Actiune in constatarea nulitatii absolute a Protocolului pentru vanzarea locuintelor in temeiul Legii nr. 112/1995 semnat de primar in numele unitatii administrativ-teritoriale. Respingere

S-a respins exceptia lipsei de interes a reclamantilor invocata de paratii T.C.V., C.C.G., C.L.A., C.O., M.R.O., M.I.H., ca neintemeiata.
S-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor S.L., S.A., S.E., T.C.V., C.C.G., C.L.A., C.O., M.R.O., M.I.H., ca neintemeiata.
S-a admis exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratului S.C. CONSTRUCT ARDEALUL SA, invocata de paratii M.M., C.M., T.C.V., C.C.G., C.L.A., C.O., M.R.O., M.I.H..
S-a respins actiunea formulata de reclamantii B.F.E., P.F.M., A.M.G.G., P.L.L.R., P.T.M. si P.E. in contradictoriu cu paratii STATUL ROMAN prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA si prin PRIMARUL MUN. CLUJ NAPOCA, S.L. si S.A., C.M., C.C.G. si C.L.A., L.A., in calitate de mostenitor al defunctei N.G., T.M.A., T.E., ambii in calitate de mostenitori ai def. S.A., K.F.A. in calitate de mostenitor al defunctei K.E., M.M., T.C.V. in calitate de mostenitoare a def. K.E., C.O. in calitate de mostenitoare a def. S.M., S.D., P.B.V. si P.B.L., S.E. in calitate de mostenitoare a def. F.F.R. si a def. M.I., D.G. si D.L., S.C. in calitate de mostenitor al def. S.N., M.I.H., M.R.O., C.M., in calitate de mostenitoare a def. C.I., M.V. si M.L.V., J.V. in calitate de mostenitor al def. J.V., D.R. si D.S.L., O.T.E.H., K.E. in calitate de mostenitoare a def. B.L., P.S., I.G. si I.V., M.I., MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA prin PRIMAR si prin CONSILIUL LOCAL CLUJ-NAPOCA (in calitate de succesor al S.C. CONSTRUCT ARDEALUL SA) si PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA, privind nulitatea partiala a Protocolului nr. 28871/30.07.1996, ca neintemeiata.
Au fost obligati reclamantii in solidar, la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in favoarea paratilor T.C.V., C.C.G., C.L.A., C.O., M.R.O., M.I.H., la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in favoarea paratilor P.B.V.V. si P.B.L., la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in favoarea paratei M.M. precum si la plata sumei de 750 lei in favoarea paratei S.E.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca potrivit art.137 C.pr.civ. ``Instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.``
Referitor la exceptiile lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor si a lipsei de interes, instanta de fond a retinut ca potrivit certificatului de mostenitor nr.53/1997 emis de Notariatul de Stat Judetean Cluj (f.130), reclamantii au calitatea de mostenitori ai defunctului P.E. V., proprietar tabular asupra imobilului situat in Cluj-Napoca, str. R., nr.16, inscris in CF 8196 Cluj-Napoca, nr. topo 211,215, ce a fost preluat de Statul Roman in temeiul Decretului nr. 921950 (f.88-89).
Dupa aparitia Legii nr.10/2001, reclamantii au promovat o actiune in nulitatea contractelor de vanzare cumparare incheiate in temeiul Legii nr.112/1995, cu privire la imobilul situat in Cluj-Napoca, str. R., nr.16.
Prin incheierea civila din data de 24.02.2009, pronuntata in dosarul nr. x/117/2007, Tribunalul Cluj a suspendat solutionarea cauzei avand ca obiect constatare nulitate absoluta a contractelor de vanzare-cumparare pana la solutionarea cauzei ce face obiectul prezentului dosar.
Drept urmare, s-a constatat ca reclamantii au calitate procesuala activa si interes in prezenta cauza, astfel incat instanta de fond a respins exceptiile ca neintemeiate.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor S.L., S.A., S.E., T.C.V., C.C.G., C.L.A., C.O., M.R.O., M.I.H. prima instanta a retinut ca acestia sunt titulari ai contractelor de vanzare cumparare incheiate cu privire la imobilul situat in Cluj-Napoca, str. R. nr.16, jud. Cluj in baza protocolului atacat prin prezenta cerere de chemare in judecata, sau mostenitori ai titularilor de contracte de vanzare cumparare, astfel incat acestia au calitate procesuala pasiva in prezenta cauza.
In consecinta, instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor S.L., S.A., S.E., T.C.V., C.C.G., C.L.A., C.O., M.R.O., M.I.H., ca neintemeiata.
Cu privire la exceptia capacitatii procesuale de folosinta a S.C. CONSTRUCTARDEALUL SA, instanta a mai retinut ca in data de 8 martie 2006, aceasta societate a fost radiata din Registrul Comertului, nemaiexistand ca persoana juridica.
In consecinta, instanta a admis exceptia invocata si a respins actiunea ca fiind indreptata impotriva unei persoane ramasa fara capacitate procesuala de folosinta.
Pe fondul cauzei, instanta a mai retinut ca dupa aparitia Legii nr.112/1995, intre Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca si S.C. CONSTRUCTARDEALUL SA, s-a incheiat Protocolul nr.28871/30.07.1996, avand ca obiect evaluarea pretului de vanzare si perfectarea contractelor de vanzare-cumparare a imobilelor cu destinatia de locuinte trecute in proprietatea statului, aflate in administrarea Consiliului local al
municipiului Cluj-Napoca si care au facut obiectul Legii nr.112/1995 (f.14-15).
Protocolul a fost semnat de catre Primarul municipiului Cluj-Napoca, in calitate de reprezentant legal al Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca si presedinte al Comisiei de aplicare a Legii nr.112/1995.
In baza protocolului mai sus enuntat, unitatea specializata, in speta S.C. CONSTRUCTARDEALUL SA, a procedat la incheierea contractelor de vanzarecumparare pentru imobilele care au cazut sub incidenta Legii nr. 112/1995, printre care si imobilul situat in Cluj-Napoca, str. R., nr.16, jud. Cluj, asupra caruia proprietari tabulari au fost antecesorii reclamantilor.
