Nulitatea absoluta a deciziei de concediere pentru lipsa elementelor obligatorii

Prin cererea adresata Tribunalului Suceava la data de 04.09.2015 inregistrata cu numarul de dosar XXXXXXXXXXXX contestatorul M. M. in contradictoriu cu intimatul L. T. P. M.,, a contestat decizia nr. 61/06.03.2015 privind desfacerea disciplinara a contractului individual de munca si a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea deciziei contestate, aceasta fiind nula absolut pentru neindeplinirea conditiilor ad validitatem cerute de art. 252 lit. a, b, c, d, e, f Codul muncii; obligarea paratei la plata despagubirilor banesti reprezentand contravaloarea salariilor neluate pentru perioada 07 martie 2015 � 31 august 2015, indexate si actualizate cu indicele de inflatie; cu cheltuieli de judecata .

In fapt, arata contestatorul ca intelege sa invoce exceptia nulitatii absolute a deciziei nr. 61/06.03.2015 intemeiata pe art. 252 alin. (2) Codul muncii si solicita sa se constate incalcat caracterul normei legale care este expres si imperativ.

Astfel, decizia nu contine termenul si instanta unde poate fi atacata, iar consecintele nulitatii concedierii sunt, in general, reintegrarea in postul detinut anterior incetarii contractului de munca, precum si plata unor despagubiri egale cu salariile indexate si actualizate cu indicele de inflatie si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data incetarii raporturilor de munca pana la data cand este efectiv reintegrat.

In speta, avand in vedere ca este vorba de un contract individual de munca incheiat pe perioada determinata, adica pentru perioada 15.09.xxxxxxxxxxxxxxx15 solicitarea este de obligare a paratei la plata salariile indexate si actualizate cu indicele de inflatie de la data incetarii contractului individual de munca datorita deciziei de desfacere lovite de nulitate absoluta pana la data cand ar fi trebuit sa inceteze contractul individual de munca incheiat pe perioada determinata, adica 31.08.2015.

Pe fondul cauzei, arata contestatorul ca prin contractul individual de munca pentru perioada determinata nr. 173/01.09.2014 a fost angajat ca profesor suplinitor de limba si literatura romana, ca urmare a concursului organizat de Inspectoratul Scolar al Judetului B. pentru perioada 15.09.xxxxxxxxxxxxxxx15.

Prin Decizia nr. 61/06.03.2015 i s-a desfacut disciplinar contractul individual de munca, pe care o critica pentru motivele de nelegalitate, avand in vedere ca aceasta nu contine motivele de fapt (descrierea faptei) si de drept care au stat la baza deciziei, nu s-au precizat prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat, nu a fost trecut termenul pentru calea de atac si instanta competenta .

Decizia este data cu incalcarea dispozitiilor imperative ale art. 252 alin. 2 lit. a,b,c,d,e,f.

Mai arata contestatorul ca in decizie fapta pentru care a fost sanctionat trebuie descrisa in mod concret. Descrierea presupune mentionarea aspectelor ce o individualizeaza: in ce consta, modalitatea in care s-a comis, in raport cu care sa se poata verifica temeinicia celor retinute in sarcina salariatului, data la care a fost savarsita, pentru a se putea stabili daca sanctiunea a fost aplicata in termen.

Precizarea prevederilor statutului, regulamentului intern, contractului colectiv de munca incalcate are relevanta pentru ca instanta sa poata stabili si verifica daca intr-adevar fapta savarsita constituie abatere disciplinara si daca se incadreaza printre obligatiile impuse.

In dovedirea contestatiei s-a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri .

Prin precizarile depuse la data de 29.12.2015 (f. 25) intimatul L. T. P. M. a aratat ca a mai fost sanctionat anterior, contestatorul, tot datorita comportamentului neadecvat statutului de profesor, asa cum reiese si din adresa scolii nr. 236/30. 01. 2015, ca in data de 13. 02. 2015, in urma reclamatiilor primite de la C. V., bunica elevei O. I. A. si D. G., tatal elevei D. M. s-a constituit, conform deciziei Liceului T. P. M. nr. 52, o comisie care sa analizeze cele spuse in reclamatii.

Se mai arata ca incepand cu data de 13. 02. 2015 domnul M. M. nu s-a mai prezenta la serviciu, iar in data de 02.03.2015 se prezinta la secretariatul scolii unde solicita o adeverinta pentru fortele de munca, fara a spune motivele pentru care a absentat de la serviciu si ca acesta absenteaza in continuare pana la data de 06.03.2015, data la care, in urma hotararii Consiliului de Administratie din aceeasi zi, este sanctionat cu desfacerea disciplinara a contractului de munca .

Instanta a dispus atasarea la dosar a documentatiei ce a stat la baza emiterii deciziei nr. 61/06.03.2015 (f. 26 - 60).

