Din declaratia pe proprie raspundere depusa de angajator rezulta ca nu a existat un accident de munca care sa-i dea dreptul reclamantului la obtinerea de diferente salariale si daune morale

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului T__ la data de 30.06.2016, sub nr. x, reclamantul R_ I_, in contradictoriu cu parata __, a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa constate:

- existenta accidentului de munca din data de 13.10.2015 si nedeclararea acestui accident de catre parat;

- nelegalitatea si netemeinicia deciziei de suspendare a contractului individual de munca nr. 332/27.04.2106 si a deciziei de sanctionare disciplinara nr. 470/13.06.2016.

Totodata, a solicitat instantei sa dispuna:

- anularea deciziilor mentionate mai sus;

- obligarea paratului sa calculeze si plateasca diferentele salariale pentru perioada concediului medical, a concediului de odihna pentru 5 zile, aferent anului 2015 si integral pentru 2016, precum si a salariului pentru perioada 12.04-13.06.2016;

- obligarea paratului la plata catre reclamant a despagubirilor in cuantum de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.

In sustinerea celor solicitate reclamantul a invederat instantei faptul ca, la data de 13.10.2015, in timp ce lucra la locul de munca, a fost victima unui accident de munca din culpa angajatorului care nu a asigurat securitatea la locul de munca . In concret in timp ce utiliza aparatul de spalat, in jurul orei 10:30, o poarta in forma de grilaj metalic s-a desprins si l-a lovit peste piciorul stang, cauzandu-i o contuzie, pentru a carei vindecare a necesitat mai multe zile de ingrijiri medicale. Imediat dupa accident, reclamantul a simtit dureri acute la picior, s-a speriat si din cauza adrenalinei n-a simtit gravitatea accidentului. Inginerul de la locul de munca l-a rugat sa nu declare accidentul pentru a nu fi sanctionat angajatorul, iar reclamantul a fost de acord, pe moment, dar in timp ce se deplasa spre domiciliul, piciorul s-a umflat si nemaiputand merge, colegul de serviciu, B__ C__, a anuntat serviciul de ambulanta, care a trimis un echipaj care l-a transportat la spital unde a primit ingrijiri medicale, constand investigatii, tratament si aplicarea unei atele ghipsate. In urmatoarele 16 zile reclamantul a beneficiat de concediu medical, iar la revenirea la locul de munca durerile au persistat, capacitatea de munca a fost diminuata, fiind nevoit sa lucreze pe fondul unor dureri cronice. Reclamantul a solicitat instan?ie obligarea paratului la plata diferentei pana la concurenta nivelului salariului pe care il primea la data accidentului, intrucat pe perioada concediului medical salariul i-a fost diminuat.

Ca urmare a impactului negativ asupra integritatii sale, a suferintelor de ordin fizic si psihic, a disfunctionalitatii locomotorii, a pierderii confortului avut pana la data accidentului, a solicitat si plata despagubirilor constand in daune morale, in cuantum de 10.000 lei, considerand ca este indreptatit in a formula prezenta actiune in pretentii, in temeiul dispozitiilor art. 269, alin. (1) Codul muncii, modificat prin Legea nr. 237/2007, in care se arata ca angajatorul este obligat sa-1 despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral, din culpa angajatorului, in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul . Totodata, a mentionat art. 1349, art. 1350 si art.1391 Cod civil. Mai mult, potrivit jurispruden?ei C.E.D.O, la aprecierea gradului de atingere a valorilor sociale ocrotite de lege, se impune examinarea cazului dedus judecatii avandu-se in vedere pozitia sociala a partilor, calitatea acestora si gravitatea urmarilor produse . D__ urmare, incalcarea acestor valori genereaza dreptul si obligatia la repararea consecintelor si chiar daca s-a statuat ca prejudiciul nepatrimonial nu are un continut economic, evaluarea acestuia nu inseamna stabilirea echivalen?ei in bani a valorilor incalcate prin fapta ilicita, stabilindu-se ca atingerile aduse acestei valori manifestandu-se concret, permit aprecierea intensitatii si gravitatii lor in raport de toate imprejurarile cauzei, de modul de actiune si consecinte . Asadar, nu este vorba de o reparare propriu-zisa, respectiv o repunere in situatia anterioara, care de altfel nici nu este posibila, despagubirea morala avand doar menirea de a usura suferintele iar in timp sa aiba efectul unei satisfactii compensatorii.

