TITLUL I: Dispozitii generale
Art. 1: Definitii
In intelesul prezentului cod, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
1. actul administrativ fiscal - actul emis de organul fiscal in exercitarea atributiilor de administrare a impozitelor, taxelor si contributiilor sociale, pentru stabilirea unei situatii individuale si in scopul de a produce efecte juridice fata de cel caruia ii este adresat;
2. administrarea creantelor fiscale - oricare din activitatile desfasurate de organele fiscale in legatura cu:
a) inregistrarea fiscala a contribuabililor/platitorilor si a altor subiecte ale raporturilor juridice fiscale;
b) declararea, stabilirea, controlul si colectarea creantelor fiscale;
c) solutionarea contestatiilor impotriva actelor administrative fiscale;
d) asistenta/indrumarea contribuabililor/platitorilor, la cerere sau din oficiu;
e) aplicarea sanctiunilor in conditiile legii;
3. analiza de risc - activitatea efectuata de organul fiscal in scopul identificarii riscurilor de neconformare in ceea ce priveste indeplinirea de catre contribuabil/platitor a obligatiilor prevazute de legislatia fiscala, de a le evalua, de a le gestiona, precum si de a le utiliza in scopul efectuarii activitatilor de administrare fiscala;
4. contribuabil - orice persoana fizica, juridica sau orice alta entitate fara personalitate juridica ce datoreaza, conform legii, impozite, taxe si contributii sociale;
5. contributie sociala - prelevare obligatorie realizata in baza legii, care are ca scop protectia persoanelor fizice obligate a se asigura impotriva anumitor riscuri sociale, in schimbul careia aceste persoane beneficiaza de drepturile acoperite de respectiva prelevare;
6. control fiscal - totalitatea activitatilor efectuate de organele fiscale pentru verificarea modului de indeplinire de catre contribuabil/platitor a obligatiilor prevazute de legislatia fiscala si contabila;
7. creanta bugetara - dreptul la incasarea oricarei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentand creanta bugetara principala si creanta bugetara accesorie;
8. creanta bugetara principala - dreptul la incasarea oricarei sume care se cuvine bugetului general consolidat, altele decat creantele bugetare accesorii;
9. creanta bugetara accesorie - dreptul la incasarea dobanzilor, penalitatilor sau a altor asemenea sume, in baza legii, aferente unor creante bugetare principale;
10. creanta fiscala - dreptul la incasarea oricarei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentand creanta fiscala principala si creanta fiscala accesorie;
ICCJ stabileste ca: "Termenul de prescriptie aplicabil actiunilor in restituirea sumelor reprezentand contributii sociale de asigurari de sanatate, retinute din indemnizatia de gratitudine prevazuta de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, este termenul de prescriptie de 5 ani prevazut de art. 219 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala.
11. creanta fiscala principala - dreptul la perceperea impozitelor, taxelor si contributiilor sociale, precum si dreptul contribuabilului la restituirea sumelor platite fara a fi datorate si la rambursarea sumelor cuvenite, in situatiile si conditiile prevazute de lege;
12. creanta fiscala accesorie - dreptul la perceperea dobanzilor, penalitatilor sau majorarilor aferente unor creante fiscale principale, precum si dreptul contribuabilului de a primi dobanzi, in conditiile legii;
13. creditor fiscal - titularul unui drept de creanta fiscala;
14. creditor bugetar - titularul unui drept de creanta bugetara;
15. debitor fiscal - titularul unei obligatii de plata corelativa unui drept de creanta fiscala;
16. debitor bugetar - titularul unei obligatii de plata corelativa unui drept de creanta bugetara;
17. declaratie fiscala - act intocmit de contribuabil/platitor, in conditiile si situatiile prevazute de lege, reprezentand declaratia de impunere si declaratia informativa;
18. declaratie de impunere - actul intocmit de contribuabil/platitor care se refera la:
a) impozitele, taxele si contributiile sociale datorate, in cazul in care, potrivit legii, obligatia calcularii acestora revine contribuabilului/platitorului;
b) impozitele, taxele si contributiile sociale colectate, in cazul in care platitorul are obligatia de a calcula, de a retine si de a plati sau, dupa caz, de a colecta si de a plati impozitele, taxele si contributiile sociale;
c) bunurile si veniturile impozabile, precum si alte elemente ale bazei de impozitare, daca legea prevede declararea acestora;
19. declaratie informativa - actul intocmit de contribuabil/platitor referitor la orice informatii in legatura cu impozitele, taxele si contributiile sociale, bunurile si veniturile impozabile, precum si in legatura cu evidentele contabile si fiscale, inclusiv fisierul standard de control fiscal, daca legea prevede declararea acestora, altele decat cele prevazute la pct. 18;
20. dobanda - obligatia fiscala accesorie reprezentand echivalentul prejudiciului creat titularului creantei fiscale principale ca urmare a neachitarii la scadenta de catre debitor a obligatiilor fiscale principale;
201. dosarul administrativ al actiunii de control fiscal - totalitatea documentelor si informatiilor care stau la baza constatarilor organului de control fiscal din punct de vedere faptic si legal, precum si cele emise in legatura cu administrarea mijloacelor de proba;
202. dosarul fiscal - ansamblul documentelor si informatiilor primite sau elaborate, detinute de organul fiscal in legatura cu activitatea de administrare a creantelor fiscale ale unui contribuabil/platitor;
21. drepturi vamale - drepturi de import si drepturi de export, astfel cum sunt definite de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei, cu modificarile si completarile ulterioare;
22. executor fiscal - persoana din cadrul organului de executare cu atributii de efectuare a executarii silite;
23. impozit - prelevare obligatorie, indiferent de denumire, realizata in baza legii, fara contraprestatie, in scopul satisfacerii necesitatilor de interes general;
24. legislatie fiscala - totalitatea normelor prevazute in actele normative referitoare la impozite, taxe, contributii sociale, precum si la proceduri de administrare a acestora;
25. legislatie contabila - totalitatea normelor prevazute in actele normative referitoare la organizarea si conducerea contabilitatii;
26. majorare de intarziere - obligatia fiscala accesorie reprezentand echivalentul prejudiciului creat titularului creantei fiscale principale, precum si sanctiunea, ca urmare a neachitarii la scadenta, de catre debitor, a obligatiilor fiscale principale;
27. obligatie fiscala - obligatia de plata a oricarei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentand obligatia fiscala principala si obligatia fiscala accesorie;
28. obligatie fiscala principala - obligatia de plata a impozitelor, taxelor si contributiilor sociale, precum si obligatia organului fiscal de a restitui sumele incasate fara a fi datorate si de a rambursa sumele cuvenite, in situatiile si conditiile prevazute de lege;
29. obligatie fiscala accesorie - obligatia de plata sau de restituire a dobanzilor, penalitatilor sau a majorarilor, aferente unor obligatii fiscale principale;
30. organ fiscal - organul fiscal central, organul fiscal local, precum si alte institutii publice care administreaza creante fiscale;
31. organ fiscal central - Ministerul Finantelor Publice si Agentia Nationala de Administrare Fiscala, denumita in continuare A. N. A. F. , prin structurile de specialitate cu atributii de administrare a creantelor fiscale, inclusiv unitatile subordonate ale Ministerului Finantelor Publice sau A. N. A. F. ;
32. organ fiscal local - structurile de specialitate din cadrul autoritatilor administratiei publice locale cu atributii de administrare a creantelor fiscale;
33. penalitate de intarziere - obligatia fiscala accesorie reprezentand sanctiunea pentru neachitarea la scadenta de catre debitor a obligatiilor fiscale principale;
34. penalitate de nedeclarare - obligatia fiscala accesorie reprezentand sanctiunea pentru nedeclararea sau declararea incorecta, in declaratii de impunere, a impozitelor, taxelor si contributiilor sociale;
35. platitor - persoana care, in numele contribuabilului, conform legii, are obligatia de a plati sau de a retine si de a plati ori de a colecta si plati, dupa caz, impozite, taxe si contributii sociale. Este platitor si sediul secundar obligat, potrivit legii, sa se inregistreze fiscal ca platitor de salarii si de venituri asimilate salariilor;
36. taxa - prelevarea obligatorie, indiferent de denumire, realizata in baza legii, cu ocazia prestarii unor servicii de catre institutii sau autoritati publice, fara existenta unui echivalent intre cuantumul taxei si valoarea serviciului;
37. titlu de creanta fiscala - actul prin care, potrivit legii, se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala;
38. titlu de creanta bugetara - actul prin care, potrivit legii, se stabileste si se individualizeaza creanta bugetara;
39. vector fiscal - totalitatea tipurilor de obligatii fiscale pentru care exista obligatii de declarare cu caracter permanent;
40. date de identificare - numele si prenumele in cazul persoanelor fizice sau denumirea in cazul persoanelor juridice si entitatilor fara personalitate juridica, domiciliul fiscal si codul de identificare fiscala.
CAPITOLUL I: Domeniul de aplicare a Codului de procedura fiscala
Art. 2: Obiectul si sfera de aplicare a Codului de procedura fiscala
(1) Codul de procedura fiscala reglementeaza drepturile si obligatiile partilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea creantelor fiscale datorate bugetului general consolidat, indiferent de autoritatea care le administreaza, cu exceptia cazului cand prin lege se prevede altfel.
(2) In masura in care prin lege speciala nu se prevede altfel, prezentul cod se aplica si pentru:
a) administrarea drepturilor vamale;
b) administrarea redeventelor miniere, a redeventelor petroliere si a redeventelor rezultate din contracte de concesiune, arenda si alte contracte de exploatare eficienta a terenurilor cu destinatie agricola, incheiate de Agentia Domeniilor Statului;
c) alte creante bugetare care, potrivit legii, sunt asimilate creantelor fiscale.
(3) In scopul aplicarii alin. (2) , drepturile vamale si redeventele sunt asimilate creantelor fiscale.
(4) Prezentul cod nu se aplica pentru administrarea creantelor bugetare rezultate din raporturile juridice contractuale, cu exceptia celor prevazute la alin. (2) lit. b) .
(5) Activitatile de administrare a creantelor fiscale desfasurate de catre institutii publice care au calitatea de organe fiscale, altele decat organele fiscale centrale si organele fiscale locale definite potrivit art. 1 pct. 31 si 32, se realizeaza astfel:
a) potrivit regulilor prevazute de prezentul cod pentru organele fiscale centrale, in situatia in care institutia face parte din structura administratiei publice centrale;
b) potrivit regulilor prevazute de prezentul cod pentru organele fiscale locale, in situatia in care institutia face parte din structura administratiei publice locale.
(6) La nivelul unitatilor administrativ-teritoriale se poate decide incheierea unor acorduri de cooperare, potrivit prevederilor art. 24 din Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru desfasurarea in comun a activitatilor de administrare a creantelor fiscale locale. Incheierea acordurilor de cooperare se decide prin hotarari ale consiliilor locale interesate. Dispozitiile alin. (5) lit. b) se aplica in mod corespunzator.
Art. 3: Raportul Codului de procedura fiscala cu alte acte normative
(1) Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea creantelor prevazute la art. 2.
(2) Unde prezentul cod nu dispune, se aplica prevederile Codului civil si ale Codului de procedura civila, republicat, in masura in care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autoritati publice si contribuabili/platitori.
CAPITOLUL II: Principii generale de conduita in administrarea creantelor fiscale
Art. 4: Principiul legalitatii
(1) Creantele fiscale si obligatiile corespunzatoare ale contribuabilului/platitorului sunt cele prevazute de lege.
(2) Procedura de administrare a creantelor fiscale se desfasoara in conformitate cu dispozitiile legii. Organul fiscal are obligatia de a asigura respectarea dispozitiilor legale privind realizarea drepturilor si obligatiilor contribuabilului/platitorului sau ale altor persoane implicate in procedura.
Art. 5: Aplicarea unitara a legislatiei
(1) Organul fiscal este obligat sa aplice unitar prevederile legislatiei fiscale pe teritoriul Romaniei, urmarind stabilirea corecta a creantelor fiscale.
(2) Ministerul Finantelor Publice, in calitate de organ de specialitate al administratiei publice centrale, are rolul de a coordona aplicarea unitara a prevederilor legislatiei fiscale.
(3) In cadrul Ministerului Finantelor Publice functioneaza Comisia fiscala centrala, care are responsabilitati de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitara a Codului fiscal, a prezentului cod, a legislatiei subsecvente acestora, precum si a legislatiei a carei aplicare intra in sfera de competenta a A. N. A. F.
(4) Componenta si regulamentul de organizare si functionare a Comisiei fiscale centrale se aproba prin ordin al ministrului finantelor publice.
(5) Comisia fiscala centrala este coordonata de secretarul de stat din Ministerul Finantelor Publice care raspunde de politicile si legislatia fiscala.
(6) In cazul in care Comisia fiscala centrala este investita cu solutionarea unei probleme care vizeaza impozitele si taxele locale prevazute de Codul fiscal, comisia se completeaza cu 2 reprezentanti ai Ministerului Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice, precum si cu cate un reprezentant al fiecarei structuri asociative a autoritatilor administratiei publice locale.
(7) Deciziile Comisiei fiscale centrale se aproba prin ordin al ministrului finantelor publice si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Art. 6: Exercitarea dreptului de apreciere
(1) Organul fiscal este indreptatit sa aprecieze, in limitele atributiilor si competentelor ce ii revin, relevanta starilor de fapt fiscale prin utilizarea mijloacelor de proba prevazute de lege si sa adopte solutia intemeiata pe prevederile legale, precum si pe constatari complete asupra tuturor imprejurarilor edificatoare in cauza raportat la momentul luarii unei decizii. In exercitarea dreptului sau de apreciere, organul fiscal trebuie sa ia in considerare opinia emisa in scris de organul fiscal competent respectivului contribuabil/platitor in cadrul activitatii de asistenta si indrumare a contribuabililor/platitorilor, precum si solutia adoptata de organul fiscal in cadrul unui act administrativ fiscal sau de instanta judecatoreasca, printr-o hotarare definitiva, emisa anterior, pentru situatii de fapt similare la acelasi contribuabil/platitor. In situatia in care organul fiscal constata ca exista diferente intre starea de fapt fiscala a contribuabilului/platitorului si informatiile avute in vedere la emiterea unei opinii scrise sau a unui act administrativ fiscal la acelasi contribuabil/platitor, organul fiscal are dreptul sa consemneze constatarile in conformitate cu situatia fiscala reala si cu legislatia fiscala si are obligatia sa mentioneze in scris motivele pentru care nu ia in considerare opinia prealabila.
(2) Organul fiscal isi exercita dreptul de apreciere in limitele rezonabilitatii si echitatii, asigurand o proportie justa intre scopul urmarit si mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia.
(3) Ori de cate ori organul fiscal trebuie sa stabileasca un termen pentru exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligatii de catre contribuabil/platitor, acesta trebuie sa fie rezonabil, pentru a da posibilitatea contribuabilului/platitorului sa isi exercite dreptul sau sa isi indeplineasca obligatia. Termenul poate fi prelungit, pentru motive justificate, cu acordul conducatorului organului fiscal.
Art. 7: Rolul activ si alte reguli de conduita pentru organul fiscal
(1) In desfasurarea unei proceduri de administrare a creantelor fiscale, organul fiscal instiinteaza contribuabilul/platitorul asupra drepturilor si obligatiilor prevazute de lege ce ii revin acestuia in desfasurarea procedurii.
(2) Organul fiscal are obligatia sa examineze starea de fapt in mod obiectiv si in limitele stabilite de lege, precum si sa indrume contribuabilul/platitorul in aplicarea prevederilor legislatiei fiscale, in indeplinirea obligatiilor si exercitarea drepturilor sale, ca urmare a solicitarii contribuabilului/platitorului sau din initiativa organului fiscal, dupa caz.
(3) Organul fiscal este indreptatit sa examineze, din oficiu, starea de fapt, sa obtina si sa utilizeze toate informatiile si documentele necesare pentru determinarea corecta a situatiei fiscale a contribuabilului/platitorului. In analiza efectuata, organul fiscal este obligat sa identifice si sa ia in considerare toate circumstantele edificatoare fiecarui caz in parte.
(4) Organul fiscal decide asupra felului si volumului examinarilor, in functie de circumstantele fiecarui caz in parte si de limitele prevazute de lege.
(41) Organul fiscal are obligatia ca, la cererea scrisa a contribuabilului/platitorului supus unei actiuni de control fiscal, sa puna la dispozitia acestuia dosarul administrativ al actiunii de control fiscal. Acolo unde este cazul, documentele/informatiile sunt anonimizate pentru a se asigura confidentialitatea datelor cu caracter personal si secretul fiscal.
(5) In cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central, procedurile de administrare se realizeaza in functie de clasa/subclasa de risc fiscal in care sunt incadrati contribuabilii ca urmare a analizei de risc efectuate de organul fiscal,
(6) Contribuabilii se incadreaza in 3 clase principale de risc, dupa cum urmeaza:
a) contribuabili cu risc fiscal mic;
b) contribuabili cu risc fiscal mediu;
c) contribuabili cu risc fiscal ridicat.
(7) Criteriile generale in functie de care se stabileste clasa/subclasa de risc fiscal sunt urmatoarele:
a) criterii cu privire la inregistrarea fiscala;
b) criterii cu privire la depunerea declaratiilor fiscale;
c) criterii cu privire la nivelul de declarare;
d) criterii cu privire la realizarea obligatiilor de plata catre bugetul general consolidat si catre alti creditori.
(71) In cadrul criteriilor generale prevazute la alin. (7) se vor avea in vedere inclusiv criteriile de natura economica.
(8) Dezvoltarea claselor principale de risc in subclase de risc si dezvoltarea criteriilor generale in subcriterii, precum si procedurile de stabilire a subclaselor si subcriteriilor se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(9) Procedura de solutionare a contestatiilor nu se realizeaza in functie de clasa/subclasa de risc.
(10) Analiza de risc se efectueaza periodic, caz in care organul fiscal stabileste si clasa/subclasa de risc fiscal a contribuabilului.
(11) Contribuabilul nu poate face obiectii cu privire la modul de stabilire a riscului si a clasei/subclasei de risc fiscal in care a fost incadrat.
(12) Procedurile de administrare corespunzatoare fiecarei clase/subclase de risc fiscal se stabilesc prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(13) Ordinele prevazute la alin. (8) si (12) se elaboreaza in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Art. 8: Limba oficiala in administratia fiscala
(1) Limba oficiala in administratia fiscala este limba romana.
(2) Daca la organul fiscal se depun petitii, documente justificative, certificate sau alte inscrisuri intr-o limba straina, organul fiscal solicita ca acestea sa fie insotite de traduceri in limba romana certificate de traducatori autorizati de Ministerul Justitiei, in conditiile legii.
(3) Daca la organul fiscal se depun petitii, documente justificative, certificate sau alte inscrisuri intr-o limba straina, pentru care nu exista traducatori autorizati potrivit alin. (2) , organul fiscal solicita ca acestea sa fie insotite de traduceri in limba romana efectuate sau certificate de o ambasada/oficiu consular al statului in a carui limba oficiala a fost emis documentul respectiv.
(4) Petitiile, documentele justificative, certificatele sau inscrisurile redactate intr-o limba straina depuse fara respectarea alin. (2) sau (3) , dupa caz, nu se iau in considerare de organul fiscal daca acesta a solicitat traducerea in limba romana potrivit alin. (2) sau (3) , dupa caz, iar contribuabilul/platitorul nu s-a conformat solicitarii.
(41) Daca traducerea in limba romana se efectueaza dintr-o scriere care nu are caractere latine, la documentul tradus se va atasa si copia legalizata de pe inscrisul original.
(5) Dispozitiile art. 19 din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt aplicabile in mod corespunzator.
Art. 9: Dreptul de a fi ascultat
(1) Inaintea luarii deciziei, organul fiscal este obligat sa asigure contribuabilului/platitorului posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere cu privire la faptele si imprejurarile relevante in luarea deciziei.
(2) Organul fiscal nu este obligat sa aplice prevederile alin. (1) cand:
a) intarzierea in luarea deciziei determina un pericol pentru constatarea situatiei fiscale reale privind executarea obligatiilor contribuabilului/platitorului sau pentru luarea altor masuri prevazute de lege;
b) cuantumul creantelor fiscale urmeaza sa se modifice cu mai putin de 10% din valoarea creantei fiscale stabilita anterior;
c) se accepta informatiile prezentate de contribuabil/platitor, pe care acesta le-a dat intr-o declaratie sau intr-o cerere;
d) urmeaza sa se ia masuri de executare silita;
e) urmeaza sa se emita deciziile referitoare la obligatiile fiscale accesorii.
(3) Audierea se considera indeplinita in urmatoarele situatii:
a) contribuabilul/platitorul refuza explicit sa se prezinte la termenul stabilit de organul fiscal in vederea audierii;
b) contribuabilul/platitorul nu se prezinta, din orice motiv, la doua termene consecutive stabilite de organul fiscal in vederea audierii.
(4) Exceptia lipsei audierii poate fi invocata de contribuabil/platitor odata cu formularea contestatiei depuse potrivit prezentului cod.
(5) La stabilirea termenelor prevazute la alin. (3) devin aplicabile prevederile art. 6 alin. (3) .
Art. 10: Obligatia de cooperare
(1) Contribuabilul/Platitorul este obligat sa coopereze cu organul fiscal in vederea determinarii starii de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de catre acesta, in intregime, conform realitatii, si prin indicarea mijloacelor doveditoare care ii sunt cunoscute, cu respectarea prevederilor in materie penala si procesual penala.
(2) Contribuabilul/Platitorul este obligat sa intreprinda masurile in vederea procurarii mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilitatilor ce ii stau la dispozitie.
Art. 11: Secretul fiscal
(1) Personalul din cadrul organului fiscal este obligat sa pastreze secretul asupra informatiilor de care a luat cunostinta ca urmare a exercitarii atributiilor de serviciu.
(2) In categoria informatiilor de natura celor considerate a fi secret fiscal intra datele referitoare la contribuabil/platitor, cum ar fi: datele de identificare, natura si cuantumul obligatiilor fiscale, natura, sursa si cuantumul veniturilor, natura, sursa si valoarea bunurilor, plati, conturi, rulaje, transferuri de numerar, solduri, incasari, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel de informatii obtinute din declaratii ori documente prezentate de catre contribuabil/platitor sau terti.
(3) Organul fiscal poate transmite informatiile pe care le detine:
a) autoritatilor si institutiilor publice in scopul indeplinirii obligatiilor prevazute de lege;
a1) institutiilor de interes public definite potrivit actelor normative de organizare si functionare, care sunt investite sa indeplineasca un serviciu de interes public, in scopul indeplinirii obligatiilor prevazute de lege;
b) autoritatilor fiscale ale altor tari, in conditii de reciprocitate, in baza unor instrumente juridice internationale semnate de Romania si care cuprind prevederi privind cooperarea administrativa in domeniul fiscal si/sau recuperarea creantelor fiscale;
c) autoritatilor judiciare competente, potrivit legii;
d) oricarui solicitant, cu consimtamantul expres si neechivoc al contribuabilului/platitorului despre care au fost solicitate informatii. Responsabilitatea privind modalitatea de utilizare a informatiilor astfel obtinute revine solicitantului;
e) in alte cazuri prevazute expres de lege.
(4) Autoritatea care primeste informatii fiscale este obligata sa pastreze secretul asupra informatiilor primite.
(5) Este permisa transmiterea informatiilor de natura celor prevazute la alin. (1) , inclusiv pentru perioada in care a avut calitatea de contribuabil/platitor:
a) contribuabilului/platitorului insusi;
b) succesorilor acestuia, precum si persoanelor cu vocatie succesorala, calitate dovedita potrivit legii.
(6) In scopul aplicarii prevederilor alin. (3) lit. a) , a1) si c) , autoritatile publice, institutiile publice, institutiile de interes public si autoritatile judiciare pot incheia protocol privind schimbul de informatii cu organul fiscal detinator al informatiei, ce se transmite prin sistemul informatic propriu al Ministerului Finantelor/A. N. A. F. , denumit PatrimVen.
(61) In scopul aplicarii prevederilor alin. (3) lit. d) , solicitantul care prin natura activitatii solicita frecvent informatii de natura secretului fiscal despre clientii/partenerii sai poate incheia un protocol privind schimbul de informatii cu organul fiscal detinator al informatiei ce se transmite, utilizand sistemul informatic in conformitate cu art. 701.
(7) Este permisa transmiterea de informatii cu caracter fiscal in alte situatii decat cele prevazute la alin. (3) , in conditiile in care se asigura ca din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice, juridice ori unei entitati fara personalitate juridica.
(8) Organul fiscal poate aduce la cunostinta publica informatiile pe care le detine:
a) ori de cate ori informatiile sunt calificate de lege ca fiind publice;
b) ori de cate ori, prin acte administrative sau prin hotarari judecatoresti, definitive, se constata incalcari ale obligatiilor prevazute de legislatia fiscala.
(9) Procedura de aducere la cunostinta publica a informatiilor detinute de organul fiscal central se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F. , iar procedura de aducere la cunostinta publica a informatiilor detinute de organul fiscal local se aproba prin ordin al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice, cu avizul Ministerului Finantelor Publice.
(10) Prelucrarea datelor cu caracter personal de catre organele fiscale centrale si locale se realizeaza cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European si al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protectia datelor) , cu modificarile ulterioare, in scopul exercitarii atributiilor de administrare a creantelor fiscale.
Art. 12: Buna-credinta
(1) Relatiile dintre contribuabil/platitor si organul fiscal trebuie sa fie fundamentate pe buna-credinta.
(2) Contribuabilul/Platitorul trebuie sa isi indeplineasca obligatiile si sa isi exercite drepturile potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege si sa declare corect datele si informatiile privitoare la obligatiile fiscale datorate.
(3) Organul fiscal trebuie sa respecte drepturile contribuabilului/platitorului in fiecare procedura de administrare a creantelor fiscale aflata in derulare.
(4) Buna-credinta a contribuabililor se prezuma pana cand organul fiscal dovedeste contrariul.
CAPITOLUL III: Aplicarea prevederilor legislatiei fiscale
Art. 13: Interpretarea legii
(1) Interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte vointa legiuitorului asa cum este exprimata in lege.
(2) In cazul in care vointa legiuitorului nu reiese clar din textul legii, la stabilirea vointei legiuitorului se tine seama de scopul emiterii actului normativ astfel cum acesta reiese din documentele publice ce insotesc actul normativ in procesul de elaborare, dezbatere si aprobare.
(3) Prevederile legislatiei fiscale se interpreteaza unele prin altele, dand fiecareia intelesul ce rezulta din ansamblul legii.
(4) Prevederile legislatiei fiscale susceptibile de mai multe intelesuri se interpreteaza in sensul in care corespund cel mai bine obiectului si scopului legii.
(5) Prevederile legislatiei fiscale se interpreteaza in sensul in care pot produce efecte, iar nu in acela in care nu ar putea produce niciunul.
(6) Daca dupa aplicarea regulilor de interpretare prevazute la alin. (1) -(5) , prevederile legislatiei fiscale raman neclare, acestea se interpreteaza in favoarea contribuabilului/platitorului.
Art. 14: Prevalenta continutului economic al situatiilor relevante din punct de vedere fiscal
(1) Veniturile, alte beneficii si elemente patrimoniale sunt supuse legislatiei fiscale indiferent daca sunt obtinute din acte sau fapte ce indeplinesc sau nu cerintele altor dispozitii legale.
(2) Situatiile de fapt relevante din punct de vedere fiscal se apreciaza de organul fiscal in concordanta cu realitatea lor economica, determinata in baza probelor administrate in conditiile prezentului cod. Atunci cand exista diferente intre fondul sau natura economica a unei operatiuni sau tranzactii si forma sa juridica, organul fiscal apreciaza aceste operatiuni sau tranzactii, cu respectarea fondului economic al acestora.
(3) Organul fiscal stabileste tratamentul fiscal al unei operatiuni avand in vedere doar prevederile legislatiei fiscale, tratamentul fiscal nefiind influentat de faptul ca operatiunea respectiva indeplineste sau nu cerintele altor prevederi legale.
Art. 15: Eludarea legislatiei fiscale
(1) In cazul in care, eludandu-se scopul legislatiei fiscale, obligatia fiscala nu a fost stabilita ori nu a fost raportata la baza de impozitare reala, obligatia datorata si, respectiv, creanta fiscala corelativa sunt cele legal determinate.
(2) Pentru situatiile prevazute la alin. (1) sunt aplicabile prevederile art. 21.
TITLUL II: Raportul juridic fiscal
CAPITOLUL I: Dispozitii privind raportul juridic fiscal
Art. 16: Continutul raportului juridic fiscal
(1) Raportul juridic fiscal cuprinde raportul de drept material fiscal si raportul de drept procedural fiscal.
(2) Raportul de drept material fiscal cuprinde totalitatea drepturilor si obligatiilor care apar in legatura cu creantele fiscale.
(3) Raportul de drept procedural fiscal cuprinde totalitatea drepturilor si obligatiilor care apar in legatura cu administrarea creantelor fiscale.
Art. 17: Subiectele raportului juridic fiscal
(1) Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitatile administrativ-teritoriale sau, dupa caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, contribuabilul/platitorul, precum si alte persoane care dobandesc drepturi si obligatii in cadrul acestui raport.
