Astfel, desi exceptia este solutionata dupa intrarea in vigoare a noului cod de procedura, intr-un litigiu aflat pe rol la data intrarii in vigoare a acestuia si a modificarilor aduse Legii nr. 554/2004, totusi dispozitiile art. 4, in forma in vigoare la momentul declansarii litigiului, raman aplicabile in cauza dedusa judecatii, aflata in curs de solutionare la data intrarii in vigoare a noului Cod de procedura civila, in aplicarea principiilor supravietuirii legii vechi si a neretroactivitatii legii noi, astfel cum se desprind din reglementarea art. 24 si 25 din noul Cod de procedura civila.
Ca urmare, in mod corect instanta in fata careia s-a invocat nelegalitatea actului administrativ a facut aplicarea prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, in forma in vigoare anterior modificarilor aduse prin Legea nr. 76/2012, verificand doar indeplinirea cerintelor legale in vederea sesizarii instantei de contencios administrativ cu solutionarea exceptiei de nelegalitate a actului administrativ.
Prin actiunea inregistrata sub nr. x/118/2012* pe rolul Tribunalului Constanta, astfel cum a fost precizata, reclamanta Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime Constanta SA a solicitat in contradictoriu cu paratele Federatia Nationala a Sindicatelor X si Clubul Sportiv Y, in principal, constatarea nulitatii absolute a Protocolului nr. 36741/2001, iar, in subsidiar, constatarea incetarii raporturilor locative izvorate din Protocol, ca urmare a denuntarii unilaterale, conform art. 1573 C. civ. de la 1865. Drept consecinta a admiterii capatului principal sau a capatului subsidiar de cerere, reclamanta a solicitat evacuarea paratei Asociatia Sportiva Y.
Prin sentinta civila nr. 2622 din 10.09.2012 a Tribunalului Constanta s-a respins exceptia necompetentei functionale a Sectiei a II-a civila, invocata de reclamanta Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime Constanta SA.
S-a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de paratele Federatia Nationala a Sindicatelor X si Clubul Sportiv Y si s-a respins, ca inadmisibila, actiunea astfel cum a fost precizata formulata de reclamanta Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime Constanta SA in contradictoriu cu paratele Federatia Nationala a Sindicatelor X si Clubul Sportiv Y.
In considerentele acestei hotarari instanta a retinut exceptia inadmisibilitatii capatului principal si subsidiar de cerere pentru lipsa concilierii prealabile conform art. 7201 C. proc. civ.
Impotriva acestei hotarari a formulat apel reclamanta Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime Constanta SA, calea de atac fiind respinsa, ca nefondata, de Curtea de Apel Constanta, prin decizia civila nr. 186/19.12.2012.
Hotararea a fost atacata cu recurs, iar, prin Decizia nr. 915/10.03.2014, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul declarat de reclamanta C.N. Administratia Porturilor Maritime Constanta impotriva deciziei civile nr. 186/19.12.2012 a Curtii de Apel Constanta, a modificat hotararea atacata, in sensul ca a admis apelul declarat de reclamanta impotriva sentintei civile nr. 2622/10.09.2012 a Tribunalului Constanta, a anulat sentinta apelata si a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Constanta.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Inalta Curte a motivat ca nu exista nicio ratiune rezonabila pentru a se retine ca este imperios necesara parcurgerea procedurii prealabile a concilierii, de vreme ce partile si-au facut deja cunoscute pretentiile una alteia, si-au exprimat punctele de vedere cu privire la acestea pe parcursul derularii procesului.
Asa fiind, in speta, apararea intemeiata pe nerespectarea procedurii prealabile prevazuta de art. 7201 C. proc. civ. este formala si are drept scop unic paralizarea dreptului de creanta al reclamantei prin prescriptie, ambele instante apreciind in mod gresit ca actiunea reclamantei este inadmisibila.
In consecinta, pentru toate considerentele retinute, in raport de circumstantele concrete, avand in vedere ca litigiul a fost solutionat pe exceptie, fara a intra in cercetarea fondului, Inalta Curte, cu aplicarea art. 312 C. proc. civ., a admis recursul, a modificat decizia recurata, in sensul ca a admis apelul declarat de reclamanta Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime Constanta impotriva sentintei civile nr. 2622 din 10 septembrie 2012 pronuntata de Tribunalul Constanta, a anulat sentinta apelata si a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Constanta.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta la data de 23.06.2014.
Prin Incheierea din data de 15.09.2014, Tribunalul Constanta a respins ca nefondata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Federatia Nationala a Sindicatelor X.
S-au respins, ca nefondate, exceptia lipsei de interes si exceptia lipsei de obiect pentru capatul de cerere principal privind evacuarea si pentru capatul de cerere subsidiar.
S-a respins, ca inadmisibila, cererea de sesizare a instantei de contencios administrativ.
In considerentele acestei incheieri, instanta a retinut urmatoarele:
Asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Federatia Nationala a Sindicatelor X a motivat ca raportul juridic dedus judecatii este de natura contractuala, fundamentat pe existenta Protocolului nr. 36741/2001 incheiat intre reclamanta Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime Constanta SA si parata Federatia Nationala a Sindicatelor X.
Avand in vedere ca Protocolul nr. 36741/12.08.2001 este incheiat si semnat de parata Federatia Nationala a Sindicatelor X, s-a constatat existenta identitatii intre persoana paratului si cel obligat in raportul juridic dedus judecatii, sens in care exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a fost respinsa ca nefondata.
Asupra exceptiilor lipsei de interes si lipsei de obiect pentru capatul de cerere principal privind evacuarea si pentru capatul de cerere subsidiar, motivate prin suspendarea efectelor protocolului, potrivit Actului aditional la Protocol din data de 30.01.2007, s-a retinut ca, pe de o parte, suspendarea efectelor Protocolului nu lipseste conventia de efecte juridice si ca, pe de alta parte, in opinia reclamantei, aceasta suspendare nu a operat efectiv, motivat de faptul ca nu au fost indeplinite conditiile in care s-a stipulat ca intervine suspendarea, imprejurare care urmeaza a fi analizata de instanta pe fondul cauzei, constatandu-se ca reclamanta justifica un interes, in conditiile in care parata Asociatia Sportiva Y este cea care utilizeaza baza sportiva, iar reclamantei ii revine obligatia de a asigura toate cheltuielile aferente lucrarilor de intretinere si reparatii, precum si cheltuielile pentru furnizare utilitati aferente bazei sportive.
Pentru aceste considerente, exceptiile lipsei de interes si lipsei de obiect au fost respinse, ca nefondate.
Asupra exceptiei de nelegalitate a actului administrativ, constand in Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria MO9 nr. 0739/29.05.2000 emis de Ministerul Transporturilor s-a retinut ca reclamanta a solicitat evacuarea paratei Asociatia Sportiva Y, ca o consecinta fie a constatarii nulitatii absolute a Protocolului nr. 36741/12.08.2001 si repunerii partilor in situatia anterioara, fie a incetarii acestuia, prin denuntarea unilaterala formulata de reclamanta. Raportat la ceea ce s-a solicitat, instanta a constatat ca solutionarea cauzei nu depinde de existenta actului administrativ constand in Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO9 nr. 0739/29.05.2000 emis de Ministerul Transporturilor si a respins, ca inadmisibila, cererea de sesizare a instantei de contencios administrativ competente.
Prin Incheierea din data de 17.11.2014 instanta a admis proba cu inscrisuri pentru toate partile, precum si proba cu interogatoriul reclamantei. S-a respins ca inadmisibila proba testimoniala propusa de parate.
