Coordonator: Av. Marius-Cătălin Preduţ

Prima pagină » Legislaţie » Integral: Hotararea CEDO in Cauza Pappszasz impotriva Romaniei

INTEGRAL: Hotararea CEDO in Cauza Pappszasz impotriva Romaniei


Hotararea CEDO in Cauza Pappszasz impotriva Romaniei

Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 502 din 20/07/2010



CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI






HOTARAREA
din 21 februarie 2008,

definitiva la 21 mai 2008,






in Cauza Pappszasz impotriva Romaniei
(Cererea nr. 25.920/05)






In Cauza Pappszasz impotriva Romaniei,



Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Bostjan M. Zupancic, presedinte, Corneliu Birsan, Elisabet Fura-Sandstrom, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Isabelle Berro-Lefevre, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie,



dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 31 ianuarie 2008,



pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:






PROCEDURA






1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 25.920/05) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, doamna Ana Clara Ileana Pappszasz (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 25 mai 2005 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).



2. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul R.H. Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.



3. La data de 27 februarie 2006, Curtea a hotarat sa ii comunice cererea Guvernului. Invocand prevederile art. 29 Až 3 din Conventie, aceasta a hotarat sa se analizeze in acelasi timp admisibilitatea si fondul cauzei.






IN FAPT






I. Circumstantele cauzei



4. Reclamanta s-a nascut in anul 1925 si locuieste la Targu Mures.



5. In anul 1960, bunul imobil situat in Cluj-Napoca, Str. Bisericii Ortodoxe nr. 18, compus din doua corpuri de cladire si din terenul aferent in suprafata de 2.027 m2, ce apartinuse parintilor sai, a facut obiectul unei confiscari.



6. La data de 28 aprilie 2000, in urma unei actiuni in revendicare imobiliara, reclamanta a obtinut o hotarare definitiva ce constata lipsa unui titlu al statului asupra bunului respectiv si dispunea ca autoritatile sa i-l restituie in calitate de mostenitoare. Instantele au dispus si inscrierea dreptului de proprietate al reclamantei in cartea funciara a imobilului.



7. In ciuda recunoasterii judiciare definitive a dreptului sau de proprietate, reclamanta s-a vazut in imposibilitatea de a recupera intregul sau bun, deoarece, in temeiul Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, cu modificarile ulterioare, la datele de 19 decembrie 1996 si 27 ianuarie 1997, statul vanduse apartamentele nr. 3 si 5 din imobilul in discutie, precum si suprafata de 200 m2 de teren aferenta acestor apartamente unor terti care le ocupau in calitate de chiriasi.



8. In anul 2002, reclamanta a solicitat instantelor sa constate nulitatea vanzarii apartamentelor respective. Ea arata ca confiscarea imobilului era ilegala si ca, in momentul vanzarii, cumparatorii fusesera de rea-credinta.



9. La finalul procedurii, prin decizia din data de 8 decembrie 2004, Curtea de Apel Cluj, confirmand lipsa titlului statului in momentul vanzarii, a respins actiunea reclamantei pe motivul ca, in momentul vanzarii, cumparatorii fusesera de buna-credinta si a obligat reclamanta sa le plateasca paratilor cheltuieli de judecata. Curtea de apel nu a acordat nicio despagubire reclamantei.



II. Dreptul si practica interna pertinente



10. Prevederile legale si jurisprudenta interna relevante sunt descrise in hotararile Brumarescu impotriva Romaniei ([GC], nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII, pp. 250-256, AžAž 31-33), Strain si altii impotriva Romaniei (nr. 57.001/00, CEDO 2005-VII, AžAž 19-26), Paduraru impotriva Romaniei (nr. 63.252/00, AžAž 38-53, 1 decembrie 2005) si Tudor impotriva Romaniei (nr. 29.035/05, AžAž 15-20, 17 ianuarie 2008).






IN DREPT






I. Asupra pretinsei incalcari a art. 1 din Protocolul nr. 1



11. Reclamanta sustine ca imposibilitatea de a recupera proprietatea celor doua apartamente vandute de stat i-a incalcat dreptul la respectarea bunurilor sale, astfel cum este acesta recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1:



"Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.



Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor."



A. Asupra admisibilitatii



12. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este vadit neintemeiat in sensul art. 35 Až 3 din Conventie. Pe de alta parte, aceasta observa ca el nu este afectat de niciun alt motiv de inadmisibilitate si de aceea il declara admisibil.



