Legea nr. 192/2006, privind medierea si organizarea profesiei de mediator

Vezi forma actualizata si consolidata in 2020, aici >>>>>>>

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1. - (1) Medierea reprezinta o modalitate facultativa de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate.

(2) Medierea se bazeaza pe increderea pe care partile o acorda mediatorului, ca persoana apta sa faciliteze negocierile dintre ele si sa le sprijine pentru solutionarea conflictului, prin obtinerea unei solutii reciproc convenabile, eficiente si durabile.

Art. 2. - (1) Daca legea nu prevede altfel, partile, persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge la mediere in mod voluntar, inclusiv dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, convenind sa solutioneze pe aceasta cale orice conflicte in materie civila, comerciala, de familie, in materie penala, precum si in alte materii, in conditiile prevazute de prezenta lege.

(2) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile si conflictelor din domeniul protectiei consumatorilor, in cazul in care consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectarii clauzelor contractuale ori a garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si agentii economici ori a incalcarii altor drepturi prevazute de legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor.

(3) Persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul de a-si solutiona disputele prin mediere atat in afara, cat si in cadrul procedurilor obligatorii de solutionare amiabila a conflictelor prevazute de lege.

(4) Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum si orice alte drepturi de care partile, potrivit legii, nu pot dispune prin conventie sau prin orice alt mod admis de lege.

(5) In orice conventie ce priveste drepturi asupra carora partile pot dispune, acestea pot introduce o clauza de mediere, a carei validitate este independenta de validitatea contractului din care face parte .

Art. 3. - Activitatea de mediere se infaptuieste in mod egal pentru toate persoanele, fara deosebire de rasa, culoare, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica, avere sau origine sociala.

Art. 4. - (1) Medierea reprezinta o activitate de interes public.

(2) In exercitarea atributiilor sale, mediatorul nu are putere de decizie in privinta continutului intelegerii la care vor ajunge partile, dar le poate indruma sa verifice legalitatea acesteia, potrivit art. 59.

Art. 5. - (1) Medierea poate avea loc intre doua sau mai multe parti.

(2) Partile au dreptul sa isi aleaga in mod liber mediatorul .

(3) Medierea se poate realiza de catre unul sau mai multi mediatori.

Art. 6. - Organele judiciare si arbitrale, precum si alte autoritati cu atributii jurisdictionale vor informa partile asupra posibilitatii si avantajelor folosirii procedurii medierii si le pot indruma sa recurga la aceasta pentru solutionarea conflictelor dintre ele.

CAPITOLUL II
Profesia de mediator

SECTIUNEA 1
Dobandirea, suspendarea si incetarea calitatii de mediator

Art. 7. - Poate fi mediator persoana care indeplineste urmatoarele conditii:

a) are capacitate deplina de exercitiu;

b) are studii superioare;

c) are o vechime in munca de cel putin 3 ani sau a absolvit un program postuniversitar de nivel master in domeniu, acreditat conform legii si avizat de Consiliul de mediere;

d) este apta, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activitati;

e) se bucura de o buna reputatie si nu a fost condamnata definitiv pentru savarsirea unei infractiuni intentionate, de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei;

f) a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, in conditiile legii, cu exceptia absolventilor de programe postuniversitare de nivel master in domeniu, acreditate conform legii si avizate de Consiliul de mediere;

g) a fost autorizata ca mediator, in conditiile prezentei legi.

Art. 8. - (1) Persoanele care indeplinesc conditiile prevazute la art. 7 vor fi autorizate ca mediatori de catre Consiliul de mediere, dupa achitarea taxei de autorizare, al carei cuantum va fi stabilit prin regulamentul prevazut la art. 17 alin. (2).

(2) Cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European, posesori ai unui document de calificare in profesia de mediator, obtinut in unul dintre aceste state, dobandesc, in contextul dreptului de stabilire, accesul la profesie in Romania, dupa recunoasterea acestor documente de catre Consiliul de mediere, conform Legii nr. 200/2004 privind recunoasterea diplomelor si calificarilor profesionale pentru profesiile reglementate din Romania, cu modificarile ulterioare.

(3) Documentele de calificare obtinute in profesia de mediator, in alt stat decat Romania ori intr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European, de catre persoanele prevazute la alin. (2), se recunosc in conditiile prevazute la alin. (5), care se aplica in mod corespunzator. Daca abilitatile si cunostintele nu corespund cerintelor de calificare prevazute de legea romana, Consiliul de mediere ia in considerare si experienta profesionala dobandita de solicitant si ii poate cere sa dovedeasca faptul ca indeplineste toate aceste cerinte .

(4) Prevederile alin. (2) si (3) se aplica si cetatenilor romani, posesori ai documentelor de calificare in profesia de mediator, obtinute intr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European ori, dupa caz, intr-un stat tert .

(5) Cetateanul unui stat tert, care a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor in strainatate sau care a dobandit calitatea de mediator in strainatate si doreste sa desfasoare activitate de mediere cu caracter permanent in Romania, dobandeste acces la profesie in urmatoarele conditii: