Decaderea din dreptul la marca. Semnificatia termenului de folosire efectiva a marcii

In ipoteza in care se sustine ca utilizarea marcii s-a facut prin intermediul unei alte persoane, cu care titularul a incheiat raporturi juridice, acestuia ii revine sarcina de a dovedi ca marca a fost utilizata prin aplicarea in vreun fel pe vreunul din produsele apartinand claselor de produse pentru care este asigurata protectia, comercializate de catre tertii cocontractanti, cu consimtamantul sau, astfel incat produsele comercializate de acestia sa fie identificate prin marca analizata, de o asemenea maniera incat acele produse sa poata fi deosebite de alte produse purtand alte marci, ale altor comercianti.
In speta, inscriptionarea marcii pe unul din colturile unor pliante menite sa faca publicitate firmei, alaturi de denumirea comerciala a societatii, s-a apreciat ca ar putea fi avuta in vedere ca o incercare de identificare a serviciilor prestate - pizzerie, restaurant, servicii pentru care insa marca aflata in discutie, ,,GRANA ROLO" nu este protejata si nu pentru acele produse apartinand claselor pentru care aceasta a obtinut protectie .
Tot astfel, meniul ce contine intre specificatiile compozitiei produselor comercializate - pizza sub diverse denumiri, si produsul ,,mozzarela granorolo", a fost considerat ca reprezentand un mod de utilizare ce nu serveste scopului si functiei pentru care a fost inregistrata marca, atata vreme cat din modul de utilizare nu se poate face nici o legatura intre marca si produs. Termenul ,,granorolo", astfel cum este utilizat, prin asociere cu mozzarella (specialitate de branza), intr-o enumerare a ingredientelor specifice sortimentului de pizza, alaturi de ,,sos de rosii, oregano, ardei iute, ciuperci," etc. are o conotatie determinativa (adjectiv), fara nici o legatura cu marca inregistrata.
Din aceasta perspectiva, s-a considerat ca utilizarea marcii nu poate fi privita ca fiind una serioasa, reala si suficienta pentru a crea in mintea unui consumator mediu, legatura specifica functiei marcii, intre produs si producator, menita sa impiedice decaderea din dreptul la marca .

Dec.civ.nr.56A/ 12.03.2009(definitiva)
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru cauze privind Proprietatea Intelectuala

Deliberand asupra apelului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a Civila la data de 1.06.2007 reclamanta G. SPA a solicitat in contradictoriu cu paratii D.I.V si Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna decaderea paratului D.I.V din drepturile conferite asupra marcii GRANA ROLO NR. 047262 pe teritoriul Romaniei pentru clasele de servicii 29 si 30; obligarea OSIM la publicarea deciziei de decadere a marcii GRANA ROLO nr. 047262 in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala Sectiunea Marci.
In motivarea cererii reclamanata a aratat ca potrivit informatiilor pe care le detine, marca "GRANA ROLO" nr. 047262 apartinand paratului D.I.V nu a fost utilizata pe teritoriul Romaniei in ultimii 5 ani, desi inregistrarea a fost solicitata inca din anul 2001 pentru produse din casele 29 si 30, conform Clasificarii Internationale de la Nisa.
Marca "GRANA ROLO" nr. 047262 a fost inregistrata pe cale nationala. Cum functia marcii este aceea de a permite identificarea serviciilor si produselor pentru a caror inregistrare a fost ceruta, reclamanta considera ca pastrarea unei marci nefolosite constituie un abuz de drept, o ocupatie nejustificata a unui drept a carui protectie este subordonata conditiei folosirii.
Prin nefolosire, marca detinuta de paratul D.I.V a fost deturnata de la scopul sau initial, devenind o marca de blocaj .
Cu privire la interesul persoanei care formuleaza cererea de decadere, reclamanta a sustinut ca avand denumirea comerciala GRANAROLO S.P.A. este titulara cererii de inregistrare a marcii internationale "GRANAROLO" nr. 842667, depusa la inregistrare la OMPI la data de 30.03.2004 in vederea protejarii unor produse din clasele 29, 30, 32 a Clasificarii Internationale de la Nisa. Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci a emis in conformitate cu prevederile art. 6 lit. c al legii nr. 84/1998 Avizul de Refuz Provizoriu, considerandu-se ca marca Grana Rolo nr. 047262 este un impediment la inregistrarea marcii pentru clasele de produse 29 si 30.
