Prima pagină
» Jurisprudenţă
» Contencios Administrativ
» Proprietate publica a statului. Determinare
Pronuntata de: Inalta Curte de Casatie si Justitie , Sectia de contencios administrativ, decizia nr. 3224 din 29 octombrie 2002
Citeşte mai multe despre:
Consultă un avocat online
MCP Cabinet avocati - Specializati in litigii de munca, comerciale, civile si de natura administrativa.
Proprietate publica a statului. Determinare
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Din punct de vedere contabil, un document contabil de sinteza care are ca obiective principale completarea si explicarea datelor inscrise in bilant si contul de profit si pierdere
Lucruri utile omului, cu valoare economica si susceptibile de apropiere.
Forma specifica a motivatiei care consta in orientarea activa si durabila a persoanei spre anumite domenii de activitate, fiind cel mai puternic mobil al actiunilor omenesti.
Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.
Domeniul public al statului este alcatuit din bunurile prevazute la art.135 alin.4 din Constitutie, din cele prevazute la pct.1 din anexa Legii nr.213/1998, precum si din alte bunuri de uz sau interes national, declarate ca atare prin lege.
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Reprezinta ansamblul de competente profesionale care permit unei persoane sa desfasoare activitati specifice unei ocupatii sau profesii.
Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Totalitatea cheltuielilor care se fac pentru cumpararea bunurilor de capital.
Lucruri utile omului, cu valoare economica si susceptibile de apropiere.
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta, prin care se solicita anularea hotararii judecatoresti si judecarea in fond a cauzei; cerere de apel
Reglementata in C. proc. pen. in acelasi cadru ca si actiunea penala.
Desemneaza persoana juridica, autoritatea publica locala, asociatia de persoane juridice/autoritati publice locale, care beneficiaza de finantare provenind din asistenta financiara nerambursabila, ca urmare a selectarii cererii de finantare.
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
(comunitate de bunuri) Regim stabilit de lege sau prin invoiala partilor cu privire la bunurile lor.
Lucruri utile omului, cu valoare economica si susceptibile de apropiere.
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Legea privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia
Lucruri utile omului, cu valoare economica si susceptibile de apropiere.
Este dreptul subiectiv ce apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale si are ca obiect bunurile care, fie prin natura lor, fie printr-o dispozitie a legii sunt de uz sau de utilitate publica.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
1. Contract incheiat intre locatar si locator prin care primul inchiriaza un bun,
Totalitate a actiunilor: primire, pastrare, evidenta, manuire, eliberare, care compun activitatea de administrare,
Banii folositi pentru a desfasura o afacere. Stoc de valori sau de active care, intrate in circuitul economic, pot genera venituri posesorilor lor.
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept
Legea privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii
Forma de inchiriere a unor masini, utilaje, mijloace de transport si alte bunuri mobiliare sau imobiliare, practicata mai ales de societati
Totalitatea bunurilor si creantelor (drepturi de incasare) apartinand subiectului economic;
1. Din punct de vedere economic, o cantitate dorita dintr-un anumit bun economic, care poate fi cumparata, intr-o perioada determinata, la anumite niveluri ale pretului.
Totalitatea cheltuielilor care se fac pentru cumpararea bunurilor de capital.
Lucruri utile omului, cu valoare economica si susceptibile de apropiere.
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Ansamblul unitar de reglementari avand ca obiect o anumita activitate, drepturile si obligatiile
Legea privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia
Este dreptul subiectiv ce apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale si are ca obiect bunurile care, fie prin natura lor, fie printr-o dispozitie a legii sunt de uz sau de utilitate publica.
Ansamblul drepturilor si obligatiilor avand valoare economica, apartinand unei persoane fizice sau unei persoane juridice.
Este dreptul persoanelor fizice sau juridice, al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor mobile sau imobile, bunuri asupra carora proprietarul exercita atributele dreptului de proprietate in interes propriu, dar in limitele legii.
Lucruri utile omului, cu valoare economica si susceptibile de apropiere.
Este dreptul subiectiv ce apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale si are ca obiect bunurile care, fie prin natura lor, fie printr-o dispozitie a legii sunt de uz sau de utilitate publica.
Legea privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Lucruri utile omului, cu valoare economica si susceptibile de apropiere.