Prin sentinta civila nr. 263 din 23 februarie 2016 Tribunalul Suceava a admis contestatia formulata de contestatorul M. M. in contradictoriu cu intimatul L. T. P. M. ; a anulat decizia nr. 61 din 06 martie 2015 privind desfacerea disciplinara a contractului de munca al contestatorului, emisa de intimatul L. T. P. M. Ungureni; a obligat intimatul la plata despagubirilor reprezentand contravaloarea salariilor aferente perioadei 07.03.xxxxxxxxxxxxxxx15, indexate si actualizate cu indicele de inflatie; a obligat intimatul sa plateasca cheltuieli de judecata contestatorului in suma de 1. 200 lei.

Analizand actele si lucrarile dosarului, asupra actiunii de fata, tribunalul a constatat ca prin contractul individual de munca inregistrat sub nr. 173 din data de 01.09.2014, contestatorul a fost angajat in cadrul Liceului T. P. M. in functia didactica de profesor pentru o perioada de 12 luni, incepand cu data de 01.09.2015 pana la data de 31.08.2015, iar prin Decizia nr. 61 din 06.03.2015, emisa de catre intimat, s-a dispus, incepand cu data de 06.03.2015, desfacerea disciplinara a contractului de munca al contestatorului.

Contestatorul a invocat exceptia nulitatii absolute a deciziei nr. 61/06.03.2015, intemeiata pe dispozitiile art. 252 alin. 2 Codul muncii, intrucat decizia nu contine motivele de fapt, respectiv descrierea faptei, si de drept care au stat la baza deciziei, nu s-au precizat prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat, nu a fost trecut termenul pentru calea de atac si instanta competenta .

Pentru a fi legala, este necesar ca decizia de sanctionare disciplinara sa cuprinda toate elementele enumerate de art. 252 alin. 2 din Codul muncii, lipsa oricarei dintre ele atragand nulitatea absoluta a masurii dispuse de angajator .

Astfel, potrivit art. 250 - 252 din Codul muncii, republicat, angajatorul stabileste sanctiunea disciplinara aplicabila in raport cu gravitatea abaterii disciplinare savarsite de salariat, avandu-se in vedere urmatoarele: a) imprejurarile in care fapta a fost savarsita; b) gradul de vinovatie a salariatului; c) consecintele abaterii disciplinare; d) comportarea generala in serviciu a salariatului; e) eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta.

Sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura, cu exceptia avertismentului scris, nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile. In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii. Neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute anterior fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile. In cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este.

Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei . Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu descrierea faptei care constituie abatere disciplinara; precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat; motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. 3, nu a fost efectuata cercetarea; temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica; termenul in care sanctiunea poate fi contestata si instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata. Decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii. Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta.

In cauza de fata, din analiza actelor si lucrarilor dosarului, instanta a constatat ca decizia de concediere a petentului, ca sanctiune disciplinara, nu a fost emisa cu respectarea tuturor dispozitiilor legale incidente domeniului, anterior prezentate.

In acest sens, analizand din punct de vedere formal decizia de sanctionare contestata, instanta a constatat ca decizia de concediere a salariatului petent nu contine toate elementele prevazute imperativ de codul muncii.

Astfel, tribunalul a constatat ca decizia contestata nu cuprinde descrierea faptei, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat, motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. 3, nu a fost efectuata cercetarea; termenul in care sanctiunea poate fi contestata si instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata, lipsuri care atrag nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare.

Totodata, s-a retinut ca lipsurile evidente din decizia de concediere nu pot fi suplinite prin alte acte si documente exterioare acesteia, art. 252 din Codul muncii continand dispozitii imperative.

De altfel, si Curtea Constitutionala, investita cu solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 268 alin. 2 din Codul muncii, actual art. 252, aprobat prin Legea nr. 53/2003, a stabilit in mod constant ca mentiunile si precizarile pe care in mod obligatoriu trebuie sa le contina decizia de aplicare a unei sanctiuni disciplinare au rolul de a-l informa corect si complet pe salariat cu privire la faptele, motivele si temeiurile de drept pentru care i se aplica sanctiunea, aceste mentiuni fiind necesare si pentru instanta de judecata pentru verificarea legalitatii si temeiniciei masurii luate (deciziile nr. 383/2005, nr. 58/2007, nr. 319/2007 si nr. 654/2007 ale Curtii Constitutionale).

D. consecinta, cum intimata nu a inscris in decizia de concediere toate elementele obligatorii enuntate prin art. 252 alin. 2 din Codul muncii, tribunalul a retinut nulitatea deciziei de concediere .

Pentru considerentele expuse, instanta a apreciat ca intemeiata contestatia, motiv pentru care a admis si a dispus anularea deciziei nr. 61 din 06 martie 2015 emisa de intimata, considerand ca nu se mai impune analizarea celorlalte sustineri ale partilor.