Prin sentinta civila nr. 3564 din 19.12.2014, Tribunalul Constanta a admis actiunea formulata de reclamanta Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime Constanta in contradictoriu cu paratele Federatia Nationala a Sindicatelor X si Clubul Sportiv Y, astfel cum a fost precizata, a constatat nulitatea Protocolului nr. 36741/2001 incheiat intre reclamanta si parata Federatia Nationala a Sindicatelor X si a dispus evacuarea paratei Asociatia Sportiva Y din imobilul - Baza sportiva.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca intre reclamanta Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime Constanta SA si parata Federatia Nationala a Sindicatelor X s-a incheiat Protocolul nr. 36741/12.08.2001 in baza caruia reclamanta a cedat dreptul de folosinta cu titlu gratuit asupra bazei sportive, cu toate dotarile pe care aceasta le include, catre Asociatia Sportiva Y apartinand Federatiei Nationale a Sindicatelor X pentru o perioada de 5 ani, cu drept de preemtiune la prelungirea termenului pentru Asociatia Sportiva Y (pct. 1). Potrivit pct. 2, 3 din acelasi Protocol, reclamanta Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime Constanta SA s-a obligat sa asigure toate cheltuielile aferente lucrarilor de intretinere si reparatii, precum si cheltuielile pentru furnizare utilitati aferente bazei sportive si, de asemenea, sa sustina financiar echipele de copii si juniori ale Asociatiei Sportive Y cu suma de 152.600.000 lei pentru fiecare an competitional (suma ce va fi actualizata la cursul de referinta ROL - USD/EURO din ziua platii).
Protocolul a fost semnat de Directorul General al C.N.A.P.M. Constanta SA ``Sub rezerva aprobarii C.A. al C.N. A.P.M. Constanta SA``.
Prin Actul aditional din data de 24.11.2004 s-a prelungit durata Protocolului pana in anul 2020 si s-au anulat prevederile art. 3 (in baza caruia reclamanta Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime Constanta SA s-a obligat sa sustina financiar echipele de copii si juniori ale Asociatiei Sportive Y cu suma de 152.600.000 lei ROL pentru fiecare an competitional) incepand cu data semnarii Protocolului, la cererea Federatiei Nationale a Sindicatelor X.
Prin Actul aditional din data de 30.01.2007 partile au convenit suspendarea Protocolului nr. 36741/12.08.2001 in anumite conditii prevazute in conventie . Astfel, la pct. 1 s-a stabilit, drept conditie, ca reclamanta Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime Constanta SA sa preia Asociatia Club Sportiv Y, cu activul si pasivul existent la momentul semnarii actului aditional, avand urmatoarele obligatii:
-sa mentina echipa de fotbal ``Z`` in competitiile nationale, cel putin la nivelul Diviziei C;
-sa nu schimbe denumirea asociatiei;
-sa asigure un post de vicepresedinte unei persoane desemnate de catre Federatia Nationala a Sindicatelor X.
In cazul in care Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime Constanta SA nu va indeplini obligatiile asumate prin actul aditional, asociatia va fi retrocedata Federatiei Nationale a Sindicatelor X, situatie in care protocolul suspendat prin semnarea acestui act, isi va produce efectele juridice pana la data de 01.01.2020 (pct. 3).
Cele doua acte aditionale au fost semnate de Directorul General al C.N.A.P.M. Constanta SA.
Prin Hotararea Consiliului de Administratie nr. 9 din data de 25.08.2011 s-a aprobat propunerea privind initierea procedurilor de incetare a Protocolului nr. 3671/2001 avand in vedere costurile mari generate de existenta actului, in absenta vreunui beneficiu pentru C.N. A.P.M. SA Constanta.
Prin Notificarea adresata Asociatiei Sportive Y, reclamanta i-a solicitat acestei entitati juridice sa se prezinte in data de 06.01.2012 la sediul BEJA A. si B. in vederea incheierii unui proces - verbal privind predarea posesiei bazei sportive.
Potrivit art. 34 din Decretul nr. 31/1954, ``Persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut .
Orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul``.
Dispozitiile art. 34 reglementeaza principiul specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice potrivit caruia persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi si obligatii civile care sunt in concordanta cu scopul ei. Nerespectarea acestui principiu atrage nulitatea absoluta a actului juridic civil astfel incheiat.
Potrivit dispozitiilor art. 5 din Statut - Anexa nr. 1 a Hotararii nr. 517 din 24 august 1998 privind infiintarea Companiei Nationale ``Administratia Porturilor Maritime Constanta`` SA, in forma in vigoare la data incheierii Protocolului, ``Compania este persoana juridica cu obiect de activitate specific, desemnata de Ministerul Transporturilor sa desfasoare activitati de interes public national in calitate de administratie portuara`` prevazute de art. 6 din Statut .
Incheierea Protocolului nr. 36741/12.08.2001 nu are legatura cu obiectul de activitate al societatii si nu se incadreaza scopului statutar de activitate . Astfel, reclamanta a cedat dreptul de folosinta cu titlu gratuit asupra bazei sportive, cu toate dotarile pe care aceasta le include catre Asociatia Sportiva Y apartinand Federatiei Nationale a Sindicatelor X pentru o perioada de 5 ani, ulterior prelungita pana la data de 01.01.2020, obligandu-se, totodata, sa asigure toate cheltuielile aferente lucrarilor de intretinere si reparatii, precum si cheltuielile pentru furnizare utilitati aferente bazei sportive si, de asemenea, sa sustina financiar echipele de copii si juniori ale Asociatiei Sportive Y cu suma de 152.600.000 lei ROL pentru fiecare an competitional (prevederile art. 3 au fost anulate prin Actul aditional din data de 24.11.2004). Or, scopul societatii comerciale este acela de a realiza profituri, ceea ce nu exclude si actele cu titlul gratuit, insa acestea trebuie sa fie in legatura cu scopul statutar si sa deserveasca realizarii lui. In situatia particulara din prezenta cauza, s-a retinut, pe de o parte, ca reclamanta Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime Constanta SA este o persoana juridica cu obiect de activitate specific, desemnata de Ministerul Transporturilor sa desfasoare activitati de interes public national in calitate de administratie portuara, iar, pe de alta parte, ca obligatiile ce-i incumba in baza Protocolului nu au un caracter ocazional, ci sunt asumate pe o durata extinsa - pana in anul 2020 si sunt deosebit de oneroase pentru aceasta.
Partenerul contractual Federatia Nationala a Sindicatelor X cunostea sau trebuia sa cunoasca depasirea limitelor obiectului de activitate al reclamantei avand in vedere, pe de o parte, publicarea Statutului in Monitorul Oficial al Romaniei si, pe de alta parte, identitatea sectorului de activitate in care activeaza toate aceste entitati juridice (Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime Constanta SA, Federatia Nationala a Sindicatelor X si Clubul Sportiv Y) - cel portuar maritim. Un argument legal in aceste sens este reprezentat si de dispozitiile art. 55 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale in forma in vigoare la data incheierii Protocolului conform carora : ``(1)In raporturile cu tertii, societatea pe actiuni, in comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata este angajata prin actele organelor sale, chiar daca aceste acte depasesc obiectul de activitate, in afara de cazul in care ea dovedeste ca tertii cunosteau sau, in imprejurarile date, trebuia sa cunoasca depasirea acestuia. Publicarea actului constitutiv nu poate constitui, singura, dovada cunoasterii.
