prevederile contractului prevaleaza nu poate fi retinuta, deoarece in litigiul pendinte nu exista vreo contradictie intre prevederile contractului si anexele acestuia, valoarea contractului mentionata la art. 3 fiind in deplina concordanta cu anexa 2 reprezentata de buget .

2. Motivele expuse de instanta de fond la paragraful 2 pct. 4 din sentinta sunt de asemenea nelegale, incalcand dispozitiile legale indicate in continuare.

2.1 Art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 are drept ipoteza faptul ca a avut loc o activitate de constatare a neregulilor, iar ulterior, in urma aparitiei unor date necunoscute la data efectuarii primului control, poate fi realizata o noua activitate de constatare.

Cu ocazia evaluarii proiectului, inainte de aprobarea cererii de finantare si semnarea contractului de finantare nu a fost semnalata niciuna dintre neregulile semnalate prin Procesul verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare pentru programele operationale in cadrul obiectivului de convergenta nr. 5171 din 08.11.2016 si deci, OIR POSDRU isi invoca propria culpa in ceea ce priveste modalitatea de evaluare a proiectului, stiut fiind ca potrivit principiului de drept nemo auditur propriam turpitudine/nallegans, nimeni nu isi poate invoca propria culpa.

Nerespectarea plafoanelor maxime de referinta pentru stabilirea eligibilitatii cheltuielilor cu personalul trebuia sa conduca la o depunctare a cererii de finantare, in etapa evaluarii, ceea ce de asemenea nu s-a intamplat; stabilind, in etapa evaluarii, ca plafoanele maxime au fost respectate, este inadmisibil ca ulterior sa se revina si sa se constate ca limitele cu cheltuielile de personal nu au fost respectate.

In concluzie, verificarea respectarii criteriilor, inclusiv in ceea ce priveste cuantumul maxim al cheltuielilor a avut loc la momentul evaluarii proiectului, astfel incat comuna ``A`` putea fi verificata doar in ceea ce priveste neregulile aparute in timpul derularii contractului, dupa semnarea si incheierea acestuia.

Nici sustinerea primei instante potrivit careia legislatia se aplica cu prioritate fata de contract nu este legala, pentru argumentele expuse mai sus, pe care nu le mai reluam, deoarece contractul transpune legislatia si se aplica partilor cu putere de lege

2.2. La finalul paragrafului 2, pct. 4 din sentinta, instanta de fond, cu privire la motivul de anulare a procesului verbal din cauza incompatibilitatii organului de control, precizeaza faptul ca doar daca autoritatea cu competente de gestionare a fondurilor ar fi avut calitatea de beneficiar s-ar fi aflat intr-o stare de incompatibilitate, insa aceste sustineri sunt cauzate de interpretarea eronata si aplicarea gresita a prevederilor art. 2 alin. (1) si art. 20 alin. (3) lit. b din OUG nr. 66/2011.

In raport de art. 2 alin. (1) din OUG nr. 66/2011 si art. 9 alin. (2) din contractul de finantare in cauza nu poate fi retinuta o actiune sau inactiune a comunei ``A``, deoarece in cauza recurenta nu a facut decat sa depuna o cerere de finantare pentru un proiect al carui buget a fost prezentat in mod transparent si detaliat, nefiind semnalate aspecte referitoare la nerespectarea plafoanelor maxime privind cheltuielile .

De observat este faptul ca, potrivit legii, neregula poate fi savarsita si de autoritatea cu competente in gestionarea fondurilor europene, dupa cum se prevede la art. 2 alin. (1) lit. a din OUG nr. 66/2011, situatie in care devin incidente dispozitiile art. 20 alin. (3) lit. b din OUG nr. 66/2011.

Asadar, in conditiile in care evaluarea proiectului a fost realizata in mod gresit, actiunea/inactiunea a fost savarsita de autoritatea cu competente in gestionarea fondurilor europene, astfel incat procesul verbal este lovit de nulitate absoluta deoarece a fost intocmit de catre o structura de control incompatibila, existenta chiar in cadrul autoritatii, in acest sens fiind si prevederile art. 7 din contract .

3. Nu in ultimul rand si motivele prezentate la paragraful 2 pct. 6 din sentinta sunt nelegale, in conditiile in care se afirma ca prin atitudinea sa autoritatea cu competente in gestionarea fondurilor europene nu a incalcat principiul securitatii raporturilor juridice, reglementat de art. 1 alin. (5) din Constitutia Romaniei.

Din aceasta perspectiva, chiar reale de ar fi sustinerile referitoare la neconformitatea bugetului de cheltuieli propus prin proiect, vina pentru declararea ca eligibil a acestuia apartine exclusiv paratei, care prin prepusii sai, care au analizat proiectul, a omis a analiza aspectele criticate in acest stadiu, astfel ca pentru orice prejudiciu derivand din contract parata are doar drept de regres impotriva prepusilor sai, fara a putea pune in sarcina cocontractantului sau vina incheierii neconforme a contractului.