A mai aratat faptul ca, in data de 12.04.2016, in timpul desfasurarii programului la locul de munca, in jurul orei 8:30, i s-a cerut sa paraseasca locul de munca pentru pretinsul motiv ca este sub influenta bauturilor alcoolice, fapt nereal, deoarece reclamantul nu consumase in acea zi bauturi alcoolice. Incepand cu aceasta data, 12.04.2016 si pana la 13.06.2016 nu i-a fost permis accesul la locul de munca, motiv pentru care reclamantul a solicitat plata salariului de baza, in cuantum de 1210 lei/lunar, si toate celelalte drepturi cuvenite. Totodata, a precizat ca deciziile de suspendare a contractului de munca, de incetare a cestei suspendari, precum si cea de sanctionare i-au fost comunicate ulterior datei de 13.06.2016. De asemenea, reclamantul a apreciat ca dupa producerea accidentului a fost hartuit pentru a-si da demisia, fapt solicitat de mai multe ori, inclusiv la momentul solicitarii parasirii locului de munca, precum si ulterior acestei date .

In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 319/2006, art. 1349,1350 si urmatoarele din Cod Civil, precum si pe dispozitiile Codului muncii.

La data de 18.10.2016 parata a depus intampinare, prin care a solicitat instantei respingerea actiunii ca neintemeiata cu privire la toate solicitarile formulate de reclamant si obligarea reclamantului, in temeiul art. 453 NCPC, la suportarea cheltuielilor de judecata avansate de societatea parata pentru pregatirea apararii in prezentul litigiu.

In sustinerea intampinarii formulate parata a invederat instantei urmatoarele:

Reclamantul a fost angajatul societatii in temeiul contractului individual de munca inregistrat in Registrul de evidenta a salariatilor sub nr. 1806/19.11.2014, ocupand functia de spalator vehicule si desfasurandu-si activitatea in cadrul spalatoriei auto din localitatea Utvin. La data de 01.08.2016, la cererea sa, contractul de munca cu societatea a incetat prin acordul partilor, conform deciziei nr. 617/01.08.2016.

La data de 12 aprilie 2016, in contextul unor suspiciuni de consum de alcool, s-a efectuat de catre responsabilul de protectia muncii al societatii, dl Neboita Giurici, o verificare a intregului personal prezent la inceperea programului de lucru, cu aparatul etilotest, iar in urma acestei verificari s-a constatat ca reclamantul (impreuna cu un alt coleg, dl B__ C__), se afla la locul de munca sub influenta alcoolului. In concret, rezultatul testului efectuat asupra reclamantului a relevat o alcoolemie de 0,2 g/l. In aceste imprejurari, in acord cu prevederile legale in materie si cu regulile proprii care guverneaza activitatea societatii parate, astfel cum acestea sunt prevazute in Regulamentul Intern, parata a demarat procedura de cercetare disciplinara a reclamantului pentru prezenta la locul de munca sub influenta bauturilor alcoolice. Totodata, din cauza riscului major de accidentare (atat a propriei persoane cat si a celorlalti colegi), s-a dispus suspendarea contractului de munca al reclamantului pe durata cercetarii disciplinare, prin decizia nr. 332/27.04.2016 (decizia de suspendare), care a produs efecte de la 27.04.2016 pana la 13.06.2016. In urma parcurgerii cercetarii disciplinare, constatandu-se savarsirea cu vinovatie de catre reclamant a abaterii cercetate, prin raportare la criteriile legale de individualizare a sanctiunii, societatea parata a emis decizia de sanctionare disciplinara nr. 470/13.06.2016 (decizia de sanctionare) prin care s-a dispus reducerea salariului de baza pe o perioada de 2 luni cu 10%.