Totodata, in baza art. 80 alin. 1 din Codul muncii, avand in vedere solicitarea contestatorului, tribunalul a dispus obligarea intimatei la plata catre contestator a despagubirilor reprezentand contravaloarea salariilor aferente perioadei 07.03.xxxxxxxxxxxxxxx15, respectiv intre data desfacerii disciplinare a contractului de munca si data incetarii de drept a acestuia, indexate si actualizate cu indicele de inflatie.

In baza art. 453 Cod procedura civila, avand in vedere cupla procesuala a intimatei, tribunalul a obligat-o la plata catre contestator a sumei de 1. 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat, conform chitantei de la fila 84 dosar.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul L. T. P. M. .

In motivarea apelului a aratat ca reclamantul M. M., incepand cu data de 13 februarie 2015, nu s-a mai prezentat la serviciu, mai mult, in data de 2.03.2015 s-a prezentat la secretariatul scolii si a solicitat o adeverinta pentru fortele de munca, fara a spune motivele pentru care a absentat de la serviciu . A absentat in continuare pana la data de 6 martie 2015, data la care, in urma hotararii consiliului de administratie din aceeasi zi, a fost sanctionat cu desfacerea disciplinara a contractului de munca .

Reclamantul nu si-a indeplinit obligatiile de serviciu timp de 16 zile, astfel cum sunt prevazute de art. 262 alin. (1), respectiv alin. (3) lit. c) din Legea nr. 1/2011 - Legea educatiei nationale cu completarile si modificarile ulterioare.

Considera ca reclamantul M. M. prin refuzul de a mai veni la serviciu, dar si prin comportamentul pe care l-a manifestat (astfel cum reiese din documentatia depusa la dosar) nu a respectat art. 2 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 1/2011 - Legea educatiei nationale cu completarile si modificarile ulterioare, ceea ce a dus la desfacerea contractului de munca .

Examinand actele si lucrarile dosarului in raport de motivele de apel invocate, Curtea constata urmatoarele:

Potrivit dispozitiilor art. 252 alin. 2 Codul muncii, in decizie se cuprind in mod obligatoriu sub sanctiunea nulitatii, urmatoarele mentiuni :

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;

d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;

e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;

f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

Din analiza cuprinsului Deciziei nr. 61 din 6.03.2015, se poate observa cu usurinta lipsa mentiunilor prevazute la punctele a), b), c), e) si f), ale alineatului 2 din articolul aratat mai sus.

Astfel, in cuprinsul deciziei trebuiau inserate obligatoriu mentiunile referitoare la descrierea pe scurt a faptei, prevederile din statut sau din regulament care au fost incalcate de salariat, motivele pentru care au fost inlaturate apararile acestuia sau, in cauza de fata, motivul pentru care aceasta cercetare nu s-a efectuat si s-a dat eficienta dispozitiilor art. 251 alin. 3 Codul muncii; de asemenea, in cuprinsul deciziei trebuia sa se regaseasca in mod obligatoriu mentiunea privind termenul in care sanctiunea poate fi contestata, precum si cea referitoare la instanta competenta in a solutiona aceasta contestatie.

Prin urmare, asa cum corect a retinut prima instanta, decizia de sanctionare nu contine - din punct de vedere formal - toate elementele prevazute imperativ de Codul muncii, iar lipsa acestora nu poate fi complinita prin trimiteri la diferite alte acte sau documente, oricat de bine fundamentate ar fi acestea, sanctiunea neindeplinirii conditiilor prevazute de art. 252 alin. 2 Codul muncii fiind, asa cum am aratat, nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare.

Faptul ca in motivarea apelului au fost facute unele precizari referitoare la faptele savarsite, cu indicarea actelor normative incalcate de reclamant, nu este de natura sa acopere nulitatea deciziei. Asa cum am aratat, art. 252 alin. 2 din Codul muncii prevede expres sanctiunea nulitatii absolute in cazul lipsei mentiunilor enumerate mai sus, actul de sanctionare fiind nul absolut incepand chiar din momentul emiterii sale.

Pentru aceste considerente, Curtea, in baza art. 480 alin. 1 Cod procedura civila, va respinge ca nefondat apelul declarat in prezenta cauza.

In temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedura civila, paratul apelant va fi obligat sa plateasca reclamantului suma de 800 lei cheltuieli de judecata din apel, reprezentand onorariu avocat achitat cu chitanta nr. 33 din 31 mai 2016 (fila 29 dosar apel).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de paratul L. T. P. M., cu sediul in loc. P. M.,, impotriva sentintei civile nr. 236 din 23 februarie 2016, pronuntata de Tribunalul Suceava - Sectia I civila, in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, intimat fiind reclamantul M. M. (CNP xxxxxxxxxxxxx), domiciliat in mun. Suceava, nr. 2A,, , jud. Suceava.

Obliga paratul-apelant sa plateasca reclamantului-intimat suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata din apel.

Definitiva.