Simplul fapt ca in speta a fost formulat si un capat de cerere accesoriu avand ca obiect plata cheltuielilor de judecata nu justifica calitatea procesual pasiva a unitatii administrativ teritoriale, asa cum eronat sustine recurenta, intrucat acest capat de cerere este strans legat de aspectul culpei procesuale, aspect care nu ar putea fi circumscris decat emitentului actului.
Regula generala care se desprinde din ansamblul reglementarii in materie (a se vedea art. 2 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, forma in vigoare la data evenimentelor), este aceea ca permisiunea de edificare se acorda de autoritatile publice locale cu respectarea prevederilor legii si a documentatiilor de urbanism aprobate, in vigoare la nivelul localitatii. Modificarea oricaror parametri urbanistici prestabiliti nu poate avea loc decat prin aprobarea unei alte documentatii de urbanism, conform art. 32 alin. 5 din Legea nr. 350/2001. Parametrii in privinta caror se poate deroga sunt expres identificati de legiuitor prin raportare la fiecare documentatie de urbanism subsecventa PUG. Functionalitatea zonei nu poate fi modificata decat prin PUZ, aspect ce reiese cu claritate din prevederile art. 32 alin. 5.
Preexistenta acestor locuinte, intr-o zona cu o alta functionalitate permisa si interdictie de edificare conform PUG, semnifica de fapt recunoasterea nerespectarii, inca din trecut, de autoritatea executiva locala a unui act administrativ normativ aflat in vigoare, in sensul aprobarii sau tolerarii de catre aceasta a edificarii peste limitele acestuia. In acest context, aprobarea noii locuinte a paratilor nu apare decat ca o perpetuare a nerespectarii propriului PUG si a aprobarii de catre autoritatea executiva locala a schimbarii functionalitatii zonei printr-un act administrativ individual (AC) in contextul in care manifestarea de vointa a autoritatii administrative locale deliberative exprimata prin PUG-ul aprobat si a carui valabilitate a fost prelungita chiar in 2016, era in sensul posibilitatii aprobarii unor modificari exclusiv printr-o alta hotarare de consiliul local si doar subsumate functionalitatii agricole.
Temeiul legal in virtutea caruia autoritatea publica locala executiva era obligata sa stipuleze in CU emis paratilor necesitatea obtinerii avizului AACR pentru orice fel de constructie edificata pe terenul aflat in culoarul de zbor (zona I conform propriilor reglementari incluse in PUG) este consacrat de prevederile Ordinului nr. 735/2015. In verificarea AACR cu privire la obstacolele aflate in zona servitutilor aeronautice (efectuata tocmai in procesul de avizare) nu doar inaltimea acestora este importanta, ci si aspectele tehnice referitoare la materialele folosite, orientare, functionalitate, intrucat relevanta din perspectiva aeronautica este si compatibilitatea radioelectrica. Prevederile servitutilor aeronautice generice sunt direct aplicabile, decurg din prevederile legale precitate si nu sunt subsumate niciunei alte reglementari urbanistice subsecvente/concurente. In acest context, amplele aparari ale paratilor axate pe absenta sau nelegalitatea extinderii pistei vechi/edificarii unei piste noi a aeroportului sunt pur si simplu nerelevante.
Impunerea obtinerii, prealabil edificarii oricarei constructii pe terenul in discutie, a unui aviz emis de AACR se circumscrie limitelor constitutionale ale exercitarii dreptului de proprietate de vreme ce acest drept nu este unul absolut, insasi prevederile art. 44 alin. 7 din Constitutie .
Prin sentinta civila nr. 1680/2018 Tribunalul Iasi a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata AA, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei comuna A. prin Primar, invocata din oficiu, si a respins actiunea formulata de reclamanta RA Aeroportul, in contradictoriu cu paratii Primarul com. A., AA si BB ca neintemeiata. A fost obligata reclamanta sa plateasca paratei AA suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata . Totodata, a fost respinsa ca nedovedita cererea paratilor Primarul com. A. si comuna A. prin Primar privind acordarea cheltuielilor de judecata .
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamanta.
In motivarea caii de atac aceasta a aratat ca sentinta a fost pronuntata cu interpretarea si aplicarea eronata a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevazut de art. 488 pct. 8 C.proc.civ., sentinta nu cuprinde analiza tuturor motivelor de nelegalitate invocate in actiune si, in mod eronat, a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei Comuna A.
A argumentat recurenta faptul ca UAT A. are calitate procesual pasiva avand in vedere faptul ca aceasta este titulara drepturilor si obligatiilor care decurg din lege, in cauza fiind formulat si un capat de cerere avand ca obiect plata cheltuielilor de judecata .
In mod eronat prima instanta nu a observat ca la baza solicitarii sale de anulare a AC au stat doua argumente, respectiv incalcarea prevederilor legale in vigoare la data emiterii sale, respectiv a PUG A. precum si absenta avizului AACR. In mod eronat prima instanta a analizat un singur motiv, respectiv necesitatea sau nu a avizului AACR. Din plansa PUG reiese cu claritate, a aratat recurenta, faptul ca terenul paratilor se afla in zona A care este una hasurata si contine o interdictie de edificare. Totodata, in opinia recurentei, in speta se impunea a se observa faptul ca, data fiind amplasarea parcelei de teren pe care paratii au dorit edificarea, respectiv in zona culoarului de zbor, se impunea cu necesitatea avizul autoritatii de resort in domeniul sigurantei aeronautice, respectiv a AACR.
