Arestare preventiva. Prezumtia de nevinovatie.

In cazul in care instanta de judecata constata ca, in raport cu criteriile mentionate, termenul rezonabil al arestarii preventive a fost incalcat in cursul judecatii in prima instanta, aceasta poate dispune, conform art. 139 alin. (1) C. proc. pen., inlocuirea masurii arestarii preventive luata in temeiul art. 148 alin. (1) lit. f) cu masura privind obligarea de a nu parasi localitatea, conferind incalcarii termenului rezonabil al arestarii preventive semnificatia schimbarii temeiului care a determinat luarea masurii, prevazut in art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., si anume a conditiei referitoare la pericolul concret pentru ordinea publica.
Prin incheierea de sedinta din data de 06.02.2012, dosar nr. 6605/105/2011, definitiva prin decizia nr. a Curtii de Apel Ploiesti, Tribunalul Prahova, in baza art.3002 C.pr.pen. raportat la art.160b C.pr.pen., a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatului P.S.
In baza art.139 alin.2 C.pr.pen., a respins ca neintemeiata cererea de revocare a masurii arestarii preventive a inculpatului.
In baza art.160b alin.2 raportat la art.139 alin.1 si alin.35 si la art.145 C.pr.pen., a inlocuit masura arestarii preventive a inculpatului P.S. cu masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul Ploiesti, pana la solutionarea definitiva a cauzei.
Astfel, s-a dispus punerea in libertate a inculpatului P.S. de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.26/U/22.02.2011, emis de Tribunalul Prahova in dosarul nr.1393/105/2011, daca nu este retinut sau arestat in alta cauza.
In baza art.145 alin.11 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea, sa respecte urmatoarele obligatii:
- sa se prezinte la organele judiciare ori de cate ori este chemat;
- sa se prezinte la organele de politie in raza careia se afla domiciliul sau din Ploiesti, conform programului de supraveghere intocmit de acestea si ori de cate ori este chemat;
- sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei;
- sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio arma.
In baza art.145 alin.12 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea, sa respecte urmatoarele obligatii:
- sa nu se apropie de coinculpatii si martorii din cauza, de membrii familiei acestora si sa nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect;
- sa nu desfasoare activitati de natura celei in exercitarea careia se presupune ca a savarsit faptele din prezenta cauza si nici alte activitati care au legatura cu aceasta;
- sa nu se deplaseze la vreuna dintre societatile cu care a avut relatii comerciale in perioada in care a desfasurat activitatea de administrator la S.C. O. D. S.R.L. si sa nu ia legatura cu vreunul dintre angajatii sau reprezentantii acelor societati.
In baza art.145 alin.22 C.pr.pen., i s-a atras atentia inculpatului ca, in cazul in care incalca cu rea-credinta obligatiile stabilite la alineatele precedente, se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.
S-a dispus comunicarea a cate unei copii de pe prezenta incheiere catre persoanele si institutiile prevazute la art.145 alin.21 C.pr.pen.
In baza art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Inculpatul P.S. a fost trimis in judecata in stare de arest preventiv, prin Rechizitoriul nr.176/D/P/2011 al Parchetului de pe langa I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiesti, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, prev. de art. 9, alin 1, lit. c si alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplic art. 41 alin. 2 C.p. si pentru savarsirea infractiunii de initierea sau constituirea unui grup infractional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. finala a disp. art. 33 lit. a C.p.
Ca situatie de fapt s-a retinut in sarcina acestuia ca, in perioada anului 2010, impreuna cu inculpata A.M., trimisa in judecata tot in stare de arest preventiv, si cu inculpata Z.A.M., trimisa in judecata in stare de libertate, s-au constituit intr-un grup infractional organizat si in mod repetat au desfasurat activitati ilicite privitoare la operatiuni comerciale ce au condus la prejudicierea bugetului consolidat al statului, activitati ilicite constand in faptul ca au inregistrat in evidenta contabila aferenta perioadei 01.07.2010 - 10.08.2010 a S.C. O.D. S.R.L. Ploiesti un numar de 462 borderouri de achizitie de cereale si plante tehnice in valoare totala de 35.459.333 lei in care erau trecute fictiv persoane fizice de pe raza judetelor Prahova, Ialomita, Calarasi, Giurgiu, Buzau, Braila, Iasi, Constanta si Bucuresti, iar prin inregistrarea in contabilitate a operatiunilor fictive consemnate in documentele respective, in acest fel societatea generand un prejudiciu bugetului general consolidat al statului, in suma de 1.364.993 lei, conform raportului de inspectie fiscala intocmit in cauza, care a constatat diferente mari intre pretul de achizitie al acelorasi produse, de la persoane fizice, (grau - 0,30 lei/kg si rapita - 1,00 lei/kg) si preturile inscrise in borderourile de achizitie inregistrate de S.C. O.D. S.R.L, aceste preturi fiind mult superioare celor practicate pe piata libera de catre producatorii agricoli (grau - 0,88 lei/kg si rapita-1,65 lei/kg).
