Angajarea raspunderii contractuale a angajatorului. Nedovedirea legaturii de cauzalitate intre fapta si prejudiciu

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita sub nr. XXXXXXXX/18. 04. 2016, reclamanta S. E. a chemat in judecata pe parata pentru ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei la eliberarea unei adeverinte cu salariile brute lunare obtinute in perioada cat a lucrat in acord global, respectiv noiembrie 1974-martie 2001, fiindu-i necesara la recalcularea pensiei luand in considerare venitul brut conform deciziei nr. 19/17.10.2011 pronuntata de ICCJ, cu mentionarea in adeverinta daca angajatorul a platit contributia de asigurari sociale in perioada de referinta si a legii care a stat la baza retribuirii sale. De asemenea, a solicitat si obligarea paratei la stabilirea unui termen pentru eliberarea adeverintei solicitate. A mai solicitat reclamanta si obligarea la plata unor daune morale de 20 de lei pe fiecare zi de intarziere trecuta de termenul legal.

In motivarea in fapt a cererii reclamantul a aratat ca la calcularea pensiei initiale s-a avut in vedere salariul tarifar, obtinut pe toata perioada cat a lucrat si nu salariul brut realizat, in care sunt incluse pe langa sporurile permanente si adaosul pentru lucrul in acord global.

La data de 31.03.2016 reclamanta a solicitat paratei eliberarea unei adeverinte cu salariile brute obtinute pe perioada cat a lucrat in acord global, insa nu a primit nici un raspuns la solicitarea sa, trecand mai mult de doua luni de la acea data .

In drept, art. 194 si urm. Codul de procedura civila.

S-au anexat in copie, cererea inregistrata la parata sub nr. . 656/31.03.2016 si cartea de identitate.

A solicitat judecarea cauzei in lipsa .

Parata a formulat intampinare prin care a aratat ca din cuprinsul cererii adresate de reclamant paratei rezulta ca solicitarile sale depasesc prevederile legale, solicitandu-se date suplimentare pe care societatea nu este obligata sa le furnizeze.

In perioada decembrie 2015-februarie 2016 au fost inregistrate un numar de aproximativ 1000 cereri, avand ca obiect solicitarea acestor informatii, fiind inregistrate in aceeasi perioada si un numar de 350 alte cereri cu alte solicitari.

O adeverinta de acest tip presupune verificari in arhiva societatii, in ultimii 50 de ani, presupunand un timp indelungat.

La data de 27. 01. 2016 societatea a fost verificata de inspectori de munca de la ITM Dambovita care au intocmit procesul verbal de control nr. xxxxx/27. 01. 2016, care au constatat aceasta situatie dispunand eliberarea adeverintelor pana la 29. 02. 2016.

A mai precizat parata ca in perioada 1974 - 1998 societatea a aplicat ca forma de retribuire, acordul global, retinand si contributia de asigurari sociale in procentul legal, fara a fi influentata de existenta sau inexistenta acordului global.

Se mai precizeaza ca la data de 10. 05. 2016 i-a comunicat reclamantei raspunsul nr. 1150/17. 05. 2016 si adeverinta nr. 1151/17. 05. 2016, cu privire la cele solicitate, motiv pentru care cererea ce face obiectul prezentului dosar a ramas fara obiect .

In dovedire a solicitat proba cu inscrisuri .

A solicitat judecarea cauzei in lipsa .

Reclamanta a formulat raspuns la intampinare prin care aprecierile intimatei din cuprinsul intampinarii sunt interpretari partinitoare, facute cu incalcarea unuia dintre principiile ce guverneaza sistemul public de asigurari sociale, respectiv principiul contributivitatii.

La dosar au fost depuse inscrisuri .

Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma dispozitiilor incidente in cauza, Tribunalul constata urmatoarele:

Prin cererea inregistrata sub nr. 656/31.03.2016 reclamanta a solicitat paratei eliberarea unei adeverinte in cuprinsul careia sa indice forma de retribuire pe perioada noiembrie 1974-martie 2001, legea in baza careia s-a acordat retributia, daca sumele fac parte din salariul brut si ce contine, daca societatea a platit CAS pentru veniturile brute lunare realizate.

In urma demersurilor efectuate de reclamanta, ITM Dambovita i-a comunicat acesteia ca incepand cu luna decembrie 2015 s-au inregistrat un numar mare de cereri din partea fostilor salariati, nici una dintre acestea nefiind solutionata, motiv pentru care s-a dispus ca masura cu termen 29. 02. 2016, eliberarea adeverintelor.