In mod eronat prima instanta a statuat ca obiectivul indicat in AC intra sub incidenta exceptiei reglementate de RLU aferent PUG A., intrucat exceptia prevazuta de acesta nu este mentionata in OG nr. 29/1997 si nici in Ordinul nr. 735/2015. Cat timp, in baza acestor ultime prevederi legale, este interzisa amplasarea de obstacole care sa depaseasca ca inaltime planul de panta de 2% cu centrul in originea pistei de decolare, este clar ca exceptia prevazuta in PUG A. referitoare la constructiile cu destinatia de locuinta P+1E nu se aplica in cazul celor amplasate in zona culoarului de zbor . Exceptiile de la regula obtinerii avizului AACR pentru toate constructiile ce urmeaza a fi amplasate in zona supusa servitutilor aeronautice nu sunt reglementate de legislatia in vigoare la data adoptarii acestora si nici nu sunt avizate de AACR, acest aspect fiind cunoscut si de emitentul actului.
A mai adaugat recurenta si faptul ca instanta a constatat in mod nelegal si fara nicio proba faptul ca un regim al constructiei cu H max. de 6 m, pentru care s-a emis autorizatia de construire, ar fi sub parametri conditiilor de avizare indicati de art. 4.3.1.1 din Ordinul nr. 735/2015, neimpunandu-se avizul AACR.
In mod eronat a retinut instanta faptul ca Primarul com. A. ar fi indreptatit in temeiul art. 32 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 350/2001 sa emita AC fara PUZ, in contextul in care a preluat pur si simplu afirmatiile paratului fara a observa ca ele nu se verifica.
Prima instanta face aprecieri straine de fondul cauzei, axandu-si motivarea pe corespondenta purtata intre reclamanta si Primarul com. A., desi obiectul actiunii era anularea AC si a CU aferent. Extinderea noii piste a aeroportului si lipsa unui PUZ aprobat sau a unui studiu de obstacolare nu au nicio legatura cu fondul cauzei, a subliniat reclamanta-recurenta. Conform prevederilor legale in vigoare la data extinderii noii piste, respectiv conform Ordinului nr. 118/2003, obligatia actualizarii PUG, respectiv a includerii zonelor de servitute in PUZ si ulterior PUG, revine in exclusivitate autoritatii locale.
Totodata, a mai aratat recurenta, prima instanta a analizat eronat actiunea doar prin prisma prevederilor art. 5.6 din Ordinul nr. 735/2015, articolul vizand doar servitutile aeronautice specifice in contextul in care in cauza a fost adusa in discutie nerespectarea servitutilor aeronautice generale.
Parata intimata AA a depus intampinare la data de 7 ianuarie 2019 prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca sentinta pronuntata este una legala si temeinica.
Primarul com. A. si Comuna A. au depus intampinare la data de 15 ianuarie 2019 prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterand apararile formulate in fata instantei de fond .
Analizand prezentul recurs prin prisma motivelor de nelegalitate invocate si care se subsumeaza prevederilor art. 488 pct. 6 si 8 C.proc.civ., Curtea a retinut:
Cu privire la motivul de recurs prevazut de dispozitiile art. 488 pct. 6 C.proc.civ., Curtea a retinut ca nu este fondat, intrucat criticile recurentei tin mai degraba de modalitatea in care prima instanta a dat relevanta unor argumente si nu de tehnica elaborarii considerentelor sentintei criticate.
Se remarca faptul ca instanta de prima jurisdictie a raspuns motivat la toate capetele de cerere ale reclamantei, neexistand contradictii intre considerentele redactate. Sentinta indeplineste exigentele art. 425 C.proc.civ., intrucat judecatorul fondului a expus in mod clar si logic argumentele care i-au fundamentat solutia adoptata. Contrar aprecierilor reclamantei recurente, prima instanta s-a raportat in considerentele sale la ambele motive de nelegalitate invocate in cauza, apreciind judecatorul fondului faptul ca actele contestate respecta documentatia de urbanism emisa la nivel local. Justetea acestei concluzii urmeaza a fi analizata in baza prevederilor art. 488 pct. 8 C.proc.civ.
Critica recurentei, in sensul ca prima instanta a retinut in cuprinsul sentintei argumentele prezentate de paratul Primarul Comunei A. referitoare la absenta unor avize, studii si documentatii de urbanism aferente noii piste in ciuda faptului ca acestea nu sunt relevante in speta, fiind practic straine de obiectul judecatii, nu poate fundamenta motivul de casare prevazut de art. 488 pct. 6 C.proc.civ.
Pe de o parte, a retinut Curtea ca din redactarea pct. 6 precitat reiese ca numai in ipoteza in care considerentele sentintei sunt in totalitate straine de natura cauzei poate deveni incident acest motiv de casare, strecurarea unor considerente straine cauzei pe langa cele adecvate si pertinente neputand conduce la casarea sentintei judecatoresti. Or, in speta, nu se poate vorbi de o motivare integrala, straina de obiectul investirii.
Pe de alta parte, argumentele retinute de prima instanta referitoare la apararile autoritatii axate pe nelegalitatea comportamentului reclamantei in edificarea propriei piste nu pot fi apreciate ca fiind de plano straine de natura pricinii ci, ele fac parte din propriul rationament al primei instante si au condus la solutia adoptata. Or, pertinenta si relevanta acestora se circumscriu motivului de casare prevazut de art. 488 pct. 8 C.proc.civ. neputand fi tratate din perspectiva tehnicii de elaborare a considerentelor.
In ceea ce priveste critica recurentei reclamante referitoare la modalitatea in care prima instanta a transat exceptia lipsei calitatii procesual pasive a UAT Comuna A., Curtea a apreciat ca acest motiv de nelegalitate se incadreaza in prevederile art. 488 pct. 8 C.proc.civ. si este nefondat.