Prin cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost precizata, reclamantii au solicitat instantei nulitatea partiala a Protocolului nr. 28871/30.07.1996, in considerarea faptului ca lipseste consimtamantul Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca, deoarece nu a fost adoptata o hotarare privind vanzarea locuintelor ce au facut obiectul unor contracte de inchiriere, primarul si cei doi directori nu au avut
capacitatea de a incheia actul juridic, deoarece nu au fost mandatati in acest sens de Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, obiectul actului nu este valabil, deoarece este ilicit si nedeterminat, actul a fost incheiat in fraudarea legii, avand in vedere ca nu are la baza o hotarare a Consiliului local Cluj-Napoca.
In ceea ce priveste obligativitatea emiterii unei hotarari a Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca prin care sa se dispuna vanzarea imobilelor catre chiriasi in temeiul Legii nr. 112/1995, reclamantii au invocat dispozitiile art. 84 din Legea nr. 69/1991.
Potrivit art. 9 din Legea nr.112/1995, pentru locuintele ce nu se restituie fostilor proprietari deposedati de stat, chiriasul are optiunea cumpararii acelei locuinte.
In conformitate cu dispozitiile ar 33 din H.G. nr. 20/1996, vanzarea apartamentelor in conditiile Legii nr.112/1995 se face de catre societatile comerciale si/sau unitatile specializate in vanzarea locuintelor care administreaza locuintele, existente la data in vigoare a legii. Aceste societati sau unitati specializate au fost constituite de catre consiliile locale ale unitatilor administrativ-teritoriale, si au actionat in baza unui mandat de reprezentare, avand calitatea de mandatar legal al statului.
Potrivit art. 84 din legea nr. 69/1991, in vigoare la data incheierii Protocolului nr. 28871/1996 ``Consiliile locale si cele judetene hotarasc ca bunurile ce apartin domeniului public si privat, de interes local sau judetean, dupa caz, sa fie date in administrarea regiilor autonome si institutiilor publice, sa fie concesionate ori sa fie inchiriate. De asemenea, ele hotarasc cu privire la cumpararea si vanzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau judetean, in conditiile legii. Vanzarea, concesionarea, inchirierea si locatia de gestiune se fac prin licitatie publica, organizata in conditiile legii``.
Din dispozitiile art. 84 din Legea nr. 69/1991 rezulta ca administratiei publice locale, in speta Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca, i-a fost dat prin lege dreptul de a hotari cu privire la vanzarea bunurilor ce apartin domeniului public sau privat, de interes local sau judetean, in exercitarea acestor prerogative fiind obligat sa emita hotarari.
Ulterior aparitiei Legii nr. 69/1991 a fost adoptata Legea nr.112/1995, prin care s-a instituit in favoarea chiriasilor titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituiau in natura fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora posibilitatea de a opta pentru cumpararea acestor apartamente cu plata integrala sau in rate a pretului.
A rezultat, asadar, ca prin lege (ale carei efecte nu pot fi inlaturate printr-un act normativ cu forta juridica inferioara, cum este in cazul de fata o hotarare a consiliului local), a fost reglementat dreptul chiriasilor de a opta pentru vanzarea locuintelor detinute in baza unor contracte de inchiriere, corelativ cu obligatia unitatii detinatoare de a vinde imobilele in situatia in care sunt indeplinite toate conditiile
prevazute de Legea nr.112/1995, situatie in care Consiliul local al municipiului Cluj- Napoca nu mai avea obligatia de a emite hotarare in acest sens. Din nicio dispozitie a legii speciale sau a normelor de aplicare nu s-a desprins concluzia ca in procedura de instrainare a locuintelor, consiliul local ar fi obligat sa emita hotarare, astfel incat a fi interpretat in acest fel actul normativ enuntat ar insemna sa se adauge la lege.
In consecinta, instanta a apreciat ca dispozitiile Legii nr.112/1995, reprezinta o exceptie de la prevederile art. 84 alin.(1) si (2) din Legea nr. 69/1991, in procedura de vanzare a imobilelor, consiliile locale fiind chemate doar sa constituie unitatile specializate in vanzarea locuintelor sa le acorde acestora mandat pentru perfectarea contractelor de vanzare cumparare in ceea ce priveste imobilele ce intra sub incidenta Legii nr.112/1995 si sa respecte conditiile prevazute de lege in momentul instrainarii acestora si nicidecum sa dispuna printr-un act juridic inferior legii cu privire la vanzarea acestora.
Or, din probele de la dosar, a rezultat ca paratul Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca a respectat dispozitiile legii, in sensul ca prin protocolul atacat, a mandatat unitatea specializata in vederea vanzarii imobilelor ce au facut obiectul Legii nr.112/1995, si pentru care nu s-au formulat cereri de restituire de catre fostii proprietari sau mostenitorii acestora.
In ceea ce priveste lipsa capacitatii primarului si a celor doi directori de a incheia actul juridic atacat, potrivit dispozitiilor art. 42 alin. (2) din Legea nr. 69/1991, in vigoare la data intocmirii protocolului ``Primarul reprezinta comuna sau orasul in relatiile cu persoanele fizice sau juridice din tara sau din strainatate, precum si in justitie``, fapt pentru care primarul avea capacitate de a incheia actul juridic. Apoi,
potrivit art. 45 pct.4 din H.G. nr. 20/1996, presedintele comisiei de aplicare a Legii nr.112/1995 este primarul, situatie in care acesta a avut dreptul de a semna protocolul incheiat cu unitatea specializata in vanzarea locuintelor.
In ceea ce priveste nevalabilitatea obiectului protocolului atacat si a nulitatii acestuia pentru frauda la lege, instanta a mai retinut ca obiectul acestuia este in concordanta cu dispozitiile legale care dispun cu putere de lege cu privire la modalitatea de instrainare a imobilelor ce intra sub incidenta Legii nr. 112/1995, nefiind in aceasta situatie necesara emiterea unei hotarari a consiliului local, prin care sa se dispuna asupra acestui lucru.
Prin decizia civila nr. 531/A din 29 octombrie 2013 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantii P.L.L.R., B.F.E., A.M.G.G., P.T.M., P.E., P.E. impotriva sentintei civile nr. 20136/18.10.2012, pronuntata in dos. nr. 17701/211/2006 al Judecatoriei Cluj-Napoca pe care a mentinut-o in totul.