(2) Statul este reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, prin A. N. A. F. si unitatile subordonate acesteia, cu exceptia cazului cand legea stabileste o alta autoritate in acest sens.
(3) Unitatile administrativ-teritoriale sau, dupa caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, sunt reprezentate de autoritatile administratiei publice locale, precum si de compartimentele de specialitate ale acestora, in limita atributiilor delegate de catre autoritatile respective.
Art. 18: Imputernicitii
(1) In relatiile cu organul fiscal contribuabilul/platitorul poate fi reprezentat printr-un imputernicit. Continutul si limitele reprezentarii sunt cele cuprinse in imputernicire sau stabilite de lege, dupa caz. Desemnarea unui imputernicit nu il impiedica pe contribuabil/platitor sa isi indeplineasca personal obligatiile prevazute de legislatia fiscala, chiar daca nu a procedat la revocarea imputernicirii potrivit alin. (2) .
(2) Imputernicitul este obligat sa depuna la organul fiscal actul de imputernicire, in original sau in copie legalizata. Revocarea imputernicirii opereaza fata de organul fiscal de la data depunerii actului de revocare, in original sau in copie legalizata.
(3) In cazul reprezentarii contribuabilului/platitorul in relatia cu organul fiscal prin avocat, consultant fiscal sau expert contabil, forma si continutul imputernicirii sunt cele prevazute de dispozitiile legale privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat, consultant fiscal sau expert contabil, dupa caz.
(4) Contribuabilul/Platitorul fara domiciliu fiscal in Romania, care are obligatia de a depune declaratii la organul fiscal, trebuie sa desemneze un imputernicit, cu domiciliul fiscal in Romania, care sa indeplineasca, in numele si din patrimoniul contribuabilului/platitorului, obligatiile acestuia din urma fata de organul fiscal.
(5) Dispozitiile alin. (4) nu se aplica:
a) contribuabilului/platitorului care are rezidenta intr-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv al Spatiului Economic European;
b) contribuabilului/platitorului care are rezidenta intr-un stat care este parte a unui instrument juridic international semnat de Romania si care cuprinde prevederi privind cooperarea administrativa in domeniul fiscal si recuperarea creantelor fiscale.
c) contribuabilului/platitorului care comunica cu organele fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanta potrivit art. 79.
(6) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile si reprezentantilor fiscali desemnati potrivit Codului fiscal, daca legea nu prevede altfel.
Art. 19: Numirea curatorului fiscal
(1) Daca nu exista un imputernicit potrivit art. 18 alin. (1) -(4) organul fiscal, in conditiile legii, solicita instantei judecatoresti competente numirea unui curator fiscal pentru:
a) contribuabilul/platitorul fara domiciliu fiscal in Romania, care nu si-a indeplinit obligatia de desemnare a unui imputernicit potrivit art. 18 alin. (4) ;
b) contribuabilul/platitorul absent, al carui domiciliu fiscal este necunoscut ori care, din cauza bolii, unei infirmitati, batranetii sau unui handicap de orice fel, si din cauza arestului preventiv sau a incarcerarii in penitenciar, nu poate sa isi exercite si sa isi indeplineasca personal drepturile si obligatiile ce ii revin potrivit legii.
(2) Pentru activitatea sa, curatorul fiscal este remunerat potrivit hotararii judecatoresti, toate cheltuielile legate de aceasta reprezentare fiind suportate de cel reprezentat.
Art. 20: Obligatiile reprezentantilor legali
(1) Reprezentantii legali ai persoanelor fizice si juridice, precum si reprezentantii desemnati ai asocierilor fara personalitate juridica sunt obligati sa indeplineasca obligatiile ce revin potrivit legislatiei fiscale persoanelor sau entitatilor reprezentate. Acesti reprezentanti indeplinesc obligatiile fiscale de plata ale persoanelor sau entitatilor reprezentate din acele mijloace pe care le administreaza.
(2) In cazul in care, din orice motiv, obligatiile fiscale ale asocierilor fara personalitate juridica nu sunt achitate potrivit alin. (1) , asociatii raspund solidar pentru indeplinirea acestora.
CAPITOLUL II: Dispozitii generale privind raportul sarcinii fiscale
Art. 21: Nasterea creantelor si obligatiilor fiscale
(1) Daca legea nu prevede altfel, dreptul de creanta fiscala si obligatia fiscala corelativa se nasc in momentul in care, potrivit legii, se constituie baza de impozitare care le genereaza sau in momentul la care contribuabilul/platitorul este indreptatit, potrivit legii, sa ceara restituirea.
(2) Potrivit alin. (1) , se naste dreptul organului fiscal de a stabili si a determina obligatia fiscala datorata sau dreptul contribuabilului/platitorului de a solicita restituirea.
Art. 22: Stingerea creantelor fiscale
Creantele fiscale se sting prin plata, compensare, executare silita, scutire, anulare, prescriptie, dare in plata si prin alte modalitati prevazute expres de lege.
Art. 23: Preluarea obligatiei fiscale
(1) In cazul in care obligatia fiscala nu a fost indeplinita de debitor, debitori devin, in conditiile legii, urmatoarele persoane:
a) mostenitorul care a acceptat succesiunea debitorului, in conditiile dreptului comun;
b) cel care preia, in tot sau in parte, drepturile si obligatiile debitorului supus divizarii, fuziunii ori transformarii, dupa caz;
c) alte persoane, in conditiile legii.
(2) Debitorii care preiau obligatia fiscala potrivit alin. (1) lit. a) si b) se substituie vechiului debitor, in conditiile legilor care reglementeaza incetarea existentei persoanelor in cauza.
(3) Persoana fizica care desfasoara o profesie liberala sau exercita o activitate economica in mod independent intr-una din formele prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 182/2016, cu modificarile si completarile ulterioare, raspunde pentru obligatiile fiscale datorate ca urmare a exercitarii profesiei sau activitatii cu bunurile din patrimoniul de afectatiune. Daca acestea nu sunt suficiente pentru recuperarea creantelor fiscale, pot fi urmarite si celelalte bunuri ale debitorului. Dispozitiile art. 31, 32 si ale art. 2. 324 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 - Codul civil, republicata, cu modificarile ulterioare, sunt aplicabile.
(4) Preluarea obligatiei fiscale potrivit prezentului articol se realizeaza prin comunicarea unei decizii catre persoanele care devin debitori.
Art. 24: Garantarea obligatiei fiscale
(1) Pentru obligatiile fiscale ale debitorului raspunde ca debitor garant, cu renuntarea la beneficiul discutiunii si diviziunii:
a) persoana care isi asuma obligatia de plata printr-un angajament de plata sau printr-un alt act incheiat in forma autentica, cu asigurarea unei garantii reale la nivelul obligatiei de plata, in limita sumei garantate si a sumei realizate din valorificarea garantiei;
b) persoana juridica pentru obligatiile fiscale datorate, potrivit legii, de sediile secundare ale acesteia.
(2) Organul fiscal este indreptatit sa solicite stingerea obligatiei fiscale de catre debitorul garant.
(3) Procedura de aplicare a prezentului articol se aproba astfel:
a) prin ordin al presedintelui A. N. A. F. , in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central;
b) prin ordin al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice, cu avizul Ministerului Finantelor Publice, in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal local.
Art. 25: Raspunderea solidara
(1) Raspund solidar cu debitorul urmatoarele persoane:
a) asociatii din asocierile fara personalitate juridica, inclusiv membrii intreprinderilor familiale, pentru obligatiile fiscale datorate de acestea, in conditiile prevazute la art. 20, alaturi de reprezentantii legali care, cu rea-credinta, au determinat nedeclararea si/sau neachitarea obligatiilor fiscale la scadenta;
b) tertii popriti, in situatiile prevazute la art. 236 alin. (9) , (11) , (13) , (14) , (18) , (20) si (21) , in limita sumelor sustrase indisponibilizarii;
c) reprezentantul legal al contribuabilului care, cu rea-credinta, declara bancii, potrivit art. 236 alin. (14) lit. a) , ca nu detine alte disponibilitati banesti.
d) emitentul scrisorii de garantie/politei de asigurare de garantie ori institutia care a confirmat scrisoarea de garantie/polita de asigurare de garantie potrivit art. 211 lit. b) , in cazul in care nu a virat, potrivit legii, sumele de bani in conturile de venituri bugetare la solicitarea organului fiscal. Dispozitiile art. 2. 321 alin. (3) din Codul civil raman aplicabile.
(2) Pentru obligatiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil in conditiile prezentului cod, raspund solidar cu acesta urmatoarele persoane:
a) persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declararii insolvabilitatii, cu rea-credinta, au dobandit in orice mod active de la debitorii care si-au provocat astfel insolvabilitatea;
b) administratorii, asociatii, actionarii si orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin instrainarea sau ascunderea, cu rea-credinta, sub orice forma, a activelor debitorului;
c) administratorii care, in perioada exercitarii mandatului, cu rea-credinta, nu si-au indeplinit obligatia legala de a cere instantei competente deschiderea procedurii insolventei, pentru obligatiile fiscale aferente perioadei respective si ramase neachitate la data declararii starii de insolvabilitate;
d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinta, au determinat nedeclararea si/sau neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale;
e) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinta, au determinat restituirea sau rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fara ca acestea sa fie cuvenite debitorului.
(21) Pentru obligatiile fiscale restante ale debitorului pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolventei raspund solidar cu acesta persoanele care au determinat cu rea-credinta acumularea si sustragerea de la plata acestor obligatii.
(3) Persoana juridica raspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil in conditiile prezentului cod sau declarat insolvent daca, direct ori indirect, controleaza, este controlata sau se afla sub control comun cu debitorul si daca este indeplinita cel putin una dintre urmatoarele conditii:
a) dobandeste, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active de la debitor, iar valoarea contabila a acestor active reprezinta cel putin jumatate din valoarea contabila a tuturor activelor dobanditorului;
b) are sau a avut raporturi contractuale cu clientii si/sau cu furnizorii, altii decat cei de utilitati, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul in proportie de cel putin jumatate din totalul valoric al tranzactiilor;
c) are sau a avut raporturi de munca sau civile de prestari de servicii cu cel putin jumatate dintre angajatii sau prestatorii de servicii ai debitorului.
(4) In intelesul alin. (3) , termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
a) control - majoritatea drepturilor de vot, fie in adunarea generala a asociatilor unei societati ori a unei asociatii sau fundatii, fie in consiliul de administratie al unei societati ori consiliul director al unei asociatii sau fundatii;
b) control indirect - activitatea prin care o persoana exercita controlul prin una sau mai multe persoane.
(5) Raspunderea persoanelor prevazute de prezentul articol priveste obligatiile fiscale principale si accesorii ale perioadei pentru care au avut calitatea ce a stat la baza atragerii raspunderii solidare.
Art. 26: Dispozitii speciale privind stabilirea raspunderii
(1) Raspunderea persoanelor prevazute la art. 25 se stabileste prin decizie emisa de organul fiscal competent pentru fiecare persoana fizica sau juridica in parte. Decizia este act administrativ fiscal potrivit prezentului cod.
(2) Inaintea emiterii deciziei prevazute la alin. (1) , organul fiscal efectueaza audierea persoanei potrivit art. 9. Persoana are dreptul sa isi prezinte in scris punctul de vedere, in termen de 5 zile lucratoare de la data audierii.
(3) Prin exceptie de la prevederile art. 9 alin. (4) este nula decizia de atragere a raspunderii solidare emisa fara audierea persoanei careia i s-a atras raspunderea. Dispozitiile art. 9 alin. (3) raman aplicabile.
(4) Decizia prevazuta la alin. (1) cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 46, si urmatoarele:
a) datele de identificare a persoanei raspunzatoare;
b) datele de identificare a debitorului principal;
c) cuantumul si natura sumelor datorate;
d) termenul in care persoana raspunzatoare trebuie sa plateasca obligatia debitorului principal;
e) temeiul legal si motivele in fapt ale angajarii raspunderii, inclusiv opinia organului fiscal motivata in drept si in fapt cu privire la punctul de vedere al persoanei.
(5) Raspunderea se stabileste atat pentru obligatia fiscala principala, cat si pentru accesoriile acesteia.
(6) In scopul aplicarii masurilor de executare silita decizia prevazuta la alin. (1) devine titlu executoriu la data implinirii termenului de plata prevazut la art. 156 alin. (1) .
(7) Stingerea creantelor fiscale prin oricare modalitate prevazuta de prezentul cod libereaza fata de creditor pe debitor sau, dupa caz, pe celelalte persoane raspunzatoare solidar.
(8) Ori de cate ori Codul fiscal sau alte acte normative care reglementeaza creante fiscale prevad raspunderea solidara a doua sau mai multor persoane pentru aceeasi creanta fiscala, titlul de creanta fiscala se emite pe numele fiecarei persoane cu mentionarea si a celorlalte persoane care raspund solidar pentru creanta respectiva.
(9) Procedura de atragere a raspunderii solidare se aproba astfel:
b) prin ordin al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice, cu avizul Ministerului Finantelor Publice, in cazul creantelor fiscale administrate de organele fiscale locale.
Art. 27: Drepturile si obligatiile succesorilor
(1) Drepturile si obligatiile din raportul juridic fiscal trec asupra succesorilor debitorului in conditiile dreptului comun, dispozitiile art. 23 ramanand aplicabile.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu sunt aplicabile in cazul obligatiei de plata a sumelor ce reprezinta amenzi aplicate, potrivit legii, debitorului persoana fizica.
Art. 28: Dispozitii privind cesiunea creantelor fiscale ale contribuabilului/platitorului
(1) Creantele fiscale privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabilului/platitorului pot fi cesionate numai dupa stabilirea lor prin decizie de restituire.
(2) Cesiunea produce efecte fata de organul fiscal competent numai de la data la care aceasta i-a fost notificata.
(3) Desfiintarea cesiunii sau constatarea nulitatii acesteia ulterior stingerii obligatiei fiscale nu este opozabila organului fiscal.
TITLUL III: Dispozitii procedurale generale
CAPITOLUL I: Competenta organului fiscal central
Art. 29: Competenta generala a organului fiscal central
(1) Administrarea creantelor fiscale datorate bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetului Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate si bugetului asigurarilor pentru somaj se realizeaza prin organul fiscal central, cu exceptia cazului cand prin lege se prevede altfel.
(2) Organul fiscal central realizeaza activitati de administrare si pentru alte creante datorate bugetului general consolidat decat cele prevazute la alin. (1) , potrivit competentelor stabilite prin lege.
(3) In cazul impozitului pe venit si al contributiilor sociale, prin hotarare a Guvernului se poate atribui alta competenta speciala de administrare.
(4) Organul fiscal central realizeaza activitatile de asistenta si indrumare a contribuabilului/platitorului pe baza coordonarii metodologice a Ministerului Finantelor Publice. Procedura de coordonare metodologica se stabileste prin ordin al ministrului finantelor publice.
(5) Organul fiscal central, prin A. N. A. F. , este competent si pentru colectarea creantelor bugetare stabilite in titluri executorii, cuvenite bugetului de stat, indiferent de natura acestora, care au fost transmise acestuia in vederea recuperarii, potrivit legii.
Art. 30: Competenta materiala si teritoriala a organului fiscal central
(1) Pentru administrarea creantelor fiscale si a altor creante datorate bugetelor prevazute la art. 29 alin. (1) si (2) , competenta revine acelui organ fiscal teritorial din cadrul A. N. A. F. , stabilit prin ordin al presedintelui A. N. A. F. , in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al contribuabilului/platitorului.
(2) In cazul contribuabilului/platitorului nerezident care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei prin unul sau mai multe sedii permanente, competenta revine organului fiscal central pe a carui raza teritoriala se afla situat sediul permanent desemnat potrivit Codului fiscal.
(3) In scopul administrarii de catre organul fiscal central a obligatiilor fiscale datorate de contribuabilii mari si mijlocii, inclusiv de sediile secundare ale acestora, prin ordin al presedintelui A. N. A. F. se poate stabili competenta de administrare in sarcina altor organe fiscale decat cele prevazute la alin. (1) , precum si criteriile de selectie si listele contribuabililor care dobandesc calitatea de contribuabil mare sau, dupa caz, contribuabil mijlociu.
(31) Administrarea obligatiilor fiscale datorate de contribuabilii mijlocii, inclusiv de sediile secundare ale acestora, se realizeaza de organul fiscal de la nivel judetean sau al municipiului Bucuresti, dupa caz.
(4) Organul fiscal central competent notifica contribuabilul ori de cate ori intervin modificari cu privire la calitatea de contribuabil mare sau, dupa caz, contribuabil mijlociu.
(5) In scopul administrarii de catre organul fiscal central a obligatiilor fiscale datorate de un grup fiscal constituit potrivit prevederilor Codului fiscal, prin ordin al presedintelui A. N. A. F. se poate stabili competenta de administrare in sarcina altor organe fiscale decat cele prevazute la alin. (1) . Organul fiscal central desemnat este competent sa administreze obligatiile fiscale datorate de toti membrii grupului.
Art. 31: Domiciliul fiscal in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central
(1) In cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central, prin domiciliu fiscal se intelege:
a) pentru persoanele fizice, adresa unde isi au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, in cazul in care aceasta este diferita de domiciliu;
b) pentru persoanele fizice care desfasoara activitati economice in mod independent sau exercita profesii libere, sediul activitatii sau locul unde se desfasoara efectiv activitatea principala;
c) pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercita gestiunea administrativa si conducerea efectiva a afacerilor, in cazul in care acestea nu se realizeaza la sediul social declarat;
d) pentru asocierile si alte entitati fara personalitate juridica, sediul acestora sau locul unde se desfasoara efectiv activitatea principala.
(2) Prin adresa unde locuiesc efectiv, in sensul alin. (1) lit. a) , se intelege adresa locuintei pe care o persoana o foloseste in mod continuu peste 183 de zile intr-un an calendaristic, intreruperile de pana la 30 de zile nefiind luate in considerare. Daca sederea are un scop exclusiv de vizita, concediu, tratament sau alte scopuri particulare asemanatoare si nu depaseste perioada unui an, nu se considera adresa unde locuiesc efectiv.
(3) In situatia in care domiciliul fiscal nu se poate stabili potrivit alin. (1) lit. c) si d) , domiciliul fiscal este locul in care se afla majoritatea activelor.
Art. 32: Inregistrarea/modificarea domiciliului fiscal
(1) Domiciliul fiscal definit potrivit art. 31 se inregistreaza/modifica la/de organul fiscal central in toate cazurile in care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social prin depunerea de catre contribuabil/platitor a unei cereri de inregistrare/modificare a domiciliului fiscal, insotita de acte doveditoare ale informatiilor cuprinse in aceasta.
(2) Cererea se depune la organul fiscal central in a carui raza teritoriala urmeaza a se stabili domiciliul fiscal. Cererea se solutioneaza in termen de 15 zile lucratoare de la data depunerii acesteia, prin emiterea deciziei de inregistrare/modificare a domiciliului fiscal care se comunica contribuabilului/platitorului.
(3) Organul fiscal prevazut la alin. (2) emite din oficiu decizia de inregistrare/modificare a domiciliului fiscal ori de cate ori constata ca domiciliul fiscal este diferit de domiciliul sau sediul social, iar contribuabilul/platitorul nu a depus cerere de modificare a domiciliului fiscal.
(4) Data inregistrarii/modificarii domiciliului fiscal este data comunicarii deciziei de inregistrare/modificare a domiciliului fiscal.
(5) Modificarea domiciliului sau sediului social care reprezinta si domiciliu fiscal are ca efect si modificarea de drept a domiciliului fiscal, iar contribuabilul/platitorul nu are obligatia depunerii cererii de modificare a domiciliului fiscal. In acest caz, transferul dosarului fiscal al contribuabilului/platitorului de catre vechiul organ fiscal central catre noul organ fiscal central se face in termen de 15 zile lucratoare de la data inscrierii in registrele in care, potrivit legii, se inregistreaza modificarile privind sediul social/domiciliul.
Art. 33: Competenta in cazul sediilor secundare
(1) In cazul sediilor secundare inregistrate fiscal, potrivit legii, competenta pentru administrarea impozitului pe venitul din salarii datorat de acestea revine organului fiscal competent pentru administrarea obligatiilor datorate de contribuabilul/platitorul care le-a infiintat.
(2) Competenta pentru inregistrarea fiscala a sediilor secundare ca platitoare de salarii si venituri asimilate salariilor, potrivit legii, revine organului fiscal central in a carui raza teritoriala se afla situate acestea.
Art. 331: Competenta in cazul persoanelor fizice care desfasoara activitati economice in mod independent sau exercita profesii libere
In cazul persoanelor fizice care desfasoara activitati economice in mod independent sau exercita profesii libere, potrivit legii, competenta pentru administrarea obligatiilor fiscale datorate de acestea ca urmare a exercitarii profesiei sau desfasurarii activitatii revine organului fiscal teritorial din cadrul A. N. A. F. , stabilit prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
Art. 34: Competenta privind impozitul si contributiile aferente veniturilor din activitati agricole
(1) Prin exceptie de la prevederile art. 30 si 38, impozitul si contributiile sociale aferente veniturilor din activitati agricole, datorate de persoanele fizice, potrivit legii, se pot achita in numerar si la organul fiscal local din localitatea in care isi are domiciliul fiscal contribuabilul unde nu exista o unitate teritoriala a A. N. A. F. , daca intre autoritatea administratiei publice locale si A. N. A. F. s-a incheiat un protocol in acest scop. Data platii este data prevazuta la art. 163 alin. (11) lit. a) , inclusiv pentru sumele achitate eronat de catre contribuabil pe alte tipuri de obligatii sau stinse eronat de catre organul fiscal in realizarea procedurii prevazute la alin. (4) .
(2) Sumele incasate potrivit alin. (1) se depun de catre organul fiscal local in cont distinct de disponibil, in termen de cel mult 5 zile lucratoare de la incasare, impreuna cu situatia privind sumele incasate, care va cuprinde cel putin urmatoarele informatii: numarul si data documentului prin care s-a efectuat incasarea in numerar, CUI/CNP contribuabil, denumirea contribuabilului, tipul obligatiei achitate, suma achitata.
(3) Sumele depuse in contul prevazut la alin. (2) se vireaza de unitatile Trezoreriei Statului in conturile corespunzatoare de venituri ale bugetului de stat si ale bugetului Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, in termen de doua zile lucratoare de la depunere, potrivit procedurii prevazute la alin. (4) .
(4) Procedura de incasare si de virare la bugetul de stat si la bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate a sumelor incasate potrivit alin. (1) , precum si modul de colaborare si de realizare a schimbului de informatii dintre organele fiscale centrale si organele fiscale locale se aproba prin ordin comun al ministrului finantelor publice si al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice.
Art. 35: Competenta in cazul contribuabilului nerezident
In cazul contribuabilului nerezident care nu are pe teritoriul Romaniei un sediu permanent, competenta revine organului fiscal central stabilit prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
Art. 36: Schimbarea competentei
(1) In cazul in care se schimba domiciliul fiscal, potrivit legii, competenta teritoriala trece la noul organ fiscal central de la data schimbarii domiciliului fiscal.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si contribuabililor mari si mijlocii, definiti potrivit legii, in cazul in care se modifica aceasta calitate.
(3) In situatia in care se afla in curs de derulare o procedura de administrare, cu exceptia procedurii de executare silita, organul fiscal central care a inceput procedura este competent sa o finalizeze.
(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) , in cazul in care se modifica domiciliul fiscal potrivit art. 32 alin. (5) , competenta teritoriala trece la noul organ fiscal central de la data implinirii termenului prevazut la acest alineat.
CAPITOLUL II: Competenta organului fiscal local
Art. 37: Competenta generala a organului fiscal local
Administrarea creantelor fiscale datorate bugetului local, inclusiv a impozitului pe profit care se face venit la bugetul local, potrivit Codului fiscal, se realizeaza prin organul fiscal local, cu exceptia cazului cand prin lege se prevede altfel.
Art. 38: Competenta teritoriala a organului fiscal local
(1) Administrarea creantelor fiscale datorate bugetului local al unei unitati/subdiviziuni administrativ-teritoriale se realizeaza prin organul fiscal local al respectivei unitati/subdiviziuni administrativ-teritoriale, cu exceptia cazului cand prin lege se prevede altfel.
(2) In scopul administrarii de catre organul fiscal local a obligatiilor fiscale datorate de contribuabilii mari si mijlocii, prin hotarare a autoritatii deliberative se pot stabili criteriile in functie de care se stabilesc contribuabilii mari sau, dupa caz, contribuabilii mijlocii, precum si listele cu respectivii contribuabili.
(3) Organul fiscal local notifica contribuabilul ori de cate ori intervin modificari cu privire la calitatea de contribuabil mare sau, dupa caz, contribuabil mijlociu.
Art. 39: Domiciliul fiscal in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal local
(1) In cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal local, prin domiciliu fiscal se intelege domiciliul reglementat potrivit dreptului comun sau sediul social inregistrat potrivit legii.
(2) In situatia in care contribuabilul/platitorul are inregistrat un domiciliu fiscal potrivit art. 32, in scopul comunicarii actelor administrative fiscale emise de organul fiscal local se utilizeaza acest domiciliu fiscal.
CAPITOLUL III: Alte dispozitii privind competenta
Art. 40: Competenta speciala
(1) In situatia in care contribuabilul/platitorul nu are un domiciliu fiscal cunoscut sau nu are domiciliu fiscal in Romania, competenta teritoriala revine organului fiscal in raza caruia se face constatarea actului sau faptului supus dispozitiilor legale fiscale.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si pentru luarea de urgenta a masurilor legale ce se impun in cazurile de disparitie a elementelor de identificare a bazei de impozitare reale, precum si in caz de executare silita.
(3) In cazul contribuabilului/platitorului cu domiciliul fiscal in Romania care aplica regimul special pentru serviciile electronice, de telecomunicatii, de radiodifuziune sau televiziune reglementat de Codul fiscal, competenta de administrare a taxei pe valoarea adaugata aferenta serviciilor supuse acestui regim revine organului fiscal central stabilit prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
Art. 41: Conflictul de competenta
(1) Exista conflict de competenta cand doua sau mai multe organe fiscale se declara deopotriva competente sau necompetente.
(2) Prin conflict de competenta in sensul prezentului articol se intelege conflictul aparut in legatura cu modul de aplicare a regulilor de competenta privind administrarea creantelor fiscale prevazute de prezentul cod si/sau, dupa caz, de Codul fiscal sau alte legi care reglementeaza creantele fiscale in legatura cu care a aparut conflictul.
(3) In cazul in care apare un conflict de competenta, organul fiscal care s-a investit primul sau care s-a declarat ultimul necompetent continua procedura de administrare in derulare si solicita organului competent sa hotarasca asupra conflictului.
(4) Organul competent sa solutioneze conflictul de competenta hotaraste de indata asupra conflictului, iar solutia adoptata se comunica organelor fiscale aflate in conflict, pentru a fi dusa la indeplinire, cu informarea, dupa caz, a persoanelor interesate.
(5) In situatia in care exista conflict de competenta intre organul fiscal central si o institutie publica ce administreaza creante fiscale, conflictul de competenta se solutioneaza de catre Comisia fiscala centrala.
Art. 42: Conflictul de competenta in cazul organelor fiscale centrale
In cazul in care exista conflict de competenta intre doua sau mai multe organe fiscale centrale, conflictul se solutioneaza de catre organul ierarhic superior comun. In cazul in care in conflictul de competenta este implicata o structura de la nivelul central al A. N. A. F. , conflictul se solutioneaza de presedintele A. N. A. F.
Art. 43: Conflictul de competenta in cazul organelor fiscale locale
(1) In cazul in care exista un conflict de competenta intre organele fiscale locale sau intre organul fiscal central si un organ fiscal local, conflictul de competenta ivit se poate solutiona amiabil, sub coordonarea reprezentantilor desemnati in acest scop de Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice. In cazul in care conflictul de competenta nu se poate solutiona pe cale amiabila, conflictul se solutioneaza de catre Comisia fiscala centrala. In aceasta situatie, Comisia se completeaza cu 2 reprezentanti ai Ministerului Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice, precum si cu cate un reprezentant al fiecarei structuri asociative a autoritatilor administratiei publice locale.
(2) In cazul creantelor fiscale administrate de organele fiscale locale, conflictul de competenta in sensul prezentului articol nu vizeaza conflictul aparut in legatura cu modul de delimitare a teritoriului intre unitatile administrativ-teritoriale si/sau subdiviziuni administrativ-teritoriale ale municipiilor.
(3) In cazul in care se iveste un conflict cu privire la delimitarea teritoriala intre doua sau mai multe unitati administrativ-teritoriale si/sau subdiviziuni administrativ-teritoriale ale municipiilor, cu privire la aceeasi materie impozabila, pana la clarificarea conflictului, contribuabilul datoreaza impozitele si taxele locale aferente materiei impozabile, la bugetul local al unitatii administrativ-teritoriale sau subdiviziunii administrativ-teritoriale in a carei evidenta era inscrisa materia impozabila pana la aparitia conflictului. Celelalte organe fiscale locale nu au dreptul sa perceapa impozite si taxe locale pana la solutionarea conflictului. Impozitele si taxele locale platite de contribuabil raman venit al bugetului local la care au fost platite chiar daca dupa solutionarea conflictului dreptul de impunere apartine altui organ fiscal local. In acest caz, dreptul de impunere revine noului organ fiscal local competent, incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a solutionat conflictul.
