Decizia C.C.R. nr. 87/2019 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. (1) si art. 282 alin. (1) din Codul de procedura penala

1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilorart. 174 alin. (1) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de M.A.N., si a dispozitiilor art. 282 alin. (1) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de F.W., in Dosarul nr.XXXX/117/2016/a1 al Curtii de Apel Cluj - Sectia penala si de minori - judecatorul de camera preliminara. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. XXXXD/2017.

2. Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 17 ianuarie 2019, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Razvan Horatiu Radu, si au fost consemnate in incheierea de sedinta din acea data, cand, avand in vedere cererea de intrerupere a deliberarilor pentru o mai buna studiere a problemelor ce formeaza obiectul cauzei, in temeiul dispozitiilor art. 57 si art. 58 din Legea nr. 47/1992, Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 13 februarie 2019, cand a pronuntat prezenta decizie .

C U R T E A,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
3. Prin Incheierea penala din 29 iunie 2017, pronuntata in Dosarul nr.XXXX/117/2016/a1, Curtea de Apel Cluj - Sectia penala si de minori - judecatorul de camera preliminara a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. (1) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de M.A.N., si a dispozitiilor art. 282 alin. (1) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de F.W.. Exceptia a fost ridicata in procedura camerei preliminare.
4. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. (1) din Codul de procedura penala, autorul acesteia sustine ca legiuitorul a omis sa reglementeze in mod expres incompatibilitatile specialistilor. Astfel, spre deosebire de expert, fata de care sunt prevazute cazurile de incompatibilitate, specialistului nu ii este reglementat niciun caz de incompatibilitate. Sustine ca incompatibilitatile sunt menite sa garanteze impartialitatea, un caz de incompatibilitate fiind cel prevazut de art. 64 alin. (1) lit. e) din Codul de procedura penala referitor la incompatibilitatea celui care a efectuat, in cauza, acte de urmarire penala. Este inadmisibil ca o persoana care s-a sesizat din oficiu, a audiat martori si a efectuat alte acte de urmarire penala sa devina specialist in cauza respectiva. Apreciaza ca o consecinta a nereglementarii cazurilor de incompatibilitate este aceea ca procurorul are posibilitatea de a desemna ca specialist inclusiv o ruda a acestuia sau o ruda a uneia dintre parti.
5. Avand in vedere textul restrictiv al art. 174 alin. (1) din Codul de procedura penala, incompatibilitatea specialistului nu poate fi sanctionata in niciun fel, incalcandu-se prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3) si (5). Prezumarea absoluta a impartialitatii specialistului, ce rezulta din nereglementarea la nivel legislativ a cazurilor de incompatibilitate a specialistului, lipseste de continut dreptul la un proces echitabil.
6. Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 alin. (1) din Codul de procedura penala, autorul acesteia sustine ca, in esenta, orice clasificare a nulitatilor indica faptul ca deosebirea dintre nulitatile absolute si cele relative consta in faptul ca cele absolute protejeaza un interes general, public, in timp ce nulitatile relative protejeaza un interes privat, personal.
7. Sustine ca in conditiile unei jurisprudente unanime in acest sens, singura ramura de drept in care incalcarea legii nu da nastere automat unei sanctiuni, ci persoana protejata prin acea dispozitie legala trebuie sa faca dovada unei vatamari, este dreptul procesual penal. Or, a pune in sarcina persoanei careia i se protejeaza unul dintre drepturile consacrate prin Codul de procedura penala obligatia de a proba orice vatamare atunci cand i s-a incalcat acel drept inseamna o sarcina cel putin excesiva, chiar imposibila. A impune unui acuzat in materie penala sarcina unei probe imposibile constituie o incalcare evidenta a dreptului la un proces echitabil. Totodata, se goleste de continut norma care consacra dreptul incalcat.
8. Curtea de Apel Cluj - Sectia penala si de minori - judecatorul de camera preliminara achieseaza motivelor pertinente expuse de autorii exceptiilor de neconstitutionalitate.
9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
10. Guvernul apreciaza ca cele retinute prin Decizia nr. 840 din 8 decembrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2016, referitor la dispozitiile art. 282 alin. (1) din Codul de procedura penala, isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza. Asa fiind, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
11. Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 282 alin. (1) din Codul de procedura penala nu sunt de natura a incalca dreptul la un proces echitabil, intrucat participantii la procesul penal beneficiaza de garantiile specifice acestui drept fundamental. Totodata, nu este incalcat nici dreptul la aparare, acesta presupunand dreptul oricarui participant la procesul penal de a-si formula apararile personal sau prin intermediul unui avocat, ales sau numit din oficiu . De asemenea textele legale criticate sunt suficient de clare si nu sunt de natura a incalca principiul egalitatii cetatenilor in fata legii ori al unicitatii, impartialitatii si egalitatii justitiei.
12. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

C U R T E A,

examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
13. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
14. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 174 alin. (1) si art. 282 alin. (1) din Codul de procedura penala, cu urmatorul cuprins:
- Art. 174 alin. (1): "Persoana aflata in vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute de art. 64 nu poate fi desemnata ca expert, iar in cazul in care a fost desemnata, hotararea judecatoreasca nu se poate intemeia pe constatarile si concluziile acesteia. Motivul de incompatibilitate trebuie dovedit de cel ce il invoca.";
- Art. 282 alin. (1): "Incalcarea oricaror dispozitii legale in afara celor prevazute la art. 281 determina nulitatea actului atunci cand prin nerespectarea cerintei legale s-a adus o vatamare drepturilor partilor ori ale subiectilor procesuali principali, care nu poate fi inlaturata altfel decat prin desfiintarea actului."
15. Autorii exceptiei sustin ca textele criticate contravin prevederilor constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (3), potrivit caruia Romania este stat de drept, art. 1 alin. (5), potrivit caruia in Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie, art. 21 alin. (3), potrivit caruia partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil, si art. 53 referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
16. Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. (1) din Codul de procedura penala, Curtea observa ca din actele depuse la dosar rezulta ca, la data de 9 octombrie 2012, comisarul de politie, apreciind ca sunt indicii referitoare la savarsirea infractiunii de grup infractional organizat, a intocmit un proces-verbal de sesizare din oficiu, constituindu-se un dosar penal. Ulterior, acelasi comisar de politie a efectuat si acte de cercetare in dosarul penal, astfel cum rezulta din procesele-verbale de constatare incheiate in datele de 22, respectiv 23 octombrie 2012. La data de 16 iulie 2015, aceeasi persoana, devenita inspector antifrauda detasat in cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, a intocmit, in calitate de specialist, raportul de constatare tehnico-stiintifica in acelasi dosar penal. Ulterior, in faza procedurii de camera preliminara in prima instanta, desfasurata in fata Tribunalului Cluj, inculpatii au invocat incompatibilitatea specialistului si s-a solicitat excluderea raportului de constatare tehnico-stiintifica intocmit de acesta, insa judecatorul de camera preliminara a constatat ca legiuitorul nu a reglementat expres cazurile de incompatibilitate pentru specialist, drept care cererea a fost respinsa (a se vedea Incheierea nr. 50 din data de 3 mai 2017, pronuntata de Tribunalul Cluj - Sectia penala - judecatorul de camera preliminara).
17. Curtea observa ca varianta initiala a Codului de procedura penala se referea exclusiv la dispunerea efectuarii expertizei, efectuarea constatarii tehnico-stiintifice fiind introdusa ulterior prin titlul III pct. 116 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale. Curtea constata ca, in prezent, art. 172 din Codul de procedura penala reglementeaza atat conditiile dispunerii efectuarii expertizei, cat si pe cele ale dispunerii efectuarii constatarii.
18. Potrivit art. 172 alin. (1) din Codul de procedura penala, efectuarea unei expertize se dispune cand, pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori imprejurari ce prezinta importanta pentru aflarea adevarului in cauza, este necesara si opinia unui expert . Spre deosebire de expertiza, constatarea se dispune de catre organul de urmarire penala, potrivit art. 172 alin. (9) din acelasi act normativ, cand exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt ori este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau imprejurari ale cauzei. Expertiza poate fi efectuata de experti oficiali din laboratoare sau institutii de specialitate ori de experti independenti autorizati din tara sau din strainatate, in conditiile legii, pe cand constatarea este efectuata de catre un specialist care functioneaza in cadrul organelor judiciare sau in afara acestora. Spre deosebire de efectuarea constatarii, in cazul efectuarii expertizei partile si subiectii procesuali principali au dreptul sa solicite ca la efectuarea acesteia sa participe un expert recomandat de acestea. De asemenea, dispozitiile Codului de procedura penala reglementeaza, de exemplu, incompatibilitatea expertului (art. 174), drepturile si obligatiile expertului (art. 175), inlocuirea expertului (art. 176), procedura efectuarii expertizei (art. 177), dispozitii care nu sunt aplicabile in materia constatarilor. In ceea ce priveste efectuarea constatarii, Curtea observa ca dispozitiile procesual penale reglementeaza, la art. 1811, doar obiectul constatarii si continutul raportului de constatare.
