Acord din 2009 intre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Bulgaria privind cooperarea politieneasca transfrontaliera in materie penala

(1) In caz de urgenta, agentii autoritatilor competente se pot subordona, in mod exceptional, autoritatilor competente ale celeilalte parti, in vederea inlaturarii pericolelor la adresa ordinii si sigurantei publice, precum si pentru cercetarea infractiunilor, pentru indeplinirea actiunilor lor, inclusiv cele care implica exercitiul autoritatii statale.

(2) Situatia de urgenta prevazuta in alin. (1) exista atunci cand masurile politienesti ce urmeaza a fi intreprinse ar fi lipsite de succes, puse serios in pericol sau ingreunate considerabil, in absenta unei interventii concertate.

(3) Agentii mentionati la alin. (1) au dreptul sa actioneze ca reprezentanti ai autoritatii statului numai sub conducerea sau in prezenta agentilor competenti ai autoritatilor partii pe teritoriul statului careia actioneaza. In acest caz, ei sunt obligati sa respecte legislatia nationala a statului partii pe teritoriul caruia actioneaza. Partea pe teritoriul statului careia actioneaza agentii isi va asuma responsabilitatea actiunilor lor.

ARTICOLUL 6
Cooperarea la cerere

(1) Autoritatile partilor isi vor acorda reciproc asistenta, in limitele competentelor lor, la cererile formulate conform modelului standard prevazut in Decizia-cadru a Consiliului 2006/960/JHA.

(2) Autoritatile partilor isi acorda reciproc asistenta in vederea prevenirii si identificarii infractiunilor, daca legislatia nationala nu stipuleaza ca cererea trebuie sa fie facuta si transmisa prin intermediul autoritatilor judiciare, precum si ca cererea sau implementarea acesteia nu implica si aplicarea unor masuri restrictive de catre partea solicitata, in special prin:

1. identificarea proprietarilor si a operatorilor de autovehicule, ambarcatiuni si aparate de zbor;

2. identificarea locului de resedinta si a domiciliului;

3. verificarea permiselor de sedere;

4. verificarea documentelor de trecere a frontierei - carti de identitate, permise de conducere, certificate de inmatriculare, documente de transport si acte de stare civila;

5. identificarea de titulari de posturi telefonice si a detinatorilor altor genuri de instalatii de comunicatii care sunt accesibile publicului;

6. stabilirea identitatii persoanelor;

7. verificarea provenientei bunurilor, de exemplu a armelor, autovehiculelor si ambarcatiunilor, inclusiv solicitari privind istoricul vanzarilor;

8. furnizarea de informatii din bazele de date ale politiei, precum si informatii din bazele de date oficiale cu acces public;

9. furnizarea de informatii legate de droguri, arme si explozibili, precum si instiintari privind falsificari de moneda si de alte hartii de valoare;

10. furnizarea de informatii privind aplicarea masurilor referitoare la supravegherea transfrontaliera, urmarirea transfrontaliera si livrari controlate;

11. compararea urmelor in cazul infractiunilor;

12. coordonarea si introducerea primelor masuri de urmarire;

13. furnizarea de informatii cu privire la migratia ilegala si traficul de persoane .

(3) In cazul in care autoritatea careia i s-a adresat solicitarea nu are competenta de solutionare, aceasta va inainta solicitarea autoritatii competente. Acest lucru este valabil si in cazul in care autoritatea competenta este o autoritate judiciara. Autoritatea solicitata informeaza autoritatea solicitanta asupra transmiterii cererii catre autoritatea competenta, iar autoritatea competenta solutioneaza cererea si transmite rezultatul catre autoritatea solicitanta.

(4) Cererile autoritatilor, conform alin. (1) si (2), se vor transmite prin intermediul autoritatilor centrale ale partilor. Fara a se aduce atingere prevederilor alin. (1), cererile, altele decat cele mentionate in alin. (2), pot fi transmise si solutionate direct la nivelul autoritatilor competente, daca:

1. schimbul transfrontalier de informatii se refera la infractiunile care au fost savarsite ori care sunt cercetate in zonele de frontiera; sau

2. o cooperare directa este necesara, daca este impusa de imprejurarile in care a fost comisa fapta sau conexiunile intre persoanele implicate si daca exista o intelegere in acest sens intre autoritatile centrale ale partilor.

PARTEA a III-a
Forme speciale de cooperare

ARTICOLUL 7
Supravegherea transfrontaliera

(1) Agentii autoritatii uneia dintre parti care, in cadrul unei cercetari penale, tin sub supraveghere in tara lor o persoana suspectata de a fi implicata in savarsirea unei infractiuni, care da loc la extradare, sau o persoana despre care exista motive serioase sa se creada ca poate ajuta in procesul de identificare sau depistare a unei asemenea persoane vor fi autorizati sa isi continue supravegherea pe teritoriul statului celeilalte parti, cu conditia ca aceasta sa fi autorizat supravegherea transfrontaliera ca raspuns la o cerere de asistenta transmisa anterior.

(2) Cererea de asistenta va fi adresata sub o forma standard, agreata de catre autoritatile competente, si remisa prin autoritatile centrale.

(3) Cererea de asistenta va fi adresata Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in Romania, si Parchetului Suprem de Casatie, in Republica Bulgaria. Cererea va contine toate informatiile relevante in cauza. Prin autorizatie pot fi stabilite anumite conditii .

(4) La cerere, supravegherea va fi incredintata agentilor autoritatii partii pe teritoriul statului careia se desfasoara aceasta.