(4) Dispozitiile alin. (3) sunt aplicabile in mod corespunzator si pentru amenzile de orice fel care se fac venit la bugetul local.
Art. 44: Conflictul de interese
Persoana din cadrul organului fiscal implicata intr-o procedura de administrare se afla in conflict de interese, daca:
a) in cadrul procedurii respective acesta este contribuabil/platitor, este sot/sotie al/a contribuabilului/platitorului, este ruda sau afin pana la gradul al treilea inclusiv a/al contribuabilului/platitorului, este reprezentant sau imputernicit al contribuabilului/platitorului;
b) in cadrul procedurii respective poate dobandi un avantaj ori poate suporta un dezavantaj, direct sau indirect;
c) exista un conflict de orice natura intre el, sotul/sotia, rudele sale sau afinii pana la gradul al treilea inclusiv si una dintre parti sau sotul/sotia, rudele partii sau afinii pana la gradul al treilea inclusiv;
d) in alte cazuri prevazute de lege.
Art. 45: Abtinerea si recuzarea
(1) Persoana care stie ca se afla in una dintre situatiile prevazute la art. 44 este obligata, de indata ce a luat la cunostinta de existenta situatiei, sa instiinteze conducatorul ierarhic si sa se abtina de la efectuarea oricarui act privind procedura de administrare in derulare.
(2) Abtinerea se propune de persoana si se decide de indata de conducatorul ierarhic.
(3) Contribuabilul/platitorul implicat in procedura in derulare poate solicita recuzarea persoanei aflate in conflict de interese. Cererea de recuzare nu suspenda procedura de administrare in derulare.
(4) Recuzarea persoanei se decide de indata de conducatorul organului fiscal din care face parte persoana recuzata sau de organul fiscal ierarhic superior daca persoana recuzata este chiar conducatorul organului fiscal. In cazul persoanelor din cadrul structurii centrale a A. N. A. F. , recuzarea se decide de catre presedintele acestei institutii.
(5) Decizia prin care se respinge cererea de recuzare poate fi atacata la instanta judecatoreasca competenta.
CAPITOLUL IV: Actele emise de organele fiscale
Art. 46: Continutul si motivarea actului administrativ fiscal
(1) Actul administrativ fiscal se emite in scris, pe suport hartie sau in forma electronica.
(2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hartie cuprinde urmatoarele elemente:
a) denumirea organului fiscal emitent;
b) data la care a fost emis si data de la care isi produce efectele;
c) datele de identificare a contribuabilului/platitorului si, daca este cazul, datele de identificare a persoanei imputernicite de contribuabil/platitor;
d) obiectul actului administrativ fiscal;
e) motivele de fapt;
f) temeiul de drept;
g) numele si calitatea persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii;
h) semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum si stampila organului fiscal emitent;
i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestatiei si organul fiscal la care se depune contestatia;
j) mentiuni privind audierea contribuabilului/platitorului.
(3) Actul administrativ fiscal emis in forma electronica cuprinde elementele prevazute la alin. (2) , cu exceptia elementelor prevazute la lit. h) .
(4) Actul administrativ fiscal emis in forma electronica de organul fiscal central se semneaza cu semnatura electronica extinsa a Ministerului Finantelor Publice, bazata pe un certificat calificat.
(5) Actul administrativ fiscal emis in forma electronica de organul fiscal local se semneaza cu semnatura electronica extinsa a autoritatii administratiei publice locale din care face parte organul fiscal local emitent, bazata pe un certificat calificat.
(6) Actul administrativ fiscal emis in conditiile alin. (2) si tiparit prin intermediul unui centru de imprimare masiva este valabil si in cazul in care nu poarta semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, si stampila organului emitent, daca indeplineste cerintele legale aplicabile in materie.
(7) Prin ordin al presedintelui A. N. A. F. se stabilesc categoriile de acte administrative fiscale care se emit, in conditiile alin. (6) , de catre organul fiscal central.
(8) Prin ordin al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice, cu avizul Ministerului Finantelor Publice se stabilesc categoriile de acte administrative fiscale care pot fi emise in conditiile alin. (6) de catre organele fiscale locale. In cazul in care organul fiscal local are in dotare sau are acces la un centru de imprimare masiva consiliile locale stabilesc, prin hotarare, daca organul fiscal local din cadrul autoritatii administratiei publice locale respective poate emite acte administrative fiscale in conditiile alin. (6) .
(9) Actul administrativ fiscal se considera emis si inregistrat la organul fiscal astfel:
a) la data semnarii acestuia de catre persoana imputernicita din cadrul organului fiscal, in cazul actului administrativ fiscal emis pe suport hartie;
b) la data generarii actului, in cazul actului administrativ fiscal emis pe suport hartie si tiparit prin intermediul unui centru de imprimare masiva;
c) la data aplicarii semnaturii electronice extinse, in cazul actului administrativ fiscal emis in forma electronica.
Art. 47: Comunicarea actului administrativ fiscal
(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului/platitorului caruia ii este destinat. In situatia contribuabilului/platitorului fara domiciliu fiscal in Romania, care si-a desemnat imputernicit potrivit art. 18 alin. (4) , precum si in situatia numirii unui curator fiscal, in conditiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunica imputernicitului sau curatorului, dupa caz.
(2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hartie poate fi comunicat fie prin posta potrivit alin. (3) -(7) , fie prin remitere la domiciliul fiscal al contribuabilului/platitorului ori imputernicitului sau curatorului acestuia potrivit alin. (8) -(12) , fie prin remitere la sediul organului fiscal potrivit alin. (13) , iar actul administrativ fiscal emis in forma electronica se comunica prin mijloace electronice de transmitere la distanta potrivit alin. (15) -(17) .
(3) Actul administrativ fiscal emis pe suport hartie se comunica contribuabilului/platitorului ori imputernicitului sau curatorului acestora, la domiciliul fiscal, prin posta, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire.
(4) In cazul in care comunicarea potrivit alin. (3) nu a fost posibila, aceasta se realizeaza prin publicitate potrivit alin. (5) -(7) .
(5) Comunicarea prin publicitate se efectueaza prin afisarea unui anunt in care se mentioneaza ca a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului/platitorului, dupa cum urmeaza:
a) in cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal central prin afisarea anuntului, concomitent, la sediul organului fiscal emitent si pe pagina de internet a A. N. A. F. ;
b) in cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal local prin afisarea anuntului, concomitent, la sediul organului fiscal emitent si pe pagina de internet a autoritatii administratiei publice locale respective.
(6) Anuntul prevazut la alin. (5) se mentine afisat cel putin 60 de zile de la data publicarii acestuia si contine urmatoarele elemente:
a) numele si prenumele sau denumirea contribuabilului/platitorului;
b) domiciliul fiscal al contribuabilului/platitorului;
c) denumirea, numarul si data emiterii actului administrativ fiscal.
(7) In cazul in care actul administrativ fiscal se comunica prin publicitate, acesta se considera comunicat in termen de 15 zile de la data afisarii anuntului.
(8) Prin exceptie de la prevederile alin. (3) , organul fiscal competent poate decide comunicarea actului administrativ fiscal emis pe suport hartie, prin remiterea, sub semnatura, la domiciliul fiscal al contribuabilului/platitorului ori imputernicitului sau curatorului acestuia, prin angajatii proprii ai organului fiscal.
(9) Daca in procedura comunicarii actului administrativ fiscal prin remitere potrivit alin. (8) destinatarul refuza primirea actului sau nu este gasit la domiciliul fiscal, se afiseaza pe usa acestuia o instiintare.
(10) In situatia in care contribuabilul/platitorul ori imputernicitul sau curatorul acestuia refuza primirea actului administrativ fiscal potrivit alin. (9) , actul se considera comunicat la data afisarii instiintarii.
(11) In situatia in care contribuabilul/platitorul ori imputernicitul sau curatorul acestuia nu este gasit la domiciliul fiscal potrivit alin. (9) , contribuabilul/platitorul ori imputernicitul sau curatorul acestuia este in drept sa se prezinte, in termen de maximum 15 zile de la data afisarii instiintarii, la sediul organului fiscal emitent pentru a i se comunica actul administrativ fiscal. In situatia in care contribuabilul/platitorul ori imputernicitul sau curatorul acestuia nu se prezinta in acest termen, actul se considera comunicat la implinirea acestui termen.
(12) Instiintarea prevazuta la alin. (9) trebuie sa cuprinda:
b) numele si prenumele celui care a facut afisarea si functia acestuia;
c) numele, prenumele si domiciliul fiscal al celui instiintat;
d) denumirea, numarul si data emiterii actului administrativ fiscal in legatura cu care se face instiintarea;
e) anul, luna, ziua si ora cand afisarea a fost facuta;
f) mentiuni cu privire la data la care se considera comunicat actul administrativ fiscal, potrivit alin. (10) sau (11) ;
g) semnatura celui care a afisat instiintarea.
(13) Actul administrativ fiscal emis pe suport hartie poate fi comunicat si prin remiterea, sub semnatura, la sediul organului fiscal emitent ori de cate ori contribuabilul/platitorul sau imputernicitul ori curatorul acestora se prezinta la sediul organului fiscal si solicita acest lucru.
(14) Ori de cate ori comunicarea se realizeaza prin publicitate, potrivit alin. (5) sau prin afisare potrivit alin. (9) , organul fiscal intocmeste un proces-verbal. Procesul-verbal se intocmeste si in situatia in care contribuabilul/platitorul ori imputernicitul sau curatorul acestora primeste actul administrativ fiscal, dar refuza sa semneze dovada de inmanare ori, din motive intemeiate, nu o poate semna.
(15) Actul administrativ fiscal emis in forma electronica se comunica prin mijloace electronice de transmitere la distanta potrivit alin. (16) sau (17) , dupa caz, iar acesta se considera comunicat la data punerii la dispozitia contribuabilului/platitorului prin aceste mijloace.
(16) In cazul actelor administrative fiscale emise de catre organul fiscal central, mijloacele electronice de transmitere la distanta, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanta, precum si conditiile in care aceasta se realizeaza se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F. , cu avizul Autoritatii pentru Digitalizarea Romaniei. Actele administrative fiscale emise de organul fiscal central care se transmit obligatoriu prin asemenea mijloace se stabilesc prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(161) In scopul comunicarii actelor administrative prevazute la alin. (16) , organul fiscal central poate sa inregistreze din oficiu contribuabilii/platitorii in sistemul de comunicare electronica prin mijloace electronice de transmitere la distanta. Procedura de inregistrare din oficiu se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(162) Comunicarea actelor administrative fiscale prevazute la art. 46 alin. (6) , pentru contribuabilii/platitorii care au fost inregistrati din oficiu potrivit alin. (161) si nu au accesat sistemul de comunicare electronica in termen de 15 zile de la comunicarea datelor referitoare la inregistrare, se realizeaza doar prin publicitate potrivit alin. (5) -(7) .
(17) In cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal local, mijloacele electronice de transmitere la distanta, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanta, precum si conditiile in care aceasta se realizeaza se aproba prin ordin al ministrului dezvoltarii regionale, administratiei publice si fondurilor europene, cu avizul Ministerului Finantelor Publice si al Ministerului Comunicatiilor si Societatii Informationale. Pentru organul fiscal local, consiliul local stabileste, prin hotarare, in functie de capacitatea tehnica disponibila, mijloacele electronice de transmitere la distanta ce urmeaza a fi utilizate de catre respectivul organ fiscal local.
(171) Pentru organul fiscal local, consiliul local poate hotari, in conditiile prevazute la alin. (17) , sa utilizeze mijloacele electronice de transmitere la distanta utilizate de catre organul fiscal central, prin aderare la procedurile de lucru specifice acestuia.
(18) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) , in cazul societatilor aflate in procedura insolventei sau in dizolvare, potrivit legii, comunicarea actului administrativ fiscal se face administratorului judiciar/lichidatorului judiciar la locul indicat de acesta ori de cate ori se solicita, in scris, acest lucru.
(19) In termen de cel mult 10 zile lucratoare de la data emiterii actului administrativ fiscal, organul fiscal trebuie sa initieze actiunile pentru comunicarea actului.
Art. 48: Opozabilitatea actului administrativ fiscal
(1) Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului/platitorului sau la o data ulterioara mentionata in actul administrativ comunicat, potrivit legii.
(2) Actul administrativ fiscal care nu a fost comunicat potrivit art. 47 nu este opozabil contribuabilului/platitorului si nu produce niciun efect juridic.
Art. 49: Nulitatea actului administrativ fiscal
(1) Actul administrativ fiscal este nul in oricare din urmatoarele situatii:
a) este emis cu incalcarea prevederilor legale privind competenta;
b) nu cuprinde unul dintre elementele acestuia referitoare la numele, prenumele si calitatea persoanei imputernicite a organului fiscal, numele si prenumele ori denumirea contribuabilului/platitorului, a obiectului actului administrativ sau a semnaturii persoanei imputernicite a organului fiscal, cu exceptia prevazuta la art. 46 alin. (6) , precum si organul fiscal emitent;
c) este afectat de o grava si evidenta eroare. Actul administrativ fiscal este afectat de o grava si evidenta eroare atunci cand cauzele care au stat la baza emiterii acestuia sunt atat de viciate incat, daca acestea ar fi fost inlaturate anterior sau concomitent emiterii actului, ar fi determinat neemiterea sa.
d) organul fiscal nu prezinta argumentele pentru care nu ia in considerare opinia prealabila emisa in scris sau solutia adoptata de organul fiscal sau de instanta de judecata potrivit art. 6 alin. (1) , in cazul in care contribuabilul/platitorul a prezentat organului fiscal anterior emiterii actului administrativ-fiscal respectiva opinie/solutie;
e) organul fiscal nu respecta considerentele deciziei de solutionare a contestatiei in cazul emiterii noului act administrativ-fiscal potrivit art. 279 alin. (3) ;
f) emiterea raportului de inspectie fiscala si a deciziei de impunere sau a deciziei de nemodificare a bazei de impunere de catre organul de inspectie fiscala dupa incetarea inspectiei fiscale potrivit art. 126 alin. (2) , respectiv emiterea raportului de verificare si a deciziei de impunere de catre organul fiscal dupa incetarea verificarii situatiei fiscale personale potrivit art. 140 alin. (6) coroborat cu art. 147 si art. 126 alin. (2) , fara ca acestea sa fie reluate, potrivit legii;
g) organul fiscal emite raport de inspectie fiscala/de verificare a situatiei fiscale personale si decizie de impunere/decizie de modificare a bazelor de impozitare/decizie de nemodificare a bazelor de impozitare/decizie pentru regularizarea situatiei ori decizie de incetare a procedurii de verificare a situatiei fiscale personale, in situatia in care se fac constatari in legatura cu savarsirea unor fapte prevazute de legea penala in legatura cu mijloacele de proba privind stabilirea bazei de impozitare/valorii in vama care fac obiectul inspectiei fiscale/controlului vamal, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 132.
(2) Nulitatea se poate constata de organul fiscal competent sau de organul de solutionare a contestatiei, la cerere sau din oficiu. In situatia in care nulitatea se constata de organul fiscal competent, acesta emite o decizie ce se comunica contribuabilului/platitorului.
(3) Actele administrative fiscale prin care sunt incalcate alte prevederi legale decat cele prevazute la alin. (1) sunt anulabile. Prevederile art. 50 sunt aplicabile in mod corespunzator.
Art. 50: Anularea, desfiintarea sau modificarea actului administrativ fiscal
(1) Actul administrativ fiscal poate fi anulat, desfiintat sau modificat de catre organul fiscal competent in conditiile prezentului cod.
(2) Anularea ori desfiintarea totala sau partiala, cu titlu definitiv, potrivit legii, a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creante fiscale principale atrage anularea, desfiintarea sau modificarea, totala sau partiala, atat a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creante fiscale accesorii aferente creantelor fiscale principale individualizate in actele administrative fiscale anulate, desfiintate ori modificate, cat si a actelor administrative fiscale subsecvente emise in baza actelor administrative fiscale anulate, desfiintate sau modificate, chiar daca actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creante fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente au ramas definitive in sistemul cailor administrative de atac sau judiciare ori nu au fost contestate. In acest caz, organul fiscal emitent, din oficiu sau la cererea contribuabilului/platitorului, emite un nou act administrativ fiscal, prin care desfiinteaza sau modifica in mod corespunzator actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creante fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente.
(3) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si in cazul actelor administrative fiscale prevazute la art. 49 alin. (3) , inclusiv cele transmise spre administrare organelor fiscale centrale, ramase definitive in sistemul cailor administrative de atac sau judiciare. In acest caz, organul fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului/platitorului, emite decizie de anulare.
Art. 51: Efectele anularii actului administrativ fiscal
(1) Ori de cate ori se anuleaza un act administrativ fiscal, organul fiscal competent emite un alt act administrativ fiscal, daca acest lucru este posibil in conditiile legii.
(2) Emiterea unui alt act administrativ fiscal nu mai este posibila in situatii cum sunt:
a) s-a implinit termenul de prescriptie prevazut de lege;
b) viciile care au condus la anularea actului administrativ fiscal privesc fondul actului.
Art. 52: Solutia fiscala individuala anticipata si acordul de pret in avans
(1) Solutia fiscala individuala anticipata este actul administrativ emis de organul fiscal central in vederea solutionarii unei cereri a contribuabilului/platitorului referitoare la reglementarea unei situatii fiscale de fapt viitoare. Cererea pentru emiterea solutiei fiscale se depune pentru o singura situatie fiscala de fapt viitoare si o singura obligatie fiscala principala. Contribuabilul/Platitorul poate depune mai multe cereri in vederea reglementarii mai multor situatii fiscale de fapt viitoare. Situatia fiscala de fapt viitoare se apreciaza in functie de data depunerii cererii.
(2) Acordul de pret in avans este actul administrativ emis de organul fiscal central in vederea solutionarii unei cereri a contribuabilului/platitorului, referitoare la stabilirea conditiilor si modalitatilor in care urmeaza sa fie determinate, pe parcursul unei perioade fixe, preturile de transfer, in cazul tranzactiilor efectuate cu persoane afiliate, astfel cum sunt definite in Codul fiscal. Tranzactiile viitoare care fac obiectul acordului de pret in avans se apreciaza in functie de data depunerii cererii. Contribuabilul/platitorul va putea solicita un acord de pret in avans si pentru determinarea rezultatului fiscal atribuibil unui sediu permanent.
(3) Anterior depunerii cererii de emitere a unei solutii fiscale individuale anticipate sau de emitere/modificare a unui acord de pret in avans, contribuabilul/Platitorul poate solicita in scris organului fiscal competent o discutie preliminara pentru emiterea unei solutii fiscale, respectiv pentru incheierea unui acord sau, dupa caz, stabilirea conditiilor pentru modificarea acordului.
(4) Cererea pentru emiterea solutiei fiscale individuale anticipate sau a acordului de pret in avans trebuie sa fie insotita de documente relevante pentru emitere, precum si de dovada platii taxei de emitere.
(5) Prin cerere contribuabilul/platitorul propune continutul solutiei fiscale individuale anticipate sau al acordului de pret in avans, dupa caz.
(6) In scopul solutionarii cererii, organul fiscal competent poate solicita contribuabilului/platitorului clarificari cu privire la cerere si/sau documentele depuse.
(7) Inainte de emiterea solutiei fiscale individuale anticipate sau acordului de pret in avans, dupa caz, organul fiscal competent prezinta contribuabilului/platitorului proiectul actului administrativ in cauza, acordandu-i acestuia posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1) , cu exceptia cazului in care contribuabilul/platitorul renunta la acest drept si notifica acest fapt organului fiscal.
(8) Contribuabilul/Platitorul poate prezenta clarificarile prevazute la alin. (6) sau poate exprima punctul de vedere prevazut la alin. (7) in termen de 60 de zile lucratoare de la data solicitarii clarificarilor necesare ori de la data comunicarii proiectului solutiei fiscale individuale anticipate sau acordului de pret in avans.
(9) In solutionarea cererii contribuabilului/platitorului se emite solutia fiscala individuala anticipata sau acordul de pret in avans. In situatia in care contribuabilul/platitorul nu este de acord cu solutia fiscala individuala anticipata sau cu acordul de pret in avans emis, acesta transmite, in termen de 30 zile de la comunicare, o notificare la organul fiscal emitent. Solutia fiscala individuala anticipata sau acordul de pret in avans pentru care contribuabilul/platitorul a transmis o notificare nu produce niciun efect juridic.
(10) Solutia fiscala individuala anticipata sau acordul de pret in avans se comunica contribuabilului/platitorului caruia ii sunt destinate, precum si organului fiscal competent pentru administrarea creantelor fiscale datorate de contribuabilul/platitorul solicitant.
(11) Solutia fiscala individuala anticipata si acordul de pret in avans sunt opozabile si obligatorii fata de organul fiscal, numai daca termenii si conditiile acestora au fost respectate de contribuabil/platitor.
(12) Termenul pentru solutionarea cererii de emitere a unui acord de pret in avans este de 12 luni in cazul unui acord unilateral, respectiv de 18 luni in cazul unui acord bilateral sau multilateral, dupa caz. Termenul pentru solutionarea cererii de emitere a solutiei fiscale individuale anticipate este de pana la 6 luni. Dispozitiile art. 77 sunt aplicabile in mod corespunzator.
(13) Contribuabilul/Platitorul, titular al unui acord de pret in avans, are obligatia de a depune anual, la organul fiscal emitent al acordului, un raport privind modul de realizare a termenilor si conditiilor acordului in anul de raportare. Raportul se depune pana la termenul prevazut de lege pentru depunerea situatiilor financiare anuale, respectiv a raportarilor contabile anuale.
(14) In perioada de valabilitate, acordul de pret in avans poate fi modificat prin prelungirea valabilitatii, extindere sau, dupa caz, revizuire la solicitarea titularului acordului, prin depunerea unei cereri in acest sens. Prelungirea valabilitatii acordului de pret in avans poate avea loc atunci cand contribuabilul/platitorul solicita aceasta in situatia existentei acelorasi termeni si conditii. Extinderea poate avea loc in situatia in care contribuabilul/platitorul solicita includerea in acordul de pret in avans incheiat a altor tranzactii cu persoane afiliate. Revizuirea poate avea loc in situatia in care intervin circumstante si elemente de fapt ce nu au fost previzionate sau au fost inexact previzionate la momentul emiterii acordului de pret in avans si care pot influenta termenii si conditiile acordului. Cererea de modificare poate fi depusa cu cel putin 30 de zile inainte de implinirea termenului de valabilitate, sub sanctiunea decaderii. In cazul in care cererea de modificare se aproba dupa implinirea termenului de valabilitate a acordului de pret in avans, aceasta produce efecte si pentru trecut, respectiv pentru perioada cuprinsa intre momentul implinirii termenului de valabilitate si data comunicarii deciziei de aprobare a modificarii.
(15) Acordul de pret in avans poate fi emis unilateral, bilateral sau multilateral. Acordul de pret in avans unilateral este emis de organul fiscal competent din Romania. Acordul de pret in avans bilateral sau multilateral este emis in comun de catre organul fiscal competent din Romania si autoritatile fiscale competente din statele in a caror jurisdictie se afla persoanele afiliate contribuabilului/platitorului solicitant. Acordul de pret in avans bilateral/multilateral poate fi emis numai pentru tranzactii cu contribuabili/platitori care provin din tari cu care Romania are incheiate conventii pentru evitarea dublei impuneri. In acest caz, sunt aplicabile prevederile referitoare la "Procedura amiabila" prevazute in conventiile pentru evitarea dublei impuneri.
(16) Emiterea unei solutii fiscale individuale anticipate se supune unei taxe de emitere dupa cum urmeaza:
a) de 5. 000 euro, la cursul comunicat de Banca Nationala a Romaniei pentru ziua efectuarii platii, pentru contribuabilii mari si contribuabilii nerezidenti;
b) de 3. 000 euro, la cursul comunicat de Banca Nationala a Romaniei pentru ziua efectuarii platii, pentru celelalte categorii de contribuabili/platitori.
(17) Emiterea unui acord de pret in avans se supune unei taxe de emitere/modificare, dupa cum urmeaza:
a) de 20. 000 euro, la cursul comunicat de Banca Nationala a Romaniei in ziua efectuarii platii, pentru contribuabilii mari. In cazul modificarii acordului taxa este de 15. 000 euro, la cursul comunicat de Banca Nationala a Romaniei in ziua efectuarii platii;
b) de 10. 000 euro, la cursul comunicat de Banca Nationala a Romaniei in ziua efectuarii platii, pentru celelalte categorii de contribuabili/platitori. In cazul in care valoarea consolidata a tranzactiilor incluse in acord depaseste echivalentul a 4. 000. 000 euro, la cursul comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data de 31 decembrie a anului fiscal pentru care se depune raportul privind modul de realizare a termenilor si conditiilor acordului, sau contribuabilul/platitorul este incadrat in categoria "mari contribuabili" in perioada de valabilitate a acordului, taxa de emitere este cea prevazuta la lit. a) . In cazul modificarii acordului, taxa este de 6. 000 euro, la cursul comunicat de Banca Nationala a Romaniei in ziua efectuarii platii. In cazul in care valoarea consolidata a tranzactiilor incluse in acord depaseste echivalentul a 4. 000. 000 euro, la cursul comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data de 31 decembrie a anului fiscal pentru care se depune raportul privind modul de realizare a termenilor si conditiilor acordului, sau contribuabilul/platitorul este incadrat in categoria "mari contribuabili" in perioada de valabilitate a acordului, taxa de modificare este cea prevazuta la lit. a) .
(18) Eventualele diferente de taxa datorate potrivit alin. (17) se achita la data depunerii raportului privind modul de realizare a termenilor si conditiilor acordului in care se constata depasirea plafonului sau incadrarea la categoria "mari contribuabili".
(19) Contribuabilul/Platitorul solicitant are dreptul la restituirea taxei achitate in cazul in care organul fiscal competent respinge emiterea/modificarea acordului de pret in avans.
(191) Contribuabilul/Platitorul solicitant nu are dreptul la restituirea taxei achitate pentru emiterea solutiei fiscale individuale anticipate in cazul in care cererea intra in procedura de analiza pe fond in vederea solutionarii prin emiterea ordinului ministrului finantelor de aprobare/respingere a cererii de emitere a solutiei fiscale individuale anticipate. Prin exceptie de la prevederile prezentului alineat, taxa pentru emiterea solutiei fiscale individuale anticipate se restituie contribuabilului/platitorului in urmatoarele situatii:
a) contribuabilul/platitorul renunta la cererea pentru emiterea solutiei fiscale individuale anticipate in 15 zile de la data depunerii cererii, termenul alocat analizei prealabile;
b) contribuabilul/platitorul care este notificat de organul fiscal competent despre faptul ca cererea nu a fost luata in considerare ca urmare a analizei prealabile si, totodata, despre posibilitatea depunerii unei noi cereri sau renuntarea la cererea curenta comunica optiunea sa cu privire la renuntare si solicita restituirea taxei de emitere.
In intelesul prezentului alineat, termenii de analiza prealabila si analiza de fond au urmatoarele semnificatii:
a) analiza prealabila - analiza desfasurata de organul fiscal competent, in termen de 15 zile de la depunerea cererii contribuabilului/platitorului, in scopul verificarii respectarii conditiilor legale de forma, precum si confirmarea incasarii tarifului pentru emiterea solutiei fiscale individuale anticipate;
b) analiza pe fond - analiza efectuata de organul fiscal competent, ulterior finalizarii analizei prealabile, in scopul solutionarii cererii contribuabilului/platitorului pentru emiterea solutiei fiscale individuale anticipate.
(192) Prin exceptie de la prevederile alin. (191) , contribuabilii/platitorii care au depus cereri pentru emiterea solutiei fiscale individuale anticipate, anterior intrarii in vigoare a prevederilor alin. (191) , au dreptul la restituirea taxei achitate in cazul in care organul fiscal competent respinge emiterea solutiei fiscale individuale anticipate.
(20) Solutia fiscala individuala anticipata si acordul de pret in avans nu mai sunt valabile daca prevederile legale de drept material fiscal in baza carora a fost luata decizia se modifica.
(21) Solutia fiscala individuala anticipata, precum si respingerea cererii de emitere a solutiei fiscale individuale anticipate se aproba prin ordin al ministrului finantelor. Acordul de pret in avans, precum si respingerea cererii de emitere a acordului de pret in avans se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(22) Prin ordin al ministrului finantelor se stabileste procedura privind emiterea solutiei fiscale individuale anticipate, precum si continutul cererii pentru emiterea solutiei fiscale individuale anticipate. Prin ordin al presedintelui A. N. A. F. se stabileste procedura privind emiterea acordului de pret in avans, precum si continutul cererii pentru emiterea acordului de pret in avans si a cererii de modificare, extindere sau revizuire a acordului de pret in avans.
Art. 53: Indreptarea erorilor materiale din actul administrativ fiscal
(1) Organul fiscal poate indrepta oricand erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului/platitorului.