19. Astfel, Curtea retine ca regula este aceea ca atunci cand organele judiciare, in cursul urmaririi penale, au nevoie de opinia unui expert pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori imprejurari ce prezinta importanta pentru aflarea adevarului in cauza, se dispune efectuarea unei expertize, iar nu a unei constatari. Astfel, dispunerea efectuarii constatarii va fi intotdeauna exceptia, aceasta putand fi realizata doar daca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 172 alin. (9) din Codul de procedura penala (Decizia nr. 460 din 5 iulie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 979 din 20 noiembrie 2018, paragraful 51).
20. In acest context, Curtea observa ca, potrivit art. 172 alin. (4) din Codul de procedura penala, expertiza poate fi efectuata de experti oficiali din laboratoare sau institutii oficiale sau de experti independenti autorizati din tara sau din strainatate. Curtea constata ca, pentru a putea fi desemnata expert in cadrul procedurilor judiciare, persoana respectiva trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activitatii de expertiza tehnica judiciara si extrajudiciara, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 26 din 25 ianuarie 2000.
21. Potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2000, este expert tehnic judiciar orice persoana fizica ce dobandeste aceasta calitate in conditiile prezentei ordonante si este inscrisa in tabelul nominal cuprinzand expertii tehnici judiciari, intocmit, pe specialitati si pe judete, respectiv pe municipiul Bucuresti. Procedura dobandirii calitatii de expert tehnic judiciar este reglementata de dispozitiile capitolului II din Ordonanta Guvernului nr. 2/2000. Expertul tehnic judiciar este expert oficial si poate fi numit de organele de urmarire penala, de instantele judecatoresti sau de alte organe cu atributii jurisdictionale pentru efectuarea de expertize tehnice judiciare.
22. Potrivit art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2000, expertiza tehnica efectuata din dispozitia organelor de urmarire penala, a instantelor judecatoresti sau a altor organe cu atributii jurisdictionale, de catre expertul sau specialistul numit de acestea, in vederea lamuririi unor fapte sau imprejurari ale cauzei, constituie expertiza tehnica judiciara. Potrivit art. 3 din acelasi act normativ, expertiza tehnica efectuata la cererea persoanelor fizice sau juridice constituie expertiza tehnica extrajudiciara. Dobandirea calitatii de expert tehnic extrajudiciar este reglementata de dispozitiile capitolului IV din acelasi act normativ. Persoana care indeplineste conditiile prevazute de lege este inscrisa in tabelul nominal cuprinzand expertii tehnici judiciari, intocmit pe specialitati si pe judete, de catre Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, tabel ce se publica anual in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, si se transmite birourilor locale pentru expertize judiciare tehnice si contabile din cadrul tribunalelor.
23. Potrivit art. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2000, expertul tehnic judiciar poate efectua si expertize tehnice extrajudiciare, la solicitarea persoanelor fizice si juridice, pe cand expertul tehnic extrajudiciar poate efectua numai expertize tehnice extrajudiciare in specialitatea pentru care a fost atestat, la solicitarea persoanelor fizice si juridice.
24. Curtea observa ca, potrivit art. 13 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2000, in lipsa expertilor tehnici judiciari din specialitatea ceruta, expertizele tehnice judiciare pot fi efectuate si de alti specialisti care nu au calitatea de expert tehnic judiciar, daca indeplinesc conditiile prevazute la art. 10 alin. (1) lit. a)-f) din acelasi act normativ (articolul se refera la conditiile necesare dobandirii calitatii de expert tehnic judiciar). Dispozitiile alin. (2) al art. 13 dispun in sensul ca aceste persoane, selectionate de Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, la propunerea instantelor judecatoresti, dupa testare vor fi tinute intr-o evidenta nominala speciala. Lista nominala cuprinzand specialistii selectionati, cu datele de identificare, intocmita pe specialitati si pe judete, in functie de domiciliul acestora, se comunica periodic birourilor locale pentru expertize judiciare tehnice si contabile.
25. Potrivit art. 14 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2000, persoana care a dobandit calitatea de expert tehnic judiciar sau de specialist, in conditiile prezentei ordonante, poate efectua expertize tehnice judiciare numai in specialitatea in care a fost atestata. Specializarile expertizei tehnice judiciare sunt stabilite in Nomenclatorul specializarilor expertizei tehnice judiciare, aprobat prin ordin al ministrului justitiei (Ordinul nr. 199/C/2010, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 78 din 4 februarie 2010).
