Clauza de mobilitate din contractul individual de munca

Este reglementata de art.25 din Codul muncii, conform caruia partile pot stabili in considerarea specificului muncii, ca executarea obligatiilor de serviciu de catre salariat sa nu se realizeze intr-un loc stabil de munca, beneficiind, in schimb, de prestatii suplimentare in bani sau in natura .

Aceste dispozitii trebuie coroborate cu cele ale art.17 alin.2 lit.h referitoare la locul muncii ce trebuie inscris in contract .
In mod obisnuit, mobilitatea va presupune delegari frecvente ale salariatului si poate, uneori, detasarea lui.
S-a exprimat parerea ca aceasta clauza de mobilitate trebuie sa contina nu numai mentiunea ca salariatul isi va indeplini obligatiile de serviciu in mai multe locuri de munca, cu evidentierea unitatilor, subunitatilor, localitatilor, etc., efectuand si anumite deplasari, dar ea va trebui sa contina si natura si cuantumul prestatiilor suplimentare in bani sau in natura la care salariatul are dreptul (chestiunile de transport, cazare, masa, sporuri de salariu – etc.).
Se mai arata ca ar trebui sa se precizeze ca „mobilitatea” salariatului, deplasarile acestuia nu vor afecta felul muncii si, evident, nici salariul.