In speta, subscrisa ne-am obligat la efectuarea unor cheltuieli conform bugetului aprobat, iar parata s-a obligat la finantare pana la concurenta sumei stabilite, astfel incat nu exista niciun temei pentru aceasta, care la un interval mai mare de 1 an si jumatate de la incheierea contractului de finantare si dupa implementarea integrala a proiectului finantat, sa modifice baza contractului, declarand neconform bugetul proiectului, acesta fiind unul din elementele principale in analiza eligibilitatii unui proiect.

1.4. Apararile formulate in cauza

Prin intampinare, paratul Organismul Intermediar pentru Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Centru Alba Iulia a solicitat respingerea recursului declarat de comuna Cornul Luncii, sustinand, in esenta, urmatoarele:

Cu privire la primul aspect, si anume sentinta recurata este nelegala deoarece nu cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se sprijina solutia adoptata, fiind incident motivul de casare prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedura civila, instanta de fond a aratat in cuprinsul considerentelor obiectul cererii si sustinerile pe scurt ale partilor, expunerea situatiei de fapt retinuta de instanta pe baza probelor administrate, motivele de fapt si de drept pe care O se intemeiaza solutia.

In ceea ce priveste invocarea de catre reclamanta recurenta ca motiv de recurs a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedura civila, acestea nu pot fi retinute deoarece simpla nemultumire cu privire la sentinta atacata nu este suficienta pentru casarea acesteia, fiind reiterate argumentele cuprinse in incheierea depusa cu ocazia solutionarii cauzei in fond .

II. Solutia instantei de recurs

1. Argumente de fapt si de drept relevante

Prin procesul verbal de constatare nereguli contestat in prezenta cauza, autoritatea cu competente in gestionarea fondurilor europene a constatat cheltuieli neeligibile in suma totala de 1.191.703,50 lei, constand in:

- Depasirea plafoanelor salariale maximale raportate la ziua de lucru de 8 ore si o medie de 21 de zile lucratoare pe luna pentru expertii internationali implicati in implementarea proiectului din partea partenerului transnational P4 ``B`` din Austria.

- Depasirea procentului permis cheltuielilor FEDR de maxim 15% prevazut de pct. 6 al art. 3 din Contractul de finantare nr. 244/13.01.2015 si de subcapitolul 4.4.1. Cerinte obligatorii privind bugetul Cererii de finantare din ghidul Conditii specifice - Cereri de propuneri de proiecte nr. 173 aplicat la valoarea totala eligibila validata a proiectului, cu suma totala de 287.409,33 lei;

- Depasirea procentului permis aferent cheltuielilor de implementare de maxim 25% prevazut de pct. 4 al art. 3 din Contractul de finantare nr. 244/13.01.2015 si de subcapitolul 4.4.1. Cerinte obligatorii privind bugetul Cererii de finantare din ghidul Conditii specifice - Cereri de propuneri de proiecte nr. 173, aplicat la valoarea totala eligibila validata a cheltuielilor de minimis (totalul cheltuielilor validate pentru structurile de economie sociala infiintate) cu suma totala de 822.614,05 lei.

Retinand ca in cauza nu se contesta formal constatarile echipei de control, ci in mod esential faptul ca aceste constatari nu constituie nereguli in intelesul art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 66/2011, Curtea nu va face trimiteri la chestiunile de fapt decat in situatia in care acestea sunt obiect de disputa intre parti sau sunt necesare clarificari asupra lor.

1. Referitor la depasirea plafoanelor salariale maximale, potrivit pct. 3.1.3. ultima liniuta din Ghidul Solicitantului conditii Generale 2014, nu sunt eligibile ``cheltuielile cu personalul implicat in implementarea proiectului, care depasesc plafoanele maximale de referinta precizate in prezentul ghid``, prevederi care se coroboreaza cu cele citate de organul de solutionare a contestatiei, pct. 3.14 din ghid, conform carora plafoanele maxime de referinta ale cheltuielilor cu personalul reprezinta valori maxime nerambursabile de catre AMPOSDRU.

Cum in tabelul continut de procesul verbal de constatare nereguli rezulta ca salariile brute achitate expertilor au depasit plafoanele salariale maximale, aspect necontestat de catre reclamanta, diferenta de salarii achitata acestor persoane constituie cheltuiala neeligibila in conformitate cu dispozitiile Ghidului Solicitantului.

Cat priveste taxele si contributia angajatorului, acestea nefiind incluse in plafoanele maximale de referinta, eligibilitatea lor putea fi eventual discutata in cadrul altui capitol in cazul in care ar fi fost prevazute separat in buget .

2. Referitor la depasirea procentului aferent cheltuielilor de implementare a proiectului de maxim 25%,

Criticile reclamantei vizeaza in totalitate faptul ca in faza depunerii cererii de finantare era posibila identificarea depasirii valorii maxime a cheltuielilor de implementare a proiectului, astfel incat validarea cererii si semnarea contractului de finantare in discutie in aceste conditii - bugetul proiectului constand in anexa 2 la contract fiind absolut justificat si respectat intocmai in perioada de implementare a proiectului - a fost asumata de catre finantator. Arata in plus reclamanta ca daca ar fi fost avertizata ca depaseste valoarea in procent a cheltuielilor eligibile ar fi refuzat semnarea contractului de finantare .

Prin aceasta critica, reclamanta ridica o problema delicata, respectiv care este responsabilitatea autoritatii cu competente in gestionarea fondurilor europene si care sunt efectele dintre parti, in cazul in care, avand la indemana toata documentatia depusa de beneficiar in considerarea criteriilor enuntate in cadrul programului si facute publice pe canalele oficiale de comunicare, autoritatea accepta incheierea contractelor de finantare desi bugetul propus de beneficiar, buget care devine anexa la contractul de finantare contine cheltuieli care depasesc plafoanele maximale stabilite prin Ghidul solicitantului sau prevederile legale incidente, prevederi care sunt uneori expres indicate prin contract .

Pornind de la principiul consacrat de art. 5. A1) din contract, potrivit caruia beneficiarul are responsabilitatea pentru implementarea proiectului si retinand ca eligibilitatea cheltuielilor nu este subordonata exclusiv prevederilor contractuale ci prioritar dispozitiilor legale prevazute la art. 4 din contract (Eligibilitatea cheltuielilor), adica prevederile H.G. nr. 758/2007, OMMFPS si MFP nr. 117/2170/2010 si Ghidului solicitantului, s-a retinut ca partile contractului de finantare nu impart riscul efectuarii de cheltuieli neeligibile, acesta apartinand exclusiv beneficiarului. Sigur, Curtea nu poate transa in cadrul acestui litigiu problema responsabilitatii persoanelor care au verificat documentatia si nu au observat inadvertentele care ar fi dus, asa cum se arata la punctul 4 din contestatie, la depunctarea cererii de finantare (pagina 25 din Ghidul solicitantului

- Faza B - Criterii de selectie), lucru care in cauza nu a avut loc, dar aceasta constituie eventual o chestiune de raspundere disciplinara a persoanelor respective care nu are efect asupra legalitatii si temeiniciei actelor administrative contestate in prezenta cauza.

Faptul ca sumele solicitate cu titlul de cheltuieli de implementare a proiectului ar fi fost validate si achitate in cazul a 13 cereri de rambursare si 7 cereri de plata este irelevant in cauza pentru bunul motiv ca acestea se incadrau la momentul respectiv in procentul maxim de 25% stabilit prin dispozitiile legale anterior amintite si in prevederile art. 3 pct. 4 din contractul de finantare, acestea putand fi respinse abia dupa atingerea acestui maxim.

3. in ceea ce priveste depasirea procentului permis aferent cheltuielilor de tip FEDR de maxim 15%, in lipsa unor critici concrete cu privire la acest tip de cheltuieli, Curtea a retinut ca raspunsul dat de autoritate in solutionarea contestatiei administrative reflecta aplicarea dispozitiilor art. 3 alin. 8 din contractul de finantare, in sensul ca procentul de maxim 15% pentru cheltuieli de tip FEDR se raporteaza, nu la valoarea eligibila estimata a contractului, ci la valoarea validata de OIRPOSDRU.

4. Cu privire la intelesul si aplicabilitatea art. 31 alin. 1 din OUG nr. 66/2011, s-a retinut ca argumentul inserat de autoritate in decizia de solutionare a contestatiei administrative, el afecteaza rationamentul emitentului din decizia de solutionare a contestatiei dar nu si procesul verbal de constatare nereguli, care este actul administrativ supus in mod esential criticilor reclamantei.

In ce priveste aplicarea principiului ``nemo auditur propriam turpitudinem allegans``, traducerea adagiului este inexacta si folosirea lui inadecvata, pentru ca ``turpitudinem`` trimite la incorectitudine (indecenta in limbaj comun) si nu la vinovatie.

Cu alte cuvinte, OIRPOSDRU poate sa constate si sa sanctioneze nereguli si dupa verificarea si evaluarea proiectului, chiar daca ar fi putut/trebuit sa le constate in faza anterioara semnarii contractului, ``scaparile`` personalului putand fi eventual sanctionate in procedura raspunderii disciplinare a personalului implicat, tocmai in considerarea nerespectarii acelor prevederi ale Ghidului solicitantului indicate de reclamanta in ce priveste modul de punctare a cererii de finantare .