26. Curtea observa ca in cazul anumitor categorii de specialitati, organizarea activitatii de expertiza este reglementata prin acte normative diferite de Ordonanta Guvernului nr. 2/2000, de exemplu: Ordonanta Guvernului nr. 75/2000 privind organizarea activitatii de expertiza criminalistica; Ordonanta Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activitatii de expertiza contabila si a contabililor autorizati; Ordonanta Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala.
27. In ceea ce priveste incompatibilitatea expertului in cauzele in care acesta este desemnat sa efectueze expertiza, Curtea observa ca aceasta este prevazuta de legislatia aplicabila, in functie de specificul fiecarei cauze; de exemplu, in cauzele civile, incompatibilitatile sunt prevazute de Codul de procedura civila, iar in cauzele penale, incompatibilitatile sunt prevazute de Codul de procedura penala. Astfel, in materie penala se aplica dispozitia expresa din art. 174 din Codul de procedura penala referitoare la incompatibilitatile expertului.
28. In ceea ce priveste categoria specialistilor care functioneaza in cadrul organelor judiciare sau in afara acestora, Curtea observa ca, potrivit art. 172 alin. (9) si (10) din Codul de procedura penala, constatarea este efectuata de catre un specialist care functioneaza in cadrul organelor judiciare sau din afara acestora, cand exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt ori este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau imprejurari ale cauzei, organul de urmarire penala poate dispune prin ordonanta efectuarea unei constatari.
29. In continuare, Curtea constata ca art. 116 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara dispune ca "in cadrul parchetelor pot fi numiti, prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, specialisti in domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum si in alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice in activitatea de urmarire penala".
30. Totodata, art. 6 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul National Anticoruptie, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, dispune ca "Departamentul National Anticoruptie se incadreaza cu procurori, ofiteri si agenti de politie judiciara, specialisti in domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic si in alte domenii, personal auxiliar de specialitate, precum si personal economic si administrativ, in limita posturilor prevazute in statul de functiuni, aprobat potrivit legii", iar potrivit art. 8 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea si functionarea Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 938 din 22 noiembrie 2016, "Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism se incadreaza cu specialisti in domeniul prelucrarii si valorificarii informatiilor, economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum si in alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice sau de specialitate in activitatea de urmarire penala".
31. De asemenea, Curtea observa ca, potrivit art. 3 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 74/2013 privind unele masuri pentru imbunatatirea si reorganizarea activitatii Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative, "in cadrul structurii centrale a Directiei generale antifrauda fiscala functioneaza pe langa structurile de prevenire si control Directia de combatere a fraudelor, care acorda suport tehnic de specialitate procurorului in efectuarea urmaririi penale in cauzele avand ca obiect infractiuni economico-financiare. In acest scop inspectorii antifrauda din cadrul acestei directii sunt detasati in cadrul parchetelor, in conditiile legii, pe posturi de specialisti".
32. Curtea a retinut ca, desi norma procesual penala nu defineste sintagma "specialist care functioneaza in cadrul organelor judiciare", prin actele normative edictate, conform atributiilor sale constitutionale prevazute la art. 61 alin. (1) din Constitutie si in marja de apreciere prevazuta de acestea (de exemplu, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul National Anticoruptie), legiuitorul a stabilit domeniile de competenta ale specialistilor ce urmeaza sa isi desfasoare activitatea in cadrul organelor judiciare, conditiile de numire a acestora si statutul lor, asa incat nu se poate retine incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (5). Totodata, constatarile tehnico-stiintifice efectuate de catre acesti specialisti constituie mijloc de proba, in sensul dispozitiilor art. 172 si urmatoarele din Codul de procedura penala, iar acest mijloc de proba poate fi contestat de catre partile interesate atat in cadrul procedurii in camera preliminara, prin invocarea de exceptii referitoare la legalitatea si temeinicia actelor de urmarire penala, cat si in etapa judecatii, conform dispozitiilor procesual penale referitoare la administrarea probelor (Decizia nr. 791 din 15 decembrie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 140 din 23 februarie 2017, paragrafele 25 si 26).