S-a dispus obligarea apelantilor sa plateasca intimatului D.R. suma de 1000 lei, intimatei M.M. suma de 1000 lei, intimatei T.C.V. suma de 500 lei, intimatei M.R.O. suma de 800 lei, intimatei C.L.A. suma de 800 lei, intimatei C.O. suma de 992 lei, intimatei M.I. suma de 4997,64 lei, intimatilor T.M. si T.E. 248 lei, intimatei S.E. suma de 248 lei si intimatei K.E. suma de 248 lei, intimatei C.M. suma de 250 lei, respingandu-se cererea de acordare a cheltuielilor de judecata formulata de intimatul L.A.
Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut ca prima critica adusa sentintei apelate, in sensul ca in mod gresit s-a retinut de catre prima instanta ca pentru incheierea Protocolului nr. 28 871 din 30.07.1996 nu era necesara emiterea unei hotarari a Consiliului local al mun. Cluj-Napoca, nu poate fi primita ca fiind fondata, avand in vedere urmatoarele argumente:
In mod judicios prima instanta a retinut aplicabilitatea in speta a dispozitiilor art. 9 din Legea nr.112/1996, potrivit carora pentru locuintele ce nu se restituie fostilor proprietari deposedati de stat, chiriasul are optiunea cumpararii acelei locuinte.
De asemenea, in speta s-a facut o corecta si pertinenta interpretare a dispozitiilor art. 33 din H.G. nr. 20/1996 potrivit carora vanzarea apartamentelor in conditiile Legii nr. 112/1995 se face de catre societatile comerciale si/sau unitatile specializate in vanzarea locuintelor care administreaza locuintele, existente la data in vigoare a legii.
In concordanta cu opinia exprimata de catre judecatorul fondului, aceste societati sau unitati specializate au fost constituite de catre consiliile locale ale unitatilor administrativ teritoriale, si au actionat in baza unui mandat de reprezentare, avand calitatea de mandatar legal al statului.
Tribunalul a statuat ca in mod pertinent prima instanta a retinut ca ulterior aparitiei Legii nr. 69/1991 a fost adoptata Legea nr. 112/1995, prin care s-a instituit in favoarea chiriasilor titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituiau in natura fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora posibilitatea de a opta pentru cumpararea acestor apartamente cu plata integrala sau in rate a pretului.
Facand o riguroasa analiza a ierarhizarii si implicit a fortei juridice a diverselor acte normative adoptate de legiuitor, prima instanta a statuat in mod judicios ca prin lege, ale carei efecte nu pot fi inlaturate printr-un act normativ cu forta juridica inferioara, cum este in cazul de fata o hotarare a consiliului local, a fost reglementat dreptul chiriasilor de a opta pentru vanzarea locuintelor detinute in baza unor contracte de inchiriere, corelativ cu obligatia unitatii detinatoare de a vinde imobilele in situatia in care sunt indeplinite toate conditiile prevazute de Legea nr.112/1995, situatie in care Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca nu mai avea obligatia de a emite hotarare in acest sens.
Or, din economia dispozitiilor legale cuprinse in Legea nr.112/1995 nu rezulta ca in procedura de instrainare a locuintelor consiliul local este obligat sa emita hotarare, astfel incat a fi interpretat in acest sens actul normativ enuntat ar insemna sa se adauge la lege.
In aceste conditii, in concordanta cu opinia exprimata de judecatorie, tribunalul a conchis ca dispozitiile Legii nr. 112/1995, lege speciala in materie, reprezinta o exceptie de la prevederile art. 84 alin. (1) si (2) din Legea nr. 69/1991, in procedura de vanzare a imobilelor consiliile locale fiind chemate doar sa constituie unitatile specializate in vanzarea locuintelor, sa le acorde acestora mandat pentru perfectarea contractelor de vanzare-cumparare in ceea ce priveste imobilele ce intra sub incidenta Legii nr. 112/1995 si sa respecte conditiile prevazute de lege in momentul instrainarii acestora si nicidecum sa dispuna printr-un act juridic inferior legii cu privire la vanzarea acestora.
A doua critica formulata de apelanti, in sensul ca in mod eronat prima instanta a apreciat ca primarul si cei directori care au semnat protocolul atacat, au avut capacitatea de a incheia acest act nu este fondata, pentru argumentele ce vor fi expuse in continuare:
Potrivit dispozitiilor art. 42 alin. (2) din Legea nr. 69/1991, in vigoare la data intocmirii protocolului ``Primarul reprezinta comuna sau orasul in relatiile cu persoanele fizice sau juridice din tara sau din strainatate, precum si in justitie``, fapt pentru care primarul avea capacitate de a incheia actul juridic.
De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 45 alin. (4) din H.G. nr. 20/1996, presedintele comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995 este primarul, situatie in care acesta, in mod evident acesta era indrituit in a semna protocolul incheiat cu unitatea specializata in vanzarea locuintelor.
Nici critica potrivit careia in mod incorect prima instanta a apreciat ca obiectul protocolului atacat nu este ilicit si nedeterminat, nu poate fi retinuta ca fiind fondata, avand in vedere urmatoarele aspecte:
Pentru ca o prestatie sau un bun sa poata constitui obiectul unui act juridic, acestea trebuie sa indeplineasca anumite caracteristici si anume: caracterul efectiv al obiectului, caracterul licit al acestuia si valoarea obiectului.
Efectivitatea obiectului presupune si ideea ca acesta sa fie determinat sau cel putin determinabil.
Or, contrar opiniei apelantilor, protocolul contestat contine suficiente elemente pentru a se putea determina obiectul acestuia, vizand totalitatea locuintelor care intrau sub incidenta Legii nr. 112/1995.
In ceea ce priveste liceitatea obiectului actului juridic, prin aceasta caracteristica trebuie inteles ca prestatia trebuie sa fie conforma cu ordinea publica si bunele moravuri (art. 5 din vechiul Cod civil).
In aceste conditii, in mod judicios prima instanta a retinut ca obiectul protocolului contestat este in concordanta cu dispozitiile legale care dispun cu putere de lege cu privire la modalitatea de instrainare a imobilelor ce intra sub incidenta Legii nr.112/1995, nefiind in aceasta situatie necesara emiterea unei hotarari a consiliului local, prin care sa se dispuna asupra acestui lucru.
In fine, ultima critica in sensul ca instanta de fond nu a motivat in fapt si in drept sentinta data asupra apararii formulate de catre apelanti relativ la nulitatea protocolului atacat care decurge si din faptul ca a fost incheiat prin fraudarea legii, fiind incalcate prevederile legale cu caracter imperativ in vigoare la momentul incheierii protocolului, nu poate fi primita ca fiind fondata, tribunalul constatand ca prima instanta, in considerente, a relevat ca in speta nu se poate retine existenta unei fraude la lege, intrucat protocolul contestat a respectat pe deplin dispozitiile legale in vigoare de la acea epoca.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii B.F.E., A.M.G.G., P.F.M., P.L.L.R., P.T.M. si P.E. filele 2-7, solicitand modificarea ei si rejudecand, admiterea apelului impotriva sentintei care sa fie schimbata, in sensul admiterii actiunii introductive de instanta.
In motivarea recursului intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 C.pr.civ., redactat de avocat dr. Mircea C. Costin, reclamantii au sustinut ca un prim aspect de nelegalitate al deciziei consta in interpretarea si aplicarea gresita a dispozitiilor art. 84 din Legea nr. 69/1991 in vigoare la data cand au fost instrainate apartamentele in litigiu, din care rezulta ca imobilele aflate in proprietatea privata a consiliilor locale, aceste consilii sunt indreptatite sa faca acte de dispozitie in sensul instrainarii lor de catre terte persoane sau al inchirierii acestora, printr-un act de dispozitie a consiliului local (hotarare).
Or instanta de apel a constatat ca intre Consiliul local al municipiului Cluj- Napoca si S.C.CONSTRUCTARDEALUL SA Cluj-Napoca, s-a incheiat un protocol avand ca obiect mandatarea de catre Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, a S.C.CONSTRUCTARDEALUL SA Cluj-Napoca, de a indeplini acte de dispozitie in numele consiliului local, dar care pentru a fi valabil acordata, trebuia decisa printr-o hotarare a consiliului local valabil adoptata, conditie ce nu a fost indeplinita.
Chiar daca S.C.CONSTRUCTARDEALUL SA Cluj-Napoca ar fi fost constituita de consiliul local ca o structura de specialitate a acestuia, ceea ce nu s-a dovedit, structura respectiva nu a dobandit si nu putea dobandi un mandat special de a instraina imobilele in litigiu, deoarece un astfel de mandat presupune identificarea in continutul sau a fiecarui imobil supus instrainarii, prin indicarea adresei, structurii functionale, suprafetei utile, etc.
Aprecierea instantei de apel ca prin protocolul incheiat au fost vizate totalitatea locuintelor care intrau sub incidenta Legii nr. 112/1995 este incorecta, intrucat daca protocolul ar fi avut un astfel de continut cu caracter general, nu era realizata practic identificarea concreta a fiecarui imobil, ceea ce era stringent necesar sa se realizeze, pentru ca fiecare act de instrainare a oricarui imobil dintre cele identificate la modul general, sa fie determinat la modul concret.
Un alt aspect de nelegalitate al deciziei recurate, il constituie incalcarea art. 1 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, intrucat imobilele in litigiu au fost trecute in proprietatea statului fara titlu valabil, fapt constatat cu putere de lucru judecat prin sentinta civila nr. 356/2006 a Tribunalului Cluj.
In conditiile in care imobilele in litigiu au fost preluate de stat fara titlu valabil, ele nu puteau fi instrainate valabil din punct de vedere juridic catre terte persoane de catre Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca si nici nu se putea mandata in mod valabil o alta structura specializata, care sa instraineze in mod legal apartamentele, protocolul fiind lovit de nulitate absoluta.
De asemenea, un alt aspect de nelegalitate a deciziei atacate, consta in interpretarea gresita a art. 42 alin.(2) din Legea nr. 69/1991, instanta de apel omitand sa coroboreze aceasta dispozitie cu prevederile art. 44 alin.(1) din aceeasi lege. Din analiza coroborata a acestor dispozitii legale, rezulta fara echivoc ca primarul nu este un organ decizional abilitat sa ia decizii in nume propriu, ci un organ executiv care
aduce la indeplinire hotararile consiliului local. Primarul si cei doi directori aflati in subordinea acestuia, nu aveau capacitatea juridica de a incheia protocolul in absenta unui mandat special dat in acest sens printr-o hotarare a consiliului local.
Este nelegala aprecierea instantei de apel potrivit careia primarul era indrituit a semna protocolul incheiat cu unitatea specializata in vanzarea locuintelor, deoarece era presedintele Comisiei municipale Cluj-Napoca de aplicare a Legii nr. 112/1995, ci in numele si pentru Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, iar in aceasta calitate avea nevoie de un mandat special dat printr-o hotarare a consiliului local, care nu a fost data . Aceasta apreciere a instantei de apel constituie o eroare de judecata si un motiv de nulitate a protocolului.
Un alt motiv de nelegalitate al deciziei recurate consta in analiza pur formala a motivului de apel privind fraudarea legii prin incheierea protocolului, la baza caruia nu a stat o hotarare a consiliului local prin care sa se stabileasca concret care anume imobile pot fi vandute in mod legal in baza Legii nr. 112/1995, or in baza protocolului s-au vandut apartamente dintr-un imobil ce nu facea obiectul Legii nr. 112/1995, intrucat a fost preluat fara titlu valabil.
Fraudarea legii consta din faptul ca atat primarul cat si cei doi directori care au participat la semnarea protocolului, nu aveau mandat special dat printr-o hotarare a consiliului local. Chiar S.C.CONSTRUCTARDEALUL SA Cluj-Napoca avea obligatia sa solicite adoptarea unei hotarari de consiliu local in acest sens, dar nu si-a indeplinit obligatia, devenind astfel coparticipant la fraudarea legii. Instanta de apel avea obligatia sa cenzureze corectitudinea statuarii facute de prima instanta, cu atat mai mult cu cat printre motivele de apel era si fraudarea legii, ca motiv de nelegalitate a sentintei.
Reclamantii au criticat decizia ca fiind nelegala si sub aspectul obligarii lor la plata cheltuielilor de judecata fata de intimati, cu exceptia lui L.A. Intimatei M.I. i-au fost acordate cheltuieli de judecata in suma de 4.997, 64 lei, desi nu s-a prezentat niciodata la proces, iar avocatul ei a fost prezent la un singur termen de judecata .
Aceiasi reclamanti au mai depus la dosar filele 9-18 un recurs redactat de avocat P.F.M., prin care au solicitat modificarea deciziei atacate, in sensul admiterii apelului impotriva sentintei, care sa fie schimbata si sa se admita cererea de chemare in judecata asa cum a fost precizata si in consecinta, sa se constate nulitatea absoluta a Protocolului nr. 28871 din 30.07.1996 incheiat intre Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca si S.C. CONSTRUCTARDEALUL SA Cluj-Napoca, in privinta apartamentelor nr. 2, 3, 5, 8, 9, 10, 11, 13, 15-25, 27, 28, 30, 32 si 22 situate in Cluj-Napoca, str. R. nr. 16, instrainate in baza acestuia, cu obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecata .
In motivare, reclamantii au sustinut ca in mod gresit instanta de apel, ca si prima instanta, a retinut ca pentru incheierea Protocolului nr. 28871/30.07.1996, nu era necesara emiterea unei hotarari a Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca, deoarece nu ar fi aplicabile prevederile art. 84 alin.(1) si (2) din Legea nr. 69/1991, care ar fi stabilit o procedura speciala derogatorie in legatura cu vanzarea imobilelor, procedura care nu prevede obligatia consiliilor locale de a-si manifesta vointa prin hotarare pentru acordarea mandatului unitatilor specializate in vanzarea de locuinte,
vointa fiind stabilita prin lege.
Aceasta interpretare si aplicare a prevederilor legale este gresita, deoarece art. 84 si art. 28 alin.(1) din Legea nr. 69/1991 sunt aplicabile, iar emiterea unei hotarari a consiliului local era imperios necesara.
Primaria municipiului Cluj-Napoca le-a comunicat reclamantilor prin adresa nr. 84397/451 din 15.11.2006 ca la baza incheierii protocolului, nu a stat o hotarare a consiliului local, ceea ce echivaleaza cu lipsa consimtamantului consiliului local la incheierea actului. Singura manifestare a vointei consiliului local, se poate face doar prin emiterea de hotarari.
Chiar daca Legea nr. 112/1995 a stabilit o procedura speciala de vanzare a imobilelor catre chiriasi, in sensul ca societatile comerciale si/sau unitatile specializate in vanzarea locuintelor sau care administreaza locuintele sunt mandatate de catre consiliile locale pentru evaluarea si vanzarea imobilelor, nu exclude obligatiamanifestarii de vointa a consiliilor locale sub forma emiterii unor hotarari pentru
desemnarea unei societati specializate in vanzarea de locuinte.
In speta, nu exista o manifestare de vointa a Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca exprimata printr-o hotarare, in sensul de a-i acorda mandat numitei S.C.CONSTRUCTARDEALUL SA Cluj-Napoca, protocolul atacat, actul de mandat fiind incheiat in numele acestui consiliu de catre primar si doi directori din primarie in mod abuziv, neavand nici un fel de atributii legale de a reprezenta consiliul local in
lipsa unei hotarari pe care sa o puna in aplicare, ceea ce constituie un motiv de nulitate absoluta a acestui protocol.
Cerinta manifestarii de vointa a consiliului local sub forma emiterii unei hotarari, era necesara din perspectiva dovedirii legalitatii desemnarii unei anumite societati specializate in vanzarea sau administrarea de locuinte dintre cele existente la data intrarii in vigoare a Legii nr. 112/1995, iar S.C. CONSTRUCTARDEALUL SA Cluj-Napoca nu a fost probabil singura societatea specializata existenta la acea data .
In mod gresit instanta de apel, la fel ca si prima instanta, a apreciat ca primarul G.F. si directorii M.H. si I.F. au avut capacitatea de a incheia protocolul autointitulandu-se reprezentanti ai Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca.
Motivarea instantei de apel nu cuprinde nicio referire la situatia celor doi directori care au semnat protocolul alaturi de primar, situatie in care nu rezulta care au fost considerentele care au dus la respingerea acestui motiv de apel. In lipsa unui mandat care nu putea fi decat o hotarare a consiliului local, cei doi directori nu aveau capacitatea de a semna protocolul.
Nu poate fi primita motivarea instantei de apel prin care a aratat ca in baza art. 42 alin.(2) din Legea nr. 69/1991 primarul este reprezentantul unitatii administrativ-teritoriale, iar in temeiul art. 45 alin. (4) din H.G. nr. 20/1996 este si presedintele comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995 si ca astfel ar fi avut capacitatea de a semna protocolul, intrucat primarul a semnat protocolul in calitate de reprezentant al
consiliului local, iar nu in calitate de presedinte al comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995, iar instanta de apel nu a avut in vedere dispozitia art. 44 alin.(1) lit. b) din Legea nr. 69/1991, primarul neavand capacitate sa incheie acte juridice in numele si pentru consiliul local, decat in executarea hotararilor acestuia, ceea ce in speta nu exista.
In mod gresit instanta de apel a inlaturat sustinerea apelantilor privind nevalabilitatea obiectului actului juridic atacat, obiect ce este ilicit si nedeterminat.
Reclamantii au aratat prin actiune ca obiectul protocolului este ilicit, intrucat nu este in conformitate cu dispozitiile legale, mandatarul urmand sa vanda locuintele fara existenta unei hotarari a consiliului local obligatorie conform art. 84 din Legea nr. 69/1991, in lipsa careia obiectul protocolului este ilicit.
In ceea ce priveste faptul ca obiectul protocolului este nedeterminat, instanta de apel a aratat ca obiectul este determinabil, ceea ce face ca prestatia sa fie conforma cu ordinea publica si bunele moravuri. Or, un astfel de protocol ar fi trebuit sa aiba drept anexa o hotarare prin care sa fie stabilite de consiliul local imobilele aflate in domeniul sau privat, ce puteau face obiectul instrainarii, ca si conditie esentiala.
Aceasta sustinere are in vedere caracterul juridic al protocolului, de conventie civila de mandat, aspect transat prin incheierea din 8 decembrie 2006 a Curtii de Apel Cluj pronuntata in dosarul nr. 42219/1/2004.
Dar toate aceste argumente par sa nu fi avut nicio valoare in fata instantei de apel, intrucat nu le-a combatut si nu s-a referit la ele.
Recurentii au mai sustinut ca in mod gresit instanta de apel a apreciat ca protocolul nu a fost incheiat prin fraudarea legii, ca urmare a incalcarii prevederilor legale cu caracter imperativ.
Drept consecinta a faptului ca la baza protocolului nu a stat o hotarare care sa stabileasca clar ce imobile pot fi vandute in mod legal, s-a ajuns la vanzarea in baza protocolului a unui imobil care nu facea obiectul Legii nr. 112/1995, preluat fara titlu valabil.
Intimatii G.I. si V.I. prin intampinare depusa la dosar filele 74-77, au solicitat respingerea recursului.
Intimatul L.A. prin intampinare depusa la dosar filele 82-84, a solicitat respingerea recursului si obligarea recurentilor la plata cheltuielilor de judecata .
Intimata M.M. prin intampinare depusa la dosar filele 87-92 a solicitat respingerea recursului si obligarea recurentilor la plata cheltuielilor de judecata .
Intimatii T.M.A., T.E., S.E., O.T.E.H., K.E., C.M., S.L. si S.A. prin intampinare depusa la dosar filele 94-96, au solicitat respingerea recursului si obligarea recurentilor la plata cheltuielilor de judecata .
Intimatii P.B.V. si P.B.L. prin intampinare depusa la dosar fila 101-102, au solicitat respingerea recursului si mentinerea deciziei atacate.
Intimata T.C.V. prin intampinare depusa la dosar filele 103-106, a solicitat respingerea recursului si obligarea recurentilor la plata cheltuielilor de judecata .
Intimatii C.L.A., C.C.G., C.O., M.R.O. si M.I.H. prin intampinare depusa la dosar filele 107-110, au solicitat respingerea recursului ca nefondat si obligarea recurentilor la plata cheltuielilor de judecata .
Intimatul S.D. prin intampinare depusa la dosar filele 112-117, a solicitat respingerea recursului ca nefondat si obligarea recurentilor la plata cheltuielilor de judecata in suma de 2.000 lei.
Intimatii Primarul municipiului Cluj-Napoca si Municipiul Cluj-Napoca reprezentat de primar prin intampinare depusa la dosar filele 204-207, au solicitat respingerea recursului.
Recurentii au depus si concluzii scrise la dosar, solicitand modificarea in intregime a deciziei civile nr. 531/A/2013 pronuntata de Tribunalul Cluj, in sensul admiterii apelului formulat, cu consecinta schimbarii in totalitate a sentintei civile nr. 20136/2012 in sensul admiterii cererii de chemare in judecata asa cum a fost ea precizata si in consecinta sa se constate nulitatea absoluta si partiala a protocolului nr. 28861 din 30.07.1996 si obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecata in recurs in suma de 1.300 lei, precum si a cheltuielilor de judecata avansate in instanta de fond, in suma de 1.200 lei.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, curtea retine urmatoarele:
Intre Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca si S.C.CONSTRUCTARDEALUL SA Cluj-Napoca, s-a incheiat Protocolul nr. 28871 din 30.07.1996, avand ca obiect ``evaluarea pretului de vanzare si perfectarea
contractelor de vanzare-cumparare a imobilelor cu destinatia de locuinte trecute in proprietatea statului, aflate in administrarea Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca si care au facut obiectul Legii nr. 112/1995``. Acest protocol a fost semnat din partea Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca de primarul G.F., de directorul economic, economist M.H. precum si de directorul D.A.I.S. inginerul I.T., iar din
partea S.C.CONSTRUCTARDEALUL SA Cluj-Napoca de directorul general inginer Vasile Marcu si de directorul economic, economist A.L. Reclamantii-recurenti sustin ca fata de prevederile art. 84 din Legea nr.
69/1991 atunci in vigoare, conform carora ``Consiliile locale si cele judetene hotarasc ca bunurile ce apartin domeniului public sau privat de interes local sau judetean, dupa caz, sa fie date in administrarea regiilor autonome si institutiilor publice, sa fie concesionate ori sa fie inchiriate. De asemenea, ele hotarasc cu privire la cumpararea si vanzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat de interes local sau judetean in conditiile legii`` si de cele ale art. 28 alin.(1) din aceeasi lege potrivit carora ``in exercitarea atributiilor ce le revin consiliile locale adopta hotarari``, incheierea protocolului este nelegala fata de neemiterea in prealabil a unei hotarari in acest sens de catre Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca.
Obiectul Legii nr. 112/1995 prevazut de art. 1 alin.(1) din aceasta lege, l-a constituit ``imobilele cu destinatia de locuinte, trecute ca atare in proprietatea statului sau a altor persoane juridice, dupa 6 martie 1945, cu titlu, si care se aflau in posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989``, iar in art. 33 alin.(1) din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1996 aprobate prin
Hotararea Guvernului nr. 20/1996 ``vanzarea apartamentelor in conditiile Legii nr. 112/1995 se face de catre societatile comerciale si/sau unitatile specializate in vanzarea locuintelor sau care administreaza locuintele, existente la data intrarii in vigoare a legii``.
Art. 42 alin.(2) din Legea nr. 69/1991, prevedea ca ``primarul reprezinta comuna sau orasul in relatiile cu persoanele fizice sau juridice din tara si din strainatate, precum si in justitie``, iar art. 45 alin.(4) fraza a II-a din Normele metodologice prevede ca ``presedinti ai comisiilor locale vor fi primarii, iar in cazul in care acestia se afla in imposibilitate obiectiva de exercitare a functiei, viceprimarii``.