(2) Clauzele actului constitutiv ori hotararile organelor statutare ale societatilor prevazute in alineatul precedent, care limiteaza puterile conferite de lege acestor organe, sunt inopozabile tertilor, chiar daca au fost publicate``.
In baza dispozitiilor art. 35 din Decretul nr. 31/1954, ``Persoana juridica isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile prin organele sale.
Actele juridice facute de organele persoanei juridice, in limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice insasi``.
Conform dispozitiilor art. 20 alin. 1 din Statut - Anexa nr. 1 a Hotararii nr. 517 din 24 august 1998 privind infiintarea Companiei Nationale ``Administratia Porturilor Maritime Constanta`` SA, in forma in vigoare la data incheierii Protocolului, ``Compania este administrata de un consiliu de administratie compus din 9 membri, dupa cum urmeaza:
- presedintele consiliului de administratie, care indeplineste si functia de director general al companiei;
- doi reprezentanti ai Ministerului Transporturilor;
- un reprezentant al Ministerului Finantelor;
- ingineri, economisti si juristi, specialisti in domenii de activitate ale companiei``. In conformitate cu dispozitiile art. 21, ``Consiliul de administratie are, in principal, urmatoarele atributii si competente: a�� f) imputerniceste conducerea executiva pentru negocierea si incheierea contractelor cu tertii, in vederea realizarii obiectului de activitate al companiei a��`` (alin. 1).
Presedintele consiliului de administratie are, in principal, urmatoarele atributii si competente: a�� f) reprezinta compania in relatiile cu tertii si semneaza actele ce o angajeaza fata de acestia, pe baza si in limitele imputernicirilor date de consiliul de administratie si ale celor conferite de legislatia in vigoare (alin. 1).
S-a motivat ca Protocolul nr. 36741/12.08.2001 a fost incheiat si semnat de Directorul General al C.N. A.P.M. Constanta SA, fara a fi imputernicit de Consiliul de administratie al Companiei nationale, aspect mentionat chiar in cuprinsul actului ``Sub rezerva aprobarii C.A. al C.N. A.P.M. Constanta SA``, fiind cunoscut astfel de partenerul contractual, parata Federatia Nationala a Sindicatelor X.
Fiind vorba de o nulitate absoluta, aceasta nu se poate acoperi prin confirmare, astfel incat sustinerile paratelor in sensul intervenirii unei ratificari a actului de catre Consiliul de Administratie al reclamantei prin incheierea actelor aditionale ulterioare, dar si prin includerea sumelor in Bugetele de venituri si cheltuieli aprobate anual de Adunarea Generala a Actionarilor au caracter nefondat. De altfel, confirmarea, chiar daca ar fi fost admisibila, nu a intervenit in cauza, paratele referindu-se in fapt la o pretinsa ``ratificare`` a actului, care este deosebita de confirmare. Ratificarea reprezinta actul prin care se recunoaste un act juridic preexistent numai in privinta existentei acestuia, nu si cu privire la validitatea lui. Astfel, persoana indreptatita, respectiv reclamanta, isi pastreaza dreptul de a invoca nulitatea relativa a actului juridic preexistent (pentru ca numai in cazul acestui tip de nulitate se poate vorbi de confirmare). Confirmarea este actul juridic unilateral prin care cel indreptatit renunta la dreptul de a invoca nulitatea relativa si pentru a fi valabila trebuie sa indeplineasca mai multe conditii stipulate de dispozitiile art. 1190 C. civ. (actul de confirmare sa provina de la cel indreptatit sa invoce nulitatea, sa cuprinda intentia de a acoperi nulitatea relativa, cauzele de nulitate sa fi incetat la data confirmarii, sa cuprinda obiectul, cauza si natura obligatiei si sa faca mentiune de motivul actiunii in nulitate relativa). Numai confirmarea are ca efect validarea actului juridic anulabil. Paratele nu au facut dovada prin probatoriul administrat in cauza, sarcina ce le incumba in temeiul dispozitiilor art. 1169 C. civ. a intervenirii actului unilateral de confirmare prin fapte neindoielnice din partea reclamantei in conditiile stipulate de dispozitiile art. 1190 C. civ.
Pe cale de consecinta, Tribunalul a admis actiunea astfel cum a fost precizata, a constatat nulitatea Protocolului nr. 36741/2001 incheiat intre reclamanta si parata Federatia Nationala a Sindicatelor X. Cum nulitatea isi produce efectele retroactiv, de la momentul incheierii Protocolului, partile raportului juridic nascut din acel act trebuie sa ajunga in situatia in care acel act nu s-ar fi incheiat, ca efect al principiului restitutio in integrum, sens in care a dispus evacuarea paratei Asociatia Sportiva Y din imobilul - Baza sportiva.
Impotriva hotararii pronuntate de Tribunal au declarat apel paratii Federatia Nationala a Sindicatelor X si Clubul Sportiv Y.
Au criticat atat incheierile prin care s-au solutionat exceptiile invocate, cat si hotararea finala sustinand nelegalitatea si netemeinicia acestora.
Prin decizia civila nr. 242 din 07.05.2015 pronuntata de Curtea de apel Constanta, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de paratii Federatia Nationala a Sindicatelor X si Clubul Sportiv Y impotriva sentintei civile nr. 3564/19.12.2014, pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. x/118/2012*.
Pentru a decide astfel, instanta de apel a motivat urmatoarele:
Reclamanta Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime Constanta, in contradictoriu cu paratele Federatia Nationala a Sindicatelor X si Clubul Sportiv Y a solicitat, in principal, constatarea nulitatii absolute a Protocolului nr. 36741/2001 pentru lipsa consimtamantului la incheierea acestuia, iar, in subsidiar, constatarea incetarii raporturilor locative izvorate din Protocol, ca urmare a denuntarii unilaterale conform art. 1573 C. civ. Drept consecinta a admiterii capatului principal sau capatului subsidiar de cerere, reclamanta a solicitat evacuarea paratei Asociatia Sportiva Y din imobilul ce a facut obiectul Protocolului nr. 36741/2001.
Intre reclamanta si parata Federatia Nationala a Sindicatelor X a fost incheiat Protocolul nr. 36741/12.08.2001, prin care prima a cedat dreptul de folosinta cu titlu gratuit asupra bazei sportive cu toate dotarile pe care aceasta le include catre Asociatia Sportiva Y, pe o perioada de 5 ani.
La pct. 1 al protocolului s-a prevazut un drept de preemtiune la prelungirea termenului pentru parata Asociatia Sportiva Y. Tot in baza Protocolului (pct. 2 si 3), reclamanta s-a obligat sa asigure toate cheltuielile aferente lucrarilor de intretinere si reparatii, precum si cheltuielile pentru furnizare utilitati aferente bazei sportive si, de asemenea, sa sustina financiar echipele de copii si juniori ale Asociatiei Sportive Y cu suma de 152.600.000 lei ROL pentru fiecare an competitional.
Ulterior, prin Actul aditional din 24.11.2004, a fost prelungita durata Protocolului pana in anul 2020 si s-au anulat prevederile art. 3 privind sustinerea financiara a echipelor de copii si juniori, incepand cu data semnarii Protocolului, la cererea Federatiei Nationale a Sindicatelor X.
Prin Actul aditional din data de 30.01.2007 partile au convenit suspendarea Protocolului nr. 36741/12.08.2001 in anumite conditii prevazute in conventie . Astfel, la pct. 1 s-a stabilit drept conditie, ca reclamanta Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime Constanta SA sa preia Asociatia Club Sportiv Y, cu activul si pasivul existent la momentul semnarii actului aditional, avand urmatoarele obligatii:
In cazul in care Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime Constanta SA nu va indeplini obligatiile asumate prin actul aditional, asociatia va fi retrocedata Federatiei Nationale a Sindicatelor X, situatie in care, protocolul, suspendat prin semnarea acestui act, isi va produce efectele juridice pana la data de 01.01.2020 (pct. 3).
In ceea ce priveste exceptia de nelegalitate a actului administrativ reprezentat de certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, instanta de apel a retinut ca din analiza textului art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 76/2012, rezulta ca una din conditiile de admisibilitate a exceptiei nelegalitatii unui act administrativ este legatura dintre acesta si fondul litigiului dedus judecatii.
S-a motivat ca instanta de fond in mod legal a verificat legatura dintre certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M09 nr.0739/29.05.2000 emis de Ministerul Transporturilor si obiectul cererii de chemare in judecata .
Cum nu exista o legatura intre acestea, in mod corect a fost respinsa aceasta exceptie de nelegalitate.
In legatura cu exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a apelantei-parate Federatia Nationala a Sindicatelor X a retinut ca nu poate fi primita sustinerea apelantei in sensul ca Federatia Nationala a Sindicatelor X nu este parte semnatara a Protocolului in nume propriu, ci in calitate de reprezentant legal (asociat unic) al Asociatiei Sportive Y, iar baza sportiva este folosita doar de catre Clubul Sportiv Y.
In cauza este indeplinita conditia ceruta de lege, respectiv a identitatii intre persoana parata si cel obligat deoarece Protocolul nr.36741/12.08.2001 a fost semnat de apelantul Clubul Sportiv Y prin mandatar, iar hotararea pronuntata in cauza trebuie sa-i fie si acestuia opozabila.
In legatura cu exceptia lipsei de interes si a lipsei de obiect referitoare la capetele de cerere vizand evacuarea si denuntarea unilaterala a Protocolului, s-a retinut ca au fost solutionate, in mod corect, de instanta de fond .
Nu au fost primite criticile formulate de apelante privind suspendarea efectelor protocolului, conform Actului aditional la protocol din 30.01.2007.
Prin intampinare, in fata instantei de fond, apelantele-parate au mai invocat si exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere subsidiar privind denuntarea unilaterala a protocolului.
Insa, in cauza, instanta de fond a analizat si admis capatul principal din cererea de chemare in judecata . In aceste conditii, in mod legal nu a mai fost analizat si capatul subsidiar, astfel ca nu se mai pot formula critici sub acest aspect.
Pe fondul cauzei referitor la critica potrivit careia instanta s-a pronuntat plus petita s-a motivat ca reclamanta a solicitat instantei de fond nulitatea Protocolului nr. 36741/12.08.2001, pentru lipsa consimtamantului, deoarece:
-persoanele care au semnat in numele C.N.A.P.M. S.A. nu au facut dovada calitatii de reprezentant, mandatat de Adunarea Generala a Actionarilor;
-vointa societara nu a fost manifestata si exprimata in forma ceruta de lege, respectiv prin hotararea Adunarii generala a actionarilor;
-actul juridic incheiat nu intra in sfera obiectului de activitate al reclamantei.
In raport de limitele sesizarii si a argumentelor de fapt si de drept dezvoltate ulterior, s-a retinut ca instanta de fond a analizat cauza, in principal, sub aspectul lipsei consimtamantului reclamantei-intimate la incheierea Protocolului nr. 36741/12.08.2001 si pe motive de nulitate derivand din incapacitatea de folosinta si incapacitatea de exercitiu a reclamantei.
S-a mai motivat ca instanta de fond in mod corect a retinut ca Protocolul nr. 36741/12.08.2001 a fost incheiat sub conditia suspensiva a aprobarii acestuia de catre Consiliul de Administratie al reclamantei.
Instanta de apel retine ca reclamanta si-a asumat incheierea protocolului sub conditia suspensiva de aprobare a acestuia de catre Consiliul de Administratie, si nu de sponsorizare a Clubului Sportiv Y.
Aceasta conditie suspensiva nu a fost indeplinita, in acest sens fiind si adresa inregistrata sub nr. 39013/10.12.2014 emisa de reclamanta.
In aceste conditii, clauza suspensiva a avut in vedere toate obligatiile asumate de reclamanta prin protocol, si nu doar obligatia de sponsorizare a Asociatia Sportiva Y.
Totodata, prin actul aditional din 30.01.2007, suspendarea efectelor protocolului a fost conditionata de indeplinirea conditiei prevazuta la art. 1 din protocol, respectiv de preluarea de catre reclamanta a Asociatiei Club Sportiv Y, preluare ce nu a mai avut loc si celelalte inscrisuri existente la dosar confirma acest aspect (in acest sens, fiind minuta nr. 21953/12.10.2009).
Nu a fost primita sustinerea apelantelor-parate in sensul ca in prezent nu mai au folosinta bazei sportive, inscrisurile de la dosar confirmand sustinerile intimatei-reclamante.
S-a aratat ca ``problema principala a acestui litigiu este sanctiunea aplicabilitatii Protocolului nr. 36741/12.08.2001 prin inserarea clauzei ``sub rezerva aprobarii CA al C.N. A.M.P. Constanta SA``.``
In lamurirea problemei mai sus determinata instanta de apel retine ca potrivit Statutului Companiei [art. 21 alin. (1) lit. f) anexa 1 la H.G. nr. 517/1998 (publicat in Monitorul Oficial nr. 331/2.09.1998], directorul general care a semnat Protocolul nr. 36741/12.08.2001, pentru a putea incheia acte valabile cu tertii, avea nevoie, in prealabil, de hotararea adunarii generale a actionarilor si a Consiliului de Administratie [art. 14 alin. (1) si art. 16 lit. e) din H.G. nr. 517/1998].
Consiliul de Administratie al reclamantei-intimate nu a aprobat incheierea protocolului, ceea ce face ca la data semnarii protocolului sa lipseasca consimtamantul acesteia.
Sanctiunea actului consta in aceea ca este lovit de nulitate absoluta.
Nu au fost primite apararile apelantei privind teoria mandatului aparent fata de argumentele invocate mai sus.
Faptul ca reclamanta a cedat folosinta gratuita a bazei sportive Y dupa ce au incheiat protocolul, nu poate sa o angajeze juridic pe aceasta.
Sanctiunea nulitatii incheierii actului are drept consecinta si evacuarea apelantei AS Y din baza sportiva.
Impotriva deciziei pronuntate de instanta de apel au declarat recurs paratele Federatia Nationala a Sindicatelor X si Clubul Sportiv Y solicitand admiterea recursului si, in principal, casarea cu trimitere spre rejudecare iar, in subsidiar, modificarea hotararii in sensul admiterii apelului, cu consecinta respingerii cererii de chemare in judecata .
Au criticat decizia atacata ca fiind nelegala, aratand in dezvoltarea motivelor de recurs urmatoarele:
In mod gresit instanta de apel a mentinut solutia data de catre instanta de fond a exceptiei de nelegalitate.
S-a sustinut faptul ca rezolvarea exceptiei de nelegalitate era de competenta instantei investite sa solutioneze fondul cauzei deoarece la momentul la care a fost dedusa judecatii art. 4 din Legea nr. 554/2004 era modificat, in sensul atribuirii competentei de solutionare a unei astfel de exceptii catre instanta investita cu solutionarea litigiului in care a fost invocata.