In sustinerea cererii au fost depuse la dosar urmatoarele inscrisuri: fila romarin, adresa din 6.03.2006, notificare de refuz in limba engleza, inscrisuri de la OSIM in limba engleza, certificat in limba engleza, procura speciala, decizie, aviz de refuz provizoriu din 24.09.2001, factura fiscala, cerere de inregistrare marca,
La data de 19.09.2007 D.I.V a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta ca fiind neintemeiata si nelegala, cu obligarea reclamantei in temeiul dispozitiilor art. 274 Cod de procedura civila la plata cheltuielilor de judecata .
In motivarea intampinarii, paratul a aratat ca a incheiat cu terte persoane mai multe contracte avand drept obiect folosirea marcii. Exploatarea marcii de catre tertii cu care s-au incheiat contractele mentionate este reala si serioasa, in concordanta cu cerintele legale, in cauza nefiind vorba de acte izolate, sporadice de comert, putin importante.
In dovedirea intampinarii au fost depuse la dosar inscrisuri si anume contract de franciza, contract de inchiriere, plan urbanism, proces verbal de predare primire, plan pentru spatiu de inchiriere, act aditional, planse fotografice, contract de asociere in participatie, certificat constatator, declaratie privind sediile subunitatilor, certificat de inregistrare, certificat de inregistrare mentiuni, incheierea nr. 3250/23.01.2004 in dosarul nr. 9087/2004, extras de registrul din 24.01.2004, hotararea adunarii generale a asociatiilor S.C. Prod Art. SRL, certificat de atestare fiscala, incheierea nr. 7355/15.10.2003, act constitutiv.
Prin sentinta civila nr. 469 din 6.03.2008, Tribunalul a admis cererea de chemare in judecata, dispunand decaderea paratului din drepturile conferite de inregistrarea marcii GRANA ROLO nr. 047262 pentru clasele de produse 29 si 30.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut urmatoarele:
Reclamanta este titularul marcii internationale 842667, inregistrata la OMPI in 30.03.2004 (filele 5-10), marca pentru care s-a solicitat protectia si pe teritoriul Romaniei in baza Aranjamentului de la Madrid. Reclamanta a solicitat inregistrarea marcii, pentru produsele din clasa 29, 30 si 32. Notificata despre inregistrarea marcii internationale, OSIM a inaintat la OMPI refuzul de protectie, pentru produsele din clasele 29 si 30 (filele 12 -13) motivat de anterioritatea inregistrarii marcii M 200100061/11.01.2001, avand ca titular pe parat si de disp. art. 6 lit. c din Legea 84/1998.
Potrivit certificatului de la fila 7, paratul este titularul marcii Granarolo nr.047262, pentru produsele din clasele 29 si 30, cu cerere de inregistrare in data de 11.01.2001.
Avand in vedere ca reclamanta intentioneaza sa inregistreze in Romania o marca similara cu cea a paratului si ca art. 6 lit. c din Legea 84/1998 nu ii permite, reclamanta are interesul de a formula acele actiuni prin care sa se constate stingerea drepturilor paratului asupra marcii inregistrate pe numele acestuia. O astfel de actiune este cererea de decadere din drepturile conferite de marca, sanctiune ce se pronunta pentru situatia prevazuta de disp. art. 45 lit.a din Legea 84/1998 (fara motive justificate, marca nu a facut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul Romaniei intr-o perioada neintrerupta de 5 ani, pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost inregistrata ). Proba actelor de folosire a marcii este in sarcina paratului, potrivit disp. art. 47 din Legea 84/1998, proba ce nu a fost facuta in cauza.