(2) Prin erori materiale, in sensul prezentului articol, se intelege orice greseli de redactare, omisiuni sau mentiuni gresite din actele administrative fiscale, cu exceptia acelora care atrag nulitatea actului administrativ fiscal, potrivit legii, sau care privesc fondul actului administrativ fiscal.
(3) In cazul in care, dupa comunicarea actului administrativ fiscal, organul fiscal constata, din oficiu, ca exista erori materiale in cuprinsul sau, acesta comunica contribuabilului/platitorului un act de indreptare a erorii materiale.
(4) In situatia in care indreptarea erorii materiale este solicitata de contribuabil/platitor, organul fiscal procedeaza astfel:
a) daca cererea de indreptare a erorii materiale este intemeiata, emite si comunica contribuabilului/platitorului actul de indreptare a erorii materiale;
b) daca cererea de indreptare a erorii materiale nu este intemeiata, respinge cererea printr-o decizie ce se comunica contribuabilului/platitorului.
(5) Actul de indreptare a erorii materiale si decizia de respingere a cererii de indreptare a erorii materiale urmeaza regimul juridic al actului initial si pot fi contestate in conditiile legii in care putea fi contestat actul initial.
Art. 54
Dispozitiile art. 46-51 si art. 53 se aplica in mod corespunzator si actelor de executare si altor acte emise de organele fiscale, cu exceptia cazului in care prin lege se prevede altfel.
CAPITOLUL V: Administrarea si aprecierea probelor
SECTIUNEA 1: Dispozitii generale
Art. 55: Mijloace de proba
(1) Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea unei stari de fapt fiscale, inregistrari audiovideo, date si informatii aflate in orice mediu de stocare, fisierul standard de control fiscal stocat intr-un mediu care asigura unicitatea, integralitatea si integritatea acestuia, precum si alte mijloace materiale de proba, care nu sunt interzise de lege.
(2) Pentru determinarea starii de fapt fiscale, organul fiscal, in conditiile legii, administreaza mijloace de proba, putand proceda la:
a) solicitarea informatiilor, de orice fel, din partea contribuabilului/platitorului si a altor persoane;
b) solicitarea de expertize;
c) folosirea inscrisurilor;
d) efectuarea de constatari la fata locului;
e) efectuarea, in conditiile legii, de controale inopinate sau controale antifrauda, dupa caz.
(21) In cadrul cailor administrative si judiciare de atac, organul fiscal are obligatia punerii la dispozitie a unei copii sau a unui link care sa asigure accesul la varianta electronica a fisierului standard de control fiscal, cu respectarea prevederilor art. 11 alin. (3) .
(3) Probele administrate vor fi coroborate si apreciate tinandu-se seama de forta lor doveditoare recunoscuta de lege.
Art. 56: Dreptul organului fiscal de a solicita prezenta contribuabilului/platitorului la sediul sau
(1) Organul fiscal poate solicita prezenta contribuabilului/platitorului la sediul sau pentru a da informatii si lamuriri necesare stabilirii situatiei sale fiscale reale. Odata cu aceasta solicitare, cand sunt necesare documente/informatii pentru clarificarea situatiei fiscale, organul fiscal indica si documentele pe care contribuabilul/platitorul este obligat sa le prezinte, atunci cand acestea nu sunt detinute de organul fiscal.
(2) Solicitarea se face in scris si cuprinde in mod obligatoriu:
a) data, ora si locul la care contribuabilul/platitorul este obligat sa se prezinte;
b) baza legala a solicitarii;
c) scopul solicitarii;
d) documentele pe care contribuabilul/platitorul este obligat sa le prezinte.
(3) La stabilirea datei la care contribuabilul/platitorul trebuie sa se prezinte la sediul organului fiscal, acesta va avea in vedere un termen rezonabil, care sa dea posibilitatea contribuabilului/platitorului sa isi indeplineasca obligatia.
(4) Contribuabilul/Platitorul poate solicita amanarea datei stabilite de catre organul fiscal potrivit prezentului articol, pentru motive justificate.
Art. 57: Comunicarea informatiilor intre organele fiscale
(1) Daca intr-o procedura de administrare se constata fapte care prezinta importanta pentru alte raporturi juridice fiscale, organele fiscale isi vor comunica reciproc informatiile detinute.
(2) Neindeplinirea cu celeritate sau obstructionarea schimbului de informatii reprezinta abatere disciplinara, iar conducatorul organului fiscal are obligatia sa ia masuri de sanctionare a persoanelor vinovate si de furnizare a informatiilor solicitate.
SECTIUNEA 2: Informatii si expertize
Art. 58: Obligatia de a furniza informatii
(1) Contribuabilul/Platitorul sau alta persoana imputernicita de acesta are obligatia de a furniza organului fiscal informatiile necesare pentru determinarea starii de fapt fiscale. In acelasi scop, organul fiscal are dreptul sa solicite informatii si altor persoane cu care contribuabilul/platitorul are sau a avut raporturi economice sau juridice, iar acestea au obligatia de a furniza informatiile solicitate. Informatiile furnizate de alte persoane se iau in considerare numai in masura in care sunt confirmate si de alte mijloace de proba.
(2) Cererea de furnizare a informatiilor se formuleaza in scris. In cerere, organul fiscal trebuie sa specifice natura informatiilor solicitate pentru determinarea starii de fapt fiscale si documentele care sustin informatiile furnizate, atunci cand acestea nu sunt detinute de organul fiscal.
(3) Declaratia persoanelor obligate potrivit alin. (1) sa furnizeze informatii va fi, dupa caz, prezentata sau consemnata in scris.
(4) In situatia in care persoana obligata sa furnizeze informatia in scris este, din motive independente de vointa sa, in imposibilitate de a scrie, organul fiscal intocmeste un proces-verbal.
Art. 59: Furnizarea periodica de informatii
(1) Contribuabilul/Platitorul este obligat sa furnizeze periodic organului fiscal central informatii referitoare la activitatea desfasurata.
(2) Contribuabilul/Platitorul care pune la dispozitie o interfata electronica prin care se faciliteaza tranzactiile comerciale online este obligat sa furnizeze periodic organului fiscal central informatii referitoare la tranzactiile desfasurate prin intermediul acesteia.
(21) In scopul asigurarii conformarii fiscale, furnizorul de servicii postale de trimitere contra ramburs este obligat, sub rezerva respectarii inviolabilitatii secretului corespondentei, sa furnizeze lunar organului fiscal central informatii referitoare la trimiterile postale care au ca particularitate achitarea de catre destinatar expeditorului, prin intermediul retelei postale, a contravalorii bunului care face obiectul trimiterii postale inregistrate.
(22) Informatiile referitoare la trimiterile postale se refera la:
a) numarul de inregistrare si data trimiterii postale;
b) datele de identificare a expeditorului;
c) numele si prenumele in cazul persoanelor fizice si denumirea in cazul persoanelor juridice destinatare;
d) adresele de expeditie, respectiv livrare;
e) contravaloarea bunului livrat.
(23) Perioada de stocare a datelor prevazute la alin. (22) este de 5 ani, calculata de la data primirii de catre organul fiscal central, urmand ca datele sa fie sterse automat dupa implinirea acestui termen.
(24) Furnizorul de servicii postale informeaza persoanele ale caror date cu caracter personal sunt prelucrate privind transmiterea acestora catre organul fiscal central.
(25) Persoanele ale caror date cu caracter personal sunt prelucrate potrivit alin. (21) beneficiaza de toate drepturile prevazute de Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European si al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protectia datelor) .
(3) Furnizarea informatiilor prevazute la alin. (1) -(21) se face prin completarea unei declaratii pe propria raspundere de catre contribuabili/platitori ori, dupa caz, de catre furnizorii de servicii postale de trimitere contra ramburs.
(4) Natura informatiilor, periodicitatea, precum si modelul declaratiilor se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F. si/sau al presedintelui Autoritatii Vamale Romane, dupa caz, in functie de obligatiile fiscale pe care le administreaza fiecare autoritate.
Art. 591: Obligatia de depunere a fisierului standard de control fiscal
(1) Contribuabilul/Platitorul are obligatia de a depune la organul fiscal central o declaratie cuprinzand informatii din evidenta contabila si fiscala, denumita in continuare fisierul standard de control fiscal.
(2) Fisierul standard de control fiscal se depune in format electronic, la termenul stabilit prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(3) In cazul in care depunerea fisierului standard de control fiscal nu a fost validata ca urmare a detectarii unor erori in completarea sa, data inregistrarii fisierului valid este data din mesajul transmis initial cu conditia depunerii de catre contribuabil/platitor a unui fisier valid in termen de 5 zile lucratoare dupa termenul prevazut la alin. (2) .
(4) Natura informatiilor pe care contribuabilul/platitorul trebuie sa le declare prin fisierul standard de control fiscal, modelul de raportare, precum si data/datele de la care categoriile de contribuabili/platitori sunt obligate sa depuna fisierul standard de control fiscal se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(5) Procedura de transmitere a fisierului standard de control fiscal, precum si conditiile in care se realizeaza transmiterea se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
Art. 60: Obligatii declarative cu privire la rezidentii altor state membre ale Uniunii Europene
(1) Platitorii de venituri de natura celor prevazute la art. 291 alin. (1) lit. a) -d) au obligatia sa depuna la organul fiscal central o declaratie privind veniturile platite fiecarui beneficiar care este rezident al altor state membre ale Uniunii Europene, pana in ultima zi a lunii februarie a anului curent, pentru anul expirat.
(2) Contribuabilii rezidenti ai altor state membre ale Uniunii Europene care obtin venituri din proprietati imobiliare situate in Romania au obligatia sa depuna la organul fiscal central o declaratie privind veniturile realizate pana in data de 25 mai a anului curent, pentru anul expirat.
(3) Modelul si continutul declaratiilor prevazute la alin. (1) si (2) se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(4) In scopul realizarii schimbului automat obligatoriu de informatii prevazut la art. 291, organul fiscal local are obligatia de a transmite, anual, pana la data de 10 aprilie a anului curent, pentru anul anterior, organului fiscal central informatii cu privire la bunurile imobile detinute in proprietate de rezidenti ai altor state membre ale Uniunii Europene pe teritoriul respectivei unitati administrativ-teritoriale. Transmiterea si continutul informatiilor, precum si procedura de realizare a acestora se aproba prin ordin al ministrului finantelor cu avizul Ministerului Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Administratiei. Organul fiscal local transmite organului fiscal central, la cererea acestuia, si alte informatii cu relevanta fiscala disponibile, in format electronic.
(5) In scopul transmiterii de catre organul fiscal local a informatiilor prevazute la alin. (4) , rezidentii din alte state membre ale Uniunii Europene care dobandesc proprietatea unui bun imobil in Romania au obligatia depunerii declaratiei fiscale in conditiile si la termenele prevazute de Codul fiscal. Modelul si continutul declaratiei se aproba prin ordin comun al ministrului finantelor publice si al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice.
(6) Organul fiscal central are obligatia de a comunica organelor fiscale locale, prin schimb automat, informatii cu relevanta fiscala disponibile, stabilite pe baza de protocol.
(7) Organul fiscal central are obligatia de a comunica organelor fiscale locale, la cererea acestora, si alte informatii cu relevanta fiscala disponibile, in format electronic.
(8) In cazul operationalizarii schimbului de informatii, pe baza protocoalelor incheiate intre organul fiscal central si organele fiscale locale, informatiile prevazute la alin. (4) se preiau in mod automat de catre organul fiscal central, iar organul fiscal local este exonerat de transmiterea informatiilor respective.
Art. 61: Obligatia institutiilor de credit, institutiilor de plata si institutiilor emitente de moneda electronica de a furniza informatii
(1) Institutiile de credit, institutiile de plata si institutiile emitente de moneda electronica au obligatia ca, la solicitarea organului fiscal central, sa comunice, pentru fiecare titular care face subiectul solicitarii, toate rulajele si/sau soldurile conturilor deschise la acestea, precum si informatiile si documentele privind operatiunile derulate prin respectivele conturi.
(2) Institutiile de credit, institutiile de plata si institutiile emitente de moneda electronica sunt obligate sa comunice organului fiscal central, zilnic, urmatoarele informatii:
a) lista titularilor persoane fizice, juridice sau altor entitati fara personalitate juridica ce deschid ori inchid conturi bancare sau de plati, persoanelor care detin dreptul de semnatura pentru conturile deschise la acestea, persoanelor care pretind ca actioneaza in numele clientului, beneficiarilor reali ai titularilor de cont, impreuna cu datele de identificare prevazute la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative, cu modificarile si completarile ulterioare, sau cu numerele unice de identificare atribuite fiecarei persoane/entitati, dupa caz, precum si cu informatiile privind numarul IBAN si data deschiderii si inchiderii pentru fiecare cont in parte;
b) lista persoanelor care au inchiriat casete de valori, insotite de datele de identificare prevazute la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, cu modificarile si completarile ulterioare, sau de numerele unice de identificare atribuite fiecarei persoane/entitati, dupa caz, impreuna cu datele referitoare la incetarea contractelor de inchiriere.
(3) Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor transmite lunar catre A. N. A. F. rapoartele pentru tranzactii cu sume in numerar, rapoartele privind transferurile externe in si din conturi si rapoartele privind activitatile de remitere de bani primite de la entitatile raportoare care au obligatia transmiterii informatiilor respective catre Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor.
(4) Prin exceptie de la prevederile art. 11 alin. (3) , informatiile obtinute potrivit alin. (1) si (3) sunt utilizate doar in scopul indeplinirii atributiilor specifice ale organului fiscal central.
(5) Institutiile de credit, institutiile de plata si institutiile emitente de moneda electronica pastreaza informatiile prevazute la alin. (2) pentru o perioada de 10 ani de la data incetarii relatiei de afaceri cu clientul ori de la data efectuarii tranzactiei ocazionale.
(6) Procedura de aplicare a prezentului articol se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
Art. 611: Registrul central electronic pentru conturi de plati si conturi bancare
(1) Pe baza datelor si informatiilor primite conform art. 61, A. N. A. F. organizeaza si operationalizeaza Registrul central electronic pentru conturi de plati si conturi bancare identificate prin IBAN.
(2) Registrul prevazut la alin. (1) permite identificarea, in timp util, a tuturor persoanelor fizice sau juridice care detin sau controleaza conturi de plati si conturi bancare identificate prin IBAN, astfel cum sunt definite in Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European si al Consiliului sau casete de valori detinute la o institutie de credit de pe teritoriul Romaniei.
(3) Urmatoarele informatii sunt accesibile prin intermediul registrului prevazut la alin. (1) :
a) pentru titularul de cont-client, persoanele care detin dreptul de semnatura pentru conturile deschise si orice persoana care pretinde ca actioneaza in numele clientului: numele, insotit de celelalte date de identificare prevazute la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative, cu modificarile si completarile ulterioare, sau de numarul unic de inregistrare in cazul nerezidentilor, dupa caz;
b) pentru beneficiarul real al titularului de cont-client: numele, insotit de celelalte date de identificare prevazute la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, cu modificarile si completarile ulterioare, sau de numarul unic de inregistrare in cazul nerezidentilor, dupa caz;
c) pentru contul bancar sau de plati: numarul IBAN si data deschiderii si inchiderii contului;
d) pentru casetele de valori: numele concesionarului, insotit de celelalte date de identificare prevazute la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, cu modificarile si completarile ulterioare, sau de numarul unic de identificare in cazul nerezidentilor, dupa caz, si durata perioadei de concesionare.
(4) Organul fiscal central, la cererea justificata a organului fiscal local, a autoritatilor publice, institutiilor publice sau de interes public, transmite informatiile de la alin. (3) lit. a) si c) in scopul indeplinirii de catre aceste autoritati/institutii a atributiilor prevazute de lege.
(5) Autoritatile si institutiile prevazute la art. 1 din Legea nr. 129/2019, cu modificarile si completarile ulterioare, au acces la informatiile din registrul prevazut la alin. (1) pentru indeplinirea obligatiilor care le revin acestora in temeiul Legii nr. 129/2019, respectiv in domeniul combaterii spalarii banilor sau al finantarii terorismului. Informatiile din registrul prevazut la alin. (1) sunt direct accesibile, fara intarziere si fara a fi filtrate Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor.
(6) Solicitarea si transmiterea de informatii prevazute la alin. (4) , precum si accesul la informatii prevazut la alin. (5) se fac prin intermediul unui sistem informatic, pe baza de protocol incheiat de autoritatile si institutiile respective cu A. N. A. F. Informatiile cu privire la incheierea protocoalelor dintre autoritatile si institutiile prevazute la art. 1 din Legea nr. 129/2019, cu modificarile si completarile ulterioare, sau dintre alte autoritati publice centrale sau locale si A. N. A. F. , vor fi publicate atat pe pagina proprie de internet a institutiilor/ autoritatilor respective, cat si pe pagina de internet a A. N. A. F.
(7) Informatiile prevazute in registrul prevazut la alin. (1) sunt pastrate pentru o perioada de zece ani de la incetarea relatiei de afaceri dintre entitatile prevazute la art. 61 alin. (1) si clienti.
(8) Organizarea si functionarea registrului prevazut la alin. (1) se stabileste prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
Art. 62: Obligatia institutiilor financiare raportoare de a furniza informatii privind conturile financiare ale contribuabililor nerezidenti
(1) In scopul realizarii schimbului de informatii in temeiul instrumentelor juridice de drept international la care Romania este parte si pentru imbunatatirea conformarii fiscale, institutiile financiare raportoare au obligatia sa raporteze anual A. N. A. F. informatii referitoare la conturile financiare.
(2) Dispozitiile art. 291 alin. (4) , cu exceptia normei de trimitere la prevederile art. 291 alin. (6) lit. b) , se aplica in mod corespunzator si in cazul schimbului de informatii prevazut la alin. (1) .
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (2) , in cazul schimbului de informatii cu privire la contribuabilii nerezidenti, efectuat in temeiul Acordului dintre Romania si Statele Unite ale Americii pentru imbunatatirea conformarii fiscale internationale si pentru implementarea FATCA, semnat la Bucuresti la 28 mai 2015, ratificat prin Legea nr. 233/2015, denumit in continuare Acordul FATCA, institutiile financiare raportoare raporteaza informatiile si aplica procedurile de conformare prevazute de acest acord.
(4) Prin ordin al presedintelui A. N. A. F. se aproba formularul utilizat de institutiile financiare raportoare in vederea indeplinirii obligatiei prevazute la alin. (1) , respectiv a obligatiei prevazute la art. 291 alin. (4) .
(5) In vederea verificarii respectarii de catre institutiile financiare raportoare a procedurilor de raportare si de diligenta fiscala prevazute in anexele nr. 1 si 2 si a procedurilor de conformare prevazute in anexa nr. 1 la Acordul FATCA, precum si pentru a monitoriza institutiile financiare raportoare in cazul in care sunt raportate conturi nedocumentate, Agentia Nationala de Administrare Fiscala poate efectua verificari si controale in acest sens. Procedurile administrative si de punere in aplicare a prezentului alineat se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(6) Prin ordin al presedintelui A. N. A. F. se elaboreaza proceduri administrative pentru a se asigura ca institutiile financiare nonraportoare si, respectiv, conturile excluse, astfel cum sunt definite in anexele nr. 1 si 2, precum si in Acordul FATCA, prezinta, in continuare, un risc scazut de a fi utilizate pentru evaziune fiscala.
(7) Raportarea informatiilor prevazute la alin. (1) , inclusiv a celor prevazute la art. 291 alin. (4) , se face pana la data de 15 mai inclusiv a anului calendaristic curent pentru informatiile aferente anului calendaristic precedent.
(8) A. N. A. F. stabileste si publica intr-o sectiune dedicata pe pagina de internet proprie lista jurisdictiilor participante, respectiv lista jurisdictiilor care fac obiectul raportarii, conform definitiilor prevazute in anexa nr. 1
(9) Informatiile prevazute la alin. (1) obtinute de organul fiscal din cadrul A. N. A. F. se utilizeaza de catre acesta doar in scopul prevazut la alin. (1) si cu respectarea dispozitiilor art. 11.
(10) Fara a aduce atingere dispozitiilor alin. (1) si (11) , fiecare institutie financiara raportoare informeaza fiecare persoana care face obiectul raportarii cu privire la faptul ca informatiile care o vizeaza, prevazute la alin. (1) , sunt prelucrate in conformitate cu prevederile prezentei legi si ale Regulamentului (UE) 2016/679, cu modificarile ulterioare, in timp util, dar nu mai tarziu de momentul deschiderii contului.
(11) Institutiile financiare raportoare au obligatia de a pastra in format electronic si/sau letric toate inregistrarile obtinute prin aplicarea procedurilor de diligenta fiscala si de raportare, a procedurilor speciale de diligenta fiscala, a procedurilor suplimentare de raportare si de diligenta fiscala pentru schimburile de informatii referitoare la conturile financiare prevazute in anexele nr. 1 si 2, precum si a oricaror probe pe care s-au bazat in vederea conformarii cu prevederile stabilite in anexele nr. 1 si 2 pentru o perioada de 10 ani de la implinirea termenului prevazut la alin. (7) . Dispozitiile prezentului alineat se aplica in mod corespunzator si in cazul inregistrarilor obtinute in temeiul Acordului FATCA.
(12) Institutiile financiare raportoare care intra sub incidenta prezentului articol, art. 291 alin. (4) si a Acordului FATCA furnizeaza in termen de 45 de zile de la cererea A. N. A. F. , in cadrul termenului de pastrare, prevazut la alin. (11) , informatii si documente referitoare la:
a) masurile pe care s-au bazat pentru aplicarea procedurilor de diligenta fiscala si de raportare, a procedurilor speciale de diligenta fiscala, precum si a procedurilor suplimentare de raportare si de diligenta fiscala pentru schimburile de informatii referitoare la conturile financiare prevazute in anexele nr. 1 si 2, precum si pentru conformarea cu normele prevazute de Acordul FATCA;
b) orice dovezi pe care s-au bazat pentru aplicarea procedurilor de diligenta si de raportare, a procedurilor speciale de diligenta fiscala, precum si a procedurilor suplimentare de raportare si de diligenta fiscala pentru schimburile de informatii referitoare la conturile financiare prevazute in anexele nr. 1 si 2, precum si pentru conformarea cu normele prevazute de Acordul FATCA.
(13) In vederea indeplinirii obligatiei de raportare de catre institutiile financiare raportoare, A. N. A. F. nu ia in considerare un demers sau o serie de demersuri care, avand in vedere toate faptele si circumstantele relevante, au drept scop principal evitarea obligatiilor si procedurilor prevazute de prezentul articol, art. 291 alin. (4) , anexele nr. 1 si 2, precum si de Acordul FATCA.
(14) A. N. A. F. emite si publica pe pagina de internet proprie ghidul prin care detaliaza aspectele referitoare la Acordul FATCA, la prezentul articol si la anexele nr. 1 si 2, cu luarea in considerare a comentariilor la standardul comun de raportare publicate de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica si a altor clarificari aduse de autoritatile fiscale americane in ceea ce priveste Acordul FATCA.
(15) Dispozitiile art. 286 lit. i) pct. 3 referitoare la orice termen scris cu initiala majuscula se aplica in mod corespunzator inclusiv prevederilor prezentului articol.
Art. 621: Accesul organului fiscal central la informatii privind combaterea spalarii banilor
In vederea implementarii prevederilor Directivei (UE) 2016/2. 258 de modificare a Directivei 2011/16/UE in ceea ce priveste accesul autoritatilor fiscale la informatii privind combaterea spalarii banilor, entitatile raportoare care intra sub incidenta legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului pun la dispozitia organului fiscal central, la cerere, in cadrul termenului de pastrare prevazut de lege, informatii si documente privitoare la:
a) mecanismele si procedurile in baza carora aplica masurile de precautie privind clientela;
b) identificarea clientului si a beneficiarului real;
c) evaluarea scopului si naturii dorite a relatiei de afaceri;
d) monitorizarea relatiei de afaceri;
e) evidentele tranzactiilor.
Art. 63: Expertiza
(1) Ori de cate ori considera necesar, organul fiscal are dreptul sa apeleze la serviciile unui expert pentru intocmirea unei expertize. Organul fiscal este obligat sa comunice contribuabilului/platitorului numele expertului.
(2) Contribuabilul/platitorul poate sa numeasca un expert pe cheltuiala proprie.
(3) Expertii au obligatia sa pastreze secretul fiscal asupra datelor si informatiilor pe care le dobandesc.
(4) Expertiza se intocmeste in scris.
(5) Onorariile stabilite pentru expertizele prevazute de prezentul articol se platesc din bugetul organului fiscal care a apelat la serviciile expertului.
(6) Daca organul fiscal nu este lamurit prin expertiza efectuata, poate dispune intregirea expertizei sau o noua expertiza.
SECTIUNEA 3: Inscrisurile si constatarea la fata locului
Art. 64: Prezentarea de inscrisuri
(1) In vederea stabilirii starii de fapt fiscale, contribuabilul/platitorul are obligatia sa puna la dispozitie organului fiscal registre, evidente, documente de afaceri si orice alte inscrisuri. In acelasi scop, organul fiscal are dreptul sa solicite inscrisuri si altor persoane cu care contribuabilul/platitorul are sau a avut raporturi economice sau juridice.
(2) Organul fiscal poate solicita punerea la dispozitie a inscrisurilor la sediul sau ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate sa le prezinte. Punerea la dispozitie a inscrisurilor la sediul organului fiscal se poate realiza prin transmiterea acestora prin posta, cu confirmare de primire, prin depunerea la registratura organului fiscal sau prin mijloacele electronice de transmitere la distanta in conditiile art. 79.
(3) Organul fiscal are dreptul sa retina, in scopul protejarii impotriva instrainarii sau distrugerii, indiferent de mediul in care sunt stocate, documente, acte, inscrisuri, registre si documente financiar-contabile in original sau orice element material care face dovada stabilirii, inregistrarii si achitarii obligatiilor fiscale de catre contribuabil/platitor, pe o perioada de cel mult 30 de zile. In cazuri exceptionale, cu aprobarea conducatorului organului fiscal, perioada de retinere poate fi prelungita cu cel mult 90 de zile. Contribuabilul/platitorul are dreptul sa solicite copii ale documentelor retinute atat timp cat acestea sunt in posesia organului fiscal.
(4) Dovada retinerii documentelor prevazute la alin. (3) o constituie actul intocmit de organul fiscal, in care sunt specificate toate elementele necesare individualizarii probei sau dovezii respective, precum si mentiunea ca aceasta a fost retinuta, potrivit dispozitiilor legale, de catre organul fiscal. Actul se intocmeste in doua exemplare si se semneaza de organul fiscal si de contribuabil/platitor, un exemplar comunicandu-i-se contribuabilului/platitorului.
(5) In cazul in care pentru stabilirea starii de fapt fiscale contribuabilul/platitorul pune la dispozitia organului fiscal inscrisuri sau alte documente, in original, acestea se inapoiaza contribuabilului/platitorului, pastrandu-se in copie, conform cu originalul, numai inscrisuri relevante din punct de vedere fiscal. Conformitatea cu originalul a copiilor se efectueaza de catre contribuabil/platitor prin inscrierea mentiunii "conform cu originalul" si prin semnatura acestuia.
(6) Ori de cate ori contribuabilul/platitorul depune la organul fiscal un document semnat de catre o persoana fizica sau juridica care exercita activitati specifice unor profesii reglementate cum ar fi consultanta fiscala, audit financiar, expertiza contabila, evaluare, documentul trebuie sa contina in mod obligatoriu si numele si prenumele sau denumirea persoanei in cauza, precum si codul de identificare fiscala al acesteia atribuit de organul fiscal competent.
(7) In cazul in care legea prevede depunerea de catre contribuabil/platitor de copii ale unor documente, acestea trebuie certificate de contribuabil/platitor pentru conformitate cu originalul. Dispozitiile alin. (5) sunt aplicabile in mod corespunzator.
Art. 65: Constatarea la fata locului
(1) In conditiile legii, organul fiscal poate efectua o constatare la fata locului, intocmind in acest sens proces-verbal de constatare.
(2) Procesul-verbal cuprinde cel putin urmatoarele elemente:
a) data si locul unde este incheiat;
b) numele, prenumele si calitatea persoanei imputernicite, precum si denumirea organului fiscal din care face parte aceasta;
c) temeiul legal in baza caruia s-a efectuat constatarea la fata locului;
d) constatarile efectuate la fata locului;
e) sustinerile contribuabilului/platitorului, ale expertilor sau ale altor persoane care au participat la efectuarea constatarii;
f) semnatura persoanei imputernicite, precum si a persoanelor prevazute la lit. e) . In caz de refuz al semnarii de catre persoanele prevazute la lit. e) , se face mentiune despre aceasta in procesul-verbal;
g) alte mentiuni considerate relevante.
(3) Contribuabilul/Platitorul are obligatia sa permita persoanelor imputernicite de organul fiscal pentru a efectua o constatare la fata locului, precum si expertilor folositi pentru aceasta actiune intrarea acestora pe terenuri, in incaperi si in orice alte incinte, in masura in care acest lucru este necesar pentru a face constatari in interes fiscal.