33. In ceea ce priveste "specialistii care functioneaza in afara organelor judiciare", Curtea constata ca, astfel cum insasi reglementarea indica, expresia se refera la acele persoane care nu functioneaza in cadrul organelor judiciare. Curtea observa ca dispozitiile procesual penale nu definesc categoria specialistilor care functioneaza in afara organelor judiciare. Din analiza coroborata a dispozitiilor art. 172 alin. (9) si (10) din Codul de procedura penala si a celor ale art. 2, art. 13 alin. (1), art. 17 si 18 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2000 rezulta ca specialistul care functioneaza in afara organelor judiciare nu se identifica cu specialistul prevazut de Ordonanta Guvernului nr. 2/2000.
34. In continuare, in ceea ce priveste incompatibilitatea specialistilor care functioneaza in cadrul organelor judiciare sau in afara acestora, Curtea constata ca dispozitiile Codului de procedura penala nu fac nicio referire la incompatibilitatea acestor persoane, astfel ca, spre deosebire de experti, dispozitiile relative la aceasta institutie nu le sunt aplicabile.
35. In acest context, Curtea constata ca, potrivit art. 97 alin. (2) lit. e) din Codul de procedura penala, rapoartele de expertiza si cele de constatare sunt mijloace de proba . Totodata, potrivit art. 103 alin. (1) din Codul de procedura penala, "probele nu au o valoare dinainte stabilita prin lege si sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare in urma evaluarii tuturor probelor administrate in cauza".
36. Astfel, evaluarea probelor este guvernata de principiul liberei aprecieri, potrivit caruia organele judiciare au dreptul sa aprecieze in mod liber atat valoarea fiecarei probe administrate (in raport cu celelalte), indiferent de faza procesuala in care au fost administrate, cat si credibilitatea lor. Probele nu au o valoare a priori stabilita de legiuitor, importanta acestora rezultand in urma aprecierii lor de catre organele judiciare in contextul analizei ansamblului materialului probatoriu administrat in cauza.
37. Asa fiind, Curtea retine ca aspectele constatate printr-un raport de constatare se bucura de aceeasi valoare probanta cu cele retinute intr-un raport de expertiza, neexistand vreo ierarhizare a acestora.
38. In acest context, Curtea retine ca, referitor la incompatibilitate, in doctrina s-a aratat ca aceasta este "situatia in care se poate eventual afla un subiect procesual atunci cand ar participa in aceeasi cauza penala in doua pozitii procesuale sau o pozitie procesuala si alta extraprocesuala ce nu se pot concilia. Inconciliabilitatea dintre cele doua pozitii explica existenta institutiei procesuale a incompatibilitatii. Pozitiile procesuale sunt inconciliabile atunci cand ocuparea lor de catre acelasi subiect procesual in aceeasi cauza penala face sa nasca suspiciune, indoiala asupra capacitatii subiective a acestui subiect, in ceea ce priveste obiectivitatea si impartialitatea in cazul subiectilor oficiali sau cu privire la loialitatea si probitatea in cazul subiectilor particulari".
39. Curtea a constatat ca, prin reglementarea materiei incompatibilitatilor, legiuitorul a instituit o prezumtie legala de incompatibilitate ce deriva din demersul obiectiv de apreciere a incompatibilitatii (Decizia nr. 665 din 30 octombrie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 44 din 17 ianuarie 2019, paragraful 16). Totodata, Curtea a retinut ca incompatibilitatea consta in imposibilitatea legala pentru un subiect procesual de a participa intr-o cauza penala, spre a nu influenta caracterul echitabil al procesului penal (Decizia nr. 500 din 30 iunie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 743 din 23 septembrie 2016, paragraful 15).
40. Asa fiind, Curtea retine ca prin reglementarea cazurilor de incompatibilitate, legiuitorul a prezumat in mod absolut ca aceste situatii determina partialitatea anumitor persoane implicate in procedurile judiciare penale, cu efecte ce se rasfrang asupra echitatii procesului.
41. In ceea ce priveste expertul si specialistul, Curtea observa ca primul este prevazut expres de art. 34 din Codul de procedura penala in categoria altor subiecti procesuali, pe cand cel de-al doilea nu este prevazut expres de aceste dispozitii. Cu toate acestea, avand in vedere ultima teza a articolului mentionat, care se refera la "orice alte persoane sau organe prevazute de lege avand anumite drepturi, obligatii sau atributii in procedurile judiciare penale", Curtea apreciaza ca si specialistul face parte din aceasta categorie .