Referitor la accidentul de munca din data de 13 octombrie 2015 parata a invederat instantei faptul ca la data de 13.10.2015, in jurul orei 1500, reclamantul a acuzat dureri la nivelul piciorului stang si in acest context, dupa terminarea programului de lucru s-a deplasat la medicul de familie pentru consult (conform pontajului, in ziua de 13.10.2015 reclamantul a lucrat cu program normal si a efectuat si 2 ore suplimentare). La data de 14.10.2015 (la ora 951, prin Fi?a nr. 8216 intocmita de ?eful serviciului intern de securitate si sanatate in munca, societatea parata a comunicat Inspectoratului Teritorial de Munca T__ (ITM T__) incidentul de mai sus si imprejurarile sale specifice. Ulterior, serviciul intern de securitate si sanatate in munca al societatii a receptionat declaratia olografa a reclamantului din data de 13.10.2015 (data in fata ?efului Spalatoriei Utvin), prin care acesta declara ca s-a lovit la picior in ziua precedenta, la deplasarea de la domiciliu in oras, alergand dupa un mijloc de transport . Astfel, parata a revenit Ia ITM T__ cu Adresa nr. 8286/19.10.2015 (avand atasata declaratia olografa a reclamantului), prin care a adus clarificari cu privire la imprejurarile producerii evenimentului din 13.10.2015 si, fata de prevederile specifice din materia securitatii si sanatatii in munca, a informat ITM-ul ca reclamantul nu a suferit un accident de munca, intrucat evenimentul s-a produs in afara muncii.

Parata a mai apreciat ca actiunea reclamantului este intru totul nefondata deoarece decizia de suspendare si decizia de sanctionare respecta toate cerintele legale aplicabile si sunt intemeiate. Deciziile emise de societatea parata in contextul cercetarii disciplinare a reclamantului intrunesc toate conditiile de valabilitate prevazute de lege, motiv pentru care solicitarea de anulare a acestora este lipsita de temei legal. Reclamantul nu a indicat si nici nu putea sa indice niciun viciu de forma sau de procedura intrucat parata a respectat toate exigentele procedurale si formale impuse de lege pentru emiterea deciziei de suspendare si a deciziei de sanctionare. Mai mult, desi reclamantul invoca o pretinsa nelegalitate a deciziilor analizate, acesta nu formuleaza in concret nici o critica in acest sens, actiunea sa fiind sub acest aspect nemotivata.

In ceea ce priveste temeinicia deciziei de sanctionare, parata a invederat instantei ca aceasta a fost emisa in urma efectuarii cercetarii disciplinare pentru prezen?a la locul de munca sub influenta bauturilor alcoolice si a constatarii si evaluarii abaterii savarsite de reclamant, pe baza probelor analizate si prin raportare la criteriile prevazute de art. 250 Codul muncii. Reclamantul prezinta denaturat starea de fapt, incercand sa induca instanta in eroare, intrucat, contrar celor sustinute in cererea introductiva, in sensul ca reclamantului nu i s-a mai permis accesul la locul de munca din cauza unui pretext vizand un "fapt nereal", ci intrucat s-a constatat prezen?a sa la munca sub influen?a alcoolului, abaterea disciplinara fiind confirmata de probele analizate de comisia de cercetare, despre care insa reclamantul nu face deloc vorbire. Mai mult, art. 5 lit. f) Legea nr. 319/2006 define?te evenimentul drept accidentul care a antrenat decesul sau vatamari ale organismului, produs in timpul procesului de munca ori in indeplinirea indatoririlor de serviciu, situatia de persoana data disparuta sau accidentul de traseu ori de circulatie, in conditiile in care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum si cazul susceptibil de boala profesionala sau legata de profesiune.

Cu privire la decizia de suspendare, parata a precizat ca aceasta a fost intemeiata in drept pe prevederile art. 52 alin. 1 lit. a) din Codul muncii, text de lege aflat in vigoare la data emiterii deciziei (i.e. 27.04.2016). Norma legala invocata permitea angajatorului sa suspende contractul de munca pe durata cercetarii disciplinare prealabile, respectiv pana la data inregistrarii raportului comisiei de cercetare, cerin?a respectata in speta.