(4) Detinatorii terenurilor ori incintelor respective trebuie instiintati intr-un termen rezonabil despre constatare, cu exceptia controlului inopinat. Persoanele fizice trebuie informate asupra dreptului de a refuza intrarea in domiciliu sau resedinta.
(5) In caz de refuz, intrarea in domiciliul sau in resedinta persoanei fizice se face cu autorizarea instantei judecatoresti competente, dispozitiile privind ordonanta presedintiala din Codul de procedura civila, republicat, fiind aplicabile.
(6) La cererea organului fiscal, organele de politie, jandarmerie ori alti agenti ai fortei publice sunt obligati sa ii acorde sprijinul pentru aplicarea prevederilor prezentului articol.
(7) Competenta de efectuare a constatarii la fata locului de catre organul fiscal central se poate delega altui organ fiscal central din cadrul A. N. A. F. sau Autoritatii Vamale Romane, in conditiile stabilite prin ordin al presedintelui A. N. A. F. si/sau al presedintelui Autoritatii Vamale Romane, dupa caz, in functie de obligatiile fiscale pe care le administreaza fiecare autoritate.
(8) In cazul delegarii competentei potrivit alin. (7) , organul fiscal central caruia i s-a delegat competenta instiinteaza in scris contribuabilul/platitorul despre delegarea de competenta.
SECTIUNEA 4: Dreptul de a refuza furnizarea de dovezi
Art. 66: Dreptul rudelor de a refuza furnizarea de informatii, efectuarea de expertize si prezentarea unor inscrisuri
(1) Sotul/sotia si rudele ori afinii contribuabilului/platitorului pana la gradul al treilea inclusiv pot refuza furnizarea de informatii, efectuarea de expertize, precum si prezentarea unor inscrisuri.
(2) Persoanele prevazute la alin. (1) trebuie instiintate asupra acestui drept.
Art. 67: Dreptul altor persoane de a refuza furnizarea de informatii
(1) Pot refuza sa furnizeze informatii cu privire la datele de care au luat cunostinta in exercitarea activitatii lor preotii, avocatii, consultantii fiscali, auditorii, expertii contabili, medicii si psihoterapeutii. Aceste persoane nu pot refuza furnizarea informatiilor cu privire la indeplinirea obligatiilor prevazute de legislatia fiscala in sarcina lor, atat in calitate de contribuabili/platitori, cat si in calitate de persoane care exercita profesia respectiva.
(2) Sunt asimilate persoanelor prevazute la alin. (1) asistentii acestora, precum si persoanele care participa la activitatea profesionala a acestora.
(3) Persoanele prevazute la alin. (1) , cu exceptia preotilor, pot furniza informatii, cu acordul persoanei despre care au fost solicitate informatiile.
SECTIUNEA 5: Colaborarea dintre autoritatile publice
Art. 68: Obligatia autoritatilor si institutiilor publice de a furniza informatii si de a prezenta acte
(1) Autoritatile publice, institutiile publice si de interes public, centrale si locale, precum si serviciile deconcentrate ale autoritatilor publice centrale au obligatia sa furnizeze informatii si acte organului fiscal, la cererea acestuia.
(2) Organele fiscale locale sunt obligate sa transmita, lunar, pana la data de 15 a lunii urmatoare celei pentru care se declara, organului fiscal central informatii privind bunurile imobile si mijloacele de transport detinute de persoanele fizice sau juridice pentru care exista obligatia declararii conform Codului fiscal. Formatul si modalitatea de transmitere se stabilesc prin ordin al ministrului finantelor cu avizul Ministerului Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Administratiei.
(3) Organul fiscal central este obligat sa transmita organelor fiscale locale informatii privind sursele de venit ale persoanelor fizice. Organele fiscale locale si organul fiscal central incheie protocolul denumit A«Protocol de aderare la serviciile sistemului informatic PatrimVenA», care se transmite prin sistemul informatic propriu al Ministerului Finantelor/ANAF in conformitate cu art. 701 alin. (1) lit. a) si alin. (2) .
(4) In realizarea scopului prezentului cod, organul fiscal poate accesa on-line baza de date a autoritatilor publice si institutiilor prevazute la alin. (1) , pentru informatiile stabilite pe baza de protocol.
Art. 69: Colaborarea dintre autoritatile publice, institutiile publice sau de interes public
(1) Autoritatile publice, institutiile publice sau de interes public sunt obligate sa colaboreze in realizarea scopului prezentului cod.
(11) Autoritatile publice, institutiile publice sau de interes public sunt obligate sa se inroleze in sistemul informatic PatrimVen, astfel cum acesta este definit la art. 701 alin. (2) .
(2) Nu constituie activitate de colaborare actiunile intreprinse de autoritatile prevazute la alin. (1) , in conformitate cu atributiile ce le revin potrivit legii.
(3) Organul fiscal care solicita colaborarea raspunde pentru legalitatea solicitarii, iar autoritatea solicitata raspunde pentru datele furnizate.
(4) Ori de cate ori o institutie sau autoritate publica trebuie sa solutioneze o cerere a unei persoane fizice sau juridice, iar pentru solutionarea cererii legislatia specifica prevede prezentarea unui certificat de atestare fiscala, a unei adeverinte de venit sau a unui alt document cu privire la situatia fiscala a persoanei in cauza, institutia sau autoritatea publica are obligatia sa solicite certificatul de atestare fiscala, adeverinta de venit sau documentul respectiv de la organul fiscal competent. In acest caz, persoana fizica sau juridica nu mai are obligatia depunerii certificatului, adeverintei sau documentului.
(5) Certificatul de atestare fiscala, adeverinta de venit sau documentul prevazut la alin. (4) poate fi emis si transmis in forma electronica in baza unui protocol incheiat intre institutia/autoritatea publica si organul fiscal emitent al acestuia. In acest caz, certificatul, adeverinta sau documentul prevazut la alin. (4) este valabil si fara semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, si stampila organului emitent.
Art. 70: Conditii si limite ale colaborarii
(1) Colaborarea dintre autoritatile publice, institutiile publice sau de interes public se realizeaza in limita atributiilor ce le revin potrivit legii.
(2) Daca autoritatea publica, institutia publica sau de interes public solicitata refuza colaborarea, autoritatea publica superioara ambelor organe va decide. Daca o asemenea autoritate nu exista, decizia va fi luata de autoritatea superioara celei solicitate. In cazul in care un organ fiscal local refuza colaborarea, decizia este luata de primar sau de presedintele consiliului judetean, dupa caz, conform competentelor legale.
Art. 701: Modalitatea de colaborare
(1) Furnizarea de informatii si documente intre Ministerul Finantelor/A. N. A. F. si autoritatile publice, institutiile publice si de interes public, precum si alte persoane juridice de drept privat, in temeiul prezentului cod sau al altor acte normative, se realizeaza, in forma dematerializata, astfel:
a) in cazul autoritatilor publice, institutiilor publice si de interes public definite conform art. 11 alin. (3) lit. a1) , utilizand sistemul informatic propriu al Ministerului Finantelor/A. N. A. F. , denumit PatrimVen;
b) in cazul persoanelor juridice de drept privat, utilizand sisteme informatice dedicate.
(2) PatrimVen este un depozit de date in care sunt colectate si agregate date obtinute de Ministerul Finantelor Publice/A. N. A. F, in conditiile legii, de la autoritatile/institutiile publice si de interes public, din administratia publica centrala si locala ori de la contribuabili/platitori si care sunt puse la dispozitia autoritatilor publice, institutiilor publice si de interes public din administratia publica centrala si locala, precum si altor persoane juridice de drept privat, in beneficiul cetatenilor si in scopul realizarii atributiilor stabilite de normele juridice care reglementeaza activitatea institutiilor, autoritatilor ori persoanelor juridice de drept privat care primesc respectivele informatii si/sau documente.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) , la solicitarea autoritatilor judiciare ori in situatia in care, din motive tehnice, informatiile sau documentele nu pot fi furnizate prin PatrimVen, acestea se pot transmite in format letric sau pe dispozitive/suporturi de stocare a datelor.
(4) Prin ordin al presedintelui A. N. A. F. se aproba:
a) procedura de inrolare, precum si modalitatile de acces in PatrimVen;
b) conditiile de furnizare a informatiilor, modelul-cadru al protocolului de colaborare, procedura privind schimbul de informatii intre A. N. A. F. si persoanele juridice de drept privat semnatare, precum si modalitatile de acces in sistemele informatice dedicate.
Art. 71: Colaborarea interstatala dintre autoritatile publice
(1) In temeiul instrumentelor juridice de drept international, A. N. A. F. colaboreaza cu autoritatile fiscale din alte state.
(2) In absenta unui instrument juridic de drept international in vigoare, A. N. A. F. poate accepta sau poate solicita colaborarea cu alte autoritati fiscale pe baza de reciprocitate.
(3) In calitatea sa de reprezentant autorizat al Ministerului Finantelor, A. N. A. F. este autoritatea competenta din Romania pentru exercitarea tuturor drepturilor si indeplinirea tuturor obligatiilor cu privire la schimbul de informatii in scopuri fiscale in relatia cu statele cu care Romania s-a angajat printr-un instrument juridic de drept international, altele decat statele membre ale Uniunii Europene.
(4) Informatiile se transmit, dupa caz, automat, spontan sau la cererea autoritatii solicitante din statele cu care Romania s-a angajat printr-un instrument juridic de drept international, altele decat statele membre ale Uniunii Europene. Termenele prevazute la art. 290, art. 291 alin. (6) lit. b) , art. 2911, 2913 si 293 pentru transmiterea informatiilor se aplica si pentru schimbul de informatii prevazut de prezentul articol, cu exceptia cazului in care prin instrumentul juridic de drept international sunt prevazute alte termene.
(5) Informatiile obtinute de A. N. A. F. in conformitate cu prezentul articol sunt utilizate doar in scopul indeplinirii atributiilor specifice ale organului fiscal central, cu respectarea regulilor prevazute de instrumentul juridic de drept international in temeiul caruia sunt obtinute si cu respectarea prevederilor art. 11.
(6) Toate schimburile de informatii efectuate in temeiul prezentului articol se realizeaza cu respectarea Regulamentului (UE) 2016/679, cu modificarile ulterioare.
SECTIUNEA 6: Sarcina probei
Art. 72: Forta probanta a documentelor justificative si evidentelor contabile
Documentele justificative si evidentele contabile ale contribuabilului/platitorului constituie probe la stabilirea bazei de impozitare. In cazul in care exista si alte acte doveditoare, acestea vor fi luate in considerare la stabilirea bazei de impozitare.
Art. 73: Sarcina probei in dovedirea situatiei de fapt fiscale
(1) Contribuabilul/Platitorul are sarcina de a dovedi actele si faptele care au stat la baza declaratiilor sale si a oricaror cereri adresate organului fiscal.
(2) Organul fiscal are sarcina de a motiva actele administrative fiscale emise pe baza de probe sau constatari proprii.
Art. 74: Dovedirea titularului dreptului de proprietate in scopul impozitarii
(1) In cazul in care constata ca anumite bunuri, venituri sau alte valori care, potrivit legii, constituie baza de impozitare sunt detinute de persoane care in mod continuu beneficiaza de castigurile sau de orice foloase obisnuite aduse de acestea si ca persoanele respective declara in scris ca nu sunt proprietarii bunurilor, veniturilor sau valorilor in cauza, fara sa arate insa care sunt titularii dreptului de proprietate, organul fiscal procedeaza la stabilirea provizorie a obligatiei fiscale corespunzatoare in sarcina acelor persoane.
(2) In conditiile legii, obligatia fiscala privind baza de impozitare prevazuta la alin. (1) va putea fi stabilita in sarcina titularilor dreptului de proprietate. Tot astfel, acestia datoreaza despagubiri persoanelor care au facut plata pentru stingerea obligatiei stabilite potrivit alin. (1) . In cazul in care obligatia fiscala este stabilita in sarcina titularului dreptului de proprietate inceteaza procedura de stabilire provizorie a obligatiei fiscale potrivit alin. (1) .
CAPITOLUL VI: Termene
Art. 75: Calcularea termenelor
Termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor prevazute de Codul fiscal, de prezentul cod, precum si de alte dispozitii legale aplicabile in materie, daca legislatia fiscala nu dispune altfel, se calculeaza potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila, republicat.
Art. 76: Prelungirea termenelor
(1) Termenele stabilite in baza legii de un organ fiscal pot fi prelungite de acesta in situatii temeinic justificate, la cerere sau din oficiu.
(2) Ori de cate ori legislatia fiscala prevede un termen in care contribuabilii/platitorii trebuie sa isi indeplineasca obligatiile prevazute de legea fiscala, in legatura cu creantele administrate de organul fiscal central, acesta poate fi prelungit/modificat, pentru motive justificate ce tin de activitatea de administrare a creantelor fiscale, prin ordin al ministrului finantelor publice.
Art. 77: Termenul de solutionare a cererilor contribuabilului/platitorului
(1) Cererile depuse de catre contribuabil/platitor la organul fiscal se solutioneaza de catre acesta in termen de 45 de zile de la inregistrare.
(2) In situatiile in care, pentru solutionarea cererii, este necesara administrarea de probe suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeste cu perioada cuprinsa intre data solicitarii probei si data obtinerii acesteia, dar nu mai mult de:
a) doua luni, in cazul in care sunt solicitate probe suplimentare de la contribuabilul/platitorul solicitant;
b) 3 luni, in cazul in care sunt solicitate probe suplimentare de la autoritati sau institutii publice ori de la terte persoane din Romania;
c) 6 luni, in cazul in care sunt solicitate probe suplimentare de la autoritati fiscale din alte state, potrivit legii.
(3) In situatiile prevazute la alin. (2) lit. b) si c) , organul fiscal are obligatia sa instiinteze contribuabilul/platitorul cu privire la prelungirea termenului de solutionare a cererii.
(4) In situatia prevazuta la alin. (2) lit. a) , termenul de doua luni poate fi prelungit de organul fiscal la cererea contribuabilului/platitorului.
(5) In situatia in care, pe baza analizei de risc, solutionarea cererii necesita efectuarea inspectiei fiscale, termenul de solutionare a cererii este de cel mult 90 de zile de la inregistrarea cererii, prevederile alin. (2) -(4) aplicandu-se in mod corespunzator. In acest caz contribuabilul/platitorul este notificat cu privire la termenul de solutionare aplicabil in termen de 5 zile de la finalizarea analizei de risc. Inspectia fiscala pentru solutionarea cererii este o inspectie fiscala partiala in sensul art. 115.
(6) Inspectia fiscala pentru solutionarea cererii potrivit alin. (5) poate fi suspendata in conditiile art. 127. In acest caz, nu sunt aplicabile prevederile alin. (2) . Perioadele in care inspectia fiscala este suspendata nu sunt incluse in calculul termenului prevazut la alin. (5) .
Art. 78: Cazul de forta majora si cazul fortuit
(1) Termenele prevazute de lege pentru indeplinirea obligatiilor fiscale, dupa caz, nu incep sa curga sau se suspenda in situatia in care indeplinirea acestor obligatii a fost impiedicata de ivirea unui caz de forta majora sau a unui caz fortuit.
(2) Obligatiile fiscale se considera a fi indeplinite in termen, fara perceperea de dobanzi, penalitati de intarziere sau majorari de intarziere, dupa caz, ori aplicarea de sanctiuni prevazute de lege, daca acestea se executa in termen de 60 de zile de la incetarea evenimentelor prevazute la alin. (1) .
CAPITOLUL VII: Transmiterea cererilor de catre contribuabili/platitori si identificarea acestora in mediul electronic
Art. 79: Transmiterea cererilor la organul fiscal prin mijloace electronice de transmitere la distanta
(1) Contribuabilul/Platitorul poate transmite organului fiscal competent cereri, inscrisuri sau orice alte documente si prin mijloace electronice de transmitere la distanta in conditiile alin. (4) ori (5) .
(11) Prin exceptie de la alin. (1) , contribuabilii/platitorii persoane juridice, asocieri si alte entitati fara personalitate juridica, precum si persoane fizice care desfasoara o profesie liberala sau exercita o activitate economica in mod independent in una dintre formele prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 182/2016, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt obligati sa transmita organului fiscal central documente de natura celor prevazute la alin. (1) prin mijloace electronice de transmitere la distanta in conditiile prezentului articol, respectiv prin inrolarea in sistemul de comunicare electronica dezvoltat de Ministerul Finantelor/A. N. A. F.
(12) In situatia in care contribuabilii/platitorii nu isi indeplinesc obligatia comunicarii prin intermediul mijloacelor electronice de transmitere la distanta a cererilor, inscrisurilor sau oricaror altor documente in conditiile alin. (11) , iar acestea sunt depuse la organul fiscal central in format letric, nu vor fi luate in considerare, urmand ca acesta sa notifice contribuabilii/platitorii cu privire la obligativitatea comunicarii prin intermediul mijloacelor electronice de transmitere la distanta.
(13) In procedura de control fiscal ori de solutionare a contestatiei, cererile, inscrisurile sau orice alte documente pot fi transmise de contribuabili/platitori, inclusiv de cei prevazuti la alin. (11) , prin mijloace electronice de transmitere la distanta in conditiile alin. (4) sau (5) , dupa caz, ori prin posta, cu confirmare de primire sau prin posta electronica la adresa de e-mail indicata de organul de control sau de solutionare a contestatiei ori depuse la registratura organului fiscal competent. In mod similar, organul de control sau de solutionare a contestatiei poate transmite solicitari, inscrisuri sau orice alte documente prin mijloace electronice de transmitere la distanta in conditiile alin. (4) sau (5) , dupa caz, ori prin posta, cu confirmare de primire, sau prin posta electronica la adresa de e-mail indicata de contribuabil/platitor.
(2) Data depunerii cererii, inscrisului sau documentului este data inregistrarii acesteia/acestuia, astfel cum rezulta din mesajul electronic transmis de registratura electronica a Ministerului Finantelor Publice sau a autoritatii administratiei publice locale, dupa caz.
(3) In sensul prezentului cod, prin registratura electronica se intelege sistemul electronic de inregistrare si tranzactionare a documentelor si a informatiilor primite sau emise de organul fiscal prin mijloace electronice.
(4) In cazul cererilor, inscrisurilor sau documentelor transmise de catre contribuabil/platitor organului fiscal central, mijloacele electronice de transmitere la distanta, procedura de transmitere a cererilor, inscrisurilor ori documentelor prin mijloace electronice de transmitere la distanta, precum si conditiile in care aceasta se realizeaza se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F. cu avizul Autoritatii pentru Digitalizarea Romaniei.
(5) In cazul cererilor, inscrisurilor sau documentelor transmise de catre contribuabil/platitor organului fiscal local, mijloacele electronice de transmitere la distanta, procedura de transmitere a cererilor, inscrisurilor ori documentelor prin mijloace electronice de transmitere la distanta, precum si conditiile in care aceasta se realizeaza se aproba prin ordin al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice, cu avizul Ministerului Finantelor Publice, cu avizul ministrului pentru societatea informationala. Pentru organul fiscal local, consiliul local stabileste, prin hotarare, in functie de capacitatea tehnica disponibila, mijloacele electronice de transmitere la distanta ce pot fi utilizate de catre contribuabil/platitor.
Art. 80: Identificarea contribuabilului/platitorului in mediul electronic
Contribuabilul/Platitorul care depune cereri, inscrisuri sau documente la organul fiscal, prin mijloace electronice de transmitere la distanta, se identifica in relatia cu organul fiscal astfel:
a) persoanele juridice, asocierile si alte entitati fara personalitate juridica, precum si persoanele fizice care desfasoara activitati economice in mod independent ori exercita profesii libere se identifica numai cu certificate calificate;
b) persoanele fizice, altele decat cele prevazute la lit. a) , se identifica prin intermediul furnizorilor de servicii publice de autentificare electronica autorizati potrivit legii sau prin diverse dispozitive, cum ar fi certificat calificat, credentiale de tip utilizator/parola insotite de liste de coduri de autentificare de unica folosinta, telefon mobil, digipass ori alte dispozitive stabilite prin ordin al presedintelui A. N. A. F. , cu avizul Autoritatii pentru Digitalizarea Romaniei, in cazul identificarii acestor persoane in relatia cu organul fiscal central sau, dupa caz, prin ordin al ministrului dezvoltarii, lucrarilor publice si administratiei, cu avizul Ministerului Finantelor si cu avizul Autoritatii pentru Digitalizarea Romaniei, in cazul identificarii acestor persoane in relatia cu organul fiscal local. In aceste cazuri, cererile, inscrisurile sau documentele se considera semnate daca sunt indeplinite toate conditiile din ordinele prevazute la art. 79 alin. (4) si (5) .
(2) Sistemul de comunicare electronica prin mijloace electronice de transmitere la distanta dezvoltat de Ministerul Finantelor Publice/A. N. A. F. poate fi utilizat si de alte institutii sau autoritati publice in scopul realizarii comunicarii actelor emise de aceste institutii sau a depunerii de catre contribuabili/platitori de cereri, inscrisuri sau orice alte documente la aceste institutii.
(3) In scopul aplicarii prevederilor alin. (2) institutiile sau autoritatile publice pot incheia un protocol, privind procedura de comunicare a documentelor, precum si conditiile si termenele de comunicare a documentelor, cu A. N. A. F.
TITLUL IV: Inregistrarea fiscala
Art. 81: Sfera activitatii de inregistrare fiscala
(1) Inregistrarea fiscala reprezinta activitatea de atribuire a codului de identificare fiscala, de organizare a registrului contribuabililor/platitorilor si de eliberare a certificatului de inregistrare fiscala.
(2) Cu exceptia cazului in care prin lege se prevede altfel, atribuirea codului de identificare fiscala se face exclusiv de catre organul fiscal central, pe baza declaratiei de inregistrare fiscala.
Art. 82: Obligatia de inregistrare fiscala
(1) Orice persoana sau entitate care este subiect intr-un raport juridic fiscal se inregistreaza fiscal primind un cod de identificare fiscala. Codul de identificare fiscala este:
a) pentru persoanele juridice, precum si pentru asocieri si alte entitati fara personalitate juridica, cu exceptia celor prevazute la lit. b) , codul de inregistrare fiscala atribuit de organul fiscal;
b) pentru persoanele fizice si juridice, precum si pentru alte entitati care se inregistreaza potrivit legii speciale la registrul comertului, codul unic de inregistrare atribuit potrivit legii speciale;
c) pentru persoanele fizice care desfasoara activitati economice in mod independent sau exercita profesii libere, cu exceptia celor prevazute la lit. b) , codul de inregistrare fiscala atribuit de organul fiscal;
d) pentru persoanele fizice, altele decat cele prevazute la lit. c) , codul numeric personal atribuit potrivit legii speciale;
e) pentru persoanele fizice care nu detin cod numeric personal, numarul de identificare fiscala atribuit de organul fiscal. In cazul obtinerii ulterioare a codului numeric personal, numarul de identificare fiscala atribuit anterior se inlocuieste de catre organul fiscal, cu preluarea informatiilor fiscale inregistrate in perioada detinerii numarului de identificare fiscala pe codul numeric personal. Actele administrative fiscale, actele de executare sau alte acte emise de organele fiscale si comunicate anterior inlocuirii numarului de identificare fiscala raman valabile.
(2) In scopul administrarii impozitului pe venit si contributiilor sociale, in cazul persoanelor fizice care sunt contribuabili potrivit Codului fiscal, codul de identificare fiscala este codul numeric personal.
(3) Prin exceptie de la dispozitiile art. 18 alin. (1) , pentru persoanele fizice prevazute la alin. (1) lit. e) , precum si pentru persoanele juridice nerezidente, care realizeaza numai venituri supuse regulilor de impunere la sursa, iar impozitul retinut este final, atribuirea codului de identificare fiscala se poate face de organul fiscal, la solicitarea platitorului de venit.
(4) Au obligatia depunerii declaratiei de inregistrare fiscala si persoanele prevazute la alin. (1) lit. d) si e) care au calitatea de angajator.
(5) Persoanele fizice care detin cod numeric personal si sunt supuse impozitului pe venit se inregistreaza fiscal la data depunerii primei declaratii fiscale.
(6) Declaratia de inregistrare fiscala se depune in termen de 30 de zile de la:
a) data infiintarii potrivit legii, in cazul persoanelor juridice, asocierilor si al altor entitati fara personalitate juridica;
b) data stabilirii in Romania, in cazul persoanelor juridice straine care au locul exercitarii conducerii efective in Romania;
c) data inceperii activitatii pentru persoanele fizice care desfasoara activitati economice in mod independent sau exercita profesii libere, cu exceptia celor care se inregistreaza, potrivit legii speciale, la registrul comertului;
d) data obtinerii primului venit sau dobandirii calitatii de angajator, dupa caz, in cazul persoanelor fizice, altele decat cele de la lit. c) ;
e) data obtinerii primului venit, in cazul persoanelor fizice si juridice nerezidente care nu au un sediu permanent sau o reprezentanta in Romania.
(7) In scopul administrarii creantelor fiscale, organul fiscal central poate sa inregistreze, din oficiu sau la cererea altei autoritati care administreaza creante fiscale, un subiect de drept fiscal care nu si-a indeplinit obligatia de inregistrare fiscala, potrivit legii. Procedura de inregistrare din oficiu sau la cererea altei autoritati care administreaza creante fiscale se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(8) In cazul contribuabililor nerezidenti care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei prin unul sau mai multe sedii permanente, odata cu depunerea declaratiei de inregistrare fiscala, acestia au obligatia sa indice sediul permanent desemnat potrivit dispozitiilor din Codul fiscal. In cazul inregistrarii fiscale declaratia de inregistrare fiscala se depune la organul fiscal in raza caruia se afla sediul permanent ce urmeaza a fi desemnat.
(9) In cazurile prevazute la alin. (3) si (7) , atribuirea codului de identificare fiscala se face pe baza cererii depuse de solicitant, cu exceptia cazului in care inregistrarea fiscala se efectueaza din oficiu.
(10) Declaratia de inregistrare fiscala depusa potrivit prezentului articol trebuie insotita de copii ale documentelor doveditoare ale informatiilor inscrise in aceasta.
(11) Data inregistrarii fiscale este:
a) data depunerii declaratiei fiscale, in cazul contribuabililor prevazuti la alin. (5) ;
b) data atribuirii codului de identificare fiscala, in celelalte cazuri.
(12) Codul de identificare fiscala poate fi utilizat de contribuabili si pentru indeplinirea obligatiilor fiscale aferente perioadelor anterioare datei de inregistrare fiscala.
Art. 83: Prevederi speciale privind inregistrarea fiscala a persoanelor nerezidente
(1) Odata cu solicitarea inregistrarii unei societati la registrul comertului, potrivit legii, sau, dupa caz, la cesiunea partilor sociale ori a actiunilor, respectiv la numirea de noi reprezentanti legali sau la cooptarea de noi asociati ori actionari, cu prilejul efectuarii majorarii de capital social, oficiile registrului comertului de pe langa tribunale transmit direct sau prin intermediul Oficiului National al Registrului Comertului, pe cale electronica, Ministerului Finantelor Publice, solicitarea de atribuire a numarului de identificare fiscala pentru persoanele fizice nerezidente care, potrivit actului constitutiv, au calitatea de fondator, asociat, actionar ori administrator in cadrul societatii respective.
(2) Pe baza datelor transmise potrivit prevederilor alin. (1) , Ministerul Finantelor atribuie numarul de identificare fiscala, inregistreaza fiscal persoanele fizice nerezidente prevazute la alin. (1) , cu exceptia cazului in care aceste persoane sunt inregistrate fiscal, si comunica Oficiului National al Registrului Comertului informatia referitoare la inregistrarea fiscala in aceeasi zi sau cel mai tarziu a doua zi. Totodata se emite certificatul de inregistrare fiscala, care se pastreaza de catre organul fiscal pana la data ridicarii de catre contribuabil sau imputernicitul acestuia.
(3) - Art. 83, alin. (3) din titlul IV a fost abrogat la 03-sep-2022 de Art. I, punctul 8. din Ordonanta 31/2022.
(4) Odata cu solicitarea deschiderii unui cont bancar sau inchirierea unei casete de valori, institutiile de credit transmit organului fiscal central solicitarea de atribuire a numarului de identificare fiscala sau, dupa caz, a codului de inregistrare fiscala, pentru persoanele fizice nerezidente sau pentru persoanele juridice care nu detin cod de identificare fiscala. Pe baza datelor transmise, Ministerul Finantelor atribuie numarul de identificare fiscala sau, dupa caz, codul de inregistrare fiscala, inregistreaza fiscal persoana respectiva si comunica institutiei de credit informatia referitoare la inregistrarea fiscala in termen de 5 zile de la data solicitarii atribuirii numarului de identificare fiscala sau, dupa caz, a codului de inregistrare fiscala. Totodata se emite certificatul de inregistrare fiscala, care se pastreaza de catre organul fiscal pana la data ridicarii de catre contribuabil sau imputernicitul acestuia. In cazul in care solicitarea de atribuire a numarului de identificare fiscala sau, dupa caz, a codului de inregistrare fiscala se realizeaza prin intermediul aplicatiei online a A. N. A. F. , numarul de identificare fiscala sau, dupa caz, codul de inregistrare fiscala se comunica institutiei de credit prin aplicatia online spre a fi inregistrat in evidentele informatice ale acesteia.