42. In ceea ce priveste scopul pentru care sunt dispuse expertiza si constatarea, Curtea observa ca, potrivit art. 172 alin. (1) din Codul de procedura penala, efectuarea unei expertize se dispune cand pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori imprejurari ce prezinta importanta pentru aflarea adevarului in cauza este necesara si opinia unui expert, iar, potrivit art. 172 alin. (9), efectuarea unei constatari se dispune cand exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt ori este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau imprejurari ale cauzei. Astfel cum s-a aratat, expertiza se poate dispune atat in faza urmaririi penale, cat si in faza judecatii, pe cand constatarea se poate dispune doar in faza urmaririi penale.
43. In ceea ce priveste caracterul acestora, Curtea retine, astfel cum anterior a subliniat, ca, potrivit art. 97 alin. (2) lit. e) din Codul de procedura penala, atat rapoartele de expertiza, cat si rapoartele de constatare reprezinta mijloace de proba, iar, potrivit art. 103 alin. (1) din acelasi act normativ, probele nu au o valoare dinainte stabilita prin lege si sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare in urma evaluarii tuturor probelor administrate in cauza. Aceasta presupune ca probele obtinute prin aceste doua mijloace de proba au valoare probatorie egala. Mai mult, Curtea constata ca nu exista obligativitatea dispunerii unei expertize atunci cand concluziile raportului de constatare tehnico-stiintifica sunt contestate.
44. Or, din analiza coroborata a dispozitiilor anterior mentionate rezulta, pe de o parte, ca rolul si locul specialistului in procedura penala nu sunt esential diferite de cele ale expertului, iar, pe de alta parte, ca raportul de expertiza si cel de constatare tehnico-stiintifica se bucura de aceeasi importanta in cadrul procedurilor penale, nefiind realizata o ierarhizare a valorii probante a celor doua.
45. Constatarile efectuate prin cele doua mijloace de proba pot avea o influenta importanta asupra judecatorului, in conditiile in care atat expertiza, cat si constatarea se dispun in scopul elucidarii unor aspecte care fac necesara opinia unui specialist in domeniul respectiv, domeniu care nu intra in aria de expertiza a judecatorului. Mai mult, constatarile efectuate prin cele doua mijloace de proba pot juca uneori un rol determinant intre elementele pe care judecatorul isi intemeiaza hotararea .
46. Or, in aceste conditii, existenta unei situatii care determina punerea la indoiala a impartialitatii persoanei care este chemata sa realizeze o analiza a unor elemente din procesul penal determina punerea la indoiala a impartialitatii actului de justitie.
47. In acest context, Curtea observa ca in jurisprudenta sa a constatat ca impartialitatea, transparenta si corectitudinea expertizei sunt garantate de indeplinirea conditiilor cerute de normele procesual penale in vigoare in activitatea de intocmire a raportului de expertiza. Astfel, Curtea a retinut ca legiuitorul a reglementat o serie de incompatibilitati referitoare la expert in cuprinsul art. 174 din Codul de procedura penala, potrivit caruia persoana aflata in vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute de art. 64 din Codul de procedura penala nu poate fi desemnata ca expert, iar, in cazul in care a fost desemnata, hotararea judecatoreasca nu se poate intemeia pe constatarile si concluziile acesteia (Decizia nr. 787 din 15 decembrie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 192 din 17 martie 2017, paragraful 20).
48. Totodata, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca "este usor de inteles ca apar indoieli, in special in mintea unui invinuit, in ceea ce priveste neutralitatea unui expert atunci cand raportul sau a determinat, de fapt, initierea/declansarea unei urmariri penale. In cazul de fata, aparentele au sugerat ca directorul avea, mai degraba, rolul unui martor al acuzarii" (Hotararea din 6 mai 1985, pronuntata in Cauza Bonisch impotriva Austriei, paragraful 32). "Astfel de temeri pot avea o anumita importanta, dar nu sunt decisive. Ceea ce este decisiv este daca indoielile ridicate de aparente pot fi justificate in mod obiectiv. Avand in vedere circumstantele specifice ale cazului, aparentele sugereaza ca avizul prezentat de Birou este mai degraba asemanator cu dovezile impotriva reclamantului utilizate de autoritatile de urmarire penala, decat cu opinia A�neutraA� si A�independentaA� a unui expert ." (Hotararea din 5 aprilie 2007, pronuntata in Cauza Stoimenov impotriva Fostei Republici Iugoslave Macedonia, paragraful 40)
49. Or, in ceea ce priveste specialistul care efectueaza rapoartele tehnico-stiintifice, legiuitorul nu a reglementat niciun caz de incompatibilitate. Acest lucru presupune ca specialistul desemnat cu efectuarea unui raport tehnico-stiintific poate sa fie la momentul realizarii raportului in oricare dintre situatiile prevazute de art. 64, fara ca acest aspect sa poata fi pus in discutie.