B. Asupra fondului



13. Guvernul isi reitereaza argumentele prezentate in cauze similare anterioare.



14. Reclamanta considera ca a fost lipsita de facto de bunul sau, de care nu se poate folosi din cauza vanzarii sale de catre stat unor terti. In plus, ea nu a primit pana in prezent nicio despagubire pentru aceasta privare.



15. Curtea a hotarat deja ca zadarnicirea dreptului de proprietate al reclamantilor asupra bunurilor lor vandute de stat tertilor care le ocupau in calitate de chiriasi, combinata cu absenta unei despagubiri corespunzatoare valorii bunului, este incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor lor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 (Strain, mentionata mai sus, AžAž 39, 43 si 59; Porteanu impotriva Romaniei, nr. 4.596/03, Až 35, 16 februarie 2006).



16. In speta, Curtea nu distinge niciun motiv de a se abate de la cauzele mentionate mai sus. Vanzarea de catre stat a bunului reclamantei continua si astazi sa o impiedice pe aceasta sa isi exercite dreptul de proprietate recunoscut printr-o hotarare definitiva. Curtea considera ca o astfel de situatie echivaleaza cu o lipsire de proprietate de facto si observa ca aceasta situatie persista de mai mult de 7 ani, in lipsa oricarei despagubiri.



17. Curtea reaminteste ca, la data evenimentelor, in dreptul intern nu exista un remediu eficient care i-ar fi putut oferi reclamantei o despagubire pentru aceasta privare (Strain, mentionata mai sus, AžAž 23, 26-27, 55-56; Porteanu, mentionata mai sus, AžAž 23-24 si 34-35). In plus, Curtea observa ca, pana in prezent, Guvernul nu a demonstrat ca sistemul de despagubire pus la punct in luna iulie 2005 prin Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare, le-ar permite beneficiarilor acestei legi sa incaseze, conform unei proceduri si unui calendar previzibile, o despagubire corespunzatoare valorii de piata a bunurilor de care au fost lipsiti. In ceea ce o priveste pe reclamanta, prevederile procedurale prevazute de aceste legi, in special termenele fixate pentru depunerea cererilor de restituire, sunt un obstacol in calea obtinerii de catre reclamanta a unei despagubiri in temeiul acestor legi, odata ce efectivitatea si eficacitatea acestora vor fi demonstrate.



18. Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1.



II. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie



19. Conform art. 41 din Conventie:



"Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."



A. Prejudiciu



a) Prejudiciu material



20. In ceea ce priveste prejudiciul material, reclamanta solicita in principal restituirea celor doua apartamente vandute de stat unor terti si a terenului aferent acestor apartamente. In cazul in care statul nu ar putea sa le restituie, reclamanta solicita o suma echivalenta cu valoarea de piata a bunului, pe care ea o evalueaza la 183.000 euro (EUR). Reclamanta isi sprijina evaluarea pe opinia unei societati imobiliare.



21. Guvernul contesta evaluarea imobilului efectuata de reclamanta, subliniind ca reclamanta nu a depus o expertiza pentru a-si sustine estimarea pretului bunurilor in litigiu. Conform raportului de expertiza transmis de Guvern, valoarea de piata a celor doua apartamente si a terenului aferent se ridica la 137.752 EUR.



22. Curtea reaminteste ca a constatat incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie din cauza vanzarii de catre stat a bunurilor reclamantei catre terti de buna-credinta anterior confirmarii definitive in justitie a dreptului de proprietate al reclamantei, combinata cu absenta totala a despagubirii.



23. Curtea apreciaza, in circumstantele spetei, ca restituirea bunurilor litigioase, astfel cum a fost dispusa prin hotararea definitiva din data de 28 aprilie 2000, ar repune-o pe reclamanta, pe cat posibil, intr-o situatie echivalenta cu cea in care s-ar fi aflat daca exigentele art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost incalcate.



24. Daca statul parat nu procedeaza la o astfel de restituire in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, Curtea hotaraste ca acesta va trebui sa ii plateasca reclamantei, cu titlu de daune materiale, o suma care sa corespunda valorii actuale a bunurilor.



25. Tinand cont de expertiza transmisa de Guvern, precum si de informatiile de care dispune cu privire la preturile de pe piata imobiliara locala, Curtea estimeaza valoarea de piata actuala a bunului la suma de 150.000 EUR.