Sub un alt aspect, recurentele considera gresita solutia de respingere a exceptiei de nelegalitate, ca inadmisibila, pentru considerentul ca intre actul administrativ ce face obiectul exceptiei de nelegalitate si litigiul de fond nu ar exista o legatura . Se arata ca, in ceea ce priveste capatul de cerere in evacuare, reclamanta trebuie sa demonstreze calitatea de proprietar sau de persoana indreptatita asupra folosintei acestui spatiu . In lipsa acestei calitati, reclamanta nu are dreptul sa solicite evacuarea paratei din acest imobil.
Recurentele au criticat hotararea instantei de apel ca fiind nelegala si din perspectiva gresitei solutionari a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Federatia Nationala a Sindicatelor X.
S-a motivat ca parata Federatia Nationala a Sindicatelor X nu a incheiat/semnat protocolul in litigiu in nume propriu, ci in numele si pe seama mandantului sau, Asociatia Sportiva Y. In aceasta situatie se arata ca nu are calitatea de parte in litigiul dedus judecatii intrucat in patrimoniul sau nu s-a nascut nici un drept si nici o obligatie fata de intimata-reclamanta C.N. Administratia Porturilor Maritime Constanta, singurul raport juridic in care are calitatea de parte este cel de mandat fata de Asociatia Sportiva Y. Considera ca parata Federatia Nationala a Sindicatelor X nu are calitate procesuala pasiva cu privire la niciunul din capetele de cerere cu care a fost investita instanta de judecata .
In ceea ce priveste respingerea exceptiilor lipsei de interes si a lipsei de obiect fata de cererile referitoare la denuntarea unilaterala a Protocolului si evacuare, recurentele au criticat hotararea adoptata in acest sens, motivand ca instanta de apel a interpretat gresit actul aditional din anul 2007. In sustinerea acestui motiv de recurs recurentele releva, in esenta, ca Asociatia Sportiva Y a fost preluata de intimata-reclamanta C.N. Administratia Porturilor Maritime Constanta in temeiul actului aditional din 30.07.2007, dovada in acest sens fiind modificarea statutului asociatiei, presedintele acesteia devenind presedintele consiliului de administratie al C.N. Administratia Porturilor Maritime Constanta, respectiv directorul general.
Nerespectarea obligatiei asumata prin actul aditional, de a mentine echipa de fotbal Z in competitiile nationale cel putin la nivelul Diviziei ``C`` putea fi invocata doar de cealalta parte, si nicidecum de reclamanta.
Recurentele considera ca, atat timp cat efectele protocolului din 2001 au fost suspendate prin actul aditional din 2007, se justifica lipsa interesului in promovarea cererii de chemare in judecata privind evacuarea si denuntarea unilaterala sau chiar lipsa obiectului sau.
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere privind denuntarea unilaterala a protocolului, recurentele au criticat hotararea instantei de apel sustinand ca, in mod gresit, aceasta exceptie nu a fost solutionata.
S-a aratat ca instanta de fond nu a examinat aceasta exceptie, in timp ce instanta de apel a retinut ca nu a fost necesara solutionarea acesteia, cata vreme s-a analizat si s-a admis capatul de cerere principal.
Recurentele considera ca aceasta exceptie trebuia solutionata de instanta de fond si de instanta de apel, fara a critica, in concret, considerentele instantei de apel.
In ceea ce priveste fondul cauzei, recurentele au invocat ca hotararea atacata este data cu aplicarea gresita a legii din perspectiva analizei regulilor care guverneaza contractul de mandat .
Se arata ca argumentatia care a stat la baza solutiei pronuntate de instanta de apel se circumscrie ideii ca directorul general nu avea mandat valabil din partea organelor de conducere a societatii pentru incheierea protocolului in litigiu, respectiv din partea consiliului de administratie.
In continuare, recurentele au reiterat criticile prezentate in apel.
Astfel, sub un prim aspect s-a invocat ca instanta de apel gresit a considerat neintemeiata critica referitoare la pronuntarea instantei de fond asupra a ceea ce nu s-a cerut. Reitereaza aceasta critica in recurs, argumentand ca instanta de fond a fost investita cu o cerere privind constatarea nulitatii absolute pentru lipsa consimtamantului, si nu pentru lipsa capacitatii de folosinta.
In orice caz, recurentele sustin ca nu sunt de acord cu argumentele retinute referitoare la nulitatea actului, pentru ca reclamanta nu are in obiectul sau de activitate administrarea de baze sportive care nu aduc profit.
Acest fapt ar echivala cu imprejurarea ca orice act pe care l-a incheiat sau il va incheia reclamanta cu privire la baza sportiva in litigiu ar fi nul absolut pentru ca s-ar incalca principiul specialitatii capacitatii de folosinta, cu toate ca detine in proprietate o astfel de baza sportiva. Culpa intimatei-reclamante de a nu isi modifica statutul nu se poate rasfrange asupra recurentelor-parate, tert contractant in sensul ca ar fi trebuit sa cunoasca faptul ca reclamanta isi depaseste obiectul de activitate .
In acest sens invoca si prevederile art. 30, 78, 781, 79 si art. 80 din Legea nr. 69/2000 fara a demonstra incidenta acestora in cauza sau gresita aplicare si interpretare.
Recurentele invoca faptul ca decizia instantei de apel este contradictorie deoarece retine ca protocolul este un act incheiat sub conditia suspensiva a aprobarii de catre consiliul de administratie, dar aplica sanctiunea nulitatii actului, cu toate ca efectele conditiei suspensive conduc la amanarea producerii efectelor juridice ale acelui act pana la indeplinirea conditiei, actul fiind ineficient, dar nu lovit de nulitate.
Referitor la clauza inscrisa in protocol ``sub rezerva aprobarii consiliului de administratie``, recurenta arata ca aceasta nu viza intregul protocol (contract), ci doar prevederile privind cheltuielile de sponsorizare care erau aprobate de consiliul de administratie.
Inserarea unei astfel de clauze, calificata de instanta de apel ca avand natura unei conditii suspensive ar putea conduce, in opinia recurentelor, la amanarea producerii efectelor juridice ale actului in litigiu pana la indeplinirea conditiei, iar actul astfel intocmit devine ineficient, dar nu lovit de nulitate.
Recurentele invedereaza ca actiunea nu s-a intemeiat pe dispozitiile art. 1004 C. civ., deoarece s-a solicitat nulitatea protocolului, iar nu neindeplinirea conditiei suspensive conform art. 1004 C. civ. Institutia juridica a conditiei suspensive este complet diferita de aceea a nulitatii, prima tinand de eficacitatea actului, si nu de validitatea sa.
Recurentele sustin ca nu a existat nici o contestare a protocolului de catre consiliul de administratie al intimatei-reclamante, acest aspect desprinzandu-se si din hotararea prin care s-a decis incetarea protocolului, motivat de efectuarea de cheltuieli in lipsa oricarui beneficiu . Clauza cuprinsa in art. 3 referitoare la sponsorizare a fost eliminata prin art. 3 din actul de modificare al protocolului din anul 2004 si aceasta modificare a eliminat practic si clauza referitoare la necesitatea aprobarii de catre consiliul de administratie a cheltuielilor cu acest titlu, ceea ce explica incheierea actelor aditionale din anii 2004 si 2007 fara mentiunea aprobarii de catre consiliul de administratie.
Au mai motivat recurentele ca efectele protocolului din anul 2001 au fost suspendate prin actul aditional din 2007, urmare a preluarii asociatiei de C.N. Administratia Porturilor Maritime Constanta, iar o eventuala nerespectare a obligatiilor asumate nu poate fi invocata de aceasta.