Forma specifica a motivatiei care consta in orientarea activa si durabila a persoanei spre anumite domenii de activitate, fiind cel mai puternic mobil al actiunilor omenesti.
Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Reprezinta ansamblul de competente profesionale care permit unei persoane sa desfasoare activitati specifice unei ocupatii sau profesii.
Organ de stat sau al unitatii administrativ-teritoriale care actioneaza in regim de putere publica pentru satisfacerea unui interes public.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Legea constituie singurul instrument juridic de determinare a apartenentei unui bun la domeniul public al statului. In lipsa unei atari reglementari, nu se poate atribui bunului natura de bun apartinand domeniului public al statului cu toate consecintele ce deriva din aceasta calificare .
Societatea comerciala „P.” SRL a chemat in judecata Ministerul Culturii si Cultelor pentru a se dispune anularea Ordinului sau nr.2543 din 6 iunie 2001, ca nelegal.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca : in baza prevederilor Legii nr.99/1999, Legii nr.133/1999 si a Ordinului nr.1/2000 emis de Presedintele Oficiului National al Cinematografiei a demarat procedura pentru cumpararea a doua sali de cinematograf, detinute in temeiul unui contract de inchiriere si respectiv a unui contract de asociere in participatiune; cererea de cumparare a fost acceptata de catre RA DEF - Romania care, printr-o adresa, a confirmat faptul ca reclamanta indepliniste conditiile legale pentru a beneficia de prevederile ei; in consecinta, societatea a efectuat mai multe investitii in cele doua obiective; dar, ulterior, procedura a fost interpretata in mod unilateral de catre regie care a invocat incertitudinea regimului juridic al acestor bunuri imobile; paratul a emis ordinul atacat, care exclude fara temei legal, salile de cinematograf din sfera bunurilor ce pot fi vandute persoanelor indreptatite, considerand eronat ca ele apartin domeniului public al statului.
Curtea de Apel Brasov, Sectia comerciala si de contencios administrativ, prin sentinta civila nr.253/F din 20 noiembrie 2001, a admis actiunea . S-a retinut ca din moment ce, la data adoptarii Legii nr.133/1999, reclamantei i
s-a creat dreptul de a cumpara activele detinute in calitate de beneficiar a unui contract de inchiriere sau de asociere in participatiune, realizarea acestui drept nu-i poate fi paralizata prin includerea spatiilor respective intr-o anumita categorie de bunuri . Ca, in raport de prevederile Legii nr.213/1998, salile de cinematograf aflate in administrarea Oficiului National al Cinematografiei, prin intermediul Regiei Autonome a Distributiei si Exploatarii Firmelor - Romania Film, nu fac parte din domeniul public, ci din patrimoniul regiei autonome, asa incat ele pot fi vandute.
Impotriva sentintei a declarat recurs paratul Ministerul Culturii si Cultelor sustinand ca de vreme ce patrimoniul cinematografiei nationale cuprinde si cinematografele aflate in administrarea Oficiului National al Cinematografiei prin intermediul RADEF - Romania Film, rezulta natura juridica a acestora, ca fiind bunuri de uz public nationale, declarate ca atare prin lege, supuse regimului juridic de protectie instituit prin art.11 (1) lit a si art.15 din Legea 213/1998 .
S-a precizat in recurs ca in spiritul respectarii principiului ierarhiei actelor juridice normative, ordinul nr.2543/2001 (anulat prin sentinta) a fost emis in conditii de deplina legalitate, vizand crearea unui cadru juridic proteguitor in domeniul cinematografiei, de aparare a patrimoniului
cinematografic, in sensul exceptarii de la instrainare a salilor de
cinematograf si a celorlalte bunuri proprietate publica a statului, aflate in administrarea RADEF – Romania Film Bucuresti.
Recursul este nefondat.
Societatea comerciala reclamanta detine salile de cinematograf in baza unor contracte de inchiriere si de asociere in participatiune valabil incheiate cu RADEF – Romania Film Bucuresti.
Dreptul sau subiectiv de a cere cumpararea acelor sali a fost consacrat atat prin Legea nr.99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei (pct.35) cat si prin Legea nr.133/1999, privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii (art.12 alin.1 lit.a,b).