26. Prin urmare, statuand in echitate, asa cum prevede art. 41 din Conventie, Curtea ii acorda reclamantei suma de 150.000 EUR.



b) Prejudiciu moral



27. Reclamanta solicita si repararea prejudiciului moral pentru suferinta indurata din cauza nerestituirii bunurilor sale si lasa la aprecierea Curtii stabilirea cuantumului despagubirilor. Aratand ca, in temeiul deciziei din data de 8 decembrie 2004, ea a fost obligata sa le plateasca cumparatorilor apartamentelor in litigiu sume cu titlu de cheltuieli de judecata, reclamanta sustine ca faptul ca i s-a impus o astfel de obligatie, in timp ce incerca sa obtina executarea unei hotarari care ii recunostea dreptul de proprietate asupra apartamentelor in discutie, i-a produs un "soc teribil".



28. Guvernul contesta existenta unei legaturi de cauzalitate intre incalcarea pretinsa si prejudiciul moral pe care il pretinde reclamanta.



29. Curtea considera ca zadarnicirea dreptului de proprietate al reclamantei asupra apartamentelor in litigiu vandute de stat unor terti, combinata cu lipsa totala de despagubire, pentru mai mult de 7 ani, a condus la o incalcare grava a dreptului reclamantei la respectarea bunurilor sale, incalcare pentru care suma de 2.000 EUR ar reprezenta o reparatie echitabila a prejudiciului moral suferit.



30. In ceea ce priveste sumele pe care reclamanta le-a achitat cumparatorilor celor doua apartamente cu titlu de cheltuieli de judecata, Curtea observa ca reclamanta le-a inclus in suma pe care o solicita cu titlu de costuri si cheltuieli. Prin urmare, aceasta cerere va fi analizata in rubrica de mai jos.



B. Costuri si cheltuieli



31. Reclamanta solicita, prezentand documente justificative, suma de 1.783 EUR pentru cheltuielile de judecata angajate in fata instantelor interne, si anume 783 EUR pentru onorariile de avocat si 1.000 EUR reprezentand suma pe care a fost obligata sa le-o plateasca cumparatorilor apartamentelor in litigiu cu titlu de cheltuieli de judecata.



32. Guvernul nu se opune rambursarii cheltuielilor, cu conditia sa fie justificate, necesare si rezonabile.



33. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor sale de judecata decat in masura in care li s-au stabilit realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil. In speta, tinand cont de elementele aflate in posesia sa si de criteriile mentionate mai sus, Curtea considera rezonabila suma de 1.600 EUR pentru acoperirea costurilor si cheltuielilor referitoare la procedura nationala si i-o acorda reclamantei.



C. Dobanzi moratorii



34. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.






PENTRU ACESTE MOTIVE,






In unanimitate,






CURTEA:






1. declara cererea admisibila;



2. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1;



3. hotaraste:



a) ca statul parat trebuie sa ii restituie reclamantei apartamentele nr. 3 si 5 din casa situata in Cluj-Napoca, Str. Bisericii Ortodoxe nr. 18, si terenul aferent in suprafata de 200 m2, in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, conform art. 44 Až 2 din Conventie;



b) ca, in lipsa unei astfel de restituiri, statul parat trebuie sa ii plateasca reclamantei, in acelasi termen de 3 luni, suma de 150.000 EUR (una suta cincizeci mii euro), cu titlu de daune materiale;



c) ca, in orice caz, statul parat trebuie sa ii plateasca reclamantei, in acelasi termen de 3 luni, urmatoarele sume:



(i) 2.000 EUR (doua mii euro), cu titlu de daune morale;



(ii) 1.600 EUR (una mie sase sute euro), cu titlu de costuri si cheltuieli;



d) ca la sumele mentionate mai sus sa se adauge orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit si ca sumele respective sa fie convertite in moneda statului parat la cursul de schimb valabil la data platii;



e) ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceste sume sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene aplicabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale;



4. respinge cererea de reparatie echitabila in rest.



Intocmita in limba franceza, ulterior fiind comunicata in scris la data de 21 februarie 2008, in aplicarea art. 77 AžAž 2 si 3 din Regulament.


Bostjan M. Zupancic, Santiago Quesada,
presedinte grefier









Consultă un avocat online
MCP Cabinet avocati - Specializati in litigii de munca, comerciale, civile si de natura administrativa.

Legislaţie

Legea nr. 58/2021. Legea kurzarbeit, de modificare a OUG 211/2020 si OUG 132/2020
Legea 58/2021 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 211/2020 privind prelungirea a ...