Masura arestarii preventive a fost luata in faza urmaririi penale la data de 22.02.2011 prin incheierea nr. 7 a Tribunalului Prahova, fiind mentinuta succesiv pana in prezent.
Prin decizia nr. 94/24 ianuarie 2012, dosar nr. 47/42/2012 - Curtea de Apel Ploiesti, a admis recursul declarat de inculpata A.M. impotriva incheierii de sedinta din data de 19.01.2012 a Tribunalului Prahova, prin care fusese respinsa cererea inculpatei de liberare provizorie sub control judiciar, a casat aceasta incheiere si rejudecand pe fond cererea inculpatei a admis-o.
Procedand la verificarea legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive a inculpatului P.S., conform art. 3002 Cod proc. penala, si in termenul prev. de art. 160b din acelasi cod, instanta a constatat ca masura preventiva a arestarii a fost luata cu respectarea tuturor conditiilor de fond si forma, in cauza existand nu doar indicii temeinice in sensul prev. de art. 143 rap. la art. 681 Cod proc. Penala, ci probe constand in sesizarea nr. 707680/30 septembrie 2010 a ANAF - Garda Financiara Prahova, procesul verbal F/AC/475401 din 15 aprilie 2011 a Brigazii de Combatere a Criminalitatii Organizate Ploiesti, comisiile rogatorii, declaratii de martori, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, legal interceptate, raportul de inspectie fiscala F-PH-317 din 11 iulie 2011 al DGFP Prahova - Activitatea de Inspectie Fiscala, declaratiile inculpatilor P.S., A.M. si Z.A.M., din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatul Panduru Stefan ar fi autorul infractiunilor de evaziune fiscala si initiere ori aderare a unui grup infractional organizat.
In consecinta, in baza art.3002 C.pr.pen. raportat la art.160b C.pr.pen., instanta a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatului P.S.
In ceea ce priveste cererea de revocare a masurii arestarii preventive a inculpatului, instanta a retinut ca aceasta este neintemeiata, astfel ca, in baza art.139 alin.2 C.pr.pen., a respins-o ca atare, avand in vedere ca masura a fost luata prin incheierea din data de 22.02.2011, de catre Tribunalul Prahova, cu respectarea prevederilor legale, asa cum s-a aratat mai sus.
In ceea ce priveste cererea de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea, justificata de schimbarea temeiurilor care au determinat arestarea preventiva a inculpatului P.S., instanta a constatat, ca intr-adevar, a intervenit o astfel de schimbare, care nu poate fi ignorata, intrucat, in caz contrar s-ar incalca nu numai dreptul inculpatului de a beneficia de un proces echitabil, dar si dreptul acestuia la egalitate de tratament juridic in raport de ceilalti inculpati din cauza de fata.
Desi instanta a considerat ca fiind justificata initial masura arestarii preventive a inculpatului P.S., pentru buna desfasurare a procesului penal, in raport cu infractiunile deduse judecatii, perioada in care a fost evidentiata presupusa activitate infractionala, modalitatile de comitere a acestora, pedepsele stabilite de lege pentru aceste infractiuni, la momentul verificarilor de mai sus, s-a observat ca finalitatea acestei masuri s-a estompat prin trecerea timpului, de la momentul dispunerii sale scurgandu-se un interval de un an de zile, ceea ce atenueaza pericolul pentru ordinea publica, in cazul lasarii sale in libertate, si anume cea de-a doua conditie prevazuta in art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., neexistand probe de sustragere de la judecata, nici ca inculpatul ar putea comite alte infractiuni, ca ar incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea unei parti din proces sau a unui martor sau ca va exercita alte asemenea presiuni.
Astfel, instanta a apreciat ca se impune inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea, apreciind ca faptele pretins a fi comise in perioada anului 2010 si deduse judecatii, in raport cu probele administrate, se circumstantiaza cerintei prevazuta in art. 143 C. proc. pen. si se poate conferi, in mod legal, depasirii termenului rezonabil al masurii arestarii, acceptiunea schimbarii temeiului prevazut in art. 148 alin. (1) lit. f) din acelasi cod, si anume a conditiei privind pericolul pentru ordinea publica, ceea ce atrage incidenta art. 139 alin. (1) C. proc. pen. si inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, prevazuta in art. 145 C. proc. pen.