Parata a mai invederat instantei faptul ca, potrivit deciziei de sanctionare, comisia de cercetare disciplinara a analizat o _ probe relevante care au confirmat savarsirea abaterii cercetate, respectiv:

- rezultatul masuratorilor alcoolemiei conform aparatului etilotest tip Alcovisor Mart, conform fotografiei de la momentul controlului - 0,20 g/l;

- raportul de testari si verificari periodice nr. 46/20.05.2015 emis de catre o companie certificata, privind acurate?ea determinarilor efectuate cu etilotestul utilizat de societate;

- nota explicativa a reclamantului din cursul cercetarii, prin care acesta a recunoscut ca a consumat alcool cu o seara inainte si ca a fost depistat sub influenta alcoolului la locul de munca (prin urmare la momentul respectiv nu a contestat rezultatul masuratorii);

- declaratia sefului serviciului intern de protectia muncii din data de 26.04.2016, care atesta, intre altele, faptul ca reclamantul se afla, in ziua controlului, in stare vizibila de ebrietate si ca, raportat la riscurile muncii prestate (lucrul la inaltime si cu pompe sub presiune mare) a solicitat indepartarea sa fara intarziere de la locul de munca .

Astfel, contrar celor sustinute in cererea introductiva, in sensul ca ``din 12.04.2016 pana in 13.06.2016 nu i-a fost permis accesul la locul de munca", parata a precizat ca reclamantul a prestat munca (cu norma intreaga) si a fost remunerat corespunzator pe perioada cuprinsa intre 12 aprilie (inclusiv) si 26 aprilie (inclusiv), contractul sau de munca fiind suspendat in baza deciziei de suspendare nr. 332/27.04.2016 incepand din 27.04.2016 (in urma recomandarii responsabilului de protectia muncii). Mai mult, reclamantul nu a fost nicidecum har?uit sa isi dea demisia, de altfel, nici nu se indica in actiune vreo imprejurare concreta care confirma exercitarea vreunei presiuni, de orice natura asupra reclamantului si nici nu s-a propus vreo proba pentru dovedirea acestei imprejurari. In plus, contractul de munca incheiat cu societatea parata a incetat prin acordul partilor, la ini?iativa reclamantului, fara ca acesta sa conteste acordul de incetare pe motiv de viciere a consimtamantului sau prin violen?a. Totodata, a invederat faptul ca, contrar celor sustinute in cererea introductiva, decizia de suspendare nu i-a fost comunicata reclamantului ``ulterior datei de 13.06.2016", ci chiar la data emiterii acesteia, in 27.04.2016, Asa cum reiese din exemplarul atasat intampinarii, continand confirmarea olografa si semnatura reclamantului. Prin urmare, decizia de suspendare a produs depline efecte de la acel moment si nu a fost contestata in termenul legal.

A mai aratat faptul ca, conform practicii judiciare relevante, consumul de bauturi alcoolice este o situatie de fapt care poate fi dovedita prin orice mijloace de proba prevazute de lege, iar daca nici in cadrul cercetarii disciplinare prealabile si nici pe parcursul solutionarii litigiului contestatorul nu aduce dovezi prin care sa inlature acuza?iile angajatorului cu privire la abaterea savarsita, aplicarea sanctiunii este considerata temeinica si legala (Decizia nr. 1280/22.02.2010 a Curtii de Apel C_). Prin abaterea savarsita de reclamant, acesta a incalcat regulile de conduita prevazute de contractul individual de munca incheiat cu societatea parata (inclusiv fi?a postului), Regulament intern si Codul de etica si conduita in afaceri. Mai mult, potrivit Regulamentului intern al societatii, prezentarea la serviciu/prestarea muncii sub influen?a alcoolului este calificata drept abatere disciplinara grava care poate fundamenta concedierea salariatului vinovat. aceeasi calificare a abaterii rezulta si din fi?a postului reclamantului, fiind prevazuta interdic?ia de a consuma alcool inainte de a intra in serviciu . In speta, s-a dispus insa o sanctiune mai putin severa, sinand cont de faptul ca reclamantul era la prima abatere disciplinara, apreciindu-se ca sanctiunea aplicata ar putea determina reeducarea sa in scopul responsabilizarii pentru respectarea regulilor de disciplina muncii. In concluzie, in speta analizata fiind intrunite conditiile cumulative ale antrenarii raspunderii disciplinare a contestatorului, respectiv obiectul (reprezentat de relatiile sociale de munca, ordinea si disciplina la locul de munca); latura obiectiva (i.e. faptele savarsite de contestator); subiectul (calitatea contestatorului de salariat al societatii) si latura subiectiva (vinovatia contestatorului), cererea reclamantului de anulare a deciziei de sanctionare se impune a fi respinsa.