In ceea ce priveste posibilitatea ca neregula sa fi fost savarsita de catre autoritatea cu competente in gestionarea fondurilor europene, ceea ce in cauza ar atrage incompatibilitatea structurii de control din cadrul acesteia in efectuarea controlului, Curtea observa ca incompatibilitatea poate interveni doar in cauza in care autoritatea cu competente in gestionarea fondurilor europene ar avea calitatea de beneficiar sau ar putea fi stabilita ca debitor . Cum in cauza autoritatea nu avea calitatea de beneficiar si nici nu s-au indicat circumstantele in care ar fi putut deveni debitor, alegatiile pe chestiunea incompatibilitatii structurii de control constituie doar o incercare de distragere a atentiei.

5. Premisele rationamentului propus la acest punct fiind false, concluzia nu poate fi altfel decat falsa. Astfel, alineatele (8) si (9) ale art. 3 din contract folosesc sintagmele valoare totala eligibila si cheltuieli totale eligibile validate tocmai pentru a sublinia ca valoarea eligibila estimata este maximul finantarii ce poate fi acordata dar nu este in mod necesar cea care va fi in fapt acordata, eligibilitatea sau neeligibilitatea cheltuielilor evidentiate in buget determinand in final valoarea totala eligibila validata. Cu alte cuvinte, valoarea totala eligibila se raporteaza la cheltuielile din proiect si nu invers, cum afirma reclamanta.

Cat priveste sustinerea potrivit careia respectarea bugetului care, prin semnarea contractului a devenit anexa la acesta, era obligatorie pentru reclamanta din momentul incheierii contractului, Curtea observa, pe de o parte, ca prin contract (art. 3 alin. 3 - 7 ) s-au prevazut plafoanele garantate maxime pentru eligibilitatea cheltuielilor in discutie, iar pe de alta parte ca, potrivit art. 14 alin. 3 din contract, in cazul unui conflict intre anexele contractului de finantare si cele din contractul de finantare, prevederile contractului prevaleaza.

6. In ce priveste principiul securitatii juridice pretins a fi afectat prin pozitia paratei, acesta ar fi fost in discutie daca autoritatea cu atributii in gestionarea fondurilor europene nu ar fi avut dreptul de control in ce priveste acordarea si utilizarea acestor fonduri . Afirmatiile reclamantei sunt de ordin general si ignora substanta principiului. Pentru ca, a avea o asteptare legitima din partea administratiei este necesar ca acea administratie sa se fi comportat deja in acelasi fel intr-un numar insemnat de situatii similare. Or, in chestiunea fondurilor europene autoritatea cu competente in domeniu afirma constant ca responsabilitatea pentru implementarea proiectului apartine exclusiv beneficiarului, ca neregulile pot fi sanctionate pe toata durata implementarii proiectului si ulterior, in interiorul termenului de prescriptie, ca eligibilitatea cheltuielilor este conditionata nu numai de respectarea prevederilor contractului de finantare dar si a diverse acte normative ce reglementeaza domeniul specific in care este incheiat contractul, ghidul solicitantului si alte dispozitii legale.

Asadar, simplul fapt ca autoritatea cu competente in gestionarea fondurilor europene a verificat o cerere de finantare si un proiect, acordand finantarea solicitata nu este de natura a crea o asteptare legitima pentru suficientul motiv ca ``administratia`` nu a avut un alt comportament in situatii similare.

2. Analiza motivelor de casare

Examinand hotararea atacata, prin prisma argumentelor avute in vedere de recurenta, in sustinerea motivelor de casare invocate - art. 488 alin. (1) p 6 si 8 C.proc.civ. - Inalta Curte apreciaza ca recursul formulat in cauza este nefondat, pentru considerentele urmatoare:

In ceea ce priveste motivul de casare prevzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C.proc.civ. - hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza sau cand cuprinde motive contradictorii ori numai motive straine de natura cauzei - Inalta Curte retine urmatoarele:

Potrivit art. 425 alin. 1 lit. b C.proc. civ., hotararea va cuprinde: ``...motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza solutia, aratandu-se atat motivele pentru care s-au admis, cat si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor``.

Astfel, in raport de dispozitiile precitate, instanta are obligatia sa arate, in concret, in raport de probele dosarului, situatia de fapt pe care o retine in cauza si sa demonstreze aplicarea regulii de drept incidente.