(5) Pentru contribuabilii nerezidenti care nu au un sediu permanent pe teritoriul Romaniei, organul fiscal poate comunica contribuabilului nerezident, prin mijloace electronice stabilite prin ordin al presedintelui A. N. A. F. , informatii continute in certificatul de inregistrare fiscala. In acest caz, certificatul de inregistrare fiscala se pastreaza de organul fiscal pana la data ridicarii de catre contribuabil sau imputernicitul acestuia.
Art. 84: Identificarea contribuabilului/platitorului in relatia cu organul fiscal local
In scopul administrarii impozitelor si taxelor locale, contribuabilul/platitorul se identifica in relatia cu organul fiscal local, astfel:
a) persoanele fizice, prin codul numeric personal atribuit potrivit legii speciale;
b) persoanele fizice care nu detin cod numeric personal, prin numarul de identificare fiscala atribuit de organul fiscal potrivit art. 82;
c) persoanele juridice, prin codul de inregistrare fiscala atribuit de organul fiscal potrivit art. 82.
Art. 85: Declararea filialelor si sediilor secundare
(1) Contribuabilul/Platitorul are obligatia de a declara organului fiscal central, infiintarea de sedii secundare, in termen de 30 de zile de la:
a) data inregistrarii/mentionarii acestora la registrul comertului sau in alte registre in care a fost inregistrata entitatea care le-a infiintat;
b) data actului de infiintare, in alte cazuri decat cele prevazute la lit. a) .
(2) Contribuabilul/Platitorul cu domiciliul fiscal in Romania are obligatia de a declara, in termen de 30 de zile, infiintarea de filiale si sedii secundare in strainatate.
(3) In sensul prezentului articol, prin sediu secundar se intelege un loc prin care se desfasoara integral sau partial activitatea contribuabilului/platitorului, cum ar fi: birou, magazin, atelier, depozit si altele asemenea, cu exceptia activitatilor desfasurate de salariati la domiciliul acestora, potrivit prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si a Legii nr. 81/2018 privind reglementarea activitatii de telemunca si a locatiilor beneficiarilor unde contribuabilul/platitorul desfasoara alte activitati decat cele mentionate la art. 85 alin. (4) , activitati autorizate conform Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, cu modificarile si completarile ulterioare.
(4) Prin sediu secundar se intelege si un santier de constructii, un proiect de constructie, ansamblu sau montaj ori activitati de supervizare legate de acestea, numai daca santierul, proiectul sau activitatile dureaza mai mult de 6 luni. Sunt sedii secundare sediile permanente definite potrivit Codului fiscal.
(5) Contribuabilul/Platitorul care inregistreaza sediile secundare ca platitoare de salarii si de venituri asimilate salariilor potrivit Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare, nu are obligatia declararii acestor sedii potrivit prezentului articol. Dispozitiile art. 32 alin. (7) din Legea nr. 273/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, raman aplicabile.
(6) Declaratia este insotita de o copie de pe certificatul de inregistrare fiscala a contribuabilului/platitorului de care apartine sediul secundar sau filiala, precum si de copii ale documentelor doveditoare ale informatiilor inscrise in aceasta.
(7) Prevederile alin. (6) nu sunt aplicabile in cazul in care organul fiscal detine documente doveditoare ale informatiilor inscrise in declaratie de la contribuabil sau alte autoritati ori institutii publice.
Art. 86: Forma si continutul declaratiei de inregistrare fiscala
(1) Declaratia de inregistrare fiscala se intocmeste prin completarea unui formular pus la dispozitie gratuit de organul fiscal central si este insotita de acte doveditoare ale informatiilor cuprinse in aceasta.
(2) Declaratia de inregistrare fiscala cuprinde: datele de identificare a contribuabilului/platitorului, datele privind vectorul fiscal, datele privind sediile secundare, datele de identificare a imputernicitului, datele privind situatia juridica a contribuabilului/platitorului, precum si alte informatii necesare administrarii creantelor fiscale.
(3) Prin exceptie de la dispozitiile alin. (1) in cazul in care solicitarea de atribuire a numarului de identificare fiscala se realizeaza potrivit art. 83 alin. (4) nu este necesara depunerea de catre institutiile de credit de acte doveditoare cu privire la informatiile cuprinse in solicitare. Organele fiscale pot solicita Oficiului National al Registrului Comertului sau institutiilor de credit sa puna la dispozitia acestora documente justificative ale informatiilor cuprinse in solicitarea de atribuire a numarului de identificare fiscala sau a codului de inregistrare fiscala, dupa caz.
Art. 87: Certificatul de inregistrare fiscala
(1) Pe baza declaratiei de inregistrare fiscala depuse potrivit art. 81 alin. (2) sau, dupa caz, a cererii depuse potrivit art. 82 alin. (9) , organul fiscal central elibereaza certificatul de inregistrare fiscala, in termen de 10 zile de la data depunerii declaratiei ori a cererii. In certificatul de inregistrare fiscala se inscrie obligatoriu codul de identificare fiscala.
(2) Eliberarea certificatelor de inregistrare fiscala nu este supusa taxelor extrajudiciare de timbru.
(3) In cazul pierderii, furtului sau distrugerii certificatului de inregistrare fiscala, organul fiscal elibereaza un duplicat al acestuia, in baza cererii contribuabilului/platitorului si a dovezii de publicare a pierderii, furtului ori distrugerii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a.
(4) Dispozitiile prezentului articol sunt aplicabile, in mod corespunzator, si pentru certificatul de inregistrare in scopuri de TVA.
Art. 88: Modificari ulterioare inregistrarii fiscale
(1) Modificarile ulterioare ale datelor din declaratia de inregistrare fiscala trebuie aduse la cunostinta organului fiscal central, in termen de 15 zile de la data producerii acestora, prin completarea si depunerea declaratiei de mentiuni.
(2) In cazul modificarilor intervenite in datele declarate initial si inscrise in certificatul de inregistrare fiscala, contribuabilul/platitorul depune, odata cu declaratia de mentiuni, si certificatul de inregistrare fiscala, in vederea anularii acestuia si eliberarii unui nou certificat.
(3) Declaratia de mentiuni este insotita de documente care atesta modificarile intervenite.
(4) Prevederile prezentului articol se aplica in mod corespunzator ori de cate ori contribuabilul/platitorul constata erori in declaratia de inregistrare fiscala.
Art. 89: Modificari ulterioare inregistrarii fiscale in cazul persoanelor fizice sau juridice ori altor entitati supuse inregistrarii in registrul comertului
(1) Modificarile intervenite in datele declarate initial de persoanele fizice, juridice sau de alte entitati care se inregistreaza potrivit legii speciale la registrul comertului se fac potrivit dispozitiilor legii speciale.
(2) In cazul persoanelor sau entitatilor prevazute la alin. (1) , modificarile intervenite in datele declarate initial in vectorul fiscal se declara la organul fiscal central.
Art. 90: Radierea inregistrarii fiscale
(1) Radierea inregistrarii fiscale reprezinta activitatea de retragere a codului de identificare fiscala si a certificatului de inregistrare fiscala.
(2) La incetarea calitatii de subiect de drept fiscal, persoanele sau entitatile inregistrate fiscal prin declaratie de inregistrare fiscala potrivit art. 81 si 82 trebuie sa solicite radierea inregistrarii fiscale, prin depunerea unei declaratii de radiere. Declaratia se depune in termen de 30 de zile de la incetarea calitatii de subiect de drept fiscal si trebuie insotita de certificatul de inregistrare fiscala in vederea anularii acestuia. Radierea inregistrarii fiscale se poate efectua si din oficiu, de catre organul fiscal, ori de cate ori acesta constata indeplinirea conditiilor de radiere a inregistrarii si nu s-a depus declaratie de radiere.
(3) Radierea inregistrarii fiscale se efectueaza din oficiu, de catre organul fiscal central, in cazul decesului persoanei fizice sau, dupa caz, incetarii existentei persoanei juridice potrivit legii.
(4) Codul de identificare fiscala retras ca urmare a radierii inregistrarii fiscale poate fi utilizat ulterior radierii numai pentru indeplinirea, de catre succesorii persoanelor/entitatilor care si-au incetat existenta, a obligatiilor fiscale aferente perioadelor in care persoana/entitatea a avut calitatea de subiect de drept fiscal.
Art. 91: Registrul contribuabililor/platitorilor
(1) Organul fiscal central organizeaza evidenta contribuabililor/platitorilor in cadrul registrului contribuabililor/platitorilor, care contine:
a) datele de identificare a contribuabilului/platitorului;
b) date privind vectorul fiscal;
c) alte informatii necesare administrarii creantelor fiscale.
(2) Datele prevazute la alin. (1) se completeaza pe baza informatiilor comunicate de contribuabil/platitor, de oficiul registrului comertului, de serviciul de evidenta a populatiei, de la alte autoritati si institutii, precum si a constatarilor proprii ale organului fiscal central.
(3) Datele din registrul contribuabililor/platitorilor pot fi modificate din oficiu ori de cate ori se constata ca acestea nu corespund starii de fapt reale. Modificarile se comunica contribuabilului/platitorului.
(4) Tipurile de obligatii fiscale pentru care, potrivit legii, contribuabilul/platitorul are obligatia declararii lor si care formeaza vectorul fiscal sunt stabilite prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
Art. 92: Registrul contribuabililor/platitorilor inactivi/reactivati
(1) Contribuabilul/Platitorul persoana juridica sau orice entitate fara personalitate juridica este declarat inactiv si ii sunt aplicabile prevederile din Codul fiscal privind efectele inactivitatii daca se afla in una dintre urmatoarele situatii:
a) nu isi indeplineste, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligatie declarativa prevazuta de lege;
b) se sustrage controalelor efectuate de organul fiscal central prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia;
c) organul fiscal central constatata [n. n. - a se citi "constata" in loc de "constatata". ca nu functioneaza la domiciliul fiscal declarat;
d) inactivitatea temporara inscrisa la registrul comertului;
e) durata de functionare a societatii este expirata;
f) societatea nu mai are organe statutare;
g) durata detinerii spatiului cu destinatia de sediu social este expirata.
(11) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) , contribuabilul/platitorul pentru care s-a deschis procedura insolventei in forma simplificata, contribuabilul/platitorul care a intrat in faliment sau contribuabilul/platitorul pentru care s-a pronuntat ori a fost adoptata o hotarare de dizolvare este declarat inactiv doar daca se afla in situatia prevazuta la alin. (1) lit. a) .
(2) In cazul prevazut la alin. (1) lit. a) , declararea in inactivitate nu se poate face inainte de implinirea termenului de 15 zile prevazut la art. 107 alin. (1) .
(3) In cazurile prevazute la alin. (1) lit. f) si g) , declararea in inactivitate se va face dupa implinirea termenului de 30 de zile de la comunicarea catre contribuabil/platitor a unei notificari referitoare la situatiile respective.
(4) Declararea ca inactiv a contribuabilului/platitorului, precum si reactivarea acestuia se efectueaza de catre organul fiscal central, prin decizie, emisa conform competentelor si procedurii stabilite prin ordin al presedintelui A. N. A. F. , care se comunica contribuabilului/platitorului.
(5) Contribuabilul/Platitorul declarat inactiv conform alin. (1) lit. a) , d) -g) se reactiveaza daca sunt indeplinite, cumulativ, urmatoarele conditii:
a) isi indeplineste toate obligatiile declarative prevazute de lege;
b) nu inregistreaza obligatii fiscale restante.
(51) Contribuabilul/Platitorul declarat inactiv conform alin. (1) lit. b) si c) se reactiveaza daca sunt indeplinite, cumulativ, conditiile prevazute la alin. (5) si daca organul fiscal central care a propus reactivarea constata ca acesta functioneaza la domiciliul fiscal declarat.
(6) In cazul contribuabilului/platitorului prevazut la alin. (1) lit. d) -g) , in vederea reactivarii, pe langa conditiile prevazute la alin. (5) , trebuie sa nu se mai afle in situatia pentru care a fost declarat inactiv, conform mentiunilor inscrise in registrele in care a fost inregistrat, precum in nicio alta situatie din cele prevazute la alin. (1) lit. d) -g) .
(7) Conditia prevazuta la alin. (5) lit. a) se considera indeplinita si in cazul in care obligatiile fiscale au fost stabilite, prin decizie, de catre organul fiscal central.
(8) Prin exceptie de la prevederile alin. (5) , (51) si (6) , contribuabilul/platitorul pentru care s-a deschis procedura insolventei in forma simplificata, contribuabilul/platitorul care a intrat in faliment sau contribuabilul/platitorul pentru care s-a pronuntat ori a fost adoptata o hotarare de dizolvare se reactiveaza de organul fiscal central, la cererea acestora, dupa indeplinirea obligatiilor declarative.
(9) Ori de cate ori se constata ca un contribuabil/platitor a fost declarat inactiv din eroare, organul fiscal central emitent anuleaza decizia de declarare a contribuabilului/platitorului ca inactiv, cu efect pentru viitor si pentru trecut.
(91) In cazul suspendarii executarii deciziei de declarare in inactivitate, dispusa de instantele de judecata in baza prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, toate efectele deciziei de inactivare sunt suspendate pana la incetarea acesteia si contribuabilul/platitorul se reactiveaza pe perioada suspendarii.
(10) A. N. A. F. organizeaza evidenta contribuabililor/platitorilor declarati inactivi/reactivati in cadrul Registrului contribuabililor/platitorilor inactivi/reactivati, care contine:
b) data declararii ca inactiv a contribuabilului/platitorului;
c) data reactivarii;
d) denumirea organului fiscal central care a emis decizia de declarare in inactivitate/reactivare;
e) alte mentiuni.
(11) Registrul contribuabililor/platitorilor inactivi/reactivati este public si se afiseaza pe site-ul A. N. A. F.
(12) Inscrierea in registrul prevazut la alin. (11) se face de catre organul fiscal central emitent, dupa comunicarea deciziei de declarare in inactivitate/reactivare, in termen de cel mult 5 zile de la data comunicarii.
(13) Decizia de declarare in inactivitate/reactivare produce efecte fata de terti din ziua urmatoare datei inscrierii in registrul prevazut la alin. (10) .
(14) Procedura de aplicare a prezentului articol se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
TITLUL V: Stabilirea creantelor fiscale
CAPITOLUL I: Dispozitii generale
Art. 93: Sfera si actele de stabilire a creantelor fiscale
(1) Stabilirea creantelor fiscale reprezinta activitatea de determinare a materiei impozabile, de calculare a bazei de impozitare si a creantelor fiscale.
(2) Creantele fiscale se stabilesc astfel:
a) prin declaratie de impunere, in conditiile art. 95 alin. (4) si art. 102 alin. (2) ;
b) prin decizie de impunere emisa de organul fiscal, in celelalte cazuri.
(3) Dispozitiile alin. (2) sunt aplicabile si in cazurile in care creantele fiscale sunt scutite la plata conform reglementarilor legale, precum si in cazul unei rambursari de taxa pe valoarea adaugata.
Art. 94: Stabilirea creantelor fiscale sub rezerva verificarii ulterioare
(1) Cuantumul creantelor fiscale se stabileste sub rezerva verificarii ulterioare, cu exceptia cazului in care stabilirea a avut loc ca urmare a unei inspectii fiscale sau a unei verificari a situatiei fiscale personale.
(2) Decizia de impunere sub rezerva verificarii ulterioare poate fi desfiintata sau modificata, din initiativa organului fiscal ori la solicitarea contribuabilului/platitorului, pe baza constatarilor organului fiscal competent.
(3) Rezerva verificarii ulterioare se anuleaza numai la implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a stabili creante fiscale sau ca urmare a inspectiei fiscale ori a verificarii situatiei fiscale personale, finalizata cu raport de inspectie/raport de verificare si decizie emisa potrivit prevederilor art. 131, 145 si 146, dupa caz.
(4) In situatia in care contribuabilul/platitorul corecteaza declaratiile de impunere in conditiile art. 105 alin. (6) , se redeschide rezerva verificarii ulterioare astfel:
a) pentru elementele bazei de impozitare ce fac obiectul corectiei, in cazul in care rezerva verificarii ulterioare s-a anulat ca urmare a inspectiei fiscale ori a verificarii situatiei fiscale personale;
b) pentru toate elementele bazei de impozitare, in cazul in care rezerva verificarii ulterioare s-a anulat ca urmare a implinirii termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale.
CAPITOLUL II: Dispozitii privind decizia de impunere
Art. 95: Decizia de impunere
(1) Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent.
(2) Organul fiscal emite decizie de impunere ori de cate ori acesta stabileste sau modifica baza de impozitare ca urmare a unei verificari documentare, a unei inspectii fiscale ori a unei verificari a situatiei fiscale personale, efectuate in conditiile legii.
(3) Decizia de impunere se emite, daca este necesar, si in cazul in care nu s-a emis decizie referitoare la baza de impozitare potrivit art. 99.
(4) Declaratia de impunere intocmita potrivit art. 102 alin. (2) este asimilata cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificari ulterioare, si produce efectele juridice ale instiintarii de plata de la data depunerii acesteia.
(5) In situatia in care legea nu prevede obligatia de calculare a impozitului, declaratia de impunere este asimilata unei decizii referitoare la baza de impozitare.
(6) Decizia de impunere si decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii constituie si instiintari de plata, de la data comunicarii acestora, in conditiile in care se stabilesc sume de plata.
Art. 96: Renuntarea la stabilirea creantei fiscale
(1) Organul fiscal renunta la stabilirea creantei fiscale si nu emite decizie de impunere ori de cate ori constata incetarea persoanei juridice sau decesul persoanei fizice si nu exista succesori.
(2) Organul fiscal central renunta la stabilirea creantei fiscale si nu emite decizie de impunere in situatia in care creanta fiscala principala este mai mica de 20 de lei. In situatia in care decizia are ca obiect mai multe tipuri de creante fiscale principale, plafonul se aplica totalului acestor creante.
(3) In cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal local, prin hotarare, autoritatile deliberative pot stabili plafonul creantelor fiscale la care pot renunta, care nu poate depasi limita maxima prevazuta la alin. (2) .
Art. 97: Forma si continutul deciziei de impunere
Decizia de impunere trebuie sa cuprinda, pe langa elementele prevazute la art. 46, si tipul creantei fiscale, baza de impozitare, precum si cuantumul acesteia, pentru fiecare perioada impozabila.
Art. 98: Acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere
Sunt asimilate deciziilor de impunere si urmatoarele acte administrative fiscale:
a) deciziile privind solutionarea cererilor de rambursare de taxa pe valoarea adaugata si deciziile privind solutionarea cererilor de restituiri de creante fiscale;
b) deciziile referitoare la bazele de impozitare;
c) deciziile referitoare la obligatiile fiscale accesorii;
d) deciziile privind nemodificarea bazei de impozitare, inclusiv deciziile de incetare a procedurii de verificare a situatiei fiscale personale.
Art. 99: Deciziile referitoare la bazele de impozitare
(1) Bazele de impozitare se stabilesc separat, prin decizie referitoare la bazele de impozitare, in urmatoarele situatii:
a) cand venitul impozabil este realizat de mai multe persoane. Decizia cuprinde si repartizarea venitului impozabil pe fiecare persoana care a participat la realizarea venitului;
b) cand sursa venitului impozabil se afla pe raza altui organ fiscal decat cel competent teritorial. In acest caz, competenta de a stabili baza de impozitare o detine organul fiscal pe raza caruia se afla sursa venitului.
(2) Daca venitul impozabil este realizat de mai multe persoane, atunci acestea pot sa-si numeasca un imputernicit comun in relatia cu organul fiscal.
Art. 100: Decizii privind stabilirea unor creante bugetare
(1) Creantele bugetare reprezentand prejudicii/plati nelegale din fonduri publice ce trebuie recuperate potrivit legii se stabilesc prin decizie, de catre autoritatile competente, in masura in care legea speciala nu prevede altfel.
(2) Decizia prevazuta la alin. (1) este titlu de creanta bugetara potrivit art. 1 pct. 38 si poate fi contestata potrivit prezentului cod. Contestatia se solutioneaza de catre autoritatea emitenta. Dispozitiile titlului VIII sunt aplicabile in mod corespunzator.
CAPITOLUL III: Dispozitii privind declaratia fiscala
Art. 101: Obligatia depunerii declaratiei fiscale
(1) Declaratia fiscala se depune de catre persoanele obligate potrivit Codului fiscal sau altor legi speciale, la termenele stabilite de acestea.
(2) In cazul in care legea nu prevede termenul de depunere a declaratiei fiscale, acest termen se stabileste astfel:
a) prin ordin al ministrului finantelor publice, in cazul declaratiilor fiscale ce se depun la organul fiscal central;
b) prin ordin al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice, cu avizul Ministerului Finantelor Publice, in cazul declaratiilor fiscale ce se depun la organul fiscal local.
(3) Obligatia de a depune declaratia fiscala se mentine si in cazurile in care:
a) a fost efectuata plata obligatiei fiscale;
b) obligatia fiscala respectiva este scutita la plata, conform reglementarilor legale;
c) pentru obligatia fiscala nu rezulta, in perioada de raportare, sume de plata, dar exista obligatia declarativa, conform legii;
d) veniturile sunt obtinute in Romania de contribuabili nerezidenti si care potrivit conventiilor de evitare a dublei impuneri nu sunt impozabile in Romania.
(4) In cazul obligatiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal central poate aproba, la cererea contribuabilului/platitorului, alte termene sau conditii de depunere a declaratiilor fiscale, in functie de necesitatile administrarii obligatiilor fiscale. Asupra termenelor si conditiilor decide organul fiscal central potrivit competentelor aprobate prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(41) Entitatile inregistrate in registrul comertului, pentru care exista inscrise mentiuni privind inactivitatea temporara, nu au obligatia depunerii declaratiilor fiscale pentru perioada in care se afla in inactivitate temporara, incepand cu data de 1 a lunii urmatoare inscrierii mentiunii privind inactivitatea temporara in registrul comertului.
(42) Celelalte entitati, altele decat cele prevazute la alin. (41) , nu au obligatia depunerii declaratiilor fiscale, pentru perioada pentru care au solicitat suspendarea activitatii la organismele care le-au autorizat, incepand cu data de 1 a lunii urmatoare inscrierii mentiunii privind suspendarea activitatii in registrul contribuabililor.
(43) Aplicarea prevederilor alin. (41) si (42) inceteaza la data reluarii activitatii sau la implinirea unui termen de 3 ani de la data inregistrarii in registrul comertului a mentiunii privind inactivitatea temporara sau a mentiunii privind suspendarea activitatii in registrul contribuabililor.
(44) Obligatiile de declarare, aferente activitatii desfasurate anterior inregistrarii inactivitatii temporare/suspendarii, se mentin.
(5) Contribuabilul/Platitorul care are sedii secundare inregistrate fiscal ca platitoare de salarii si venituri asimilate salariilor are obligatia de a declara, in numele sediilor secundare, impozitul pe venitul din salarii datorat de acestea, potrivit legii.
(6) In cazul contribuabililor nerezidenti care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei prin mai multe sedii permanente, obligatia de declarare prevazuta la alin. (5) se indeplineste prin sediul permanent desemnat potrivit prevederilor din Codul fiscal.
Art. 102: Forma si continutul declaratiei fiscale
(1) Declaratia fiscala se intocmeste prin completarea unui formular pus la dispozitie gratuit de organul fiscal.
(2) In declaratia de impunere contribuabilul/platitorul trebuie sa calculeze cuantumul obligatiei fiscale, daca acest lucru este prevazut de lege.
(3) Contribuabilul/Platitorul are obligatia de a completa declaratia fiscala inscriind corect, complet si cu buna-credinta informatiile prevazute de formular, corespunzatoare situatiei sale fiscale. Declaratia fiscala se semneaza de catre contribuabil/platitor sau, dupa caz, reprezentantul legal ori imputernicitul acestuia.
(4) Obligatia de semnare a declaratiei fiscale se considera a fi indeplinita si in urmatoarele situatii:
a) in cazul transmiterii declaratiei fiscale prin sistemul electronic de plati;
b) in cazul transmiterii declaratiei fiscale prin sisteme electronice de transmitere la distanta in conditiile art. 103 alin. (1) .
(5) Declaratia fiscala trebuie insotita de documentatia ceruta de prevederile legale.
(6) In cazul creantelor fiscale administrate de catre organul fiscal central, prin ordin al presedintelui A. N. A. F. se pot stabili tipurile de creante fiscale pentru care organul fiscal poate transmite contribuabilului/platitorului formularele de declarare a creantelor fiscale, instructiunile de completare a acestora, alte informatii utile, precum si plicurile preadresate. In acest caz, contravaloarea corespondentei se suporta de catre organul fiscal central.
Art. 103: Depunerea declaratiei fiscale
(1) Declaratia fiscala se depune la registratura organului fiscal competent sau se comunica prin posta, cu confirmare de primire, ori prin mijloace electronice sau prin sisteme electronice de transmitere la distanta. In cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central, procedura privind transmiterea declaratiei fiscale prin mijloace electronice sau prin sisteme electronice de transmitere la distanta, precum si declaratiile fiscale care se transmit obligatoriu prin asemenea mijloace sau sisteme se stabileste prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(11) Organul fiscal local in colaborare cu organul fiscal central acorda asistenta in vederea completarii si/sau depunerii declaratiei unice privind impunerea veniturilor persoanelor fizice pentru contribuabilii care au domiciliul fiscal in localitatea in care isi are sediul organul fiscal local si nu exista o unitate teritoriala a A. N. A. F. Declaratia astfel completata se transmite organului fiscal central competent in administrarea contribuabilului, prin mijloace electronice de transmitere la distanta, fie de contribuabil, fie de organul fiscal local.
(12) Procedura de acordare a asistentei realizata de organul fiscal local in colaborare cu organul fiscal central si de transmitere a declaratiei unice potrivit alin. (11) se aproba prin ordin comun al ministrului finantelor publice si al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice.
(2) Declaratia fiscala poate fi redactata de organul fiscal sub forma de proces-verbal, daca din motive independente de vointa contribuabilului/platitorului acesta este in imposibilitatea de a scrie.
(3) Data depunerii declaratiei fiscale este data inregistrarii acesteia la organul fiscal sau data depunerii la posta, dupa caz. In situatia in care declaratia fiscala se depune prin mijloace electronice de transmitere la distanta, data depunerii declaratiei este data inregistrarii acesteia pe pagina de internet a organului fiscal, astfel cum rezulta din mesajul electronic de confirmare transmis ca urmare a primirii declaratiei.
(4) Data depunerii declaratiei fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanta este data inregistrarii acesteia pe portal, astfel cum rezulta din mesajul electronic transmis de sistemul de tranzactionare a informatiilor, cu conditia validarii continutului declaratiei. In cazul in care declaratia nu este validata, data depunerii declaratiei este data validarii astfel cum rezulta din mesajul electronic.
(5) Prin exceptie de la prevederile alin. (4) , in situatia in care declaratia fiscala a fost depusa pana la termenul legal, iar din mesajul electronic transmis de sistemul de tranzactionare a informatiilor rezulta ca aceasta nu a fost validata ca urmare a detectarii unor erori in completarea declaratiei, data depunerii declaratiei este data din mesajul transmis initial in cazul in care contribuabilul/platitorul depune o declaratie valida pana in ultima zi a lunii in care se implineste termenul legal de depunere.
(6) In cazul creantelor administrate de organul fiscal central sau de organul fiscal local, declaratia fiscala depusa si inregistrata la un organ fiscal necompetent este considerata a fi depusa la data inregistrarii acesteia la organul fiscal necompetent. In acest caz, organul fiscal necompetent transmite declaratia fiscala la organul fiscal competent in termen de 5 zile lucratoare de la data inregistrarii declaratiei. In cazul in care la momentul depunerii declaratiei fiscale la registratura organului fiscal acesta sesizeaza ca declaratia fiscala nu ii este adresata nu o inregistreaza si ii recomanda contribuabilului depunerea la organul fiscal competent.
Art. 104: Certificarea declaratiei fiscale depuse la organul fiscal central
(1) Contribuabilul/Platitorul poate opta pentru certificarea declaratiei fiscale, inclusiv a declaratiei fiscale rectificative, anterior depunerii acestora la organul fiscal central, de catre un consultant fiscal care a dobandit aceasta calitate potrivit reglementarilor legale cu privire la organizarea si exercitarea activitatii de consultanta fiscala si care este inscris ca membru activ in Registrul consultantilor fiscali si al societatilor de consultanta fiscala.
(2) Certificarea declaratiei fiscale se realizeaza cu/fara rezerve, potrivit normelor de certificare aprobate, in conditiile legii, de Camera Consultantilor Fiscali, cu avizul Ministerului Finantelor Publice. Documentele care se incheie ca urmare a certificarii trebuie sa cuprinda obligatoriu explicatii cu privire la cuantumul si natura creantei fiscale declarate, precum si, dupa caz, cauzele care au generat rectificarea, iar in cazul unei certificari cu rezerve, motivatia acesteia.
(3) Prin ordin al presedintelui A. N. A. F. se aproba procedura de depunere la organul fiscal a documentului de certificare intocmit de consultantul fiscal potrivit normelor prevazute la alin. (2) , precum si procedura privind schimbul de informatii intre A. N. A. F. si Camera Consultantilor Fiscali.