Referitor la cererea Reclamantului privind acordarea de despagubiri parata a precizat ca aceasta este vadit neintemeiata, avand in vedere faptul ca reclamantul a invocat, din nou, aspecte de fapt care nu corespund realitatii. Astfel, incidentul din data de 13.10.2015, pe care, contrar sustinerilor reclamantului, parata l-a notificat fara intarziere autoritatii competente, nu imbraca natura juridica de accident de munca . Potrivit declaratiei reclamantului, transmisa catre ITM T__, vatamarea s-a produs cu o zi inainte, in afara programului de lucru si fara legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu . Pe de alta parte, Sustinerea din cererea introductiva potrivit careia in data de 13.10.2015, din cauza inrauta?irii starii reclamantului in timp ce acesta se deplasa spre domiciliu, colegul de serviciu B__ C__ ar fi anuntat serviciul de ambulanta nu poate fi retinuta, dat fiind faptul ca salariatul B__ C__ se afla in data de 13.10.2015 in concediu de odihna (conform pontajului). De altfel, aceasta sustinere este contrazisa si de declara?ia olografa a reclamantului din data de 13.10.2015 din care reiese ca el insusi a chemat ambulan?a. In plus, din actele medicale depuse de catre reclamant reiese ca in data de 13.10.2015, dupa cele administrate in cadrul serviciului de urgenta, starea pacientului s-a ameliorat, recomandandu-i-se sa mentina imobilizarea in atela ghipsata timp de 10 zile . Ulterior, reclamantul a continuat sa presteze activitatea specifica functiei ocupate fara sa semnaleze nici un fel de probleme, capacitatea sa de munca nefiind afectata in urma incidentului produs.

Cu privire la cererea reclamantului de a i se plati diferente salariale pentru perioada concediului medical, a concediului de odihna aferent anului 2015 si integral pentru 2016 parata a apreciat ca aceasta solicitare este vadit nefondata. Avand in vedere inexistenta unui prejudiciu moral cauzat de catre societate, parata a apreciat ca cererea reclamantului privind plata de despagubiri este vadit neintemeiata. Totodata, a precizat faptul ca raspunderea patrimoniala a angajatorului poate fi antrenata in temeiul art. 253 Codul muncii, prin raportare la normele si principiile raspunderii civile contractuale, numai in situatia in care salariatul a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatilor de serviciu sau in legatura cu serviciul . Ori, in speta, nu ne aflam intr-o atare ipoteza, neexistand fapta ilicita savarsita cu vinovatie de catre angajator si sanctionata de lege si, in plus, neexistand nici prejudiciul pretins.

Pentru toate motivele prezentate parata a solicitat instantei sa respinga actiunea reclamantului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata .

In drept, intampinarea a fost intemeiata pe prevederile legale indicate in cuprinsul acesteia, precum si principiile de drept in care isi are sediul materia.

Pe parcursul cercetarii judecatoresti instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri .

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Reclamantul R_ I_ a avut calitatea de salariat al societatii S_ F__ SRL incepand cu data de 19.11.2014, in baza contractului individual de munca nr. 1806/19.11.2014 prin care a fost angajat pe postul de spalator vehicule, desfasurandu-si activitatea in cadrul spalatoriei auto a paratei din localitatea Utvin. Prin decizia de suspendare nr. 332/27.04.2016 emisa de societatea parata in temeiul dispozitiilor art. 52 alin. 1 lit. a C.muncii, s-a dispus suspendarea contractului individual de munca al reclamantului incepand cu data de 27.04.2016 pe perioada cercetarii disciplinare prealabile. In concret, decizia de suspendare a fost emisa in baza referatului nr. 1415/13.04.2016 prin care conducerea S_ a fost sesizata cu privire la potentiala savarsire a unei abateri disciplinare referitoare la prezentarea la locul de munca in stare de ebrietate. In urma parcurgerii cercetarii disciplinare, prin decizia nr. 470/13.06.2016 reclamantul a fost sanctionat disciplinar in temeiul art. 248 alin.1 lit. c din Codul muncii cu reducerea salariului de baza pe o perioada de 2 luni cu 10%, imputandu-i-se ``prezenta la locul de munca sub influenta bauturilor alcoolice, respectiv depistarea salariatului sub influenta bauturilor alcoolice in data de 12.04.2016, in cadrul Spalatoriei Utvin, la ora 08:20, in urma verificarii cu aparatul etilotest de catre dl Neboita Giurici - expert in securitate si sanatate in munca``. La cererea reclamantului, contractul sau de munca a incetat la data de 01.08.2016, prin acordul partilor, conform deciziei nr. 617/01.08.2016.

Prin actiunea pendinte, reclamantul contesta suspendarea contractului individual de munca si sanctiunea disciplinara care i-a fost aplicata in urma constatarii la data de 12.04.2016 a prezentei sale la locul de munca sub influenta alcoolului, invocand inexistenta faptei si solicita despagubiri asociate unui accident de munca a carui victima reclamantul sustine ca a fost in data de 13.10.2015 si pe care societatea parata nu l-ar fi declarat.

Analizand cronologic sustinerile reclamantului, instanta constata ca accidentul de munca invocat de reclamant ca fiind produs la data de 13.10.2015 si care constituie izvorul solicitarii de obligare a angajatorului la plata de diferente salariale si daune morale, in realitate nu a avut loc.

Astfel, prin actiunea introductiva reclamantul a aratat ca in data de 13.10.2015 a fost victima unui accident de munca produs din culpa angajatorului care nu a asigurat securitatea la locul de munca . In concret, reclamantul a aratat ca in timp ce utiliza aparatul de spalat, in jurul orei 10,30, o poarta in forma de grilaj metalic s-a desprins si l-a lovit peste piciorul stang, cauzandu-i o contuzie pentru a carei vindecare a avut nevoie de mai multe zile de ingrijiri medicale.

Verificand pontajul zilei de 13.10.2015 (fila 90), cand se presupune ca ar fi avut loc accidentul, instanta constata ca in ziua respectiva reclamantul a lucrat cu program normal de 8 ore si a efectuat si 2 ore suplimentare. Din continutul fisei nr. 8216/14.10.2015 intocmita de ?eful serviciului intern de securitate si sanatate in munca si inaintata Inspectoratului Teritorial de Munca T__ rezulta ca in ziua respectiva, in jurul orei 15.00, reclamantul a acuzat dureri la nivelul piciorului stang, context in care, dupa terminarea programului de lucru, acesta s-a prezentat la medicul de familie, acest incident fiind comunicat de angajator catre ITM T__ (filele 94-95). Prin declaratia pe proprie raspundere cuprinsa in inscrisul sub semnatura privata intocmit la data de 13.10.2015, reclamantul a recunoscut ca s-a lovit la picior in ziua precedenta, in deplasarea de la domiciliu spre oras, in timp ce alerga dupa autobuz. Reclamantul a aratat ca s-a impiedicat si a cazut, lovindu-se cu piciorul de bordura de beton (fila 96). In aceste conditii, prin adresa nr. 8286/19.10.2015 inaintata ITM T__, parata a revenit cu clarificari in privinta imprejurarilor producerii evenimentului din data de 13.10.2015, informand institutia destinatara ca reclamantul nu a suferit un accident de munca, intrucat evenimentul s-a produs in afara muncii (filele 97-98).