S-a stabilit ca activele disponibile utilizate de intreprinderile mici si mijlocii in baza contractului de inchiriere, a contractului de locatie de gestiune sau a contractului de asociere in participatiune, incheiate cu societatile comerciale si companiile nationale cu capital majoritar de stat, precum si cu regiile autonome, la data intrarii lor in vigoare pot fi vandute, la solicitarea detinatorului, in contract de leasing, cu clauza irevocabila de vanzare.
In aplicarea prevederilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.88/1997 si a art.12 alin.1 lit.a) si b) din Legea 133/1999 , Presedintele Oficiului National al Cinematografiei a emis ordinul nr.1 din 6 ianuarie 2000, prin care a aprobat declansarea procedurilor de negociere directa in vederea vanzarii activelor, precum si normele metodologice privind vanzarea, respectiv incheierea unor contracte de leasing cu actualii utilizatori ai unor active din patrimoniul Regiei Autonome a Distributiei si Exploatarii Filmelor - Romania Film.
La cererea reclamantei a fost declansata procedura legala pentru cumpararea celor doua sali de cinematograf, cerere acceptata initial de catre aceeasi regie.
Societatea comerciala a efectuat investitii la ambele obiective, dar ulterior i s-a comunicat intreruperea procedurii pana la clarificarea regimului juridic al salilor de cinematograf.
Ministerul Culturii si Cultelor a sustinut ca exceptarea de la vanzare a acestor bunuri se justifica prin apartenenta lor la domeniul public al statului, regim juridic ce ar rezulta din dispozitiile Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.67/1997 republicata in temeiul Legii 22/1999 si din cele continute in Legea 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.
Argumentul este inexact pentru ca art.5 alin.2 lit.c din primul act normativ se refera la patrimoniul cinematografiei nationale si la cinematografele aflate in administrarea Oficiului National al Cinematografiei, prin intermediul RADEF – Romania Film Bucuresti. Notiunea de patrimoniu nu este insa identica cu aceea de proprietate . In sfera mai larga a primei notiuni se includ si alte elemente, ca de exemplu bunuri din domeniul privat sau drepturi si obligatii cu caracter patrimonial, care nu se confunda cu bunurile proprietate publica.
Pe de alta parte, potrivit art.3 alin.2 din Legea 213/1998 , domeniul public al statului este alcatuit din bunurile prevazute la art.135 alin.4 din Constitutie,, din cele prevazute la pct.1 din anexa, precum si din alte bunuri de uz sau interes national, declarate ca atare prin lege.
Rezulta, asadar, ca legea constituie singurul instrument juridic de determinare a apartenentei unui bun la domeniul public al statului si ca in lipsa unei atari reglementari legale, nu se poate atribui bunului, natura de bun domenial cu toate consecintele ce deriva din aceasta calificare .
Avand in vedere ca salile de cinematograf, aflate in patrimoniul cinematografiei nationale si in administrarea Oficiului National al Cinematografiei, prin intermediul RADEF – Romania Film, nu se regasesc in prevederile Constitutiei, ale anexei la legea organica nr.213/1998 sau in prevederile altor legi (fiind circumscrise domeniului privat al statului), fara temei se sustine in recurs ca exceptarea lor de la procedura de vanzare instituita prin Ordinul nr.1/2000 emis de Presedintele Oficiului National al Cinematografiei este justificata.
Retinand deci, ca prin emiterea actului administrativ supus controlului judiciar, autoritatea publica parata a vatamat dreptul subiectiv legitim al reclamantei de a solicita declansarea procedurii directe de negociere in vederea cumpararii salilor de cinematograf pe care le detine si ca masura luata nu isi gaseste suport in normele legale in vigoare, recursul a fost respins ca nefondat.
Societatea comerciala „P.” SRL a chemat in judecata Ministerul Culturii si Cultelor pentru a se dispune anularea Ordinului sau nr.2543 din 6 iunie 2001, ca nelegal.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca : in baza prevederilor Legii nr.99/1999, Legii nr.133/1999 si a Ordinului nr.1/2000 emis de Presedintele Oficiului National al Cinematografiei a demarat procedura pentru cumpararea a doua sali de cinematograf, detinute in temeiul unui contract de inchiriere si respectiv a unui contract de asociere in participatiune; cererea de cumparare a fost acceptata de catre RA DEF - Romania care, printr-o adresa, a confirmat faptul ca reclamanta indepliniste conditiile legale pentru a beneficia de prevederile ei; in consecinta, societatea a efectuat mai multe investitii in cele doua obiective; dar, ulterior, procedura a fost interpretata in mod unilateral de catre regie care a invocat incertitudinea regimului juridic al acestor bunuri imobile; paratul a emis ordinul atacat, care exclude fara temei legal, salile de cinematograf din sfera bunurilor ce pot fi vandute persoanelor indreptatite, considerand eronat ca ele apartin domeniului public al statului.