Or, in aceste conditii, este de observat ca, hotararea instantei de fond cuprinde motivele pe care se sprijina, starea de fapt si textele de lege incidente in cauza, reprezentand, asadar, o motivare in fapt si in drept a sentintei, instanta de recurs putand exercita, cu privire la aceste argumente, controlul judiciar. De altfel, ``considerentele hotararii judecatoresti trebuie sa raspunda comandamentelor logicii, sa fie clare, concise, ferme, lipsite de contradictii, bazate pe probe incontestabile, coroborate intre ele si menite a impune o concluzie, elemente de natura a fundamenta puterea de convingere si a exclude arbitrariul`` (I. Les, Noul Cod de procedura civila, vol. I 2011, p. 548).

Si, nu in ultimul rand, dupa cum rezulta din Avizul nr. 11/2008 al Consiliului Consultativ al Judecatorilor Europeni, privind calitatea hotararilor judecatoresti, motivarea trebuie sa raspunda pretentiilor partilor, adica diferitelor capete de acuzare si mijloace de aparare, aceasta garantie fiind esentiala intrucat permite justitiabilului sa se asigure ca pretentiile sale au fost examinate, si deci, ca judecatorul a tinut cont de ele. In ceea ce priveste motivatia, aceasta nu trebuie neaparat sa fie lunga, trebuind sa fie gasit un echilibru just intre formularea scurta si buna intelegere a hotararii.

Pe de alta parte, aceasta obligatie a instantelor judecatoresti de a-si motiva hotararile nu trebuie inteleasa ca necesitand un raspuns la fiecare argument invocat in sprijinul unui mijloc de aparare ridicat. In acest sens, jurisprudenta CEDO (paragraful 29 din Cauza Boldea/Romaniei - 15.02.2007 si paragraful 61 din Cauza Van den Hurk/Olandei - 19.04.1994) a statuat ca intinderea motivarii depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica in instanta, precum si de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinare si de practicile diferite privind prezentarea si redactarea sentintelor si hotararilor in diferite state.

Mai exact, pentru a raspunde cerintelor procesului echitabil, motivarea ar trebui sa evidentieze ca judecatorul a examinat cu adevarat chestiunile esentiale ce i-au fost prezentate (paragraful 29 din Cauza Boldea/Romaniei - 15.02.2007 si paragraful 60 din Cauza Van den Hurk/Olandei - 19.04.1994), fiind necesara examinarea chestiunilor de fapt si de drept aflate la baza controversei, lucru care s-a intamplat in prezenta cauza, judecatorul nefiind limitat la preluarea starii de fapt si a argumentelor cuprinse in actiunea introductiva.

Or, in prezenta cauza, instanta de fond a indicat ce reprezinta, in opinia sa indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza rationamentului sau logico-juridic concretizat in dispozitivul sentintei, astfel ca nu se poate sustine, cu suficient temei, ca hotararea atacata in prezenta cauza ar fi nemotivata, sau ca, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibila exercitarea controlului judiciar prin intermediul caii de atac a recursului.

Relativ la cel de-al doilea motiv de casare avut in vedere de catre recurenta, art. 488 alin.

(1) pct. 8 C.proc.civ., Inalta Curte retine urmatoarele:

1.1. In ceea ce priveste argumentul potrivit caruia se impunea recunoasterea integrala a tarifului pe ora/expert, prin adaugare taxelor angajatorului in procent de 48% la plafoanele mentionate in Ghidul solicitantului 2014 si, deci, recalcularea sumelor final, instanta suprema apreciaza ca neintemeiat agest argument, prin prisma urmatoarelor aspecte:

- potrivit pct. 3.1.3. - Eligibilitatea cheltuielilor - din Ghidul solicitantului 2014, intre tipurile de cheltuieli care nu sunt eligibile, sunt enumerate si ,,cheltuielile cu personalul implicat

in implementarea proiectului, care depasesc plafoanele maxime de referinta precizate in prezentul Ghid.`` (pct. ultim);

- potrivit pct. 3.1.4. - Plafoanele maxime de referinta ale cheltuielilor cu personalul - din

Ghidul solicitantului 2014, stabileste ca nivelurile maximale ele remunerarii personalului din cadrul echipei de management, personalului din cadrul echipei de implementare, personalului administrativ si auxiliar (pct. 2 - 4), ,,reprezinta valori maxime rambursabile de catre AMPOSDRU, atat pentru expertii proprii (angajati) cat si pentru expertii externalizati (subcontractati), reprezentand remuneratia neta si contributiile/taxele aferente (fara contributiile angajatorului).`` (subl. ns.);

- in ceea ce priveste taxele si contributiile angajatorului - 48% la valoarea maxima rambursabila - Ghidul solicitantului 2014 stabileste ca acestea ``reprezinta cheltuieli eligibile in cadrul POSDRU dar nu sunt incluse in aceste plafoane maximale de referinta.`` (subl. ns);

- relativ la aceste taxe si contributii ale angajatorului, precizarea care se impune este aceea eligibilitatea lor, prin prisma celor de mai sus, este conditionata de indeplinirea, cumulativa a conditiilor prevazute de pct. 3.1.3. - alineatul referitor la regulile generale de eligibilitate a cheltuielilor, precum si de necesitatea sa fi fost solicitate la plata, aspect nedovedit in cauza.