Inscrisurile depuse de parat, s-a retinut prin sentinta, dovedesc ca in anul 2002, acesta a incheiat un contract de asociere cu o societate comerciala ( filele 99-100 ) in vederea deschiderii si organizarii de activitati de bar restaurant in care sa fie produse si comercilizate produse sub marca GRANAROLO. Ca aceasta conventie a fost urmata de acte concrete de productie sau de comert (care sa aiba ca urmare cunoasterea de catre consumatori a produselor marcate cu semnul inregistrat ) nu rezulta din nicio proba de la dosar. Ulterior, societatea comerciala - parte in contractul amintit - SC P. A. SRL (la care paratul era asociat), si-a schimbat denumirea in P.E P. SRL (fila 122) - cu domeniu principal de activitate - restaurante (fila 120). Prin materialele publicitare depuse ( filele 134-139), paratul a inteles sa demnostreze ca marca inregistrata a facut obiectul folosirii, prin asocierea acesteia cu produsele comercializate in restaurantele de la punctele de lucru ale societatii comerciale. Potrivit inscrisului de la fila 138, paratul a aratat ca ceea ce se identifica cu semnul inregistrat ca marca este un tip de produs lactate (mozzarella), pentru care nu s-a obtinut protectia . In plus, dovezile prezentate in sustinerea apararii nu sunt datate, astfel ca nu se poate verifica daca folosirea marcii s-a facut inaintea cererii de chemare in judecata . De asemenea, probele privind folosirea marcii trebuie sustinute de dovezi privind volumul de activitate cu produsele marcate, ceea ce nu s-a intamplat.
In raport de cererea reclamantei de mentionare in dispozitivul sentintei a masurii de publicare a decaderii in Registrul National al Marcilor, Tribunalul a aratat ca inscrierea mentiunii decaderii in Registrul National al Marcilor si publicarea hotararii in BOPI se face in conditiile Regulii 32 alin. 5 din HG 833/1998, la cererea persoanei interesate, astfel ca nu exista temei pentru pronuntarea unei dispozitii judecatoresti in acest sens. Participarea in judecata a OSIM este justificata de necesitatea opozabilitatii hotararii, dar o obligatie dispusa de instanta in sensul solicitat de reclamanta nu se impune, fata de caracterul nelitigios al atributiilor pe care le are OSIM in acest caz.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat apel paratul D.I.V, sustinand prin motivele de apel ca prima instanta a considerat, in mod total nefondat, ca nu a facut dovada actelor de folosire a marcii GRANAROLO nr. 047262 pentru produsele din clasele 29 si 30, in ultimii 5 ani anteriori introducerii cererii de chemare in judecata, hotararea fiind astfel nelegala si netemeinica.
Astfel, instanta a retinut ca, in speta, nu s-a demonstrat aspectul potrivit caruia a realizat acte concrete de productie sau de comert care sa aiba ca urmare cunoasterea de catre consumatori a produselor marcate cu semnul GRANAROLO, acte care sa nu fie sporadice sau izolate, putin importante.
Potrivit sustinerilor apelantului parat, acesta este titularul marcii Granarolo nr. 047262 pentru produsele din clasele 29 si 30, potrivit Clasificarii Internationale de la Nisa, respectiv "carne, peste, pasari si vanat, extracte din carne, fructe si legume conservate, uscate si fierte, jeleuri, dulceturi, compoturi, oua, uleiuri si grasimi comestibile" si "cafea, ceai, cacao, zahar, orez, tapioca, sago, inlocuitori de cafea, faina si preparate facute din cereale, paine, produse de patiserie si cofetarie, inghetata, miere, sirop de melasa, drojdie, praf de copt, sare, mustar, otet, sosuri (condimente ), mirodenii, gheata", cu cerere de inregistrare in data de 11.01.2001.
Potrivit dispozitiilor arte 46 din Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice " este asimilata folosirii efective a marcii:
a) folosirea marcii de catre un tert, cu consimtamantul titularului acesteia;
b) folosirea marcii sub o forma care difera de aceea inregistrata prin anumite elemente ce nu altereaza caracterul distinctiv al acesteia;
c) aplicarea marcii pe produse sau pe ambalaje exclusiv in vederea exportului.
Titularul nu poate fi decazut din drepturile sale, daca, in perioada de la expirarea duratei prevazute la arte 45 alin. 1 lit. a) pana la prezentarea cererii de decadere, marca a fost folosita efectiv. Totusi, daca inceperea sau reluarea folosirii marcii a avut loc cu 3 luni inainte de prezentarea in justitie a cererii de decadere, folosirea marcii nu va fi luata in considerare, daca pregatirile pentru inceperea sau pentru reluarea folosirii au intervenit numai dupa ce titularul a cunoscut intentia de prezentare a unei cereri de decadere".