Fata de prevederile art. 36 C.proc.civ. raportat la art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, intr-un litigiu de contencios administrativ, calitatea procesual pasiva apartine emitentului actului administrativ contestat, respectiv autoritatii publice care a actionat in regim de putere publica pentru satisfacerea unui interes public legitim iar, nu statului sau unitatii administrativ teritoriale.
Logica mecanismului juridic deriva din prevederea constitutionala a art. 52 care statueaza, la acest nivel, dreptul persoanei vatamate de o ``autoritate publica``, precum si din faptul ca ceea ce se verifica intr-un astfel de litigiu este manifestarea de vointa (in forma sa tipica sau asimilata) a organului inzestrat cu o anumita competenta administrativa (constand in suma de atributii conferite unei entitati in organizarea executarii si executarea in concret a legii pentru indeplinirea interesului public) si care actioneaza in regim de putere publica.
In speta, emitentul autorizatiei de construire nr. xx/2017 si a certificatului de urbanism aferent nr. yy/2017 este Primarul Com A., autoritate executiva locala in acceptiunea art. 1 alin. 2 lit. e) rap la art. 23 din Legea nr. 215/2001 in forma in vigoare la data emiterii actelor, singura in masura sa raspunda in fata instantei cu privire la legalitatea actelor intocmite.
Unitatea administrativ teritoriala Com A. nu este o autoritate publica, ci o persoana juridica de drept public, asa cum statueaza prevederile art. 21 din acelasi act normativ.
In ceea ce priveste modalitatea de interpretare si aplicare de prima instanta a normelor de drept material referitoare la principiul ierarhiei actelor administrative, respectiv a prevederilor art. 1 alin. 5 din Constitutie raportat la art. 1 alin. 2 si art. 2 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, in forma in vigoare la data emiterii actelor contestate, Curtea a retinut caracterul fondat al acestui motiv de casare subsumat prevederilor art. 488 pct. 8 C.proc.civ.
A retinut instanta ca, pe calea prezentului demers judiciar, reclamanta RA Aeroportul a solicitat anularea certificatului de urbanism nr. yy din 3 martie 2017 (CU) si a autorizatiei de construire nr. xx/26 aprilie 2017 (AC) prin care primarul com A. a autorizat in favoarea paratilor AA si BB edificarea pe terenul proprietate personala cu numar cadastral 64942, in suprafata de 641 mp, a unui imobil cu destinatia de locuinta individuala, compus dintr-un singur nivel (P), cu H max. 6 m, POT 16,19 % si CUT 0,16.
Motivele de nelegalitate ale celor doua acte, invocate de reclamanta recurenta, se refera pe de o parte la nerespectarea prevederilor don PUG A. in sensul imposibilitatii edificarii unei locuinte intr-o zona cu functionalitate exclusiv agricola si fara elaborarea unui PUZ iar, pe de alta parte, absenta obtinerii unui aviz in vederea edificarii de la AACR dat fiind faptul ca terenul se afla in zona I de protectie fata de aeroport .
Prima instanta a apreciat ca fiind nefondate ambele argumente de nelegalitate, statuand, in esenta, faptul ca PUG A. a fost respectat intrucat, in privinta edificarii unei locuinte cu un singur nivel, este aplicabila situatia de exceptie inclusa in aceasta documentatie de urbanism si care exclude acest tip de constructii de la cerinta avizarii. S-a expus pe larg in cuprinsul sentintei recurate faptul ca reclamanta recurenta nu poate pretinde respectarea vreunei servituti aeronautice in contextul in care nu a definit si identificat in concret prin propria documentatie de urbanism si studiu de obstacolare aceste limite.
Cu titlu de principiu, Curtea a amintit ca regula generala care se desprinde din ansamblul reglementarii in materie (a se vedea art. 2 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, forma in vigoare la data evenimentelor), este aceea ca permisiunea de edificare se acorda de autoritatile publice locale cu respectarea prevederilor legii si a documentatiilor de urbanism aprobate, in vigoare la nivelul localitatii.
Cu alte cuvinte, orice solicitare a particularilor se analizeaza prin raportare la parametri tehnici aprobati prin aceste documentatii. Modificarea oricaror parametri urbanistici prestabiliti nu poate avea loc decat prin aprobarea unei alte documentatii de urbanism, conform art. 32 alin. 5 din Legea nr. 350/2001. Parametrii in privinta caror se poate deroga sunt expres identificati de legiuitor prin raportare la fiecare documentatie de urbanism subsecventa PUG.
Astfel, Planul urbanistic general al localitatii si Regulamentul aferent reprezinta instrumentul principal de planificare a utilizarii terenurilor si ocuparii acestora. Subsecvent, Planul Urbanistic Zonal are un caracter de reglementare specifica. Acesta ar trebui sa studieze o ``zona functionala`` din cadrul UTR-urilor si nu doar o ``parcela`` a investitorului interesat, respectiv sa asigure corelarea functionala, economica, arhitecturala a acesteia cu PUG si, eventual, sa aprobe indicatori urbanistici derogatori de la documentatia de urbanism locala generala. A subliniat instanta faptul ca functionalitatea zonei nu poate fi modificata decat prin PUZ, aspect ce reiese cu claritate din prevederile art. 32 alin. 5 precitat. In fine, Planurile urbanistice de detaliu au menirea de a studia o parcela, respectiv de a stabili, la nivelul acesteia derogari de la RLU doar in privinta retragerilor fata de limitele laterale si posterioare, accesul auto-pietonal sau conformarea arhitectural-volumetrica.