50. Astfel, specialistul poate, de exemplu, sa fi efectuat, in cauza in care intocmeste raportul tehnico-stiintific, acte de urmarire penala, poate fi tutore sau curator al unei parti sau al unui subiect procesual principal din respectiva cauza, poate sa fi fost reprezentant sau avocat al unei parti ori al unui subiect procesual principal, chiar si in alta cauza, poate fi ruda sau afin, pana la gradul al IV-lea inclusiv, ori se afla intr-o alta situatie dintre cele prevazute la art. 177 din Codul penal cu una dintre parti, cu un subiect procesual principal, cu avocatul ori cu reprezentantul acestora din cauza in care este desemnat etc.
51. Or, in conditiile in care legiuitorul a apreciat cu caracter absolut ca aceste situatii determina impartialitatea persoanelor implicate in procedurile judiciare penale, cu efecte ce se rasfrang asupra echitatii procesului, este evident ca existenta acestor situatii raportat la persoana specialistului produce aceleasi efecte .
52. Avand in vedere aceste aspecte, Curtea constata ca solutia legislativa cuprinsa in dispozitiile art. 174 alin. (1) din Codul de procedura penala, care nu prevede aplicarea cauzelor de incompatibilitate prevazute de art. 64 din acelasi act normativ si in ceea ce il priveste pe specialistul care functioneaza in cadrul organelor judiciare sau din afara acestora si care efectueaza constatarea potrivit art. 172 alin. (10) din Codul de procedura penala, este neconstitutionala, incalcand dreptul la un proces echitabil, prevazut de dispozitiile art. 21 alin. (3) din Constitutie .
53. In continuare, referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 alin. (1) din Codul de procedura penala, Curtea observa ca nulitatea relativa este o nulitate virtuala, ce deriva din principiul fundamental al legalitatii si rezulta din incalcarea dispozitiilor legale referitoare la desfasurarea procesului penal, altele decat cele expres prevazute de lege, care atrag nulitatea absoluta. Aceasta poate fi invocata de catre procuror, parti si subiectii procesuali principali, atunci cand au un interes procesual propriu in respectarea dispozitiilor legale incalcate. Prin urmare, nulitatea relativa se caracterizeaza prin faptul ca intervine atunci cand prin incalcarea dispozitiilor legale s-a produs o vatamare a drepturilor participantilor la procesul penal anterior enumerati, ca aceasta trebuie invocata intr-o anumita etapa a procesului penal sau intr-un anumit moment procesual, prevazut(a) de lege, ca aceasta se acopera atunci cand titularii dreptului de a o invoca nu isi exercita acest drept in termenul de decadere prevazut de lege si prin faptul ca subiectii procesuali care pot invoca nulitatea relativa trebuie sa aiba calitatea prevazuta de lege, precum si un interes procesual propriu in respectarea dispozitiei legale pretins incalcate.
54. Asadar, cazurile in care poate fi invocata nulitatea relativa sunt, teoretic, foarte numeroase, fiind reprezentate de toate incalcarile unor dispozitii procesual penale, altele decat cele pentru care poate fi invocata nulitatea absoluta. Cu toate acestea, cele mai intalnite cauze de nulitate relativa se refera la: reglementarea regulilor de baza, a principiilor sau a altor cerinte care asigura organizarea si desfasurarea procesului penal, competenta organelor judiciare, sesizarea organelor judiciare, reglementarea formei si a continutului actelor procedurale, procedura de citare si de comunicare a actelor procedurale, reglementarea termenelor procedurale si reglementarea administrarii probelor.
55. Spre deosebire de nulitatea relativa, nulitatea absoluta se caracterizeaza prin faptul ca nu poate fi inlaturata in niciun fel, poate fi invocata in orice stare a procesului penal, cu exceptia cazurilor prevazute la art. 281 alin. (1) lit. e) si lit. f) din Codul de procedura penala, care pot fi invocate in conditiile prevazute la art. 281 alin. (4) din acelasi cod, si poate fi luata in considerare din oficiu . Aceasta determina intotdeauna anularea actelor procesuale si procedurale efectuate cu incalcarea dispozitiilor prevazute de lege. Cazurile de nulitate absoluta se refera la compunerea completului de judecata, la competenta materiala si competenta personala a instantelor judecatoresti, la publicitatea sedintei de judecata, la participarea procurorului la judecata, atunci cand aceasta este obligatorie, la prezenta suspectului sau a inculpatului, atunci cand participarea lor la sedinta de judecata este obligatorie potrivit legii, si la efectuarea unor acte procesuale si procedurale interzise de lege ca efect al inadmisibilitatii sau decaderii.