Prin inscrisurile depuse la dosarul cauzei in dovedirea folosirii in conditiile prevazute de lege a marcii in discutie, a aratat faptul ca, la data de 01.05.2002, a incheiat cu S.C. P.A. S.R.L. un contract de asociere in participatiune avand drept obiect realizarea si exploatarea in comun a drepturilor de proprietate intelectuala derivate din detinerea si folosinta marcii de comert si servicii M/00061 GRANAROLO, precum si a capacitatii logistice si financiare a S.C. P. A. S.R.L. in ceea ce priveste realizarea de activitati concrete de productie si servicii de alimentatie publica.
Obiectul de activitate al acestei societati comerciale, potrivit Actului constitutiv, il reprezenta, printre altele, " 5117 - comert intermediar cu produse alimentare, bauturi, tutun; 513 - comert cu ridicata cu produse alimentare, bauturi, tutun; 5132 - comert cu ridicata cu carne si mezeluri; 5133 - comert cu ridicata cu produse lactate, oua, uleiuri si grasimi comestibile; 5137 - comert cu ridicata cu zahar, ciocolata si produse zaharoase - comert cu ridicata cu zahar, produse de cofetarie zaharoase si fainoase si produse de panificatie; 5138 - comert cu ridicata cu cafea, ceai, cacao si condimente; 5225 - comert cu amanuntul cu paine, produse de patiserie si zaharoase. "
Rezulta in mod evident, sustine apelantul, faptul potrivit caruia contractul de asociere in participatiune a fost urmat de acte concrete de comert, reale si serioase, care au avut drept efect cunoasterea de catre consumatori a produselor din clasele 29 si 30, care constituiau obiectul de activitate al S.C. P. A. S.R.L, sub marca GRANAROLO.
Avand in vedere ca folosirea marcii de catre un tert, cu consimtamantul titularului acesteia, este asimilata folosirii efective a acesteia, rezulta in mod indubitabil aspectul potrivit caruia apelantul a folosit marca Granarolo, in conditii de legalitate, de la data de 01.05.2002.
Instanta, in conditiile in care ar fi avut dubii in privinta acestei folosiri, in virtutea rolului activ prevazut de art. 129 alin. 5 din Codul de procedura civila, era obligata sa dispuna din oficiu administrarea altor probe pe care le considera necesare in vederea aflarii adevarului si pronuntarii unei hotarari temeinice si legale in speta, iar nu sa considere ca nu a folosit marca potrivit dispozitiilor legale.
Ulterior, la data de 15.08.2003, S.C. P.A. S.R.L si-a modificat activitatea principala in restaurante (5530) si si-a completat obiectul de activitate cu activitatea de baruri (5540).
De asemenea, la data de 27.10.2003, S.C. Prod Art S.R.L si-a schimbat denumirea in S.C. P. E P. S.R.L., modificandu-si si sediul social din judetul Prahova, comuna Filipestii de Targ.
Potrivit Certificatului Constatator din data de 10.12.2007 activitatea principala a S.C. P. E P. S.R.L. este activitatea de restaurante (5530), iar activitati secundare sunt 5117 - intermedieri in comertul cu produse alimentare, bauturi si tutun, 5132 - comert cu ridicata al carnii si produselor din carne, 5133 - comert cu ridicata al produselor lactate, oualor, uleiurilor si grasimilor comestibile, 5134- comert cu ridicata al bauturilor, 5135 - comert cu ridicata al produselor din tutun, 5136 - comert cu ridicata al zaharului, ciocolatei si produselor zaharoase, 5137 - comert cu ridicata cu cafea, ceai, cacao si condimente, 5138 - comert cu ridicata specializat al altor alimente, inclusiv peste, crustacee si moluste, 5224 - comert cu amanuntul al painii, produselor de patiserie si produselor zaharoase, 5540 - baruri.
Luand in considerare cele invocate rezulta, fara putinta de tagada, faptul ca a folosit marca Granarolo, in conditii de legalitate, pentru produsele din clasele 29 si 30, pe o perioada neintrerupta de 5 ani.
De asemenea, a sustinut apelantul, a depus la dosar materiale publicitare care dovedesc faptul potrivit caruia marca GRANAROLO a facut si face obiectul folosirii, prin asocierea acesteia cu produsele din clasele 29 si 30, comercializate in restaurantele de la punctele de lucru ale S.C. P. E P. S.R.L.