(4) Certificarea declaratiei fiscale de catre un consultant fiscal care nu este inscris ca membru activ in Registrul consultantilor fiscali si al societatilor de consultanta fiscala sau de catre o persoana care nu are calitatea de consultant fiscal are ca efect lipsa certificarii.
(5) Organul fiscal central notifica contribuabilul/platitorul in cazul in care constata ca a fost depusa o declaratie fiscala certificata de un consultant fiscal care nu este inscris ca membru activ in Registrul consultantilor fiscali si al societatilor de consultanta fiscala sau de catre o persoana care nu are calitatea de consultant fiscal, potrivit legii. In cazul in care certificarea nu se depune in termen de 30 de zile de la notificare, sunt aplicabile prevederile alin. (4) .
(6) Certificarea declaratiei fiscale de catre un consultant fiscal reprezinta un criteriu de evaluare in analiza de risc efectuata de organul fiscal central in scopul selectarii contribuabililor/platitorilor pentru inspectia fiscala.
Art. 105: Corectarea declaratiei fiscale
(1) Declaratia de impunere poate fi corectata de catre contribuabil/platitor, pe perioada termenului de prescriptie a dreptului de a stabili creante fiscale.
(2) Declaratia informativa poate fi corectata de catre contribuabil/platitor indiferent de perioada la care se refera.
(3) Declaratiile prevazute la alin. (1) si (2) pot fi corectate prin depunerea unei declaratii rectificative.
(4) In cazul taxei pe valoarea adaugata, corectarea erorilor din deconturile de taxa se realizeaza potrivit prevederilor Codului fiscal. Erorile materiale din decontul de taxa pe valoarea adaugata se corecteaza potrivit procedurii aprobate prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(5) Declaratia de impunere nu poate fi depusa si nu poate fi corectata dupa anularea rezervei verificarii ulterioare.
(6) Prin exceptie de la prevederile alin. (5) , declaratia de impunere poate fi depusa sau corectata dupa anularea rezervei verificarii ulterioare in urmatoarele situatii:
a) in situatia in care corectia se datoreaza indeplinirii sau neindeplinirii unei conditii prevazute de lege care impune corectarea bazei de impozitare si/sau a creantei fiscale aferente;
b) in situatia in care prin hotarari judecatoresti definitive sau stabilit in sarcina platitorului obligatii de plata reprezentand venituri sau diferente de venituri catre beneficiarii acestora ori plata unor sume sau acceptarea unor cheltuieli care genereaza modificarea bazei de impozitare si a obligatiilor fiscale aferente unor perioade pentru care s-a anulat rezerva verificarii ulterioare.
(7) In situatiile prevazute la alin. (6) , contribuabilul/platitorul trebuie sa mentioneze in declaratia de impunere depusa sau rectificata temeiul legal pentru depunerea ori corectarea bazei de impozitare si/sau a creantei fiscale aferente.
(8) In situatia in care in timpul inspectiei fiscale contribuabilul/platitorul depune sau corecteaza declaratia de impunere aferenta perioadelor si creantelor fiscale ce fac obiectul inspectiei fiscale, aceasta nu va fi luata in considerare de organul fiscal.
CAPITOLUL IV: Stabilirea bazei de impozitare prin estimare
Art. 106: Dreptul organului fiscal de a stabili baza de impozitare prin estimare
(1) Organul fiscal stabileste baza de impozitare si creanta fiscala aferenta, prin estimarea rezonabila a bazei de impozitare, folosind orice proba si mijloc de proba prevazute de lege, ori de cate ori acesta nu poate determina situatia fiscala corecta.
(2) Stabilirea prin estimare a bazei de impozitare se efectueaza in situatii cum ar fi:
a) in situatia prevazuta la art. 107 alin. (1) -(4) ;
b) in situatia in care organul fiscal nu poate determina situatia fiscala corecta si constata ca evidentele contabile sau fiscale ori declaratiile fiscale sau documentele si informatiile prezentate in cursul controlului fiscal sunt incorecte, incomplete, precum si in situatia in care acestea nu exista ori nu sunt puse la dispozitia organelor fiscale.
(3) In situatiile in care, potrivit legii, organul fiscal este indreptatit sa stabileasca prin estimare bazele de impozitare, acesta identifica acele elemente care sunt cele mai apropiate situatiei de fapt fiscale. Organul fiscal are obligatia mentionarii in actul de impunere a motivelor de fapt si a temeiului de drept care au determinat folosirea estimarii, precum si a criteriilor de estimare.
(4) In cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central si in scopul stabilirii prin estimare a bazei de impozitare, organul fiscal poate folosi metode de stabilire prin estimare a bazelor de impozitare, aprobate prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(5) Cuantumul creantelor fiscale rezultate din aplicarea prevederilor prezentului articol sunt stabilite sub rezerva verificarii ulterioare, cu exceptia celor stabilite in cadrul unei inspectii fiscale.
Art. 107: Stabilirea din oficiu a creantelor fiscale ca urmare a nedepunerii declaratiei de impunere
(1) Nedepunerea declaratiei de impunere da dreptul organului fiscal sa procedeze la stabilirea din oficiu a creantelor fiscale prin decizie de impunere. Stabilirea din oficiu nu se poate face inainte de implinirea unui termen de 15 zile de la instiintarea contribuabilului/platitorului privind depasirea termenului legal de depunere a declaratiei de impunere. Aceste prevederi nu sunt aplicabile dupa inceperea inspectiei fiscale pentru obligatiile fiscale nedeclarate.
(2) In instiintarea prevazuta la alin. (1) organul fiscal informeaza contribuabilul/platitorul cu privire la consecintele nedepunerii declaratiei de impunere.
(3) Stabilirea din oficiu a creantei fiscale se face prin estimarea bazei de impozitare, potrivit art. 106. Organul fiscal procedeaza la estimarea creantei fiscale ori de cate ori informatiile detinute de organul fiscal nu permit estimarea bazei de impozitare.
(4) Pentru creantele fiscale administrate de organul fiscal central, instiintarea pentru nedepunerea declaratiilor si stabilirea din oficiu a creantelor fiscale nu se face in cazul contribuabilului/platitorului inactiv, atat timp cat se gaseste in aceasta situatie.
(5) Contribuabilul/Platitorul poate depune declaratia de impunere pentru creantele fiscale ce au format obiectul deciziei de impunere emisa potrivit alin. (1) , in termen de 60 de zile de la data comunicarii deciziei, sub sanctiunea decaderii, chiar daca acest termen se implineste dupa implinirea termenului de prescriptie a dreptului organului fiscal de a stabili creante fiscale. Decizia de impunere se anuleaza de organul fiscal la data depunerii declaratiei de impunere.
(6) In cazul in care se depune declaratia de impunere potrivit alin. (5) , dupa implinirea termenului de prescriptie prevazut la art. 110, de la data depunerii declaratiei incepe sa curga un nou termen de prescriptie.
CAPITOLUL V: Despre evidentele fiscale si contabile
Art. 108: Obligatia de a conduce evidenta fiscala
(1) In vederea stabilirii starii de fapt fiscale si a obligatiilor fiscale datorate, contribuabilul/platitorul are obligatia sa conduca evidente fiscale, potrivit actelor normative in vigoare.
(2) In vederea documentarii respectarii principiului valorii de piata contribuabilul/platitorul care desfasoara tranzactii cu persoane afiliate are obligatia sa intocmeasca dosarul preturilor de transfer. La solicitarea organului fiscal central competent contribuabilul/platitorul are obligatia de a prezenta dosarul preturilor de transfer. Cuantumul tranzactiilor pentru care contribuabilul/platitorul are obligatia intocmirii dosarului preturilor de transfer, termenele pentru intocmirea acestuia, continutul dosarului preturilor de transfer, precum si conditiile in care se solicita acesta se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(3) Sunt evidente fiscale registrele, situatiile, precum si orice alte inscrisuri care, potrivit legislatiei fiscale, trebuie intocmite in mod obligatoriu in scopul stabilirii starii de fapt fiscale si a creantelor fiscale, cum ar fi: jurnalul pentru vanzari, jurnalul pentru cumparari, registrul de evidenta fiscala.
Art. 109: Reguli pentru conducerea evidentelor contabile si fiscale
(1) Evidentele contabile si fiscale se pastreaza, dupa caz, la domiciliul fiscal al contribuabilului/platitorului, la sediul social ori la sediile secundare ale acestuia, inclusiv pe suport electronic, sau pot fi incredintate spre pastrare unei societati autorizate, potrivit legii, sa presteze servicii de arhivare.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) , evidentele contabile si fiscale ale exercitiului financiar in curs se pastreaza, dupa caz, la domiciliul fiscal al contribuabilului/platitorului, la sediul social ori la sediile secundare ale acestuia sau, in perioada 1-25 a lunii urmatoare perioadei fiscale de raportare, la sediul persoanei fizice ori juridice autorizate pentru prelucrarea lor in vederea intocmirii declaratiilor fiscale.
(3) Dispozitiile legale privind pastrarea, arhivarea si limba folosita pentru evidentele contabile sunt aplicabile si pentru evidentele fiscale.
(4) In cazul in care evidentele contabile si fiscale sunt tinute cu ajutorul sistemelor electronice de gestiune, pe langa datele arhivate in format electronic contribuabilul/platitorul este obligat sa pastreze si sa prezinte aplicatiile informatice cu ajutorul carora le-a generat.
(5) Contribuabilul/Platitorul este obligat sa evidentieze veniturile realizate si cheltuielile efectuate din activitatile desfasurate, prin intocmirea registrelor sau a oricaror altor documente prevazute de lege.
(6) Contribuabilul/Platitorul este obligat sa utilizeze pentru activitatea desfasurata documente primare si de evidenta contabila stabilite prin lege si sa completeze integral rubricile formularelor, corespunzator operatiunilor inregistrate.
(7) Organul fiscal poate lua in considerare orice evidente relevante pentru impozitare tinute de contribuabil/platitor.
CAPITOLUL VI: Prescriptia dreptului de a stabili creante fiscale
Art. 110: Obiectul, termenul si momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a dreptului de stabilire a creantelor fiscale
(1) Dreptul organului fiscal de a stabili creante fiscale se prescrie in termen de 5 ani, cu exceptia cazului in care legea dispune altfel.
(2) Termenul de prescriptie a dreptului prevazut la alin. (1) incepe sa curga de la data de 1 iulie a anului urmator celui pentru care se datoreaza obligatia fiscala, daca legea nu dispune altfel.
(3) Dreptul de a stabili creante fiscale se prescrie in termen de 10 ani in cazul in care acestea rezulta din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.
(4) Termenul prevazut la alin. (3) curge de la data savarsirii faptei ce constituie infractiune sanctionata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.
Art. 111: Intreruperea si suspendarea termenului de prescriptie a dreptului de a stabili creante fiscale
(1) Termenele de prescriptie prevazute la art. 110 se intrerup:
a) in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru intreruperea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;
b) la data depunerii de catre contribuabil/platitor a declaratiei de impunere dupa expirarea termenului legal de depunere a acesteia;
c) la data la care contribuabilul/platitorul corecteaza declaratia de impunere sau efectueaza un alt act voluntar de recunoastere a creantei fiscale datorate.
(2) Termenele de prescriptie prevazute la art. 110 se suspenda:
a) in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;
b) pe perioada cuprinsa intre data inceperii inspectiei fiscale/verificarii situatiei fiscale personale si data emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuarii inspectiei fiscale/verificarii situatiei fiscale personale, in conditiile respectarii duratei legale de efectuare a acestora;
c) pe timpul cat contribuabilul/platitorul se sustrage de la efectuarea inspectiei fiscale/verificarii situatiei fiscale personale;
d) pe perioada cuprinsa intre data declararii unui contribuabil/platitor inactiv si data reactivarii acestuia.
e) pe perioada cuprinsa intre data comunicarii catre organele de urmarire penala a procesului-verbal de sesizare a organelor de urmarire penala sau a procesului-verbal intocmit ca urmare a solicitarii organelor de urmarire penala adresata organelor fiscale de a efectua constatari cu privire la faptele care constituie incalcari ale dispozitiilor si obligatiilor a caror respectare o controleaza si data ramanerii definitive a solutiei de rezolvare a cauzei penale.
f) pe perioada cuprinsa intre data decesului persoanei fizice la care era in curs de desfasurare o actiune de inspectie fiscala/verificare a situatiei fiscale personale si data luarii la cunostinta de catre organul de inspectie/verificare ca exista sau nu succesori, dupa caz.
Art. 112: Efectul implinirii termenului de prescriptie a dreptului de a stabili creante fiscale
Daca organul fiscal constata implinirea termenului de prescriptie a dreptului de stabilire a creantei fiscale, procedeaza la incetarea procedurii de emitere a titlului de creanta fiscala.
TITLUL VI: Controlul fiscal
CAPITOLUL I: Inspectia fiscala
Art. 113: Obiectul inspectiei fiscale
(1) Inspectia fiscala reprezinta activitatea ce are ca obiect verificarea legalitatii si conformitatii declaratiilor fiscale, corectitudinii si exactitatii indeplinirii obligatiilor in legatura cu stabilirea obligatiilor fiscale de catre contribuabil/platitor, respectarii prevederilor legislatiei fiscale si contabile, verificarea sau stabilirea, dupa caz, a bazelor de impozitare si a situatiilor de fapt aferente, stabilirea diferentelor de obligatii fiscale principale.
(2) In scopul efectuarii inspectiei fiscale, organul de inspectie fiscala procedeaza la:
a) examinarea documentelor aflate in dosarul fiscal al contribuabilului/platitorului;
b) verificarea concordantei dintre datele din declaratiile fiscale cu cele din evidenta contabila si fiscala a contribuabilului/platitorului, inclusiv din fisierul standard de control fiscal;
c) analiza si evaluarea informatiilor fiscale, in vederea confruntarii declaratiilor fiscale cu informatiile proprii sau din alte surse si, dupa caz, a descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legislatiei fiscale;
d) verificarea, constatarea si investigarea fiscala a actelor si faptelor rezultand din activitatea contribuabilului/platitorului supus inspectiei sau altor persoane privind legalitatea si conformitatea declaratiilor fiscale, corectitudinea si exactitatea indeplinirii obligatiilor prevazute de legislatia fiscala si contabila;
e) solicitarea de informatii de la terti;
f) verificarea locurilor unde se realizeaza activitati generatoare de venituri impozabile ori unde se afla bunurile impozabile;
g) solicitarea de explicatii scrise de la reprezentantul legal al contribuabilului/platitorului sau imputernicitul acestuia ori de la persoanele prevazute la art. 124 alin. (1) , dupa caz, ori de cate ori acestea sunt necesare in timpul inspectiei fiscale, pentru clarificarea si definitivarea constatarilor;
h) informarea reprezentantului legal al contribuabilului/platitorului sau a imputernicitului acestuia, dupa caz, cu privire la constatarile inspectiei fiscale, precum si discutarea acestora;
i) stabilirea bazei de impozitare, a diferentelor datorate in plus sau in minus, dupa caz, fata de obligatia fiscala principala declarata de catre contribuabil/platitor si/sau stabilita, dupa caz, de organul fiscal;
j) sanctionarea potrivit legii a faptelor reprezentand incalcari ale legislatiei fiscale si contabile constatate si dispunerea de masuri pentru prevenirea si combaterea abaterilor de la prevederile legislatiei fiscale si contabile;
k) dispunerea masurilor asiguratorii in conditiile legii;
l) aplicarea de sigilii asupra bunurilor, intocmind in acest sens proces-verbal.
(3) Nu intra in atributiile inspectiei fiscale efectuarea de constatari tehnico-stiintifice sau orice alte verificari solicitate de organele de urmarire penala in vederea lamuririi unor fapte ori imprejurari ale cauzelor aflate in lucru la aceste institutii.
Art. 114: Persoanele supuse inspectiei fiscale
Inspectia fiscala se exercita asupra oricaror persoane si entitati, indiferent de forma lor de organizare, care au obligatii de stabilire, retinere sau plata a obligatiilor fiscale prevazute de lege.
Art. 115: Formele si intinderea inspectiei fiscale
(1) Formele de inspectie fiscala sunt:
a) inspectia fiscala generala, care reprezinta activitatea de verificare a modului de indeplinire a tuturor obligatiilor fiscale si a altor obligatii prevazute de legislatia fiscala si contabila ce revin unui contribuabil/platitor, pentru o perioada de timp determinata;
b) inspectia fiscala partiala, care reprezinta activitatea de verificare a modului de indeplinire a uneia sau mai multor obligatii fiscale, precum si a altor obligatii prevazute de legislatia fiscala si contabila, ce revin unui contribuabil/platitor pentru o perioada de timp determinata.
(2) Organul de inspectie fiscala decide asupra efectuarii unei inspectii fiscale generale sau partiale, pe baza analizei de risc.
(3) Inspectia fiscala se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru impozitare, daca acestea prezinta interes pentru aplicarea legislatiei fiscale/contabile.
Art. 116: Metode de control
(1) Pentru efectuarea inspectiei fiscale se pot folosi urmatoarele metode:
a) inspectia prin sondaj care consta in activitatea de verificare selectiva a perioadelor impozabile, documentelor si operatiunilor semnificative, care stau la baza modului de calcul, de evidentiere si de plata a obligatiilor fiscale;
b) inspectia exhaustiva care consta in activitatea de verificare a tuturor perioadelor impozabile, precum si a documentelor si operatiunilor semnificative, care stau la baza modului de calcul, de evidentiere si de plata a obligatiilor fiscale;
c) inspectia electronica, care consta in activitatea de verificare a contabilitatii si a surselor acesteia, prelucrate in mediu electronic, utilizand metode de analiza, evaluare si testare asistate de instrumente informatice specializate.
(2) Selectarea documentelor si a operatiunilor semnificative se apreciaza de inspector.
(3) In cazul efectuarii inspectiei fiscale de catre organul fiscal central, prin ordin al presedintelui A. N. A. F. se pot aproba metode si proceduri de sondaj.
Art. 117: Perioada supusa inspectiei fiscale
(1) Inspectia fiscala se efectueaza in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de a stabili creante fiscale.
(2) Selectarea perioadelor care vor fi supuse inspectiei fiscale se efectueaza de organul fiscal in functie de riscul fiscal identificat. Inspectia fiscala se poate extinde, cu respectarea alin. (1) si asupra celorlalte perioade fiscale neverificate.
Art. 118: Reguli privind inspectia fiscala
(1) Activitatea de inspectie fiscala se organizeaza si se desfasoara in baza unor programe anuale, trimestriale si lunare. Conditiile pentru intocmirea programelor se aproba astfel:
a) prin ordin al presedintelui A. N. A. F. , in cazul inspectiei fiscale efectuate de organul fiscal central;
b) prin acte ale autoritatilor administratiei publice locale emise in conditiile legii, in cazul inspectiei fiscale efectuate de organul fiscal local.
(11) Activitatea de inspectie fiscala efectuata de organul fiscal central se organizeaza in baza programelor intocmite la nivel central.
(2) Inspectia fiscala se exercita pe baza principiilor independentei, unicitatii, autonomiei, ierarhizarii, teritorialitatii si descentralizarii.
(3) Inspectia fiscala se efectueaza o singura data pentru fiecare tip de creanta fiscala si pentru fiecare perioada supusa impozitarii.
(4) La inceperea inspectiei fiscale, organul de inspectie fiscala trebuie sa prezinte contribuabilului/platitorului legitimatia de inspectie si ordinul de serviciu semnat de conducatorul organului de inspectie fiscala. Legitimatia de inspectie si ordinul de serviciu pot fi prezentate si prin utilizarea mijloacelor video de comunicare la distanta. In cazul organului fiscal central, prezentarea legitimatiei de inspectie si a ordinului de serviciu se realizeaza conform procedurii aprobate prin ordin al presedintelui ANAF. Inceperea inspectiei fiscale trebuie consemnata in registrul unic de control ori de cate ori exista obligatia tinerii acestuia si inspectia fiscala se desfasoara in spatiile de lucru ale contribuabilului/platitorului.
(5) Inspectia fiscala are in vedere examinarea tuturor starilor de fapt si raporturile juridice care sunt relevante pentru impozitare sau verificarea modului de respectare a altor obligatii prevazute de legislatia fiscala si contabila.
(6) Inspectia fiscala se efectueaza in asa fel incat sa afecteze cat mai putin activitatea curenta a contribuabilului/platitorului si sa utilizeze eficient timpul stabilit pentru efectuarea inspectiei fiscale.
(7) La finalizarea inspectiei fiscale, contribuabilul/platitorul este obligat sa dea o declaratie scrisa, pe propria raspundere, din care sa rezulte ca au fost puse la dispozitie toate documentele si informatiile solicitate pentru inspectia fiscala. In declaratie se mentioneaza si faptul ca au fost restituite toate documentele solicitate si puse la dispozitie de contribuabil/platitor.
(8) Contribuabilul/Platitorul are obligatia sa indeplineasca masurile prevazute in actul intocmit cu ocazia inspectiei fiscale, in termenele si conditiile stabilite de organul de inspectie fiscala.
Art. 119: Competenta de efectuare a inspectiei fiscale
(1) Inspectia fiscala se exercita exclusiv, nemijlocit si neingradit de organul fiscal competent potrivit cap. I si II ale titlului III. Organele fiscale care sunt competente sa efectueze inspectia fiscala sunt denumite in sensul prezentului capitol organe de inspectie fiscala.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) , competenta de efectuare a inspectiei fiscale in cazul creantelor administrate de organul fiscal central poate fi stabilita prin ordin al presedintelui A. N. A. F. si in sarcina altor organe fiscale care nu au competenta potrivit cap. I al titlului III.
Art. 120: Reguli speciale privind competenta de efectuare a inspectiei fiscale de catre organul fiscal central
(1) In cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central, prin ordin al presedintelui A. N. A. F. se pot constitui, la nivelul aparatului central, structuri care au competenta in efectuarea inspectiei fiscale pe intreg teritoriul tarii.
(2) Competenta de efectuare a inspectiei fiscale de catre organul fiscal central se poate delega altui organ fiscal central, in conditiile stabilite prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(3) In cazul delegarii competentei potrivit alin. (2) , organul de inspectie fiscala caruia i s-a delegat competenta instiinteaza contribuabilul/platitorul despre delegarea de competenta.
Art. 121: Selectarea contribuabililor/platitorilor pentru inspectie fiscala
(1) Selectarea contribuabililor/platitorilor ce urmeaza a fi supusi inspectiei fiscale este efectuata de catre organul de inspectie fiscala competent, in functie de nivelul riscului. Nivelul riscului se stabileste pe baza analizei de risc.
(2) Contribuabilul/Platitorul nu poate face obiectii cu privire la procedura de selectare folosita.
(3) Prevederile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si in cazul solicitarilor primite de la alte institutii ale statului, precum si in cazul in care in alte acte normative este prevazuta efectuarea unei actiuni de inspectie fiscala.
Art. 1211: Notificarea de conformare emisa de organul fiscal central in cazul inspectiei fiscale
(1) Pentru contribuabilii/platitorii prezumtivi a fi selectati pentru efectuarea inspectiei fiscale, organul de inspectie fiscala transmite acestora, in scris, o notificare de conformare cu privire la riscurile fiscale identificate in scopul reanalizarii de catre acestia a situatiei fiscale si, dupa caz, de a depune sau de a corecta declaratiile fiscale.
(2) Prin notificare se comunica contribuabilului/platitorului ca in termen de 30 de zile de la data comunicarii notificarii are posibilitatea sa depuna sau sa corecteze declaratiile fiscale. Pana la expirarea acestui termen, organul de inspectie fiscala nu intreprinde nicio actiune in vederea selectarii pentru efectuarea inspectiei fiscale.
(3) Depunerea sau corectarea declaratiilor fiscale de catre contribuabil/platitor nu impiedica selectarea pentru efectuarea inspectiei fiscale, insa numai dupa implinirea termenului prevazut la alin. (2) .
(4) Dupa implinirea termenului prevazut la alin. (2) contribuabilii/platitorii cu risc fiscal ridicat care nu au remediat riscurile fiscale pentru care au fost notificati sunt supusi obligatoriu unei inspectii fiscale sau unei verificari documentare.
(5) Modelul notificarii de conformare, periodicitatea emiterii notificarilor, precum si procedura de notificare se aproba prin ordin al presedintelui ANAF.
Art. 122: Avizul de inspectie fiscala
(1) Inaintea desfasurarii inspectiei fiscale, organul de inspectie fiscala are obligatia sa instiinteze, in scris, contribuabilul/platitorul in legatura cu actiunea care urmeaza sa se desfasoare, prin transmiterea unui aviz de inspectie fiscala.
(2) Avizul de inspectie fiscala se comunica contribuabilului/platitorului, inainte de inceperea inspectiei fiscale, astfel:
a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;
b) cu 15 zile pentru ceilalti contribuabili/platitori.
(3) Contribuabilul/Platitorul poate renunta la beneficiul perioadei de comunicare a avizului de inspectie fiscala prevazut la alin. (2) .
(4) Avizul de inspectie fiscala se comunica la inceperea inspectiei fiscale in urmatoarele situatii:
a) in cazul efectuarii unei inspectii fiscale la un contribuabil/platitor aflat in procedura de insolventa;
b) in cazul in care, ca urmare a unui control inopinat, se impune inceperea imediata a inspectiei fiscale;
c) pentru extinderea inspectiei fiscale la perioade sau creante fiscale, altele decat cele cuprinse in avizul de inspectie fiscala initial;
d) in cazul refacerii inspectiei fiscale ca urmare a unei decizii de solutionare a contestatiei;
e) in cazul unor cereri ale contribuabilului/platitorului pentru a caror solutionare, ca urmare a analizei de risc, este necesara efectuarea inspectiei fiscale.
(5) In cazul prevazut la alin. (2) , dupa primirea avizului de inspectie fiscala, contribuabilul/platitorul poate solicita, o singura data, pentru motive justificate, amanarea datei de incepere a inspectiei fiscale. Amanarea se aproba sau se respinge prin decizie emisa de conducatorul activitatii de inspectie fiscala care se comunica contribuabilului. In cazul in care cererea de amanare a fost admisa, in decizie se mentioneaza si data la care a fost reprogramata inspectia fiscala.
(6) In cazul prevazut la alin. (4) , contribuabilul/platitorul poate solicita suspendarea inspectiei fiscale. Prevederile art. 127 sunt aplicabile in mod corespunzator.
(7) Avizul de inspectie fiscala cuprinde:
a) temeiul juridic al inspectiei fiscale;
b) data de incepere a inspectiei fiscale;
c) obligatiile fiscale, alte obligatii prevazute de legislatia fiscala si contabila, precum si perioadele ce urmeaza a fi supuse inspectiei fiscale;
d) posibilitatea de a solicita amanarea datei de incepere a inspectiei fiscale.
e) posibilitatea depunerii sau corectarii declaratiei de impunere aferenta perioadelor si creantelor fiscale ce vor face obiectul inspectiei fiscale, pana la data inceperii inspectiei fiscale.
Art. 123: Inceperea inspectiei fiscale
(1) In situatia in care data de incepere a inspectiei fiscale inscrisa in aviz este ulterioara implinirii termenului prevazut la art. 122 alin. (2) , inspectia fiscala nu poate incepe inainte de data inscrisa in aviz.
(2) Data inceperii inspectiei fiscale este data mentionata in registrul unic de control daca exista obligatia tinerii acestuia si inspectia se desfasoara in spatiile de lucru ale contribuabilului/platitorului. In cazul contribuabilului/platitorului care nu tine sau nu prezinta organului de inspectie fiscala registrul unic de control, aceasta data se inscrie intr-un proces-verbal de constatare. Procesul-verbal de constatare se semneaza de catre organul de inspectie fiscala si de catre contribuabil/platitor si se inregistreaza la registratura contribuabilului/platitorului ori de cate ori exista o astfel de registratura.
(3) In cazul in care inspectia fiscala se desfasoara in spatiile de lucru ale contribuabilului/platitorului si nu poate incepe in termen de cel mult 5 zile lucratoare de la data prevazuta in aviz, contribuabilul/platitorul este instiintat, in scris, asupra noii date de incepere a inspectiei fiscale.
(4) In cazul in care inspectia fiscala se desfasoara la sediul organului de inspectie fiscala, data inceperii inspectiei fiscale este data prevazuta in aviz. Daca inspectia fiscala nu poate incepe la data prevazuta in aviz, cel tarziu la data implinirii acesteia, contribuabilul/platitorul este instiintat, in scris, asupra noii date de incepere a inspectiei fiscale.
Art. 124: Obligatia de colaborare a contribuabilului/platitorului
(1) La inceperea inspectiei fiscale, contribuabilul/platitorul trebuie informat ca poate numi persoane care sa dea informatii. Daca informatiile furnizate de contribuabil/platitor sau de catre persoana numita de acesta sunt insuficiente, atunci organul de inspectie fiscala se poate adresa si altor persoane pentru obtinerea de informatii necesare realizarii inspectiei fiscale.