Prin urmare, principial este corecta sustinerea recurentilor ca pentru vanzarea bunurilor (imobilelor) ce faceau parte din domeniul privat de interes local, era necesara emiterea unei hotarari a Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca in temeiul art. 84 coroborat cu art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1991, numai ca in speta ne aflam intr-o situatie speciala, cand vanzarea imobilelor ce fac obiectul Legii nr. 112/1995 era obligatorie in temeiul acestei legi, iar nu facultativa, cand initiativa vanzarii apartine consiliului local.
In privinta apartamentelor ce faceau obiectul Legii nr. 112/1995, adica imobilele cu destinatia de locuinte, art. 9 alin.(1) prevedea ca ``chiriasii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie in natura fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora pot opta, dupa expirarea termenului prevazut la art. 14 pentru cumpararea acestor apartamente cu plata integrala sau in rate a pretului``. ``Optiunea`` a fost numai in favoarea chiriasului, care putea sau nu sa cumpere locuinta detinuta cu titlu de chirie, in timp ce consiliile locale erau obligate sa vanda locuintele atunci cand chiriasul isi manifesta optiunea prin cerere si erau indeplinite conditiile legale.
S.C. CONSTRUCTARDEALUL SA Cluj-Napoca nu a facut altceva decat sa indeplineasca operatiunile necesare si sa incheie contractele de vanzare-cumparare, in schimbul unui comision de 1% din pretul intreg al fiecarei locuinte vandute, in timp ce restul sumei reprezentand pretul locuintelor s-a virat in contul 1021 ``Disponibil din Fondul extrabugetar conform directiei generale a finantelor publice, din care s-au
platit despagubirile catre fostii proprietari carora nu li s-au putut restitui locuintele, conform art. 39 alin.(2) lit. a), art. 41 alin (1) si art. 42 lit. a) din Normele metodologice de aplicare a legii.
Corespunde realitatii ca prin decizia civila nr. 356 din 28 martie 2006 a Tribunalului Cluj, s-a constatat preluarea fara titlu valabil de catre Statul Roman a imobilului inscris initial in CF nr. 8196 Cluj-Napoca. Aceasta decizie pronuntata dupa 10 ani de la incheierea Protocolului nr. 28871 din 30.07.1996, nu poate duce la nulitatea protocolului atacat, deoarece este ulterioara, pe cand nulitatea este acea
sanctiune civila care lipseste actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru incheierea lui valabila. Daca reclamantii-recurenti ar fi considerat ca imobilul in litigiu a intrat in proprietatea statului fara titlu valabil, aveau posibilitatea ca in termenul legal, sa solicite constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare incheiate cu incalcarea dispozitiilor imperative ale Legii nr.
112/1995.
Semnand protocolul, primarul municipiului Cluj-Napoca nu a incalcat prevederile art. 42 alin.(2) din Legea nr. 69/1991, el nedepasindu-si atributiile executive, deoarece vanzarea catre fostii chiriasi a apartamentelor nerestituite fostilor proprietari, s-a dispus prin Legea nr. 112/1996, care nu prevedea expres necesitatea emiterii in prealabil a unei hotarari de consiliu in acest sens.
Este adevarat ca primarul era si presedintele comisiei municipale de aplicare a Legii nr. 112/1995, atributie stabilita in sarcina acestuia de art. 45 alin.(4) din Normele metodologice, dar semnarea protocolului s-a facut in exercitarea atributiilor executive conferite de Legea nr. 69/1991.
Cata vreme Legea nr. 112/1995 a stabilit in sarcina consiliului local municipal obligatia vanzarii apartamentelor ce faceau obiectul acesteia, care nu au fost restituite fostilor proprietari, la cererea titularilor contractelor de inchiriere, unitatea specializata S.C. CONSTRUCTARDEALUL SA Cluj-Napoca a avut rolul unui simplu agent instrumentator, proprietatea transferandu-se asupra apartamentelor ce au format
obiectul vanzarii-cumpararii, de la Statul Roman la chiriasul-cumparator, Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca neavand decat calitatea de administrator al imobilului preluat de la fostii proprietari, asa cum rezulta din CF nr. 8196 Cluj-Napoca, nr. top 211 si 215 de sub B3, inscriere efectuata in baza incheierii nr. 5923 din 19 septembrie 1957. In aceasta situatie, nu se poate vorbi despre fraudarea legii de
catre primar si S.C. CONSTRUCTARDEALUL SA Cluj-Napoca, in lipsa unei hotarari a consiliului local, cata vreme insasi legea obliga la vanzarea imobilelor intrate in proprietatea statului sau a altor persoane juridice dupa 6 martie 1945.
Obligarea apelantilor la plata cheltuielilor de judecata in favoarea intimatei M.I. in suma de 4.997,64 lei s-a facut in baza culpei procesuale si a muncii prestate de avocatul G.K., care a redactat intampinarea aflata la filele 268-269 dosar apel.
Aprecierea cuantumului cheltuielilor de judecata ii apartinea instantei de apel.
Asadar, prin prisma motivelor invocate, recursul reclamantilor redactat de avocat dr. M.C.C., este nefondat.
In ceea ce priveste motivele recurs ale reclamantilor redactate de av. P.F.M., retinand ca prin actiunea introductiva de instanta, ca si prin recurs, inclusiv prin concluziile scrise, s-a solicitat doar constatarea nulitatii absolute partiale a Protocolului nr. 28871 din 30.07.1996, respectiv numai in privinta apartamentelor mentionate din imobilul situat in Cluj-Napoca, str. R. nr. 16, curtea constata ca este de asemenea nefondat.
Imobilul inscris in CF nr. 8196 Cluj-Napoca, nr. top 211, 215 situat in Cluj- Napoca, str. R. nr. 16, a constituit proprietatea lui P.V. si sotia nascuta O.R. si a trecut in proprietatea Statului Roman, in administrarea Sfatului Popular al orasului Cluj, in baza Decretului nr. 92/1950.
Intrucat proprietar tabular asupra imobilului era Statul Roman, iar Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca avea doar calitatea de administrator, strict formal, urmand logica recurentilor, ar fi trebuit emis un act normativ prin care Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca sa fie imputernicit sa vanda apartamentele din imobil, iar acesta din urma ar fi trebuit sa emita o hotarare care sa stea la baza incheierii
Protocolului nr. 28871 din 30.07.1996.