1.2. Desi s-a sustinut ca instanta de fond ar fi retinut, in mod eronat, ca reclamanta ar fi recunoscut depasirea plafoanelor maximale de cheltuieli, Inalta Curte apreciaza ca acest aspect este nerelevant in cauza, in conditiile in care nu afecteaza rationamentul judecatorului fondului, nefiind determinat in formarea convingerii cu privire la solutia impartasita.

1.3. Relativ la sustinerea recurentei potrivit careia instanta de fond ar fi retinut, in mod nelegal, ca eligibilitatea cheltuielilor nu este subordonata exclusiv prevederilor contractuale ci, prioritar prevederilor legale avute in vedere de art. 4 din Contract, Inalta Curte apreciaza ca netemeinicia acestui argument rezida in eroarea de logica formala pe care recurenta o utilizeaza, prevalandu-se de argumente eronate.

Este cert, in acest sens, ca in raport de prevederile art. 1270 alin. (1) C.civ., ,,Contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante.``; insa nu este mai putin adevarat ca falsul silogism promovat de catre recurenta nu poate ocoli dispozitia inscrisa in art. 4 din Contractul de finantare, potrivit caruia eligibilitatea cheltuielilor angajate pe perioada de implementare a proiectului este conditionata de respectarea prevederilor legale ale H.G. nr. 759/2007, ale Ordinul comun M.M.F.P.S. si M.F.P. nr. 1117/2170/2010, ale Ghidului solicitantului si ale intregii legislatii la care face trimitere textul articolului.

In aceeasi masura si art. 1268 alin. (3) C.civ., invocat de recurenta - Clauzele se interpreteaza in sensul in care pot produce efecte, iar nu in acela in care nu ar putea produce niciunul. - trebuie interpretat in sensul ca efectele juridice (si, implicit drepturile si obligatiile partilor), nascute urmare a incheierii contractului nu pot fi decat cele conforme cu legea, in sens larg, dat de art. 4 din Contractul de finantare . Aceasta concluzie se impune in raport de art. 1267 C.civ., potrivit caruia ,,Clauzele se interpreteaza unele prin altele, dand fiecareia intelesul ce rezulta din ansamblul contractului.``.

De altfel, preemtiunea dispozitiilor legislatiei aplicabile in materie, fata de prevederile contractuale se desprinde si din art. 5 alin. (1) din Contractul de finantare, care instituie raspunderea exclusiva a reclamantei in ceea ce priveste implementarea proiectului; neregula, in sensul art. 2. alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 fiind reprezentata de ,,orice abatere de la legalitate, regularitate si conformitate in raport cu dispozitiile nationale si/sau europene, precum si cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal incheiate in baza acestor dispozitii`` (subl. ns.). Se observa, asadar, ca neregula este circumscrisa, potrivit definitiei legale de mai sus, si prevederilor contractelor ori a altor angajamente legal, care insa se impun a fi incheiate cu respectarea dispozitiile nationale si/sau europene. Si, nicidecum in dispretul acestora.

Si, nu in ultimul rand, dupa cum s-a aratat si in cuprinsul intampinarii, din perspectiva prevederilor art. 15 alin. (2) din Contractul de finantare, semnarea acestuia nu reprezinta, in mod automat, obligatia neconditionata a AMPOSDRU/OIR POSDRU Regiunea Centru, de a finanta pana la finalizarea proiectului, valoarea angajata in cazul mentionat mai sus.

1.4. - 1.6. In ceea ce priveste depasirea procentului permis aferent cheltuielilor de tip FEDR de maxim 15%, s-a sustinut de catre recurenta ca aceasta ar fi trebuit calculata la valoarea total cheltuita si validata in perioada de implementare a proiectului si, nu la valoarea cheltuielilor din proiect, dupa cum a sustinut prima instanta, Inalta Curte retine urmatoarele:

In ceea ce priveste modul de stabilire a cheltuielilor de tip FEDR, este de observat ca dispozitiile cuprinse in art. 3 alin. (6) din Contractul de finantare, ,,Valoarea cheltuielilor de tip FEDR va fi acordata in procent de maxim 15% din valoarea totala eligibila a proiectului``; sunt in acord cu cele ale pct. 4.4.1 Cerinte obligatorii privind bugetul cererii de finantare, din Conditii specifice -Cerere de propuneri de proiecte nr. 173 ``Dezvoltarea economiei sociale`` -, care prevede ca ,,Procentul cheltuielilor de tip FEDR (maxim 15% din valoarea eligibila) se calculeaza la nivel de proiect``.