Sub aspectul motivului de recurs circumscris cazului de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. s-a aratat ca prin decizia recurata nu au fost mentinute considerentele instantei de fond relative la nerespectarea capacitatii de exercitiu si la depasirea limitelor principiului specialitatii capacitatii de folosinta, retinandu-se nulitatea protocolului cu motivarea simpla, bazata pe imprejurarea ca acest act a fost incheiat de directorul general al societatii fara aprobarea consiliului de administratie.
Recurentele sustin ca nu a fost analizata critica dezvoltata in legatura cu aplicarea si respectarea regulilor mandatului considerand ca, la data incheierii protocolului, in 2001 directorul general al C.N. Administratia Porturilor Maritime Constanta putea semna legal si in mod valabil acest act pentru ca avea mandat din partea societatii in acest sens.
Din aceasta perspectiva recurentele arata ca in situatia in care s-ar inlatura apararile formulate cu privire la semnificatia mentiunii ``sub rezerva aprobarii consiliului de administratie``, in sensul ca aceasta nu vizeaza intregul protocol, ci doar aspectele legate de ``aprobarea sponsorizarilor``, atunci problema care trebuie mai departe analizata tine de eventuala depasire a limitelor mandatului directorului general cu prilejul incheierii protocolului.
O atare situatie nu poate genera nulitatea actului astfel incheiat, ci doar angajarea raspunderii civile decurgand din executarea contractului de mandat .
Invoca, din aceasta perspectiva, prevederile art. 1546 C. civ. conform carora ratificarea valoreaza mandat si produce efecte retroactive intre parti si succesorii lor de la data incheierii actului.
Recurentii au facut in continuare referire la hotarari si alte acte emise de consiliul de administratie din continutul carora rezulta ca executarea contractului s-a derulat cu aprobarea consiliului de administratie.
Au mai aratat faptul ca instanta de apel nu a analizat critica vizand nesolutionarea cererii in constatarea incetarii raporturilor locative ca efect a intervenirii denuntarii unilaterale intre parti.
In ceea ce priveste cererea de evacuare au motivat ca parata Federatia Nationala a Sindicatelor X nu are calitate procesuala pasiva, exceptie care ar fi trebuit solutionata de catre cele doua instante devolutive, argumentand ca aceasta parata nu ocupa spatiul in litigiu.
Intimata-reclamanta Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime SA a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea deciziei instantei de apel ca fiind temeinica si legala.
Pe cale de exceptie, a invocat nulitatea recursului in temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ. sustinand, in esenta, ca niciunul dintre motivele de recurs formulate nu poate fi subsumat dispozitiilor art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ.
A motivat ca, in mod judicios, instanta de apel a respins ca inadmisibila cererea de sesizare a instantei de contencios administrativ, aratand ca solutionarea cauzei nu depinde si nu are legatura cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO 9 nr. 0739/29.05.2000, emis de Ministerul Transporturilor.
De asemenea, intimata-reclamanta sustine corecta solutionare a exceptiilor privind lipsa calitatii procesuale pasive a Federatiei Nationale a Sindicatelor X si a lipsei de interes si de obiect, invocate de recurente cu referire la capetele de cerere vizand evacuarea si denuntarea unilaterala a protocolului nr. 36741/12.08.2001.
In ceea ce priveste critica referitoare la solutia instantei de apel, de mentinere a dispozitiei de nesolutionare a exceptiei inadmisibilitatii capatului de cerere subsidiar privind denuntarea unilaterala a protocolului, se arata ca recurentele nu indica textul de lege pe care instanta de apel l-a incalcat sau aplicat gresit cand s-a pronuntat in sensul celor criticate de recurente, incadrarea acestuia in motivele de recurs prevazute de lege nefiind posibila.
In ceea ce priveste criticile recurentelor impotriva solutiei instantei de apel, de constatare a nulitatii absolute a protocolului nr. 36741/12.08.2001, intimata a subliniat ca toate sustinerile recurentelor relative la limitarea conditiei suspensive doar in ceea ce priveste sponsorizarea prevazuta in Protocolul nr. 36741/2001 sunt nefondate si privesc exclusiv aspecte de temeinicie, si nu de nelegalitate.
Referirile din motivele de recurs la prevederile art. 1546 C. civ. din 1864 nu pot fi avute in vedere in stabilirea intinderii mandatului directorului general, cata vreme acest aspect face obiectul unui act normativ special, respectiv H.G. nr. 517/1998. Intimata sustine, astfel, ca teoria mandatului aparent invocata de recurente nu este incidenta in cauza, dat fiind ca statutul intimatei-reclamante, cuprins in continutul H.G. nr. 517/1998, a fost publicat in Monitorul Oficial nr. 331/02.09.1998.
Intimata solicita a se retine ca existenta conditiei suspensive in cuprinsul Protocolului si neindeplinirea acesteia a fost recunoscuta in mod expres de recurente, atat in fata instantei de fond, cat si prin motivele de apel.
Intimata precizeaza ca incheierea protocolului nr. 36741/2001 nu a fost niciodata aprobata de consiliul de administratie, ceea ce inseamna ca niciodata conditia suspensiva nu a fost indeplinita, astfel ca protocolul nr. 36741/2001 nu a produs efecte juridice, angajamentele asumate prin acest act juridic fiind luate fara consimtamantul persoanei juridice.
Intimata-reclamanta a invederat ca a solicitat constatarea nulitatii absolute a protocolului nr. 36741/2001 pentru lipsa consimtamantului reclamantei la data semnarii acestui act juridic, iar instantele trebuiau sa se pronunte in raport de aceasta cerere .
Intimata-reclamanta a solicitat ca instanta de recurs sa retina ca nefondata sustinerea ca recurentele nu detin posesia bazei sportive, in acest sens existand dovezi care demonstreaza ca recurenta parata Asociatia Sportiva Y a avut folosinta gratuita a bazei sportive.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate si a apararilor intimatei, Inalta Curte a retinut urmatoarele:
Exceptia nulitatii recursului urmeaza a fi respinsa, deoarece dezvoltarea motivelor de recurs permite incadrarea in cazurile de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 5, 7, 8 si 9 C. proc. civ., asa cum se va arata in continuare.
Primul motiv de recurs, subsumat solutionarii gresite a exceptiei de nelegalitate a actului administrativ, reprezentat de certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO9 nr. 0739/29.05.2000, emis de Ministerul Transporturilor, este neintemeiat.
Recurentii au criticat solutia data exceptiei de nelegalitate sub doua aspecte. Pe de o parte, s-a invocat ca instanta era competenta sa solutioneze exceptia de nelegalitate prin raportare la momentul la care a fost invocata, in considerarea dispozitiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 76/2012.
Pe de alta parte, s-a sustinut ca in mod gresit instantele devolutive au apreciat ca actul administrativ care face obiectul exceptiei de nelegalitate nu are legatura cu solutionarea cauzei, cata vreme cererea de evacuare a paratelor din spatiul in litigiu este legata de dovedirea calitatii de proprietar al bunului imobil din care se solicita evacuarea.
In ceea ce priveste primul aspect, instanta suprema retine ca lamurirea sa ridica o problema legata de aplicarea in timp a prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificata prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila. In cauza, este de notat ca exceptia de nelegalitate, reglementata prin art. 4 din Legea nr. 554/2004, a fost invocata inainte de intrarea in vigoare a modificarilor aduse acestei legi prin Legea nr. 76/2012, respectiv la 30.08.2012, intr-un proces pornit sub incidenta Codului de procedura civila de la 1865. Conform dispozitiilor tranzitorii cuprinse in art. 3 din Legea nr. 76/2012, se aplica principiul potrivit caruia legea de procedura sub care incepe procesul este si legea de procedura sub care se incheie procesul .