Prin raspunsul la cererea reclamantei, nr. 1150/17. 05. 2016 (fila 17 dosar) societatea angajatoare comunica ca angajatorul a aplicat ca forma de retribuire munca in acord global, contributia de asigurari sociale fiind achitata in procentele prevazute de lege, fara a include in baza de calcul acordul global, incepand cu 01. 01. 1998 contributia de asigurari sociale calculandu-se si fiind retinuta la total drepturi .

Prin acest raspuns, tribunalul apreciaza ca nu s-a dat curs informatiilor solicitate de reclamant, parata necomunicand daca reclamantul a lucrat in perioada de referinta la aceasta societate si a beneficiat efectiv de sume platite in acord global, care sunt acestea, in ce luni s-au acordat, legea in baza careia au fost stabilite, cu atat mai mult cu cat in cuprinsul raspunsului se arata ca societatea a folosit aceasta forma de retribuire. De altfel, raspunsul dat de parata este echivoc, el neconstituind un refuz de solutionare a cererii si in acelasi timp nefurnizand informatii din care sa rezulte ca reclamantul nu ar fi indreptatit la eliberarea adeverintei solicitate. In atare conditii, nu se poate considera ca actiunea a ramas fara obiect, parata nesolutionand pretentiile reclamantei, intrucat raspunsul la cererea formulata nu se incadreaza in cerintele prevazute de lege.

Art. 10 din Codul Muncii defineste contractul individual de munca ca fiind contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu . Salariul este deci unul dintre elementele esentiale ale contractului individual de munca, reprezentand contravaloarea muncii prestate. Art. 160 Codul Muncii prevede ca in notiunea de salariu sunt cuprinse si indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri .

Art. 40, alin. 2, lit. c, h Codul Muncii arata ca angajatorului ii revin, in principal, urmatoarele obligatii: sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca si sa elibereze la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului.

Adeverinta emisa trebuie sa respecte prevederile art. 124-127 din Normele metodologice ale legii 263/2011, aprobate prin HG 257/2011, urmand ca angajatorul sa arate defalcat salariul brut lunar in perioada noiembrie 1974-martie 2001, precum si elementele din care acesta este compus (prime, sporuri, alte drepturi banesti).

Cererea accesorie prinvind acordarea de daune morale este nedovedita. Potrivit prevederilor art. 269 alin. 1 din Codul muncii angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul .

In contextul in care, prin derogare de la regula generala instituita in dreptul muncii, dovada prejudiciului moral suferit de reclamant este in sarcina acestuia, iar in speta reclamantul nu a adus un minimum de argumente si indicii din care sa rezulte in ce masura drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate si nici nu a dovedit legatura de cauzalitate dintre refuzul de a libera o adeverinta cu salariul brut defalcat pe componente si impactul acestei masuri asupra lui, instanta va concluziona ca nu sunt indeplinite conditiile angajarii raspunderii civile contractuale.

De asemenea se va retine ca, in speta dedusa judecatii, salariatul care nu face dovada unui prejudiciu actual sau viitor, deci sigur, paguba pretinsa a fi reparata are un caracter eventual, ipotetic,astfel incat nu poate justifica acordarea de despagubiri .

In cauza de fata, nu se poate retine din partea angajatorului o rea credinta in emiterea adeverintei, asa cum s-a constatat si de catre ITM Dambovita, acesta trebuind sa raspunda la un numar mare de solicitari, fapt ce conduce la solutionarea cererilor salariatilor cu intarziere.

In aceste conditii, tribunalul va respinge capatul de cerere privind stabilirea prin hotarare a unui termen de eliberare a adeverintei, precum si cererea privind acordarea de daune morale, apreciind ca nu se impune sanctionarea angajatorului pentru neindeplinirea unei obligatii, care are cauze obiective.

Pentru aceste considerente, tribunalul, vazand prevederile art. 34 alin. 5 si 40 alin. 2 lit. h din Codul muncii, coroborat cu prevederile art. 8 alin. 3 din HG nr. 500/2011 privind registrul de evidenta al salariatilor, va admite in parte actiunea .

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite in parte actiunea formulata de reclamanta S. E. (CNP xxxxxxxxxxxxx), domiciliata in Fieni,, nr. 4,, , in contradictoriu cu parata, cu sediul in Fieni,, judetul Dambovita.

Obliga parata sa elibereze reclamantei o adeverinta in care sa se mentioneze veniturile brute si defalcate in parti componente pentru perioada noiembrie 1974-martie 2001 cu precizarea temeiului legal si a faptului daca s-au platit contributia de asigurari sociale si pentru care dintre sume.

Respinge capatul de cerere privind stabilirea prin hotarare a unui termen de eliberare a adeverintei.

Respinge cererea privind acordarea de daunele morale.