Curtea de Apel Brasov, Sectia comerciala si de contencios administrativ, prin sentinta civila nr.253/F din 20 noiembrie 2001, a admis actiunea . S-a retinut ca din moment ce, la data adoptarii Legii nr.133/1999, reclamantei i
s-a creat dreptul de a cumpara activele detinute in calitate de beneficiar a unui contract de inchiriere sau de asociere in participatiune, realizarea acestui drept nu-i poate fi paralizata prin includerea spatiilor respective intr-o anumita categorie de bunuri . Ca, in raport de prevederile Legii nr.213/1998, salile de cinematograf aflate in administrarea Oficiului National al Cinematografiei, prin intermediul Regiei Autonome a Distributiei si Exploatarii Firmelor - Romania Film, nu fac parte din domeniul public, ci din patrimoniul regiei autonome, asa incat ele pot fi vandute.
Impotriva sentintei a declarat recurs paratul Ministerul Culturii si Cultelor sustinand ca de vreme ce patrimoniul cinematografiei nationale cuprinde si cinematografele aflate in administrarea Oficiului National al Cinematografiei prin intermediul RADEF - Romania Film, rezulta natura juridica a acestora, ca fiind bunuri de uz public nationale, declarate ca atare prin lege, supuse regimului juridic de protectie instituit prin art.11 (1) lit a si art.15 din Legea 213/1998 .
S-a precizat in recurs ca in spiritul respectarii principiului ierarhiei actelor juridice normative, ordinul nr.2543/2001 (anulat prin sentinta) a fost emis in conditii de deplina legalitate, vizand crearea unui cadru juridic proteguitor in domeniul cinematografiei, de aparare a patrimoniului
cinematografic, in sensul exceptarii de la instrainare a salilor de
cinematograf si a celorlalte bunuri proprietate publica a statului, aflate in administrarea RADEF – Romania Film Bucuresti.
Recursul este nefondat.
Societatea comerciala reclamanta detine salile de cinematograf in baza unor contracte de inchiriere si de asociere in participatiune valabil incheiate cu RADEF – Romania Film Bucuresti.
Dreptul sau subiectiv de a cere cumpararea acelor sali a fost consacrat atat prin Legea nr.99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei (pct.35) cat si prin Legea nr.133/1999, privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii (art.12 alin.1 lit.a,b).
S-a stabilit ca activele disponibile utilizate de intreprinderile mici si mijlocii in baza contractului de inchiriere, a contractului de locatie de gestiune sau a contractului de asociere in participatiune, incheiate cu societatile comerciale si companiile nationale cu capital majoritar de stat, precum si cu regiile autonome, la data intrarii lor in vigoare pot fi vandute, la solicitarea detinatorului, in contract de leasing, cu clauza irevocabila de vanzare.
In aplicarea prevederilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.88/1997 si a art.12 alin.1 lit.a) si b) din Legea 133/1999 , Presedintele Oficiului National al Cinematografiei a emis ordinul nr.1 din 6 ianuarie 2000, prin care a aprobat declansarea procedurilor de negociere directa in vederea vanzarii activelor, precum si normele metodologice privind vanzarea, respectiv incheierea unor contracte de leasing cu actualii utilizatori ai unor active din patrimoniul Regiei Autonome a Distributiei si Exploatarii Filmelor - Romania Film.
La cererea reclamantei a fost declansata procedura legala pentru cumpararea celor doua sali de cinematograf, cerere acceptata initial de catre aceeasi regie.
Societatea comerciala a efectuat investitii la ambele obiective, dar ulterior i s-a comunicat intreruperea procedurii pana la clarificarea regimului juridic al salilor de cinematograf.
Ministerul Culturii si Cultelor a sustinut ca exceptarea de la vanzare a acestor bunuri se justifica prin apartenenta lor la domeniul public al statului, regim juridic ce ar rezulta din dispozitiile Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.67/1997 republicata in temeiul Legii 22/1999 si din cele continute in Legea 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.