Prima instanta, in mod total nefondat, nu a luat in considerare aceste mijloace de proba, retinand ca acestea nu sunt datate, astfel ca nu se poate verifica daca folosirea marcii s-a facut inaintea cererii de chemare in judecata .
In conditiile in care ar fi avut dubii in privinta perioadei de folosire a marcii de catre apelant, in virtutea rolului activ prevazut de art. 129 alin. 5 din Codul de procedura civila, era obligata sa dispuna din oficiu administrarea altor probe pe care le considera necesare pentru a se lamuri, in vederea aflarii adevarului si pronuntarii unei hotarari temeinice si legale in speta, iar nu sa considere ca apelantul nu a folosit marca potrivit dispozitiilor legale.
Prin inscrisurile depuse in cauza s-a facut dovada efectuarii de acte de folosire a marcii GRANAROLO pentru produsele din clasa 29 si 30, astfel incat instanta de fond a incalcat in mod flagrant principiul aflarii adevarului, care este un principiu fundamental al procesului civil, statuand ca apelantul nu a utilizat marca pe teritoriul Romaniei in ultimii 5 ani pentru produsele pentru care a solicitat inregistrarea si decazandu-l din drepturile conferite de marca .
Intimata a formulat intampinare in cauza, sustinand legalitatea sentintei si caracterul nefondat al cererii de apel.
In apel i-a fost incuviintata apelantului proba cu acte, fara insa ca acesta sa mai depuna la dosarul cauzei vreun inscris, in sustinerea cererii sale.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea constata apelul ca nefiind fondat.
Motivele dezvoltate de apelant in cererea de apel vizeaza modul de interpretare a dispozitiilor legale privitoare la decaderea din dreptul la marca si, deci, conditiile in care se poate dispune decaderea, cuprinse in art. 45 din Legea nr. 84/1998, fara insa a aduce vreun argument convingator din perspectiva mijloacelor de probatiune, in dovedirea utilizarii de catre acesta in mod efectiv, public si serios a marcii GRANAROLO, pentru produsele din clasa 29 si 30.
Desi face trimitere la inscrisurile depuse la dosarul cauzei, doveditoare ale unei utilizari a marcii, apelantul are in mod evident in vedere, exclusiv acte cu caracter preparator utilizarii marcii, respectiv contractul de asociere in participatie (fila 99) cu SC P. A. SRL, la 1.05.2002, avand ca scop si obiect ,,asocierea in vederea realizarii si a exploatarii in comun a drepturilor de proprietate intelectuala derivate din detinerea si folosinta marcii de comert si servicii M/00061 ,,GRANAROLO" si contractul de franciza incheiat la 14.02.2005 intre SC P. E P. SRL (fosta societate P. A. SRL) si SC A. SRL si acesta avand ca obiect transmiterea de catre cea dintai (francizor), catre cea de a doua (francizat) a ,,folosintei drepturilor de proprietate intelectuala relative la restaurantele P. E P., bucatarie mediteraneeana.
Ca aceste societati, aflate in raporturi contractuale, avand in obiectul de activitate, astfel cum a sustinut apelantul, comercializarea si unora dintre produsele facand parte din clasele de produse 29 si 30 pentru care a fost obtinuta protectie sub marca analizata, reprezinta aspecte tinand de existenta din punct de vedere juridic a societatilor respective, fara ca prin aceasta sa poata fi facuta o legatura directa intre produsele comercializate in cadrul acestora si marca GRANAROLO, unic aspect ce intereseaza in cauza.
In mod corect a subliniat apelantul faptul ca folosirea marcii de catre un tert, cu consimtamantul titularului acesteia este asimilata folosirii efective, in acest sens fiind dispozitiile art. 46 din Legea nr. 84/1998.
Ceeace ce omite insa a dovedi apelantul este aceasta folosire de catre tert a marcii analizate, adata facuta dovada acordului sau, in calitate de titular.