56. Curtea constata ca in cazul nulitatilor absolute vatamarea procesuala este prezumata iuris et de iure, neexistand o conditie in sensul dovedirii existentei acesteia, pe cand in cazul nulitatilor relative vatamarea produsa prin nerespectarea legii trebuie dovedita de cel care invoca aceasta sanctiune. Chiar si dovedita fiind, se va constata incidenta nulitatii relative numai daca vatamarea nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului.
57. De asemenea, Curtea, prin Decizia nr. 133 din 18 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 297 din 5 aprilie 2004, Decizia nr. 868 din 10 iulie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 578 din 31 iulie 2008, si Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, a retinut ca nulitatea reprezinta o sanctiune procedurala extrema, care intervine numai atunci cand alte remedii nu sunt posibile. Cum insa nu orice incalcare a unei norme procedurale provoaca o vatamare care sa nu poata fi reparata decat prin anularea actului, legiuitorul a instituit regula potrivit careia nulitatea actului facut cu incalcarea dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal intervine numai atunci cand s-a adus o vatamare ce nu poate fi inlaturata in alt mod. Aceasta reglementare reflecta preocuparea legiuitorului de a salva actele procedurale care, desi initial nu au respectat formele procedurale, isi pot atinge scopul prin completarea sau refacerea lor. Nimic nu impiedica persoana interesata ca, in ipoteza in care exista o vatamare ce nu poate fi inlaturata, sa invoce si sa dovedeasca vatamarea pretinsa . Conditionarea anularii actului de procedura care nu indeplineste conditiile prevazute de lege de existenta unei vatamari ce nu poate fi inlaturata in alt mod nu are semnificatia unei sustrageri a acestuia de la aplicarea sanctiunilor legale sau a unei "derogari" de la obligativitatea respectarii legii.
58. Totodata, Curtea a observat ca, desi este recunoscut faptul ca nulitatea absoluta nu poate interveni in cazul oricarei incalcari a normelor de procedura, aceasta trebuie sa fie incidenta atunci cand normele de procedura incalcate reglementeaza un domeniu cu implicatii decisive asupra procesului penal (Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 566 din 17 iulie 2017, paragraful 57). Cu alte cuvinte, atunci cand normele de procedura reglementeaza elemente esentiale, cu implicatii fundamentale asupra procesului penal, legiuitorul trebuie sa reglementeze sanctiuni adecvate aplicabile in cazul incalcarii acestora.
59. Avand in vedere aceste aspecte, analizand criticile de neconstitutionalitate ale autorului exceptiei, Curtea constata ca acesta doreste ca sanctiunea nulitatii absolute sa intervina in cazul incalcarii tuturor normelor de procedura penala, fara nicio distinctie. Or, acest lucru ar echivala cu reglementarea unei prezumtii absolute ca incalcarea oricarei norme procedurale genereaza o vatamare, care nu poate fi inlaturata decat prin aplicarea sanctiunii nulitatii absolute, iar nu prin aplicarea altor remedii procesuale. O asemenea reglementare ar presupune ca incalcarea oricarei dispozitii legale ar atrage, per se, sanctiunea cea mai grava - nulitatea absoluta - consecinta intr-un asemenea caz fiind ingreunarea desfasurarii procedurilor penale (a se vedea Decizia nr. 462 din 5 iulie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 991 din 22 noiembrie 2018).
60. Avand in vedere aceste aspecte, Curtea constata ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 alin. (1) din Codul de procedura penala este neintemeiata.
61. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
D E C I D E:

1. Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de M.A.N. in Dosarul nr.XXXX/117/2016/a1 al Curtii de Apel Cluj - Sectia penala si de minori - judecatorul de camera preliminara si constata ca solutia legislativa cuprinsa in dispozitiile art. 174 alin. (1) din Codul de procedura penala, care nu prevede aplicarea cazurilor de incompatibilitate prevazute de art. 64 din acelasi act normativ si in ceea ce il priveste pe specialistul care functioneaza in cadrul organelor judiciare sau din afara acestora, care efectueaza constatarea potrivit art. 172 alin. (10) din Codul de procedura penala, este neconstitutionala.
2. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de F.W. in acelasi dosar al aceleiasi instante si constata ca dispozitiile art. 282 alin. (1) din Codul de procedura penala sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata in sedinta din data de 13 februarie 2019.