Vazand proba cu inscrisuri invocata de societatea parata in sustinerea apararii si faptul ca reclamantul nu a contestat declaratia data pe proprie raspundere si depusa de angajator la dosar, instanta va considera ca fiind dovedite imprejurarile producerii incidentului din data de 13.10.2015 in maniera descrisa de societatea parata, in sensul ca nu a existat un accident de munca in data de 13.10.2015 care sa-i dea dreptul reclamantului la obtinerea de diferente salariale si daune morale.

In ceea ce priveste decizia nr. 332/27.04.2016 prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de munca al reclamantului incepand cu data de 27.04.2016 pe perioada cercetarii disciplinare prealabile, instanta constata ca reclamantul nu a invocat un motiv de nelegalitate a acesteia, ci doar ca nu a existat abaterea disciplinara in vederea cercetarii careia s-a dispus suspendarea contractului sau de munca .

Suspendarea contractului pe perioada cercetarii disciplinare prealabile a fost reglementata prin art. 52 alin. 1 lit. a C.muncii, text de lege declarat neconstitutional de catre Curtea constitutionala prin decizia nr. 261/05 mai 2016. Cu toate acestea, potrivit art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, deciziile si hotararile Curtii constitutionale sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor, ceea ce inseamna ca decizia de constatare a neconstitutionalitatii face parte din ordinea juridica normativa, prin efectul acesteia prevederea neconstitutionala incetandu-si aplicarea pentru viitor. In acelasi sens se dispune si in art. 147 alin. 4 din Constitutia Romaniei: ``Deciziile Curtii constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor``.

Decizia nr. 261 din 5 mai 2016 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 1 lit. a din Codul muncii a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 511 din 07.07.2016, astfel incat de la aceasta data textul de lege declarat neconstitutional a incetat sa-si mai produca efectele specifice, ceea ce inseamna ca suspendarea care a operat pana la data publicarii deciziei Curtii constitutionale nu este afectata de vreun viciu de nelegalitate din aceasta perspectiva .

In schimb, in analizarea deciziei de suspendare, instanta se va raporta la conditiile de validitate existente la data adoptarii actului contestat, avand in vedere ca se invoca nulitatea actului ce vizeaza nerespectarea normelor juridice edictate pentru incheierea valabila a actului juridic.

Astfel, potrivit art. 52 alin. 1 lit. a C.muncii, ``(1) Contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului in urmatoarele situatii: a) pe durata cercetarii disciplinare prealabile, in conditiile legii;``. In virtutea acestui text, angajatorul are posibilitatea ca pe perioada cat dureaza cercetarea disciplinara sa suspende contractul celui in cauza. Decizia ii apartine exclusiv, dar aceasta nu trebuie sa constituie un abuz de drept, in sensul ca trebuie sa se bazeze pe criterii obiective, sa fie dispusa cu buna-credinta si sa fie necesara pentru a asigura o cercetare prealabila corecta a abaterii disciplinare, in conditiile in care prezenta salariatului in cadrul unitatii poate periclita desfasurarea normala a activitatii.

Verificand decizia contestata, instanta constata ca adoptarea ei a avut la baza referatul nr. 1415/13.04.2016 prin care conducerea S_ a fost sesizata cu privire la potentiala savarsire a unei abateri disciplinare referitoare la prezentarea la locul de munca in stare de ebrietate (fila 38), ca adoptarea deciziei de suspendare succede momentului declansarii procedurii disciplinare evidentiat prin decizia nr. 1429/13.04.2016 prin care a fost desemnata comisia de cercetare disciplinara, ca efectele deciziei de suspendare s-au produs pe o durata de 46 zile, respectiv pana in data de 13.06.2016 cand a fost adoptata decizia de sanctionare disciplinara a reclamantului, termen apreciat de instanta ca avand un caracter rezonabil si o durata situata intre limitele stabilite de art. 252 alin. 1 C.muncii. Sub acest aspect, instanta va alatura sustinerile reclamantului in sensul ca ``din 12.04.2016 pana in 13.06.2016 nu i-a fost permis accesul la locul de munca``, avand in vedere ca din cuprinsul foii colective de prezenta aferenta lunii aprilie 2016 rezulta ca reclamantul a prestat munca, cu norma intreaga si a fost remunerat corespunzator pe perioada cuprinsa intre 12 aprilie inclusiv si 26 aprilie inclusiv. Totodata, instanta constata ca suspendarea contractului individual de munca nu poate fi apreciata ca avand un caracter arbitrar, in conditiile in care starea de ebrietate prezinta un risc major de accidentare atata pentru persoana reclamantului cat si a celorlalti colegi. In acest context, este explicabila decizia paratei de prevenire si impiedicare a producerii consecintelor pagubitoare si a starii de pericol generate de conduita reclamantului.