Or, folosirea unei marci presupune utilizarea ei astfel incat sa poata fi indeplinita functia acesteia, astfel cum este reglementata prin dispozitiile art. 3 alin.1 lit. a din Legea nr. 84/1998, care o defineste ca fiind
,, un semn susceptibil de reprezentare grafica servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele apartinand altor persoane;"
Apelantul nu a facut nici o dovada ca marca in privinta careia a incheiat raporturi juridice de transmitere a utilizarii ei, ar fi fost aplicata in vreun fel pe vreunul din produsele apartinand claselor de produse 29 si 30, comercializate de catre tertii cocontractanti, cu consimtamantul sau, astfel incat produsele comercializate de acestia sa fie identificate prin marca analizata, de o asemenea maniera incat acele produse sa poata fi deosebite de alte produse purtand alte marci, ale altor comercianti.
Astfel cum in mod corect a sustinut si intimata prin intampinare, contractele anterior mentionate nu sunt deci suficiente prin ele insele pentru a face dovada folosirii reale a marcii.
Cu privire la actele depuse la filele 135 - 138, continand meniul produselor comercializate de societatea P. E P. SRL si pliante publicitare, Curtea retine, dincolo de argumentul primei instante, privind lipsa oricarei datari a acestora, astfel incat analiza sa poata fi facuta, in privinta utilizarii, pe o durata de 5 ani, astfel cum prevad dispozitiile art. 45 din Legea 84/1998, ca nici unul dintre ele nu au aptitudinea de a atesta o folosinta reala si serioasa a marcii prin raportare la produsele pentru care este protejata.
Inscriptionarea marcii pe unul din colturile pliantelor mentionate, alaturi de denumirea comerciala a societatii, ar putea fi avuta in vedere ca o incercare de identificare a serviciilor prestate - pizzerie, restaurant, servicii pentru care insa marca nu este protejata si nu pentru acele produse apartinand clasei 29 si 30, pentru care aceasta a obtinut protectie .
In ce priveste meniul ce contine intre specificatiile compozitiei produselor comercializate - pizza sub diverse denumiri, si produsul ,,mozzarela granorolo", Curtea apreciaza ca o asemenea utilizare nu serveste scopului si functiei pentru care a fost inregistrata marca, atata vreme cat din modul de utilizare nu se poate face nici o legatura intre marca si produs. Termenul ,,granolono", astfel cum este utilizat, prin asociere cu mozzarella (specialitate de branza), intr-o enumerare a ingredientelor specifice sortimentului de pizza, alaturi de ,,sos de rosii, oregano, ardei iute, ciuperci," etc. are o conotatie determinativa (adjectiv), fara nici o legatura cu marca inregistrata. Din aceasta perspectiva, utilizarea marcii nu poate fi privita ca fiind una serioasa, reala si suficienta pentru a crea in mintea unui consumator mediu, legatura specifica functiei marcii, intre produs si producator.
In ce priveste modul de exercitare, de catre prima instanta, a rolului sau activ, Curtea retine ca judecatorul nu poate sa se substituie partii, pentru a dicta acele dovezi pe care le-ar considera utile si concludente in stabilirea caracterului nefondat al cererii de chemare in judecata, astfel cum urmareste apelantul parat.
Dispozitiile legale din materia decaderii, cuprinse in art. 47 din Legea nr. 84/1998 sunt clare, dovada folosirii marcii revenindu-i exclusiv titularului, care se poate folosi de orice mijloc de proba, astfel incat rolul instantei se limiteaza, in aceste conditii la incuviintarea si administrarea probatoriilor pe care partea insasi le solicita, fara ca judecatorul sa se poata substitui acesteia, prin vreuna din dispozitiile pe care le-ar lua in legatura cu insasi probele considerate utile, pertinente si concludente din punctul sau de vedere.
Pe de alta parte, paratul apelant nu a administrat in faza apelului nici o alta proba, desi a cunoscut care argumentele pe baza carora prima instanta a apreciat ca prin probele deja administrate acesta nu a facut dovezi suficiente, menite sa conduca la respingerea cererii de chemare in judecata .
Retinand in consecinta ca nici in apel nu s-a facut dovada utilizarii de catre paratul apelant a marcii ,,GRANAROLO" pentru nici unul din produsele pentru care aceasta a fost inregistrata, hotararea apelata fiind legala si temeinica, apelul va fi respins ca nefondat, in baza art. 296 Cod procedura civila.
In baza art. 274 Cod procedura civila, Curtea va obliga apelantul la plata catre intimata reclamanta a sumei de 3.000 euro, in echivalent in lei la data platii, cu titlu de cheltuieli de judecata .