Rezulta, asadar, ca valoarea de referinta in raport de care urmeaza a se calcula procentul permis, aferent cheltuielilor FEDR, este valoarea totala eligibila validata a proiectului.

Aceasta din urma valoare, asa cum a fost definita de art. 3 alin. (6) din Contractul de finantare, se impune a fi avuta in vedere si din perspectiva art. 14 alin. ultim din Contract, care stabileste aplicarea prioritara a acestor dispozitii contractuale - art. 3 alin. (6) - in dauna prevederilor Anexelor contractului de finantare . Cu referire la aceasta interpretare, desi recurenta sustine ca aceasta ar fi contrara legii, Inalta Curte apreciaza ca sunt aplicabile considerentele expuse la pct. 1.3. de mai sus.

2. 1. Recurenta a sustinut ca prevederile art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, la care s-au facut referire in cuprinsul Deciziei nr. 5670/21.12.2016 nu sunt aplicabile in cauza, avand in vedere ca activitatea de constatare a neregulilor trebuia sa fie limitata, in cauza, la aspecte ulterioare incheierii contractului, legate de modul de implementare a proiectului.

Este insa de observat ca, dupa cum a retinut si prima instanta, acest argument din cuprinsul deciziei de solutionare a contestatiei nr. 5323/22.11.2016, nu poate conduce, per se, la nelegalitatea actului administrativ fiscal atacat, in conditiile in care, pct. 7.5. - Nereguli - din Ghidul solicitantului prevede ca ,,O neregula sau o frauda poate fi identificata atat pe parcursul cat si ulterior finalizarii implementarii proiectului.``. Mai mult, chiar art. 9 din Contractul de finantare prevede ca, constatarea neregulilor, stabilirea acestora si recuperarea sumelor platite necorespunzator se realizeaza conform prevederilor legale, respectiv O.U.G. nr. 66/2011 si ale H.G. nr. 875/2011.

Or, in raport de scopul activitatilor de constatare a neregulilor, de natura celor avute in vedere de art. 1 din O.U.G. nr. 66/2011, asa cum sunt definite de art. 2 alin. (1) lit. h), respectiv

,,activitatea de control/investigare desfasurata de autoritatile competente ... in vederea stabilirii existentei unei nereguli``, este cert ca limitarile care pot fi aduse acestor activitati pot viza, potrivit economiei legii (in speta, ordonanta de urgenta), doar restrangeri temporale, de felul celei reglementate de art. 45 alin. (1), potrivit careia ,,Dreptul de a stabili creanta bugetara se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator datei de inchidere a programului, comunicata oficial de catre Comisia Europeana/donatorul public international prin emiterea declaratiei finale de inchidere, cu exceptia cazului in care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public international prevad un termen mai mare.``.

Asa fiind, nici sustinerea recurentei potrivit careia OIR POSDRU, prevalandu-se de propria turpitudine, a procedat la identificarea de nereguli (care trebuiau depistate cu ocazia verificarii si evaluarii proiectului si, nu ulterior, in etapa implementarii proiectului) nu poate fi retinuta, intrucat stabilirea neregulii a avut loc in conditiile nerespectarii de catre reclamanta a legislatiei comunitare si nationale in materie, prin calcularea unor plafoane maximale nelegale.

2.2. In ceea ce priveste pretinsa aplicare gresita a legii de catre instanta de fond - art. 3 alin. (1), respectiv a art. 20 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011 - Inalta Curte retine urmatoarele:

In primul rand este de remarcat ca prima instanta a apreciat ca autoritatea cu competente in gestionarea fondurilor europene nu a avut calitatea de beneficiar - ipoteza prevazuta de art. 20 alin. (1) lit. a) din ordonanta - si nici nu au fost indicate circumstantele in care ar fi putut deveni debitor - ipoteza prevazuta de art. 20 alin. (1) lit. b) din ordonanta; astfel ca nu este vorba despre nicio fractura logica a rationamentului primei instante, care a facut aceste scurte aprecieri asupra celor doua situatii imaginate de catre legiuitor.

In raport de prevederile art. 20 alin. (1) din ordonanta - ,,In cazul in care structura de control este organizata in interiorul autoritatii cu competente in gestionarea fondurilor europene, atunci aceasta este incompatibila in ceea ce priveste constatarea neregulilor si stabilirea creantelor bugetare`` (subl. ns.) - este de remarcat ca textul de lege precitat are in vedere strict situatia in care structura de control face parte din autoritatea cu competente in gestionarea fondurilor europene; si nicidecum situatia din prezenta cauza, cand se reclama nulitatea procesului verbal pentru ca autoritatea ar fi evaluat eronat proiectul, pe de o parte, si, ar fi constatat si existenta neregulii, pe de alta parte .