Numai ca insasi legea speciala a stabilit obligatia vanzarii imobilelor cu destinatia de locuinte ce formeaza obiectul Legii nr. 112/1995, la cererea titularilor contractelor de inchiriere. Protocolul incheiat cu unitatea specializata, s-a facut strict in scopul identificarii, evaluarii si incheierii contractelor de vanzare-cumparare, insa dreptul de proprietate s-a transferat de la de la proprietarul tabular, la chiriasulcumparator;
in cartea funciara nu s-a inscris dreptul de proprietate al Municipiului Cluj-Napoca asupra imobilului preluat de stat in temeiul Decretului nr. 92/1950.
Chiar in lipsa protocolului a carui nulitate se solicita, in cazul in care chiriasii titulari ai contractelor de inchiriere l-ar fi actionat in judecata pe Consiliul local municipal Cluj-Napoca, singur sau impreuna cu Municipiul Cluj-Napoca, instantele judecatoresti trebuiau sa admita asemenea actiuni, daca erau indeplinite conditiile prevazute de lege.
Pentru vanzarea imobilelor din domeniul privat de interes local, in principiu era necesara emiterea de catre consiliul local municipal a unei hotarari conform art. 84 din Legea nr. 69/1991, insa in speta ne gasim intr-o procedura speciala, in care consiliul local nu avea facultatea sa vanda ori nu locuintele ce faceau obiectul Legii nr. 112/1995, ci avea obligatia sa le vanda la cererea titularilor contractelor de
inchiriere care indeplineau conditiile pentru cumpararea lor.
Intrucat legea il obliga pe Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca sa vanda la cererea chiriasilor locuintele ce faceau obiectul Legii nr. 1121995, nu era necesara emiterea unei hotarari a consiliului local in care sa fie inventariate locuintele ce puteau fi vandute, legea fiind clara sub acest aspect.
Semnarea protocolului de catre primar, s-a facut in considerarea calitatii sale de reprezentant al unitatii administrativ-teritoriale, in temeiul art. 42 alin. (2) din Legea nr. 69/1991, caz in care mandatul legal al primarului nu este conditionat de vreo alta conditie de fond sau de forma; atunci cand legiuitorul a inteles sa prevada un mandat expres in favoarea primarului, a facut-o, ca in cazul prevazut de art. 12 alin.
(5) din Legea nr. 213/1998: ``consiliile locale, care dau mandat scris, in fiecare caz, presedintelui consiliului judetean sau primarului``.
Faptul ca alaturi de primar au mai semnat si economistul M.H. si directorul D.A.I.S. inginer I.T., nu constituie motiv de nulitate absoluta a protocolului.
Aspectul retinut de instanta de apel ca primarul a semnat protocolul si in calitatea lui de presedinte al comisiei locale de aplicare a Legii nr. 112/1995, nu este de natura sa duca la admiterea recursului si la modificarea deciziei; primarul a semnat protocolul in cadrul atributiilor executive conferite de Legea nr. 69/1991, coroborate cu prevederile Legii nr. 112/1995 referitoare la vanzarea locuintelor ce fac obiectul acestei legi. Situatia este similara cu aceea in care in baza dispozitiilor Legii nr. 10/2001 primarul emite dispozitii de restituire a imobilelor aflate in patrimoniul unitatii administrativ-teritoriale, fara emiterea in prealabil a unei hotarari in acest sens a consiliului local.
Obiectul protocolului s-a incadrat in prevederile Legii nr. 112/1995, astfel ca el nu era ilicit, asa cum sustin in mod neintemeiat recurentii.
``Determinarea`` obiectului protocolului, s-a facut prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 112/1995 ``imobilele cu destinatia de locuinte, trecute ca atare in proprietatea statului sau a altor persoane juridice, dupa 6 martie 1945, cu titlu``, la care s-a facut trimitere in protocol.
Dispozitiile art. 536 C.civ. sunt de drept comun, or in speta Legea nr. 112/1995 a determinat obiectul acesteia, iar art. 9 alin. (1) s-a referit la ``apartamentele ce nu se restituie in natura fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora``.
Prin incheierea protocolului avand ca obiect evaluarea si vanzarea imobilelor ce fac obiectul Legii nr. 112/1995, s-au respectat dispozitiile art. 9 din aceasta lege, neavand loc nicidecum o frauda la lege, asa cum pretind recurentii.
Daca in baza protocolului incheiat cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 69/1991 si ale Legii nr. 112/1995 s-ar fi ajuns intamplator sa se vanda si imobile exceptate de la vanzare, aceste situatii punctuale puteau fi remediate prin intentarea de catre cei interesati a unor actiuni in justitie in termenul legal, avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a prezumtivelor contracte incheiate cu incalcarea dispozitiilor imperative ale Legii nr. 112/1995.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 304 pct. 8 si 9 coroborat cu art. 312 alin. (1) C.pr.civ., se vor respinge ca nefondate ambele recursuri declarate de reclamanti impotriva deciziei tribunalului.
Fiind cazuti in pretentii, in baza art. 274 C.pr.civ., recurentii aflati in culpa procesuala vor fi obligati sa le plateasca intimatilor cheltuieli de judecata in recurs, in suma de 1.000 lei intimatului S.D., in suma de 1.000 lei intimatilor L.A., in suma de 1.000 lei intimatei M.M., in suma de 250 lei intimatei S.E., in suma de 250 lei intimatei K.E., in suma de 250 lei intimatei C.M., in suma de 400 lei intimatei T.C.V., in suma de 500 lei intimatilor C.L.A. si C.C.G., in suma de 992 intimatei C.O., in suma de 800 lei intimatilor M.R.O. si M.I.H., si in suma de 1.000 lei intimatului D.R.
Intimatului S.D. i se vor acorda cheltuieli de judecata partiale in recurs in suma de 1.000 lei, instanta apreciind ca deosebit de mare onorariul de avocat in suma de 2.000 lei fata de munca depusa de avocat prin redactarea intampinarii depuse la filele 112-117 si de cuantumul contrastant de mare in raport cu celelalte onorarii de avocat din acest dosar aflat in recurs, facandu-se aplicarea alin. (3) al art. 274
C.pr.civ.