Retine Curtea ca la nivelul UAT A., inca din anul 2001, a fost elaborat Planul urbanistic General si Regulamentul aferent. Documentatia de urbanism a fost aprobata prin HCL zz/2001 si valabilitatea sa a fost succesiv prelungita, prevederile fiind in vigoare la data emiterii CU si AC aflate in discutie.
Prin urmare, se impunea ca la data solutionarii cererii de edificare din partea paratilor persoane fizice, Primarul Com A. sa raporteze aceasta solicitare conditiilor si parametrilor prevazuti in aceasta documentatie .
Pozitionarea concreta a terenului in cauza si care determina finalmente regimul sau urbanistic reiese din cuprinsul CU emis.
Astfel, din continutul CU nr. 33/2017 reiese ca terenul proprietatea paratilor AA si BB se afla situat in UTR 11.
A observat Curtea ca potrivit manifestarii de vointa a autoritatii locale deliberative exprimate prin HCL zz/2001 si mentinute si actualmente in vigoare, singura functiune permisa a acestei zone este cea agricola. Aspectul reiese din continutul descriptiv al UTR 11 (``Functiuni propuse: mentinerea functiunilor existente si amplasarea de noi unitati de acest profil``) coroborat cu mentiunile din PUG de la Zona unitatilor agricole pct. II Utilizare functionala 1. Utilizari permise: ``in exclusivitate unitati de productie agricola, servicii pentru agricultura in zonele existente sau pentru cele posibil a se infiinta.`` Se mai mentioneaza la aceasta Zona faptul ca utilizarile permise, cu conditii, sunt cele referitoare la microferme zootehnice precum si faptul ca exista interdictii permanente de construire.
Din plansa aferenta RLU coroborata cu plansa aferenta CU nr. yy/2017 anexata la dosarul de fond reiese cu claritate ca terenul proprietatea paratilor se situeaza in zona A care este zona unitatilor agricole si a serviciilor pentru agricultura, fiind si hasurata, aspect care semnifica, tot potrivit acestui RLU, faptul ca intreaga zona este supusa unei interdictii de construire.
Din lectura integrala a PUG A., respectiv din analizele prealabile elaborarii acestei documentatii de urbanism, la nivelul anului 1998, reiese si logica instituirii pentru Zona unitatilor agricole situata in partea de SE a comunei A. a interdictiei de edificare a unor locuinte. Amplasarea in aceasta zona doar a unor unitati care sa corespunda functionalitatii agricole deriva de fapt din preexistenta Aeroportului I., respectiv din restrictiile impuse de Decretul nr. 95/1979, in vigoare la data elaborarii acestei documentatii. Conform art. 10 din acest act normativ: ``Pentru asigurarea securitatii depline a zborurilor aeronavelor in fazele de apropiere si de decolare-aterizare, in cuprinsul zonelor de siguranta prevazute la art. 6 lit. b) - f) este interzisa amplasarea de lucrari, constructii sau instalatii care, prin natura lor sau datorita procesului de functionare, pot periclita securitatea zborurilor, cum sunt: obiective care produc fum sau ceata artificiala, substante nocive, corozive, radioactive sau rau mirositoare; sisteme de iluminat care pot produce ``orbirea`` echipajelor sau pot determina confuzii in identificarea sistemului de balizare a pistei de decolare-aterizare ori a dispozitivului luminos de apropiere; surse de energie electrica producatoare de perturbatii in instalatii de protectie a navigatiei aeriene; obiective care sa favorizeze inmultirea pasarilor calatoare, cum ar fi unitati de morarit, silozuri, depozite, magazii, decantoare si altele asemenea.``
Chestiunea mentinerii sau nu in vigoare actualmente (sau la data emiterii CU si AC) a Decretului nr. 95/1979 nu are de fapt nicio relevanta in speta, intrucat principiul ierarhiei legislative si al obligativitatii actelor administrative impun oricum ca legalitatea actelor administrative individuale (AC) sa fie raportata la HCL zz/2001 care, prin vointa autoritatii locale deliberative, si-a mentinut indubitabil valabilitatea pana in 2017 (data emiterii CU si AC), neexistand vreo preocupare la nivelul emitentului actului de actualizare a acestei documentatii prin raportare la evolutiile legislative de la nivel superior. Dimpotriva, in mod succesiv, valabilitatea PUG-ului din 2001 a fost expres prelungita prin HCL-uri aprobate periodic: HCL nr. 34/2001, HCL nr. 1/2013, HCL nr. 9/2016.
In aceasta ordine de idei, se retine ca Regulamentul la nivelul UTR 11 stipuleaza urmatoarele: ``Functiuni existente: ferma ``P.`` - crestere animale, sectia ``X`` - Holboca, terenuri agricole. Functiuni propuse: mentinerea functiunilor existente si amplasarea de noi unitati de acest profil. Reglementari: avand in vedere ca amplasamentul se afla in zona I a zonei de aerodrom a aeroportului Iasi - se vor respecta prevederile Decretului nr.
95/1979 care interzice amplasarea in culoarul de zbor a obiectivelor care pot periclita siguranta zborului prin producere de ceata fum, substante nocive (...), existenta unor sisteme de iluminat care produc orbirea echipajelor sau confuzii de identificare balizare, surse electrice care produc perturbatii in functionarea statiilor de protectie a navigatiei aeriene, obiecte care sa favorizeze inmultirea pasarilor calatoare (...). In consecinta, pentru toate obiectivele amplasate in aceasta zona se va cere aviz de la Aeroportul Iasi. Orice obiectiv nou amplasat va avea la baza un proiect faza PUZ.``
Cu titlu de principiu, Curtea a subliniat ca, odata adoptat, actul administrativ (fie normativ sau individual) este obligatoriu atat pentru particulari cat si pentru administratie (``patere regulam quam fecisti`` - regula trebuie respectata chiar asa cum a fost ea facuta). In masura in care emitentul insusi apreciaza ca actul nu mai raspunde nevoilor unei bune administrari sau nu mai este actualitate, are la dispozitie institutia revocarii, abrogarii, modificarii, suspendarii sale, desigur, cu respectarea, pentru fiecare din ele, a conditiilor specifice.