Ca atare, nu prezinta importanta momentul solutionarii exceptiei, asa cum sustin recurentii, ci data la care a inceput procesul in cadrul caruia a fost invocata exceptia .
Astfel, desi exceptia este solutionata dupa intrarea in vigoare a noului cod de procedura, intr-un litigiu aflat pe rol la data intrarii in vigoare a acestuia si a modificarilor aduse Legii nr. 554/2004, totusi dispozitiile art. 4 din aceasta lege, in forma in vigoare la momentul declansarii litigiului - 16.01.2012, raman aplicabile in cauza dedusa judecatii, aflata in curs de solutionare la data intrarii in vigoare a noului Cod de procedura civila, in aplicarea principiilor supravietuirii legii vechi si a neretroactivitatii legii noi, astfel cum se desprind din reglementarea art. 24 si 25 NCPC.
Instanta de apel a mentinut solutia de respingere ca inadmisibila a cererii de sesizare a instantei de contencios administrativ, cu motivarea ca solutionarea cauzei nu are legatura cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria MO9 nr. 0739/29.05.2000, emis de Ministerul Transporturilor.
Solutia la care s-au oprit instantele de fond este corecta, deoarece existenta legaturii actului administrativ cu fondul litigiului reprezinta situatia - premisa necesara pentru sesizarea instantei de contencios administrativ in vederea solutionarii acestui incident procedural.
Argumentele prezentate de recurenti pentru a demonstra legatura dintre actul administrativ pretins nelegal si actiunea dedusa judecatii (in special capatul de cerere in evacuare) privesc aspecte care tin de aprecierea unor inscrisuri fara legatura cu obiectul actiunii promovate de intimata-reclamanta.
Capatul de cerere in evacuare este subsidiar capetelor de cerere principale, admiterea sa avand legatura directa cu admiterea unuia dintre petitele principale a caror solutionare nu presupune verificarea calitatii de proprietar, in persoana reclamantei sau a paratelor, asupra bunului ce face obiectul contractului incheiat de parti.
Al doilea motiv de recurs se refera la gresita solutionare a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Federatia Nationala a Sindicatelor X, sustinandu-se ca aceasta nu este parte semnatara a protocolului in litigiu, ci are calitatea de mandatar al Asociatiei Sportive Y si nici nu exercita folosinta spatiului care face obiectul contractului de comodat.
Din verificarea protocolului incheiat la 12.08.2001 rezulta ca acesta are ca parti pe intimata-reclamanta Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime Constanta SA si pe Federatia Nationala a Sindicatelor X, in calitate de asociat unic al Asociatiei Sportive Y.
Cum Federatia Nationala a Sindicatelor X, prin presedinte, este parte in contract si semnatara acestuia, in cauza se verifica legitimarea procesuala pasiva a acestei parti, motiv pentru care critica recurentelor referitoare la gresita solutionare a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Federatiei Nationale a Sindicatelor X este neintemeiata.
Printr-un alt motiv de recurs s-a invocat gresita solutionare a exceptiilor lipsei de interes si de obiect privind capetele de cerere in denuntarea unilaterala a protocolului si evacuarea paratelor din imobil.
In sprijinul acestui motiv de recurs, recurentii au sustinut ca instanta de apel a interpretat gresit actul aditional din anul 2007, retinand ca suspendarea nu a operat efectiv, motivat de faptul ca nu au fost indeplinite conditiile in care s-a convenit ca intervine suspendarea .
Recurentii, facand referire la probatoriul administrat, sustin ca Asociatia Sportiva Y a fost preluata de catre intimata-reclamanta Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime SA Constanta, conform actului aditional din 30.07.2007, iar dovada acestui fapt este reprezentata de modificarea statutului asociatiei. Acest fapt justifica, in opinia recurentilor, atat lipsa interesului in promovarea cererii de chemare in judecata privind evacuarea si denuntarea unilaterala, cat si lipsa obiectului acestor capete de cerere .
Acest motiv de recurs, intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., este nefondat deoarece recurentii se refera in sustinerea sa la gresita stabilire a situatiei de fapt in temeiul probelor administrate. Acest motiv de recurs poate fi circumscris doar situatiei in care, desi rezulta fara dubiu natura juridica a actului dedus judecatii, ori intelesul acestuia, instanta de apel a retinut un cu totul alt act juridic sau continut . In cauza, critica recurentilor excede motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., neputand fi asimilata cu gresita interpretare a actului aditional nr. 1/2007 pentru a stabili ca a operat suspendarea efectelor protocolului din 2001, asa cum tind recurentii, prin reiterarea probatoriului administrat in vederea reaprecierii situatiei de fapt . Aspectele invocate, subsumate acestui motiv de recurs, privesc netemeinicia deciziei recurate si nu pot face obiectul analizei in recurs.
In ceea ce priveste critica referitoare la neanalizarea exceptiei inadmisibilitatii capatului de cerere subsidiar, privind denuntarea unilaterala a protocolului, instanta retine ca recurentii nu prezinta motive de nelegalitate sub aspectul solutionarii acestei exceptii, ci doar sustin ca aceasta exceptie ar fi trebuit ``dezlegata`` de instanta de fond si de apel.
Recurentii au invocat formal acest motiv de recurs, fara sa prezinte critici concrete fata de argumentele retinute de instanta de apel in justificarea solutiei de mentinere a dispozitiei instantei de fond .
Instanta de fond a retinut a fi intemeiat primul capat de cerere, iar analiza celui de-al doilea capat de cerere nu s-a mai efectuat, deoarece era conditionata de situatia in care primul capat ar fi respins ca neintemeiat, context in care analiza exceptiei apare ca fiind superflua, asa cum a retinut instanta de apel.
Motivele de recurs care privesc solutionarea cauzei pe fond pot fi incadrate in cazurile de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 5 si 7 C. proc. civ.
Paratele au criticat in apel faptul ca prima instanta a retinut o cauza de nulitate neinvocata de catre reclamanta si, procedand astfel, ``s-a pronuntat plus petita``.
Argumentele ce sustin aceasta critica, reluata si in recurs, pot fi calificate ca fiind in legatura cu schimbarea cauzei actiunii sau mai precis cu o suplimentare a acesteia, prin retinerea unui motiv de nulitate neinvocat de parte, acela al incalcarii principiului specialitatii capacitatii de folosinta.
Instanta de apel nu a dat calificarea juridica legala criticii referitoare la pronuntarea instantei de fond ``plus petita``. Instanta suprema retine ca argumentele ce sustin aceasta critica, reluata si in recurs, pot fi calificate ca fiind in legatura cu schimbarea cauzei actiunii sau, mai exact, cu suplimentarea acesteia prin retinerea unui motiv de nulitate neinvocat de reclamanta, acela al incalcarii principiului specialitatii capacitatii de folosinta.
Instanta de apel nu a lamurit care sunt motivele de nulitate invocate in cadrul primului capat de cerere, considerentele retinute in legatura cu aceasta critica nefiind clare. Din aceasta perspectiva, instanta de apel trebuia sa stabileasca, in urma verificarii motivelor de fapt si de drept prezentate in cererea de chemare in judecata si a eventualelor modificari si precizari facute cu respectarea normelor legale de procedura, care au fost motivele de nulitate invocate in sustinerea primului capat de cerere privind nulitatea absoluta a protocolului nr. 36741/2001 si apoi sa verifice, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta.