Dupa cum a aratat si parata prin intampinare, reclamanta este in eroare cu privire la interpretarea acestui text de lege - art. 20 alin. (1) din ordonanta - pentru ca, in speta, nu este de vorba incompatibilitatea paratei, prin prisma actiunii/inactiunii structurii sale de control asupra reclamantei ci, despre apartenenta structurii de control la autoritatea cu competente in gestionarea fondurilor europene.

3. In ceea ce priveste sustinerea recurentei potrivit careia parata, prin conduita sa, ar fi incalcat principiul securitatii raporturilor juridice, reglementat de art. 1 alin. (5) din Constitutie, Inalta Curte apreciaza ca nici acest motiv de nelegalitate nu este intemeiat.

Principiul securitatii juridice/stabilitatii raporturilor juridice este in stransa legatura cu

,,incertitudinea - fie ea legislativa, administrativa sau rezultand din practici aplicate de autoritati - este un factor important de luat in seama la evaluarea conduitei statului`` (A� 26, Cauza Tudor Tudor impotriva Romaniei), cu faptul ca ``lipsa unei coerente legislative si jurisprudenta contradictorie [a��] au creat un climat general de insecuritate juridica`` ((A� 27); insa potrivit statuarilor C.J.U.E., ``legislatia comunitara trebuie sa fie certa si aplicarea acesteia sa fie previzibila pentru persoanele carora le este adresata. Aceasta cerinta de certitudine juridica trebuie sa fie respectata cu atat mai strict in cazul normelor care pot genera consecinte financiare, astfel incat persoanele vizate sa cunoasca cu exactitate intinderea obligatiilor impuse asupra lor`` (A�. 18 din Hotararea din 15 decembrie 1987, Irlanda/Comisia, 325/85).

Insa, in materia fondurilor europene, dupa cum rezulta si din preambulul O.U.G. nr.

66/2011 (adoptarea unor masuri de sprijin pentru asigurarea unei bune gestiuni financiare a fondurilor europene), este certa incidenta principiului bunei gestiuni financiare, expres reglementat atat in Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene (``TFUE``), cat si in

Regulamentul (UE) Nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al

Uniunii si de abrogare a Regulamentului (UE) Nr. 1605/2002 (``Regulamentul (UE) nr. 966/2012``).

Astfel, Regulamentul (UE) nr. 966/2012 stabileste ca principiul bunei gestiuni financiare, presupune obligatia statelor membre de a utiliza creditele in conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, si anume in conformitate cu principiile economiei, eficientei si eficacitatii: principiul economiei prevede ca resursele utilizate sa fie puse la dispozitie in timp util, in cantitatea si la calitatea adecvate si la cel mai bun pret, principiul eficientei priveste raportul optim intre resursele utilizate si rezultatele obtinute, in timp ce principiul eficacitatii priveste indeplinirea obiectivelor specifice stabilite si obtinerea rezultatelor scontate.

Asadar, din aceasta perspectiva, nu se poate sustine, cu suficient temei, o pretinsa incertitudine/incoerenta in reglementarea materie fondurilor europene si, cu atat mai putin, o lipsa de previzibilitate a conduitei statului, dupa cum se desprinde aceasta din actele normative aplicabile in materie sau din clauzele contractului de finantare insusit de catre reclamanta.

De altfel, tocmai specificul mecanismului de absorbtie a fondurilor externe nerambursabile presupune, dupa cum a retinut si prima instanta, ca ,,responsabilitatea pentru implementarea proiectului apartine exclusiv beneficiarului, ca neregulile pot fi sanctionate pe toata durata implementarii proiectului si ulterior, in interiorul termenului de prescriptie, ca eligibilitatea cheltuielilor este conditionata nu numai de respectarea prevederilor contractuale contractului de finantare dar si a diverse acte normative ce reglementeaza domeniul specific in care este incheiat contractul, ghidul solicitantului si alte dispozitii legale.``.

Asadar, pretinsa incalcare a principiului stabilitatii raporturilor juridice nu a fost probata, in cauza, prin prisma considerentelor precedente, intrucat prioritatea respectarii principiului bunei gestiuni financiare, este de netagaduit.

3. Temeiul legal al solutiei adoptate in recurs

Fata de aceste considerente, nefiind intrunite criticile invocate prin motivele de recurs, in temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) teza a II-a Cod procedura civila, coroborate cu cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul formulat in cauza a fost respins ca nefondat, iar hotararea atacata a fost pastrata ca legala si temeinica.