De asemenea, conform jurisprudentei constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, cu titlu de exemplu, cauza Slezevicius c. Lituaniei; cauza Tudorache c. Romaniei), caracterul rezonabil al procedurilor in materie penala se apreciaza in functie de complexitatea cauzei, atitudinea inculpatului si comportamentul autoritatilor.
Sub acest ultim aspect s-a mentionat din nou ca inculpata A.M., in prezent este liberata provizoriu sub control judiciar, in urma deciziei nr. 94/24.01.2012, dosar nr. 47/42/2012 a Curtii de Apel Ploiesti, iar inculpata Z.A.M. nu a fost arestata preventiv in cauza de fata.
Mai mult, tribunalul a observat ca inculpatul P.S. a fost trimis in judecata pentru savarsirea unor infractiuni economice, iar faptul ca inculpatul a mai intrat in conflict cu legea penala, fara a fi insa recidivist, nu reprezinta un argument suficient care sa conduca la concluzia ca in continuare, acesta ar incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului sau influentarea probatoriilor, chiar daca cercetarea judecatoreasca este in desfasurare, intrucat inculpatul a fost deja audiat in fata instantei de fond, iar obligatiile pe care le-ar avea de respectat, in cazul inlocuirii masurii arestarii preventive cu masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu si pe care si le-a insusit prin cererea de fata, il vor impiedica sa poata influenta in vreun fel buna desfasurare a procesului penal, in caz contrar devenind incidente disp. art. 145 al. 3 C.p.p. referitoare la inlocuirea celor doua masuri, de aceasta data in sensul invers solicitat de inculpat.
Desi masura arestarii preventive a fost legal si temeinic dispusa, instanta a constatat ca in momentul de fata buna desfasurare a procesului penal nu va fi influentata negativ daca inculpatul s-ar afla in stare de libertate, respectiv sub puterea unei alte masuri preventive, la randul ei restrictiva de drepturi, dar sub un alt aspect, decat masura arestarii preventive.
Avand in vedere ca masura arestarii preventive este o masura de exceptie, instanta de contencios european a statuat ca este necesar, dupa un anumit interval de timp, sa se analizeze in cauza posibilitatea luarii unor masuri alternative ce pot asigura respectarea dreptului la libertate individuala, dar si buna desfasurare a procesului penal.
In speta de fata, asa cum s-a aratat, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 22.02.2011, astfel ca au fost analizate si a celelalte masuri preventive alternative.
Obligarea de a nu parasi localitatea este o masura preventiva care prin obligatiile impuse inculpatului poate contribui la buna desfasurare a procesului penal daca sunt respectate aceste obligatii .
Principalul aspect ce a condus instanta la adoptarea acestui punct de vedere a fost durata rezonabila a detentiei preventive a inculpatului, care a depasit 11 luni, termen considerat suficient de indelungat, chiar daca in faza de judecata, legea nu prevede un termen maxim in care masura arestarii preventive poate fi mentinuta, dar, acest lucru nu inseamna ca detentia poate fi prelungita pana la pronuntarea solutiei, intrucat s-ar ajunge la o executare anticipata a pedepsei, ceea ce nu poate fi admis.
Nu este de neglijat nici aspectul rezultat din situatia juridica a celorlalte doua inculpate din cauza de fata, in special situatia inculpatei A.M., care a fost trimisa in judecata in stare de arest preventiv, pentru aceleasi infractiuni ca cele retinute in sarcina inculpatului P.S. si care in prezent este liberata provizoriu sub control judiciar.
Mai mult, orice inculpat, chiar arestat preventiv, beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, principiu ce ar fi infrant tangential, daca detentia ar dura pana la adoptarea unei solutii definitive.
Faptul ca inculpatul nu a recunoscut savarsirea faptelor descrise in actul de sesizare nu constituie un argument pentru a concluziona ca este necesara detentia preventiva, deoarece, asa cum a hotarat si instanta europeana, nimanui nu i se poate refuza un drept pe motiv ca nu a recunoscut faptele de care este acuzat .
Fata de cele de mai sus, tribunalul a considerat ca in prezent (dupa trecerea unei detentii de 11 luni de zile, timp in care inculpatul a fost trimis in judecata si audiat), este necesara luarea unei masuri preventive alternative arestarii, dar care sa nu influenteze negativ buna desfasurare a procesului penal, motiv pentru care instanta a apreciat ca se poate inlocui aceasta masura cu masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea.
In consecinta, instanta a pronuntat solutia mentionata anterior.