OUG nr. 11/2021 pentru aprobarea schemelor de plati si a unor instrumente de garantare care se aplica in agricultura in anii 2021 si 2022
Ordonanta de urgenta nr. 11/2021 pentru aprobarea schemelor de plati si a unor instrumente de garant ...

HG nr. 4/2021 pentru stabilirea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata in anul 2021
Hotararea nr. 4/2021 pentru stabilirea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata Mo ...

Legea nr. 2/2021 privind unele masuri pentru prevenirea si combaterea antitiganismului
Legea nr. 2/2021 privind unele masuri pentru prevenirea si combaterea antitiganismului Monitorul ...

OUG 225/2020 privind modificarea unor acte normative si stabilirea unor masuri in domeniul agriculturii
Ordonanta de urgenta nr. 225/2020 privind modificarea unor acte normative si stabilirea unor masuri ...

OUG 220/2020 privind aplicarea unor masuri de protectie sociala dupa 1 ianuarie 2021 in contextul raspandirii coronavirusului SARS-CoV-2, precum si pe
Ordonanta de urgenta nr. 220/2020 privind aplicarea unor masuri de protectie sociala dupa 1 ianuarie ...

OUG 212/2020 privind stabilirea unor masuri la nivelul administratiei publice centrale si pentru modificarea si completarea unor acte normative
Ordonanta de urgenta nr. 212/2020 privind stabilirea unor masuri la nivelul administratiei publice c ...

Legea 298/2020 pentru completarea Codului muncii. Codul muncii 2021
Legea nr. 298/2020 pentru completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii Monitorul Oficial, Partea ...

Codul muncii actualizat 2021, Integral PDF
CODUL MUNCII, Legea nr. 53/2003, Republicata si actualizata 2021 ...



Articole Juridice

Ce sunt locurile de munca ecologice?
Sursa: EuroAvocatura.ro

Angajatorii au obligatia de a permite salariatilor verificarea sistemului de masurare a duratei timpului de lucru zilnic
Sursa: Curtea de Justitie a Uniunii Europene

Timpul de lucru si perioada de repaus in cazul incheierii mai multor contracte individuale de munca
Sursa: Curtea de Justitie a Uniunii Europene

Framingul constituie punere la dispozitia unui public nou a acestei opere
Sursa: Curtea de Justitie a Uniunii Europene

Conditiile in care o perioada de garda in regim de permanenta constituie in integralitatea sa timp de lucru
Sursa: Curtea de Justitie a Uniunii Europene

Ministerul Public nu are competenta de a autoriza accesul si transferul unei autoritati publice la baze date pentru a desfasura o urmarire penala
Sursa: Curtea de Justitie a Uniunii Europene

Dreptul la deconectare al salariatului in era digitala. Reglementare
Sursa: avocat Emilia Alexandra Ioana | MCP Cabinet avocati



Jurisprudenţă

Obligarea salariatului la restituirea sumei nedatorate. Concediu de odihna efectuat in natura
Pronuntaţă de: Sentinta Civila nr. 251/02.03.2020 ľ Tribunalul Iasi

Angajatorul este obligat sa plateasca drepturile salariale inaintea oricaror alte obligatii banesti
Pronuntaţă de: Sentinta Civila nr. 213/25.06.2019 ľ Tribunalul Bucuresti

Prescrierea dreptului de a solicita plata drepturilor salariale neachitate
Pronuntaţă de: Decizia Civila nr. 213/25.06.2019 ľ Curtea de Apel Constanta

Obligarea angajatorului la plata zilelor de concediu de odihna neefectuat in ultimii 3 ani
Pronuntaţă de: Decizia civila nr. 7011.02.2020- Tribunalul Bucuresti

Declaratia olografa a salariatului nu poate duce la stingerea obligatiilor de plata a salariului de catre angajator
Pronuntaţă de: Curtea de apel Alba Iulia - Decizia civila nr. 2003/2019

Neplata orelor suplimentare. Incalcarea art. 159 din Codul muncii si a contractului individual de munca
Pronuntaţă de: Tribunalul Constanta - Sentinta civila 257/2020

Contestare proces-verbal de control emis de ITM. Masura emisa cu nerespectarea dispozitiilor contractului colectiv de munca
Pronuntaţă de: Tribunalul Constanta - Sentinta civila nr. 920 din data de 10 Iunie 2019

Ştiri Juridice