Prin urmare, a retinut Curtea ca permisiunea amplasarii pe terenul proprietatea paratilor AA si BB a unei constructii cu destinatia de locuinta contravine documentatiei de urbanism in vigoare la nivelul com. A. din perspectiva functionalitatii permise a zonei si din perspectiva interdictiei de edificare in absenta unui PUZ. Ambele conditionalitati deriva direct din PUG A. si se raporteaza la UTR 11 in care este amplasat terenul in cauza.
Apararea Primarului com. A. conform careia nu se impunea elaborarea unui PUZ intrucat in speta ar fi incidente prevederile art. 32 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 350/2001 nu este fondata.
Ab initio, Curtea a subliniat ca, in speta, conditia elaborarii unui PUZ deriva eminamente din continutul PUG-ului, ca act administrativ normativ care releva manifestarea expresa de vointa a Consiliului Local A. de a impune investitorului ca un astfel de demers urbanistic pentru intreaga Zona A sa fie analizat la acest nivel, si nu din ansamblul prevederilor Legii nr. 350/2001, pentru a face aplicabila norma de care se prevaleaza Primarul com. A.
A retinut Curtea ca prevederea legala citata a fost introdusa in Legea nr. 350/2001 prin OUG nr. 7/2011 aprobata cu modificari prin Legea nr. 190/2013 si s-a subsumat scopului declarat al legiuitorului, respectiv ``necesitatea asigurarii conditiilor legislative si institutionale pentru asigurarea dezvoltarii durabile, coerente si integrate a teritoriului national (a��) reducerii drastice a practicilor urbanismului derogatoriu, practici care au dus la un proces de transformare interna incoerenta a localitatilor si de extindere necontrolata ce a determinat disfunctii si costuri uneori imposibil de suportat pentru comunitatile locale.``
Citita din aceasta perspectiva, norma este menita sa previna derogari urbanistice multiple si sa uniformizeze o anumita zona urbanistica, la nivelul de inaltime a cladirilor preexistente, in masura alinierii la acelasi front.
Or, in contextul in care modificarea legislativa a fost menita tocmai sa previna derogarile multiple, textul nu poate fi interpretat in sensul urmarit de paratul-intimat, respectiv contra unei interdictii exprese de edificare si a unei functionalitati limitate, prevazute in PUG.
Reiese din cuprinsul neechivoc al textului de lege ca derogarea se aplica exclusiv in privinta unui singur indicator urbanistic, respectiv H maxim si nu poate fi extrapolata la ceilalti parametri a caror modificare poate fi operata exclusiv prin PUZ (functionalitatea zonei fiind relevanta in speta).
In subsidiar, a mai retinut instanta ca in cauza nu este intrunita nici macar conditia premisa prevazuta de textul de lege. Premisa frontului preexistent de locuinte in zona, respectiv a unor cladiri adiacente cu aceeasi inaltime cu cea solicitata, nu este dovedita cu nicio proba concludenta. Plansele anexate la dosarul de fond sunt simple extrase din harti Google, nereiesind data capturii imaginilor, functionalitatea celor cateva cladiri din zona, inaltimea acestora. Nu este detaliata si nici probata modalitatea de edificare a acestor cladiri, perioada si temeiul legal al sistematizarii acestei zone, cu includerea unui drum de acces. Toate aceste elemente apar ca fiind relevante in contextul in care continutul plansei aferente CU, emis in speta si care denota aplicarea PUG A. (a carui valabilitate a fost prelungita in 2016, chiar cu un an inaintea depunerii de catre paratii persoane fizice a cererii de emitere a unui CU) nu le mentioneaza.
In fapt, cu privire la acest argument de nelegalitate, autoritatea a incercat sa se prevaleze de o situatie preexistenta, apreciind ca pentru terenul in cauza nu s-ar mai fi impus elaborarea vreunui PUZ in contextul in care ``au existat numeroase sesizari ale locuitorilor referitoare la mirosul degajat de unitatile agricole existente``, iar in zona preexistau locuinte chiar cu un regim de inaltime superior celui aprobat in speta. Or, din punctul de vedere al Curtii, se impunea observarea faptului ca preexistenta acestor locuinte, intr-o zona cu o alta functionalitate permisa si interdictie de edificare conform PUG, semnifica de fapt recunoasterea nerespectarii, inca din trecut, de catre autoritatea executiva locala a unui act administrativ normativ aflat in vigoare, in sensul aprobarii sau tolerarii de catre aceasta a edificarii peste limitele acestuia.
In acest context, aprobarea noii locuinte a paratilor nu apare decat ca o perpetuare a nerespectarii propriului PUG si a aprobarii de catre autoritatea executiva locala a schimbarii functionalitatii zonei printr-un act administrativ individual (AC) in contextul in care manifestarea de vointa a autoritatii administrative locale deliberative exprimata prin PUG-ul aprobat si a carui valabilitate a fost prelungita chiar in 2016, era in sensul posibilitatii aprobarii unor modificari exclusiv printr-o alta hotarare de consiliul local si doar subsumate functionalitatii agricole.