Argumentul este inexact pentru ca art.5 alin.2 lit.c din primul act normativ se refera la patrimoniul cinematografiei nationale si la cinematografele aflate in administrarea Oficiului National al Cinematografiei, prin intermediul RADEF – Romania Film Bucuresti. Notiunea de patrimoniu nu este insa identica cu aceea de proprietate . In sfera mai larga a primei notiuni se includ si alte elemente, ca de exemplu bunuri din domeniul privat sau drepturi si obligatii cu caracter patrimonial, care nu se confunda cu bunurile proprietate publica.
Pe de alta parte, potrivit art.3 alin.2 din Legea 213/1998 , domeniul public al statului este alcatuit din bunurile prevazute la art.135 alin.4 din Constitutie,, din cele prevazute la pct.1 din anexa, precum si din alte bunuri de uz sau interes national, declarate ca atare prin lege.
Rezulta, asadar, ca legea constituie singurul instrument juridic de determinare a apartenentei unui bun la domeniul public al statului si ca in lipsa unei atari reglementari legale, nu se poate atribui bunului, natura de bun domenial cu toate consecintele ce deriva din aceasta calificare .
Avand in vedere ca salile de cinematograf, aflate in patrimoniul cinematografiei nationale si in administrarea Oficiului National al Cinematografiei, prin intermediul RADEF – Romania Film, nu se regasesc in prevederile Constitutiei, ale anexei la legea organica nr.213/1998 sau in prevederile altor legi (fiind circumscrise domeniului privat al statului), fara temei se sustine in recurs ca exceptarea lor de la procedura de vanzare instituita prin Ordinul nr.1/2000 emis de Presedintele Oficiului National al Cinematografiei este justificata.
Retinand deci, ca prin emiterea actului administrativ supus controlului judiciar, autoritatea publica parata a vatamat dreptul subiectiv legitim al reclamantei de a solicita declansarea procedurii directe de negociere in vederea cumpararii salilor de cinematograf pe care le detine si ca masura luata nu isi gaseste suport in normele legale in vigoare, recursul a fost respins ca nefondat.
Pronuntata de: Inalta Curte de Casatie si Justitie , Sectia de contencios administrativ, decizia nr. 3224 din 29 octombrie 2002
Citeşte mai multe despre:
Consultă un avocat onlineMCP Cabinet avocati - Specializati in litigii de munca, comerciale, civile si de natura administrativa.
Articole JuridiceGestionarea sesizarii adresate profesionistului direct de catre consumator
Sursa: Avocat Bogdan Deaconu
Cererea in anularea ordonantei de plata. Calea de atac a debitorului in situatia in care instanta judeca in echitate, cu incalcarea principiului legal
Sursa: Avocat Bogdan Deaconu
Cercetarea disciplinara - Strategia in prevenirea si solutionarea litigiilor de munca in favoarea angajatorului
Sursa: Avocat Bogdan Deaconu
Ştiri Juridice Legislaţie OUG nr. 36/2025 pentru stabilirea unor masuri privind personalul platit din fonduri publice
ORDONANTA DE URGENTA nr. 35/2025 pentru stabilirea unor masuri privind personalul platit din fonduri ...
HG 295/2025, privind REVISAL-ul - Registrul electronic de evidenta a salariatilor
HG nr. 295/2025 privind Registrul general de evidenta a salariatilor REGES-ONLINE ...
OUG nr. 156/2024 (Ordonanta trenulet 2024 - 2025 sau Ordonanta Austeritatii 2025) privind unele masuri fiscal-bugetare in domeniul cheltuielilor publi
Ordonanta de urgenta nr. 156/2024 (denumita si Ordonanta trenulet 2024 - 2025 sau Ordonanta Austerit ...
Tabloul Avocatilor din Romania Tabloul Avocatilor din Republica Moldova Tabloul Consultantilor Fiscali din Romania Tabloul Contabililor din Romania Tabloul Detectivilor Particulari din Romania Tabloul Evaluatorilor din Romania Tabloul Executorilor Judecatoresti din Romania Tabloul Expertilor Judiciari din Romania Tabloul Mediatorilor din Romania Tabloul Notarilor Publici din Romania Tabloul Practicienilor in insolventa din Romania Tabloul Psihologilor din Romania Tabloul Traducatorilor Autorizati din Romania Arhiva Stirilor juridice din anul 2007 Monitorului Oficial al Romaniei, zi de zi