In consecinta, instanta va constata valabilitatea deciziei de suspendare si in temeiul art. 52 alin. 2 din Codul muncii va respinge capetele de cerere referitoare la anularea acestei decizii si obligarea paratei la plata indemnizatiei corespunzatoare perioadei de suspendare a contractului individual de munca .

In ceea ce priveste decizia de sanctionare disciplinara a reclamantului, se observa ca aceasta respecta exigentele de legalitate prevazute de art. 251 si art. 252 din Codul muncii.

Decizia de sanctionare disciplinara este temeinica, acesta fiind emisa in urma efectuarii cercetarii disciplinare pentru prezen?a la locul de munca a reclamantului sub influenta bauturilor alcoolice si a constatarii si evaluarii abaterii savarsite de reclamant pe baza probelor analizate si prin raportare la criteriile de cuantificare a sanctiunii prevazute de art. 250 din Codul muncii.

Astfel, parata a prezentat o _ probe relevante care au confirmat savarsirea abaterii disciplinare de catre reclamant, respectiv rezultatul masuratorilor alcoolemiei realizate cu aparatul etilotest tip Alcovisor Mars de 0,20 g/l, acuratetea determinarilor efectuate cu aparatul etilotest fiind confirmata prin raportul de testari si verificari periodice etiloteste emis in data de 20 mai 2015 (fila 45). De asemenea, deosebit de relevanta este nota explicativa a reclamantului data in cursul cercetarii disciplinare prin care acesta a recunoscut ca a consumat alcool cu o seara inainte si ca fost depistat sub influenta alcoolului la locul de munca, fara sa conteste Asadar rezultatul masuratorii la momentul verificarii starii de ebrietate (filele 42-43). Parata a depus la dosarul cauzei si declaratia sefului serviciului intern de protectia muncii din data de 26.04.2016 care atesta, intre altele, faptul ca reclamantul se afla in ziua controlului in stare vizibila de ebrietate si ca, raportat la riscurile muncii prestate, constand in lucrul la inaltime si cu pompe sub presiune mare, a solicitat indepartarea sa fara intarziere de la locul de munca .

Avand in vedere ca reclamantul nu a produs dovezi prin care sa inlature acuzatiile angajatorului cu privire la abaterea savarsita, iar interdictia de a se prezenta in stare de ebrietate la serviciu, precum si de a consuma alcool inainte de a intra in serviciu si in timpul serviciului apare ca fiind mentionata in fisa postului asumata prin semnatura de catre reclamant, dar si in regulamentul intern unde fapta respectiva este calificata in mod expres ca fiind abatere disciplinara, constatand ca angajatorul a procedat la o individualizare corecta a sanctiunii, aplicand o sanctiune mai putin severa, ca urmare a faptului ca reclamantul era la prima abatere disciplinara, instanta constata ca in cauza sunt intrunite conditiile cumulative ale raspunderii disciplinare a reclamantului prev. de art. 247 din Codul muncii, astfel ca va respinge actiunea ca neintemeiata.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Respinge cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul R_ I_, avand CNP x si domiciliul procedural ales la C__. Av. V__ I_ din Dumbravi?a, __. 3B, jud. T__, in contradictoriu cu parata _, cu sediul in Timisoara, __, corp Complex P+2E, jud. T__, ca neintemeiata.

Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare . Apelul se va depune la Tribunalul T__.