Nefondata este si apararea paratului Primarului com. A. raportata la prevederile art. 23 din Legea nr. 50/1991, in redactarea in vigoare la data emiterii CU, conform carora: ``Intravilanul localitatilor se stabileste prin planurile generale de urbanism - PUG -, aprobate potrivit legii. Ulterior aprobarii Planului General de Urbanism - PUG - pot fi introduse in intravilanul localitatilor si unele terenuri din extravilan, numai in conditii temeinic fundamentate pe baza de planuri urbanistice zonale - PUZ -, aprobate potrivit legii. Terenurile destinate construirii, evidentiate in intravilan, se scot din circuitul agricol, definitiv, prin autorizatia de construire.``
In speta, terenul este unul agricol intravilan conform CU, iar scoaterea sa din circuitul agricol prin emiterea AC nu are nicio relevanta prin raportare la motivul de nelegalitate al acestui act retinut de instanta: functionalitatea zonei stabilita prin PUG nu permitea edificarea de locuinte.
Astfel, conform PUG A. pct. II. 4 Reguli de baza privind modul de ocupare al terenurilor la nivelul teritoriului comunei: ``Pe terenurile agricole din intravilan este permisa autorizarea tuturor categoriilor de constructii si amenajari specifice localitatilor cu respectarea zonificarii propuse si cu scoaterea din circuitul agricol. Se interzic temporar constructiile in intravilan in urmatoarele situatii: in zonele agricole incluse pana la realizarea unui PUZ sau plan de lotizare.``
Atat paratul Primarul com. A., cat si prima instanta au apreciat ca actele administrative emise sunt legale, intrucat in privinta terenului paratilor persoane fizice sunt aplicabile prevederile de exceptie stipulate in PUG A. conform carora: ``Pentru toate obiectivele ce se vor amplasa in aceste doua sate (A. si D.), in portiunile cuprinse in zonele de siguranta a aeroportului (exceptand constructia de case P, P+1E) se va cere avizul de la Aeroportul I.``
A observat Curtea ca aceasta concluzie se bazeaza pe o interpretare trunchiata si scoasa din context, a acestei prevederi a PUG.
O lectura integrala si coroborata a intregii documentatii de urbanism, puse la dispozitia instantei in faza recursului, clarifica scopul si limitele acestei prevederi.
Curtea a retinut ca aceasta exceptie este prevazuta la cap II al PUG care reglementeaza ``Reguli de baza privind modul de ocupare al terenurilor la nivelul teritoriului comunei``, fiind indubitabil norme cu caracter general, aplicabile doar in mod coroborat cu prevederile specifice, aferente fiecarei Zone si subzone functionale, fiecarui UTR, respectiv doar in ipoteza in care insasi edificarea unei locuinte este admisibila conform aceluiasi PUG.
Or, asa cum s-a detaliat anterior, pentru UTR 11 inclus in Zona unitatilor agricole
(A) exista reglementari specifice care se impun a fi aplicate cu prioritate si care pur si simplu interzic o alta functionalitate a zonei decat agricola.
Cu titlu de exemplu, a retinut Curtea ca in UTR 5 care se afla tot in zona I de siguranta a aeroportului (ca si UTR 11), edificarea de locuinte face parte din functionalitatea zonei, regimul de inaltime P, P+IE fiind permis .
Prin urmare, prevederea de care se prevaleaza autoritatea locala este una neincidenta in speta fata de prevederile specifice referitoare la functionalitate in UTR 11.
Totodata, pentru toate obiectivele amplasate in aceasta zona se va cere avizul AACR, conform specificatiilor exprese ale PUG A., aferente UTR 11 si citate anterior.
In consecinta, cel de al doilea motiv de nelegalitate al actelor administrative contestate in speta deriva din absenta solicitarii prin CU a obtinerii avizului AACR, aviz conform avand in vedere ca terenul fam. A este amplasat intr-o zona supusa servitutilor legale generale aeronautice. Obligatia impunerii obtinerii acestui aviz trebuia mentionata in CU eliberat beneficiarilor tocmai pentru a se verifica posibilitatea sau nu, in raport de interesul general al asigurarii sigurantei zborului, a limitelor in care se poate edifica.
Din inscrisurile anexate la dosarul de fond (plansa aferenta CU yy/2017 coroborat cu plansa aferenta PUG A.) reiese ca terenul paratilor este plasat in zona culoarului de zbor aferent aeroportului. Totodata, conform aceluiasi PUG, intreaga zona a UTR 11 se afla in zona I a aerodromului.
