INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE- SECTIILE UNITE -

DECIZIA Nr. 1
din 15 martie 2010

Dosar nr. 1/2010

Sub presedintia doamnei judecator Lidia Barbulescu, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,

Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii cu privire la stabilirea procedurii judecarii cererii de prelungire a dreptului de circulatie de catre instanta de judecata - potrivit dispozitiilor art. 111 alin. (6) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 83 de judecatori din 107 aflati in functie .

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procuror Iuliana Nedelcu - procuror sef al Sectiei judiciare.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia in sensul de a se stabili ca procedura de solutionare a cererii de prelungire a dreptului de circulatie se va desfasura in conditii de publicitate, cu citarea partilor conform art. 290 si 291 din Codul de procedura penala, iar instanta se va pronunta printr-o incheiere motivata care poate fi atacata odata cu fondul cauzei, conform art. 361 alin. 2, respectiv art. 385¹ alin. 2 din Codul de procedura penala .

SECTIILE UNITE,

deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

In practica instantelor judecatoresti s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 111 alin. (6) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, aduse si ca urmare a constatarii neconstitutionalitatii acelor dispozitii prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 742 din 24 iunie 2008.

Astfel, cererile de prelungire a dreptului de circulatie intemeiate pe dispozitiile legale mentionate, formulate de titularul permisului de conducere retinut in conditiile prevazute in art. 111 alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, au fost solutionate de unele instante in camera de consiliu, fara citarea partilor, prin incheiere in care nu s-a mentionat daca solutia este supusa vreunei cai de atac.

Alte instante, dimpotriva, au solutionat asemenea cereri in sedinta publica si cu citarea partilor, in conditiile prevazute in art. 290 si 291 din Codul de procedura penala, pronuntandu-se prin incheiere motivata, supusa caii de atac odata cu sentinta sau decizia data in apel, potrivit art. 361 alin. 2 si art. 385¹ alin. 2 din Codul de procedura penala .

Aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

In art. 111 alin. (6) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 146/2008, s-a prevazut ca "la cererea titularului permisului de conducere retinut in conditiile alin. 1 lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectueaza urmarirea penala sau exercita supravegherea cercetarii penale ori, in faza de judecata, instanta de judecata investita cu judecarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulatie, cu cate cel mult 30 de zile, pana la dispunerea neinceperii urmaririi penale, scoaterii de sub urmarire penala ori incetarii urmaririi penale sau, dupa caz, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti", precum si ca "modul de solutionare a cererii de prelungire a dreptului de circulatie se comunica si sefului politiei rutiere pe raza careia s-a comis fapta".

Pe de alta parte, din coroborarea dispozitiilor art. 111 alin. (1)-(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, reiese ca instanta penala poate hotari prelungirea dreptului de circulatie numai in cazul retinerii permisului de conducere si eliberarii dovezii inlocuitoare a acestuia de catre politia rutiera.

In raport cu aceasta reglementare, pana la pronuntarea hotararii definitive in cauzele ce privesc infractiuni de incalcare a dispozitiilor legale privind circulatia pe drumurile publice, titularul dovezii inlocuitoare cu drept de circulatie, eliberata de organele politiei rutiere, este indreptatit sa se adreseze instantei de judecata atat timp cat procesul se afla in curs de desfasurare, pentru a i se prelungi dreptul respectiv, cu cate cel mult 30 de zile, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti.

Totodata, cat timp nici prin ordonanta mentionata si nici prin vreo alta dispozitie legala nu este reglementata o procedura distincta pentru astfel de cereri, se impune ca acestea sa fie solutionate potrivit principiilor si regulilor generale aplicabile oricarei alte cereri ce se formuleaza in cursul judecatii.

In aceste conditii, solicitarea prelungirii dreptului de circulatie constituie, prin natura sa, o cerere susceptibila de a fi formulata in cursul judecatii de parti, de regula, de catre inculpat, in temeiul art. 301 din Codul de procedura penala, urmand sa fie solutionata, potrivit dispozitiilor art. 302 din acelasi cod, prin incheiere motivata.

De aceea, ivirea unei atare cereri, de prelungire a dreptului de circulatie, trebuie considerata doar ca o chestiune incidentala, premergatoare in cadrul procesului penal, a carei solutionare nu vizeaza insusi fondul cauzei.

Ca urmare, in raport cu dispozitiile procedurale aplicabile in faza judecatii, se impune ca si solutionarea cererii de prelungire a dreptului de circulatie, formulata de titularul dovezii inlocuitoare cu drept de circulatie a permisului de conducere retinut de organele politiei rutiere, sa aiba loc in sedinta publica si cu citarea partilor, potrivit dispozitiilor art. 290 si 291 din Codul de procedura penala .

Tot astfel, natura juridica a unei asemenea cereri, prin care este vizata doar o chestiune adiacenta raportului principal de drept procesual penal, mai impune sa se considere ca incheierile ce se pronunta in aceasta materie nu pot fi atacate decat odata cu fondul, in conformitate cu reglementarile de la art. 361 alin. 2 si art. 385¹ alin. 2 din Codul de procedura penala .

In consecinta, in temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si al art. 414² din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca, in faza judecatii, cererea de prelungire a dreptului de circulatie, intemeiata pe prevederile art. 111 alin. (6) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se solutioneaza in conditii de publicitate, cu citarea partilor, in conformitate cu dispozitiile art. 290 si 291 din Codul de procedura penala, iar instanta de judecata se pronunta prin incheiere motivata care poate fi atacata, numai odata cu sentinta sau decizia, potrivit art. 361 alin. 2 si art. 385¹ alin. 2 din Codul de procedura penala .

PENTRU ACESTE MOTIVE

In numele legii

D E C I D:

Admit recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si stabilesc:

In faza de judecata, cererea de prelungire a dreptului de circulatie, intemeiata pe prevederile art. 111 alin. (6) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se va solutiona in conditii de publicitate, cu citarea partilor, conform prevederilor art. 290 si 291 din Codul de procedura penala, iar instanta de judecata se va pronunta prin incheiere motivata care poate fi atacata odata cu sentinta sau decizia, conform art. 361 alin. 2 si art. 385¹ alin. 2 din Codul de procedura penala .

Obligatorie, potrivit art. 414² alin. 3 din Codul de procedura penala .