Instanta de apel a subliniat ca ``principala problema`` inteleasa ca motiv de nulitate al protocolului nr. 36741/12.08.2001 priveste interpretarea clauzei ``sub rezerva aprobarii consiliului de administratie al Companiei Nationale Administratia Porturilor Maritime Constanta S.A.``.
Hotararea instantei de apel, din perspectiva interpretarii clauzei ``sub rezerva aprobarii consiliului de administratie al Companiei Nationale Administratia Porturilor Maritime Constanta SA``, este nelegala.
Astfel, instanta de apel califica aceasta mentiune ca avand natura unei conditii suspensive de a carei indeplinire depinde validitatea protocolului nr. 36741/2001.
In acest sens, instanta de apel noteaza ca protocolul a fost incheiat sub conditia suspensiva a aprobarii acestuia de catre consiliul de administratie al reclamantei si ca aceasta conditie nu a fost indeplinita. S-a mai retinut ca respectiva mentiune, denumita de instanta de apel ``clauza suspensiva``, a avut in vedere toate obligatiile asumate de reclamanta prin protocol, si nu doar obligatia de sponsorizare a Asociatiei Sportive Y si ca la data semnarii protocolului nu a existat consimtamantul reclamantei pentru ca nu exista aprobarea Consiliului de Administratie pentru incheierea protocolului.
Hotararea instantei de apel, din aceasta perspectiva, este contradictorie pentru ca, pe de o parte, retine ca mentiunea referitoare la aprobarea contractului, denumit protocol, reprezinta o conditie suspensiva de care este afectata incheierea contractului si, pe de alta parte, asimileaza conditia suspensiva cu lipsa consimtamantului la incheierea actului si aplica sanctiunea nulitatii.
Conditia suspensiva si consimtamantul sunt doua notiuni distincte. Conditia suspensiva, ca modalitate a actului juridic, este un eveniment viitor si nesigur, de a carei indeplinire depinde nasterea (eficacitatea) drepturilor subiective civile si a obligatiilor corelative (art. 1004 C. civ. de la 1864). In privinta efectelor conditiei suspensive, pendente conditione, adica intre intervalul de timp cuprins intre momentul incheierii actului si momentul in care indeplinirea sau neindeplinirea conditiei devine sigura, actul juridic civil nu isi produce efectele, existenta (eficacitatea) drepturilor subiective civile si a obligatiilor corelative fiind sub semnul incertitudinii.
Consimtamantul este o conditie esentiala pentru validitatea unei conventii, conform art. 948 pct. 2 C. civ. de la 1864. In acest context, motivul de recurs potrivit caruia instanta de apel nu a facut distinctia intre efectele neindeplinirii conditiei suspensive si efectele nulitatii este intemeiat. In plus, instanta de apel nu a stabilit daca in intervalul de timp de la incheierea protocolului si pana la data denuntarii unilaterale a acestuia, in luna decembrie 2011, contractul a fost executat, acest aspect avand relevanta in calificarea clauzei ``Sub rezerva aprobarii C.A. al C.N. A.P.M. Constanta SA``, in sensul de a stabili daca vointa reala a partilor a fost aceea de a afecta incheierea contractului printr-o conditie suspensiva sau daca respectiva clauza tine de indeplinirea formalitatilor legale necesare pentru ca directorul general sa incheie acte valabile cu tertii.
Aceste aspecte nu au fost lamurite prin decizia recurata, fiind intemeiat si motivul de recurs potrivit caruia instanta de apel nu a raspuns criticilor prezentate in cererea de apel in legatura cu interpretarea si aplicarea regulilor privind mandatul prevazute de art. 1546 C. civ. de la 1864, privite si din perspectiva ratificarii mandatului prin executarea contractului si nu a analizat inscrisurile invocate in dovedirea celor sustinute in acest sens.
Raportat la considerentele mai sus redate, se impune concluzia ca, in cauza, instanta de apel nu a respectat prevederile art. 295 C. proc. civ., in sensul ca nu a verificat, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, o asemenea situatie fiind echivalenta cu necercetarea cauzei in fond . In egala masura, considerentele care fundamenteaza hotararea adoptata nu explica intr-o modalitate clara rationamentul juridic care sa conduca la intelegerea hotararii luate si sa permita realizarea controlului de legalitate in recurs.
Fata de considerentele ce preced, Inalta Curte a retinut ca, in parte, criticile recurentei sunt fondate astfel ca, in temeiul art. 312 alin. (1), (2), (3) si (5) C. proc. civ., a admis recursul, a casat decizia recurata si a trimis cauza spre rejudecare.
Functionari publici. Drepturi salariale functionari. Revocarea pentru viitor a efectelor unui act administrativ de stabilire a drepturilor salariale. Inlaturare pentru trecut a efectelor actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 628/30.07.2020
Dreptul la concediu de odihna in cazul cumulului de contracte de munca ale aceluiasi salariat. Principiul nediscriminarii in cazul salariatilor angajati cu fractiune de norma Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 640/11.10.2018
Lipsa elementelor obligatorii ale deciziei de concediere atrage sanctiunea nulitatii absolute Pronuntaţă de: Curtea de Apel Pitesti - Decizia civila nr. 2114 din data de 18 aprilie 2019
Viciile de nelegalitate ale deciziei de sanctionare nu pot fi complinite prin trimitere la acte exterioare deciziei de sanctionare Pronuntaţă de: Tribunalul Galati - Sentinta civila nr. 56/2019
Descrierea faptei nu poate fi suplinita prin probatoriul administrat in cursul judecatii. Nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare disciplinara Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia civila nr. 4151/2020
Constituie abuz de drept anularea deciziei de concediere pe motiv ca salariatul se afla in concediu medical. Necomunicarea dovezii concediului medical Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia civila nr. 2342/2020
Excluderea perioadei de disponibilitate din timpul lucrat. Conditiile restituirii platii nedatorate unor drepturi salariale Pronuntaţă de: Curtea de Apel Constanta - Decizia civila nr. 153 din data de 17.06.2020
Suspendarea partiala a activitatii angajatorului. Timpul de munca. Munca suplimentara. Pronuntaţă de: Tribunalul Hunedoara - Sentinta civila nr. 1302/2019
Refuzul de a inregistra demisia transmisa de salariat. Cercetarea disciplinara a salariatului Pronuntaţă de: Tribunalul DOLJ - SENTINtA Nr.232 din 06 Februarie 2019
Codul muncii nu impune indicarea in convocator a faptelor in detaliu, ci doar a obiectului cercetarii disciplinare in termeni generici Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti Sectia Civila, Sentinta civila nr. 254/2017, in sedinta publica din 24 martie 2017
Inlaturarea inechitatilor salariale dintre functionarii publici. Anularea hotararilor Consiliilor Locale Sursa: avocat Andreea-Cristina Deaconu | MCP Cabinet avocati
Sanctiunea disciplinara a retrogradarii. Conditii si perioada Sursa: MCP Cabinet avocati
Competenta dupa materie si valoare a judecatoriei in Noul Cod de procedura civila Sursa: EuroAvocatura.ro
Noul Cod Civil: Prescriptia extinctiva (Art. 2.500-2.544) Sursa: EuroAvocatura.ro
Nulitatea absoluta a casatoriei (Art. 293 - 296 - Noul Cod Civil) Sursa: EuroAvocatura.ro
Prescriptia extinctiva. Dispozitii generale (Art. 2.500 - 2.516 - Noul Cod Civil) Sursa: EuroAvocatura.ro