Temeiul legal in virtutea caruia autoritatea publica locala executiva era obligata sa stipuleze in CU emis paratilor necesitatea obtinerii avizului AACR pentru orice fel de constructie edificata pe terenul aflat in culoarul de zbor (zona I conform propriilor reglementari incluse in PUG) este consacrat de prevederile Ordinului 735/2015: ``3.3.5. In interesul sigurantei zborului, in cuprinsul zonelor precizate la pct. 3.3.3 alin. (1), sunt interzise fara avizul AACR: a) amplasarea, construirea si/sau instalarea de obiective noi (inclusiv constructii si echipamente/instalatii destinate activitatilor aeronautice); b) realizarea de constructii sau instalatii, precum si desfasurarea de activitati care, prin natura lor ori prin procesul de functionare, afecteaza sau pot afecta siguranta zborului (obiective care produc fum ori ceata artificiala, obiective care genereaza turbulente/curenti de aer, sisteme de iluminat care pot determina confuzii in identificarea dispozitivului luminos de apropiere si/sau a sistemului de balizare luminoasa a elementelor de infrastructura amenajate pentru decolarea-aterizarea aeronavelor (avioane, elicoptere); c) amplasarea si functionarea surselor de emisie care pot produce interferente sau perturbatii in functionarea mijloacelor CNS; d) amplasarea si exploatarea obiectivelor care atrag si favorizeaza concentrarea pasarilor sau animalelor salbatice (unitati de morarit, silozuri, culturi agricole neadecvate, depozite, magazii, gropi de gunoi, decantoare, iazuri piscicole/luciuri de apa rezultate in urma excavarilor controlate); e) orice alte obiective care afecteaza sau pot afecta siguranta zborului.``
Acestor prevederi li se alatura si cele de la art. 4.3.1. din acelasi act normativ: ``4.3.1. Corelat cu zonele de siguranta definite la pct. 3.3, in vecinatatea aerodromurilor pentru avioane se considera zonele de referinta cu urmatoarele caracteristici generale: 4.3.1.1. - (1) Zona I: suprafata trapezoidala inclinata (la fiecare capat al pistei, in prelungirea axului); baza mica a trapezului coincide cu marginea benzii pistei; simetrica fata de prelungirea axului pistei; evazare spre exterior: 15; extindere/distanta orizontala de la capatul benzii pistei, pe directia axului pistei: 8.500 m pana la 15.000 m, in functie de categoria operatiunilor de apropiere la aterizare; inaltimea bazei mari a trapezului la 8.500 m: +30,0 m fata de cota aerodromului 0,0 m (panta 1:285 de la marginea benzii pistei, spre exterior); pentru inaltimi in sectorul 8.500 m - 15.000 m: panta 1:50 de la cota de +30,0 m.
(2) Sunt necesare solicitarea si obtinerea avizului AACR pentru toate obstacolele din Zona I cu inaltimi egale sau mai mari decat cele mentionate.``
A reiterat Curtea ca plasarea constructiei paratilor persoane fizice in interiorul trapezului reglementat de lege, respectiv in zona I reiese chiar din recunoasterea implicita a autoritatii locale de vreme ce aceasta invoca in apararea sa prevederile urbanistice de exceptie care s-ar aplica in aceasta zona . Totodata, plasarea terenului in zona culoarului de zbor reiese si din plansa de reglementari aferenta PUG coroborat cu plansa aferenta CU emis in speta.
In acest context, implicitele calculele matematice efectuate de prima instanta in aplicarea textului anterior citat nu pot fi concludente. Mai mult, ele nu corespund nici chiar prevederilor acestuia, intrucat panta de urcare data de lege este de 1 la 258 (respectiv de un metru inaltime la fiecare 258 m lungime, cu plecare de la marginea benzii pistei), elevatia naturala a terenului pe care este amplasata constructia trebuie luata in considerare (a se vedea curbele de nivel aferente planului topografic anexat documentatiei tehnice care a stat la baza emiterii AC), iar distanta dintre imobilul in discutie si marginea pistei este de aprox. 1000 m (plansa depusa chiar de paratul Primarul com. A.).
Contrar aprecierilor paratilor, in verificarea AACR cu privire la obstacolele aflate in zona servitutilor aeronautice (efectuata tocmai in procesul de avizare) nu doar inaltimea acestora este importanta, ci si aspectele tehnice referitoare la materialele folosite, orientare, functionalitate, intrucat relevanta din perspectiva aeronautica este si compatibilitatea radioelectrica.
A retinut Curtea ca prevederile servitutilor aeronautice generice sunt direct aplicabile, decurg din prevederile legale precitate si nu sunt subsumate niciunei alte reglementari urbanistice subsecvente/concurente. In acest context, amplele aparari ale paratilor axate pe absenta sau nelegalitatea extinderii pistei vechi/edificarii unei piste noi a aeroportului sunt pur si simplu nerelevante. Nu se poate invoca faptul ca nu se putea identifica culoarul de zbor in absenta unui studiu de obstacolare in contextul in care in mod evident si neechivoc acest culoar era deja delimitat in PUG A., existand in cuprinsul acestuia multiple referiri urbanistice prin raportare la aceasta realitate obiectiva.
Noua pista a aeroportului nu si-a schimbat fundamental orientarea geografica, ci doar dimensiunea (a fost edificata o pista adiacenta celei vechi si cu o lungime mai mare) astfel incat acest aspect in sine nu poate conduce de plano la ignorarea servitutilor aeronautice generale care pur si simplu s-au perpetuat, respectiv extins, in contextul unei dimensiuni mai mari a pistei.
In speta, asa cum corect a identificat reclamanta recurenta, nu se afla in discutie necesitatea avizarii permisiunii de edificare a paratilor prin raportare la vreo servitute aeronautica specifica, doar aceasta din urma impunand predefinirea sa printr-un act al administratorului aerodromului (a se vedea art. 5.5 din Ordinul nr. 735/2015). Distinctiile dintre cele doua tipuri de servituti precum si faptul ca in speta cea incidenta este cea generica reies din lectura coroborata a prevederilor art. 1.4.1 pct. 33 si 34 cu art. 5.7 din Ordinul nr. 735/2015.
In acest context, trimiterea realizata de prima instanta la prevederile art. 5.6 din Ordinul nr. 735/2015 in sensul imputarii reclamantei recurente omisiunea respectarii acestora, apare ca fiind nepertinenta in contextul inaplicabilitatii de plano a acestor texte.
Subliniaza Curtea ca menirea avizarii prealabile a edificabilului de catre AACR este tocmai verificarea, in concret, de autoritatea de resort, a implicatiilor si limitelor servitutilor aeronautice cu privire la terenul in discutie.
Odata plasat terenul beneficiarilor in zona culoarului de zbor, obligatia autoritatii locale de a impune obtinerea avizului AACR in procedura de autorizare a oricaror lucrari care sa respecte functionalitatea permisa in UTR 11, era una previzibila si, dincolo de faptul ca era prevazuta chiar in propriul PUG, decurgea direct din lege, respectiv din prevederile art. 10 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 50/1991 in forma in vigoare la data emiterii CU coroborat cu prevederile anterior explicitate ale Ordinului nr. 735/2015.
Impunerea obtinerii, prealabil edificarii oricarei constructii pe terenul in discutie, a unui aviz emis de AACR se circumscrie limitelor constitutionale ale exercitarii dreptului de proprietate de vreme ce acest drept nu este unul absolut, insasi prevederile art. 44 alin. 7 din Constitutie stipuland faptul ca: ``Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.``
Ingradirea suferita de titularul dreptului de proprietate in exercitiul atributelor circumscrise acestuia este pe deplin justificata de necesitatea protectiei unui interes public major, respectiv acela de asigurare a sigurantei zborurilor.
In speta nu poate fi retinuta o putere de lucru judecat prin prisma solutiilor pronuntate in dosarele nr. 5327/99/2018 si 7749/99/2018 avand in vedere situarea diferita a terenului din prezentul litigiu fata de cele care au facut obiectul verificarilor instantelor in acele dosare. Imobilul in cauza este plasat in UTR 11, fiind supus reglementarilor urbanistice expuse pe larg anterior, iar terenurile lui XY si ale lui Z sunt situate in UTR 12.
In ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect obligarea Primarului Com. A. la emiterea autorizatiei de demolare a constructiei deja edificate cu incalcarea prevederilor legale, Curtea a retinut ca acesta apare ca fiind prematur fata de stadiul actual al procedurii judiciare.
In primul rand, a retinut instanta ca, similar edificarii, o autorizatie de demolare nu poate fi emisa in absenta unei documentatii tehnice care sa fundamenteze conditiile concrete in care se poate desfasura o astfel de operatiune . In acest sens, relevante sunt prevederile art. 8 din Legea nr. 50/1991 republicata: ``Demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea, partiala sau totala, a constructiilor si instalatiilor aferente constructiilor, a instalatiilor si utilajelor tehnologice, inclusiv elementele de constructii de sustinere a acestora, inchiderea de cariere si exploatari de suprafata si subterane, precum si a oricaror amenajari se fac numai pe baza autorizatiei de desfiintare obtinute in prealabil de la autoritatile prevazute la art. 4. Autorizatia de desfiintare se emite in aceleasi conditii ca si autorizatia de construire, in conformitate cu prevederile planurilor urbanistice si ale regulamentelor aferente acestora, potrivit legii, cu exceptiile prevazute la art. 11.``
Or, in absenta intocmirii unei astfel de documentatii, instanta de judecata nu poate dispune obligarea autoritatii competente direct la emiterea actului final de autoritate .
In al doilea rand, a retinut Curtea ca motivele de nelegalitate care au stat la baza anularii AC in temeiul careia a fost edificata casa sunt cele referitoare la nerespectarea functionalitatii zonei (astfel cum aceasta a fost stabilita prin PUG A.) si absenta solicitarii avizului in vederea edificarii, de la AACR. Ambele considerente tin de legalitatea actului administrativ prin raportare la principiul ierarhiei legilor si necesitatii protejarii interesului public aferent desfasurarii activitatii aeronautice. Or, in acest stadiu al procedurii nu poate fi speculat asupra continutului concret al avizului care se impune a fi emis de catre AACR.
In al treilea rand, subsidiar aspectelor anterior indicate, Curtea a retinut ca masura in sine a demolarii constructiei impune verificarea proportionalitatii acestei masuri, a limitelor in care aceasta ar putea fi dispusa in concret (pentru a putea respecta atat functionalitatea zonei, cat si limitele avizului AACR), precum si eventuala dezdaunare a constructorului care a edificat in baza unui act administrativ emis nelegal de autoritatea publica locala executiva. Or, in cadrul prezentului litigiu, anterior analizei specifice a AACR, astfel de considerente nu sunt de actualitate.
Fata de prevederile art. 488 pct. 8 C.proc.civ. rap la art. 20 din Legea nr. 554/2004 instanta a admis prezentul recurs si a casat in parte sentinta civila recurata.
Solutia pronuntata de instanta cu privire la calitatea procesual pasiva a paratului nu a facut obiectul vreunei critici astfel incat a cazut in puterea lucrului judecat ca efect al nerecurarii. Totodata, a fost mentinuta solutia primei instante cu privire la exceptia lipsei calitatii procesual pasive a UAT A., fata de considerentele de fapt si de drept expuse mai sus.
Aspecte practice privind Cercetarea disciplinara a salariatilor Sursa: MCP Cabinet avocati
Valoarea Tichetelor de masa in anul 2024 Sursa: MCP Cabinet avocati
Valoarea Tichetelor cadou in anul 2024 Sursa: MCP Cabinet avocati
OUG 127/2023 pentru modificarea si completarea unor acte normative, prorogarea unor termene, precum si unele masuri bugetare Ordonanta de urgenta 127/2023 pentru modificarea si completarea unor acte normative, prorogarea unor ...
OUG 128/2023 pentru unele masuri referitoare la salarizarea personalului din invatamant si alte sectoare de activitate bugetara Ordonanta de urgenta 128/2023 pentru unele masuri referitoare la salarizarea personalului din invata ...
Legea 414/2023 privind desfasurarea actiunilor in reprezentare pentru protectia intereselor colective ale consumatorilor Legea nr. 414/2023 privind desfasurarea actiunilor in reprezentare pentru protectia intereselor cole ...