(2) Contribuabilul/Platitorul are obligatia sa colaboreze la constatarea starilor de fapt fiscale. Acesta este obligat sa dea informatii, sa prezinte la locul de desfasurare a inspectiei fiscale toate documentele, precum si orice alte date necesare clarificarii situatiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal. De comun acord cu organele de inspectie fiscala, colaborarea contribuabilului/platitorului la constatarea starilor de fapt fiscale se poate realiza si prin utilizarea mijloacelor electronice de comunicare la distanta.
(3) Pe toata durata exercitarii inspectiei fiscale contribuabilul/platitorul are dreptul de a beneficia de asistenta de specialitate sau juridica.
Art. 125: Locul si timpul desfasurarii inspectiei fiscale
(1) Inspectia fiscala se desfasoara, de regula, la sediul organului de inspectie fiscala.
(2) Din initiativa organului de inspectie fiscala sau la solicitarea motivata a contribuabilului/platitorului, inspectia fiscala se poate desfasura in spatiile de lucru ale contribuabilului/platitorului. Cererea contribuabilului/platitorului se solutioneaza in termen de maximum 3 zile de la inregistrare. In cazul in care cererea nu este solutionata in termenul de 3 zile, aceasta se considera acceptata tacit. Schimbarea locului de desfasurare a inspectiei fiscale se poate realiza si pe parcursul inspectiei fiscale. Contribuabilul/Platitorul trebuie sa puna la dispozitie un spatiu adecvat, precum si logistica necesara desfasurarii inspectiei fiscale. Daca nu exista sau nu poate fi pus la dispozitie un spatiu de lucru adecvat pentru derularea inspectiei fiscale, atunci activitatea de inspectie se desfasoara la sediul organului fiscal sau in orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul/platitorul.
(3) Indiferent de locul unde se desfasoara inspectia fiscala, organul de inspectie fiscala are dreptul sa inspecteze locurile in care se desfasoara activitatea, sau unde se afla bunurile impozabile, in prezenta contribuabilului/platitorului ori a unei persoane desemnate de acesta.
(4) In cazul in care inspectia fiscala se desfasoara in spatiile de lucru ale contribuabilului/platitorului, aceasta se realizeaza, de regula, in timpul programului de lucru al contribuabilului/platitorului. Inspectia fiscala se poate desfasura si in afara programului de lucru al contribuabilului/platitorului, cu acordul scris al acestuia si cu aprobarea conducatorului organului de inspectie fiscala.
(5) In cazul in care inspectia fiscala se desfasoara la sediul organului fiscal, aceasta se realizeaza in timpul programului de lucru al organului fiscal. Inspectia fiscala se poate desfasura si in afara programului de lucru al organului fiscal, daca nu este necesara prezenta contribuabilului/platitorului, cu aprobarea conducatorului organului de inspectie fiscala.
Art. 126: Durata efectuarii inspectiei fiscale
(1) Durata efectuarii inspectiei fiscale este stabilita de organul de inspectie fiscala, in functie de obiectivele inspectiei, si nu poate fi mai mare de:
a) 180 de zile pentru contribuabilii mari, pentru contribuabilii/platitorii care au sedii secundare, indiferent de marime, precum si pentru contribuabilii nerezidenti;
b) 90 de zile pentru contribuabilii mijlocii;
c) 45 de zile pentru ceilalti contribuabili.
(2) In cazul in care inspectia fiscala nu se finalizeaza intr-o perioada reprezentand dublul perioadei prevazute la alin. (1) in care nu se includ perioadele de suspendare legala a inspectiei fiscale, inspectia fiscala inceteaza, fara a se emite raport de inspectie fiscala si decizie de impunere sau decizie de nemodificare a bazei de impunere. In acest caz, organul de inspectie fiscala poate relua inspectia, cu aprobarea organului ierarhic superior celui care a aprobat inspectia fiscala initiala, o singura data pentru aceeasi perioada si aceleasi obligatii fiscale, cu respectarea prevederilor art. 117 alin. (1) .
(21) In cazul in care inspectia fiscala a inceput si intervine incetarea persoanei juridice sau decesului persoanei fizice ca subiecte de drept fiscal, inspectia fiscala continua cu succesorii persoanei respective, daca acestia exista. In acest caz, creanta fiscala se stabileste pe numele succesorilor. In cazul in care nu exista succesori inspectia fiscala inceteaza.
(22) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (21) se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(3) In cazul incetarii inspectiei fiscale potrivit alin. (2) , prevederile art. 111 alin. (2) lit. b) nu sunt aplicabile.
Art. 127: Suspendarea inspectiei fiscale
(1) Conducatorul inspectiei fiscale competent poate decide suspendarea unei inspectii fiscale in oricare din urmatoarele situatii si numai daca aparitia acestei situatii impiedica finalizarea inspectiei fiscale:
a) pentru desfasurarea unuia sau mai multor controale incrucisate in legatura cu actele si operatiunile efectuate de contribuabilul/platitorul supus inspectiei fiscale;
b) pentru ducerea la indeplinire a masurilor dispuse de organul de inspectie fiscala, inclusiv in situatia in care acestea privesc elaborarea si prezentarea dosarului preturilor de transfer;
c) pentru emiterea unei decizii a Comisiei fiscale centrale;
d) pentru efectuarea unei expertize, potrivit art. 63;
e) pentru efectuarea de cercetari specifice in vederea identificarii unor persoane sau stabilirii realitatii unor tranzactii;
f) pentru solicitarea de informatii sau documente de la autoritati, institutii ori terti, inclusiv de la autoritati fiscale din alte state, in legatura cu obiectul inspectiei fiscale;
g) pentru finalizarea unor actiuni de control fiscal efectuate in conditiile legii la acelasi contribuabil/platitor care pot influenta rezultatele inspectiei fiscale;
h) pentru efectuarea verificarilor la ceilalti membri ai grupului fiscal/grupului fiscal unic, definite potrivit Codului fiscal;
i) atunci cand, in scopul valorificarii informatiilor rezultate din alte actiuni de inspectie fiscala sau obtinute de la alte autoritati ori de la terti, se impune inceperea de indata a unei inspectii fiscale la un alt contribuabil/platitor;
i1) in situatia in care organul de inspectie fiscala este sesizat sau i se aduce la cunostinta, in timpul inspectiei fiscale ca impotriva contribuabilului/platitorului se afla in desfasurare o procedura judiciara in legatura cu mijloacele de proba privind stabilirea bazei de impozitare care fac obiectul inspectiei fiscale sau in situatia in care documentele financiar-contabile ale contribuabilului au fost ridicate de organul de urmarire penala, fara a putea fi puse la dispozitia organului de inspectie fiscala.
j) in alte cazuri temeinic justificate.
(2) In cazul prevazut la alin. (1) , inspectia fiscala este suspendata pana la data la care inceteaza motivul suspendarii, dar nu mai mult de 6 luni de la data suspendarii. Termenul de 6 luni nu opereaza in situatia prevazuta la alin. (1) lit. i1) . In acest caz, inspectia fiscala se reia dupa data finalizarii procedurii judiciare sau dupa data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti, precum si dupa data la care organul de inspectie fiscala are acces la documentele financiar-contabile ale contribuabilului.
(3) Conducatorul inspectiei fiscale competent poate decide suspendarea unei inspectii fiscale la cererea justificata a contribuabilului/platitorului. In acest caz, suspendarea nu poate fi mai mare de 3 luni.
(4) Conducatorul inspectiei fiscale competent poate decide suspendarea unei inspectii fiscale in situatia in care solutionarea contestatiei formulate impotriva unui act administrativ fiscal emis anterior sau a unei actiuni in contencios-administrativ, pentru acelasi contribuabil/platitor, poate influenta rezultatele inspectiei fiscale in curs. In acest caz, inspectia fiscala se reia dupa emiterea deciziei de solutionare a contestatiei sau dupa data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti.
(5) Ori de cate ori conducatorul inspectiei fiscale decide suspendarea inspectiei, se emite o decizie de suspendare care se comunica contribuabilului/platitorului. Suspendarea incepe de la data prevazuta in decizie. In cazul in care in decizie nu este prevazuta o astfel de data suspendarea incepe de la data comunicarii deciziei de suspendare.
(6) In termen de cel mult 10 zile de la incetarea motivului suspendarii sau la implinirea perioadei de suspendare prevazuta la alin. (2) sau (3) , organul de inspectie instiinteaza contribuabilul/platitorul privind incetarea suspendarii si stabileste data la care se reia inspectia fiscala.
(7) Perioadele in care inspectia fiscala este suspendata nu sunt incluse in calculul duratei acesteia.
(8) Prevederile art. 124 alin. (1) si (2) nu sunt aplicabile pe perioada suspendarii inspectiei fiscale.
(9) Contribuabilul/platitorul are dreptul de a fi informat cu privire la orice alt mijloc de proba obtinut de organul fiscal, ca urmare a actiunilor ce au constituit cauze de suspendare conform alin. (1) , si care are legatura cu situatia fiscala a contribuabilului/platitorului, cu exceptia cazului in care obiective de interes general justifica restrangerea accesului la respectivele probe, caz in care contribuabilul este informat in mod corespunzator despre obiectivele a caror protejare impiedica accesul acestuia la probe.
(10) Contribuabilul/platitorul poate contesta decizia de suspendare, potrivit titlului VIII.
Art. 128: Reverificarea
(1) Prin exceptie de la prevederile art. 118 alin. (3) , conducatorul organului de inspectie fiscala poate decide reverificarea unor tipuri de obligatii fiscale pentru o anumita perioada impozabila, la propunerea organului de inspectie fiscala desemnat cu efectuarea inspectiei sau la cererea contribuabilului, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii cumulative:
a) dupa incheierea inspectiei fiscale apar date suplimentare care erau necunoscute organului de inspectie fiscala sau, dupa caz, contribuabilului, la data efectuarii inspectiei fiscale;
b) datele suplimentare influenteaza rezultatele inspectiei fiscale incheiate.
(2) Prin date suplimentare se intelege orice fapt sau mijloc de proba de care se ia cunostinta ulterior inspectiei, de natura sa modifice rezultatele inspectiei anterioare.
(21) Contribuabilul poate solicita reverificarea in situatiile in care nu poate corecta declaratia de impunere potrivit art. 105 alin. (6) .
(3) La inceperea actiunii de reverificare, organul de inspectie fiscala este obligat sa comunice contribuabilului/platitorului decizia de reverificare, care poate fi contestata in conditiile prezentului cod. Decizia se comunica in conditiile prevazute la art. 122 alin. (2) -(6) . In acest caz nu se emite si nu se comunica aviz de inspectie fiscala.
(4) Decizia de reverificare contine, pe langa elementele prevazute la art. 46 si elementele prevazute la art. 122 alin. (7) lit. b) -d) .
Art. 129: Refacerea inspectiei fiscale
(1) In situatia in care, ca urmare a deciziei de solutionare emise potrivit art. 279 se desfiinteaza total sau partial actul administrativ-fiscal atacat, emis in procedura de inspectie fiscala, organul de inspectie fiscala reface inspectia fiscala, cu respectarea dispozitiilor art. 276 alin. (3) .
(2) Refacerea inspectiei fiscale trebuie sa respecte strict perioadele fiscale, precum si considerentele deciziei de solutionare a contestatiei care au condus la desfiintare, astfel cum acestea sunt mentionate in decizie.
(3) Refacerea inspectiei fiscale si emiterea noului act administrativ-fiscal sunt posibile chiar daca pentru perioadele si obligatiile fiscale vizate de refacere s-a anulat rezerva verificarii ulterioare potrivit art. 94 alin. (3) .
(4) Refacerea inspectiei fiscale se realizeaza de catre o alta echipa de inspectie fiscala decat cea care a incheiat actul desfiintat.
(5) Prin exceptie de la prevederile alin. (4) , refacerea inspectiei fiscale se realizeaza de catre aceeasi echipa de inspectie care a incheiat actul desfiintat daca, din motive obiective, nu exista posibilitatea refacerii inspectiei fiscale de catre o alta echipa de inspectie.
Art. 130: Dreptul contribuabilului/platitorului de a fi informat
(1) Contribuabilul/Platitorul trebuie informat pe parcursul desfasurarii inspectiei fiscale despre aspectele constatate in cadrul actiunii de inspectie fiscala, iar la incheierea acesteia, despre constatarile si consecintele lor fiscale.
(2) Organul de inspectie fiscal comunica contribuabilului/platitorului proiectul de raport de inspectie fiscala, in format electronic sau pe suport hartie, acordandu-i acestuia posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere. In acest scop, odata cu comunicarea proiectului de raport, organul de inspectie fiscala comunica si data, ora si locul la care va avea loc discutia finala, insa nu mai devreme de 3 zile lucratoare de la data comunicarii proiectului de raport de inspectie fiscala, respectiv 5 zile lucratoare in cazul marilor contribuabili. Perioada necesara pentru indeplinirea audierii in conditiile prevazute la art. 9 alin. (3) lit. b) nu se include in calculul duratei inspectiei fiscale.
(3) Contribuabilul/Platitorul poate renunta la discutia finala, notificand acest fapt organului de inspectie fiscala.
(4) Data incheierii inspectiei fiscale este data programata pentru discutia finala cu contribuabilul/platitorul sau data notificarii de catre contribuabil/platitor ca renunta la acest drept.
(5) Contribuabilul/Platitorul are dreptul sa isi prezinte, in scris, punctul de vedere cu privire la constatarile organului de inspectie fiscala, in termen de cel mult 5 zile lucratoare de la data incheierii inspectiei fiscale. In cazul marilor contribuabili termenul de prezentare a punctului de vedere este de cel mult 7 zile lucratoare. Termenul poate fi prelungit pentru motive justificate cu acordul conducatorului organului de inspectie fiscala.
Art. 131: Rezultatul inspectiei fiscale
(1) Rezultatul inspectiei fiscale se consemneaza, in scris, intr-un raport de inspectie fiscala, in care se prezinta constatarile organului de inspectie fiscala din punctul de vedere faptic si legal si consecintele lor fiscale, cu exceptia cazurilor in care se fac constatari in legatura cu savarsirea unor fapte prevazute de legea penala in legatura cu mijloacele de proba privind stabilirea bazei de impozitare care fac obiectul inspectiei fiscale, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 132. Procedura de aplicare se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(2) Raportul de inspectie fiscala se intocmeste la finalizarea inspectiei fiscale si cuprinde constatarile in legatura cu toate perioadele si toate obligatiile fiscale inscrise in Avizul de inspectie fiscala, precum si in legatura cu alte obligatii prevazute de legislatia fiscala si contabila ce au facut obiectul verificarii. In cazul in care contribuabilul/platitorul si-a exercitat dreptul prevazut la art. 130 alin. (5) , raportul de inspectie fiscala cuprinde si opinia organului de inspectie fiscala, motivata in drept si in fapt, cu privire la punctul de vedere exprimat de contribuabil/platitor.
(3) La raportul de inspectie fiscala se anexeaza, ori de cate ori este cazul, acte privind constatari efectuate la sediul contribuabilului/platitorului sau la sediile secundare ale acestuia, cum ar fi procese-verbale incheiate cu ocazia controalelor inopinate sau de constatare la fata locului si alte asemenea acte.
(4) Pentru fiecare perioada si obligatie fiscala ce au facut obiectul constatarilor, raportul de inspectie fiscala sta la baza emiterii:
a) deciziei de impunere, pentru diferente in plus sau in minus de obligatii fiscale principale aferente diferentelor de baze de impozitare;
b) deciziei de nemodificare a bazelor de impozitare, daca nu se constata diferente ale bazelor de impozitare si respectiv de obligatii fiscale principale;
c) deciziei de modificare a bazelor de impozitare daca se constata diferente ale bazelor de impozitare, dar fara stabilirea de diferente de obligatii fiscale principale.
(5) Deciziile prevazute la alin. (4) se emit in termen de cel mult 25 de zile lucratoare de la data incheierii inspectiei fiscale.
(6) Deciziile prevazute la alin. (4) se comunica contribuabilului/platitorului in conditiile art. 47.
Art. 132: Sesizarea organelor de urmarire penala
(1) Organul de inspectie fiscala are obligatia de a sesiza organele judiciare competente in legatura cu constatarile efectuate cu ocazia inspectiei fiscale si care ar putea intruni elemente constitutive ale unei infractiuni, in conditiile prevazute de legea penala.
(2) In situatiile prevazute la alin. (1) organul de inspectie fiscala are obligatia de a intocmi proces-verbal semnat de organul de inspectie fiscala si de catre contribuabilul/platitorul supus inspectiei, cu sau fara explicatii ori obiectiuni din partea contribuabilului/platitorului. In cazul in care cel supus inspectiei fiscale refuza sa semneze procesul-verbal, organul de inspectie fiscala consemneaza despre aceasta in procesul-verbal. In toate cazurile procesul-verbal trebuie comunicat contribuabilului/platitorului.
(3) Procesul-verbal intocmit potrivit alin. (2) reprezinta act de sesizare si sta la baza documentatiei de sesizare a organelor de urmarire penala.
(4) Dupa sesizarea organelor de urmarire penala, inspectia fiscala inceteaza numai pentru obligatiile si perioadele fiscale care au facut obiectul sesizarii potrivit alin. (1) .
(5) Daca, dupa sesizarea organelor de urmarire penala, procurorul, prin ordonanta, dispune clasarea ori renuntarea la urmarirea penala sau daca, dupa trimiterea in judecata, instanta lasa nesolutionata actiunea civila, organul de inspectie fiscala poate relua inspectia. In acest caz, se transmite un nou aviz de inspectie fiscala.
Art. 133: Decizia de impunere provizorie
(1) Pe perioada desfasurarii inspectiei fiscale, organul de inspectie fiscala emite decizii de impunere provizorii pentru obligatiile fiscale principale suplimentare aferente unei perioade si unui tip de obligatie verificata. In acest caz, prin exceptie de la prevederile art. 131, nu se intocmeste raport de inspectie fiscala. In acest scop, organul fiscal informeaza in cel mult 5 zile lucratoare, contribuabilul/platitorul cu privire la finalizarea unei perioade fiscale si a unui tip de obligatie fiscala verificata.
(11) In cazul in care contribuabilul/platitorul nu a fost informat cu privire la finalizarea verificarii unei perioade fiscale si a unui tip de obligatie fiscala potrivit alin. (1) , acesta poate solicita emiterea deciziei de impunere provizorie dupa implinirea a jumatate din durata legala de efectuare a inspectiei fiscale, prevazuta la art. 126 alin. (1) .
*) Prevederile sunt aplicabile si inspectiilor fiscale in curs de desfasurare la data intrarii in vigoare a O. U. G. nr. 188/2022 (n. r. 29 decembrie 2022) .
(2) La cererea contribuabilului/platitorului, decizia de impunere provizorie se emite si se comunica in termen de cel mult 10 zile lucratoare de la data solicitarii, in cazul marilor contribuabili, sau in termen de cel mult 5 zile lucratoare pentru ceilalti contribuabili/platitori, in scopul stingerii obligatiilor fiscale suplimentare.
(3) Obligatiile fiscale stabilite prin decizii de impunere provizorii se includ in deciziile intocmite in conditiile art. 131 si se contesta impreuna cu acestea. Sumele stabilite prin decizie de impunere provizorie se regularizeaza in decizia de impunere emisa potrivit art. 131.
(4) Decizia de impunere provizorie reprezinta titlu de creanta care devine titlu executoriu la data la care se implineste termenul de plata prevazut la art. 156 alin. (1) .
(5) In situatia in care decizia de impunere provizorie nu se emite si nu se comunica in termenul prevazut la alin. (2) , contribuabilul/platitorul nu datoreaza dobanzi si penalitati de nedeclarare incepand din ziua urmatoare implinirii termenului de emitere si comunicare si pana la data la care decizia a fost comunicata contribuabilului/platitorului.
CAPITOLUL II: Controlul inopinat
Art. 134: Obiectul controlului inopinat
(1) Organul fiscal poate efectua un control fara instiintarea prealabila a contribuabilului/platitorului, denumit in continuare control inopinat.
(2) Controlul inopinat consta in:
a) verificarea faptica si documentara, in principal, ca urmare a unor informatii cu privire la existenta unor fapte de incalcare a legislatiei fiscale;
b) verificarea documentelor si operatiunilor impozabile ale unui contribuabil/platitor, in corelatie cu cele detinute de persoana sau entitatea supusa unui control fiscal, denumita control incrucisat;
c) verificarea unor elemente ale bazei de impozitare sau cu privire la situatia fiscala faptica, precum si constatarea, analizarea si evaluarea unui risc fiscal specific.
(3) Durata efectuarii controlului inopinat este stabilita de conducatorul organului de control, in functie de obiectivele controlului, si nu poate fi mai mare de 30 de zile.
(4) Pentru aceleasi operatiuni si obligatiile fiscale aferente acestora nu se poate derula concomitent si un control inopinat cu o inspectie fiscala derulata la acelasi contribuabil, cu exceptia situatiei in care in alte proceduri sunt necesare constatari in legatura cu operatiuni si obligatii fiscale supuse unei inspectii fiscale in derulare, caz in care echipa de inspectie fiscala este competenta sa efectueze si un control inopinat. In acest caz se incheie proces-verbal potrivit art. 135 alin. (3) , iar durata controlului inopinat nu intra in calculul duratei inspectiei fiscale.
Art. 135: Reguli privind desfasurarea controlului inopinat
(1) La inceperea controlului inopinat, organul de control este obligat sa prezinte contribuabilului/platitorului legitimatia de control si ordinul de serviciu.
(11) Controlul inopinat se efectueaza de catre organele de inspectie fiscala si organele fiscale competente sa exercite verificarea situatiei fiscale personale, potrivit art. 138 alin. (3) .
(2) Efectuarea controlului inopinat trebuie consemnata in registrul unic de control, potrivit legii.
(3) La finalizarea controlului inopinat se incheie proces-verbal, care constituie mijloc de proba in sensul art. 55. Un exemplar al procesului-verbal se comunica contribuabilului/platitorului.
(4) Contribuabilul/Platitorul isi poate exprima punctul de vedere fata de constatarile mentionate in procesul-verbal in termen de 5 zile lucratoare de la comunicare.
(5) Prevederile art. 113 alin. (2) lit. a) , b) , e) , f) , g) , h) , j) , k) si l) , art. 118 alin. (8) , art. 120, 124, 125 si 132 sunt aplicabile in mod corespunzator si in cazul controlului inopinat.
CAPITOLUL III: Controlul antifrauda
Art. 136: Competenta, obiectul si regulile de efectuare a controlului antifrauda
(1) Controlul antifrauda se efectueaza de catre functionarii publici din cadrul Directiei generale antifrauda fiscala pe intreg teritoriul tarii, in baza analizei de risc. Acestia sunt denumiti, in sensul prezentului capitol, organe de control antifrauda fiscala.
(2) Controlul antifrauda are ca obiect prevenirea si combaterea fraudei si evaziunii fiscale. Organele de control antifrauda fiscala exercita activitati de control operativ, fara informarea prealabila a contribuabilului/platitorului cu privire la efectuarea controlului.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) , organele de control antifrauda fiscala pot efectua controlul antifrauda fara existenta unei analize de risc in urmatoarele cazuri:
a) atunci cand, in exercitarea atributiilor de serviciu, constata incalcari ale legislatiei fiscale care impun o interventie imediata;
b) in mod exceptional, in vederea efectuarii unor actiuni de control cu caracter specific, in scopul prevenirii si combaterii fraudei si/sau evaziunii fiscale.
(4) Contribuabilul/Platitorul nu poate face obiectii cu privire la procedura de selectare folosita pentru efectuarea controlului antifrauda.
Art. 137: Reguli privind controlul antifrauda
(1) In exercitarea atributiilor ce le revin, organele de control antifrauda fiscala au drepturile prevazute la art. 6 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 74/2013 privind unele masuri pentru imbunatatirea si reorganizarea activitatii Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 144/2014, cu modificarile ulterioare.
(2) La inceperea controlului antifrauda, organele de control antifrauda fiscala sunt obligate sa se legitimeze in conditiile legii.
(3) Ori de cate ori controlul antifrauda se efectueaza in spatiile de lucru ale contribuabilului/platitorului, controlul se consemneaza in registrul unic de control, potrivit legii.
(4) Pe durata controlului antifrauda, contribuabilul/platitorul are urmatoarele drepturi:
a) de a solicita legitimarea organelor de control antifrauda fiscala care efectueaza actiunea de control antifrauda;
b) de a beneficia de asistenta de specialitate;
c) de a fi informat pe parcursul desfasurarii controlului antifrauda asupra constatarilor efectuate;
d) ca activitatea sa sa fie cat mai putin afectata pe timpul desfasurarii controlului antifrauda;
e) de a primi dovada scrisa in cazul retinerii unor documente ca urmare a activitatii de control antifrauda.
(5) Persoanele prevazute la art. 66 si 67 au dreptul de a refuza, dupa caz, furnizarea de informatii, efectuarea de expertize si prezentarea unor inscrisuri, in conditiile legii.
Art. 1371: Rezultatele controlului antifrauda
(1) La finalizarea controlului antifrauda se incheie proces-verbal de control, in conditiile legii. Un exemplar al procesului-verbal de control se comunica contribuabilului/platitorului.
(2) Procesul-verbal/actul de control prevazut la alin. (1) constituie mijloc de proba in sensul prevederilor art. 55, inclusiv in situatia in care in continutul sau sunt prezentate consecintele fiscale ale neregulilor constatate.
(3) Contribuabilul/Platitorul isi poate exprima punctul de vedere fata de constatarile mentionate in procesul-verbal/actul de control in termen de 5 zile lucratoare de la comunicare.
(4) Punctul de vedere al contribuabilului/platitorului exprimat potrivit alin. (3) se analizeaza la nivelul Directiei generale antifrauda fiscala.
(5) In masura in care din analiza prevazuta la alin. (4) reiese ca este necesara refacerea controlului si/sau a procesului-verbal/actului de control, dupa caz, conducatorul structurii dispune masurile necesare conform celor constatate.
(6) Punctul de vedere al contribuabilului/platitorului, impreuna cu analiza mentionata la alin. (4) , va fi avut in vedere de catre organele competente.
CAPITOLUL IV: Verificarea situatiei fiscale personale de catre organul fiscal central
Art. 138: Obiectul si regulile privind verificarea persoanelor fizice
(1) Organul fiscal central are dreptul de a efectua o verificare fiscala a ansamblului situatiei fiscale personale a persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit.
(2) Pentru verificarea situatiei fiscale personale a persoanei fizice, se efectueaza urmatoarele activitati preliminare:
a) analiza de risc de catre structura de la nivelul aparatului central al ANAF in vederea stabilirii riscului aferent persoanelor fizice de neconformare la declararea veniturilor impozabile. Riscul aferent unei persoane fizice de neconformare la declararea veniturilor impozabile reprezinta diferenta semnificativa intre veniturile estimate in cadrul analizei de risc si veniturile declarate de persoana fizica si/sau de platitori pentru aceeasi perioada impozabila. Diferenta este semnificativa daca intre veniturile estimate in cadrul analizei de risc si veniturile declarate de persoana fizica si/sau de platitori este o diferenta mai mare de 10% din veniturile declarate, dar nu mai putin de 50. 000 lei;
b) notificarea, in scris, a persoanelor fizice identificate cu risc fiscal potrivit lit. a) , inainte de selectarea pentru verificarea situatiei fiscale personale, ca au posibilitatea de a reanaliza situatia fiscala personala, inclusiv de a depune sau de a corecta declaratiile fiscale in termenul prevazut la art. 1401 alin. (2) ;
c) selectarea persoanelor fizice ce urmeaza a fi supuse verificarii situatiei fiscale personale efectuate la nivelul aparatului central al ANAF, in functie de nivelul riscului stabilit. Nivelul riscului se stabileste pe baza analizei de risc.
(3) Competenta de exercitare a verificarii situatiei fiscale personale si a activitatilor preliminare acesteia se stabileste prin ordin al presedintelui A. N. A. F. . Aparatul central al A. N. A. F. are competenta in efectuarea verificarii persoanelor fizice, potrivit prezentului capitol, pe intregul teritoriu al tarii.
(4) Prin situatie fiscala personala se intelege totalitatea drepturilor si a obligatiilor de natura patrimoniala, a fluxurilor de trezorerie si a altor elemente de natura sa determine starea de fapt fiscala reala a persoanei fizice pe perioada verificata.
(5) Inaintea desfasurarii verificarii situatiei fiscale personale, organul fiscal central are obligatia sa instiinteze, in scris, persoana fizica supusa verificarii in legatura cu actiunea care urmeaza sa se desfasoare, prin transmiterea unui aviz de verificare.
(6) Organul fiscal central solicita persoanei fizice prezentarea, in termen de cel mult 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare, sub sanctiunea decaderii, de documente justificative sau alte clarificari relevante pentru situatia sa fiscala. Termenul se poate prelungi cu 30 de zile, o singura data, la solicitarea justificata a persoanei fizice, cu acordul organului fiscal central.
(7) Persoana supusa verificarii are obligatia de a depune in termenul prevazut la alin. (6) o declaratie de patrimoniu si de venituri la solicitarea organului fiscal central. Solicitarea se face prin avizul de verificare.
(8) Elementele de patrimoniu si de venituri ce trebuie declarate de persoana fizica supusa verificarii, precum si modelul declaratiei se stabilesc prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(9) Cu ocazia verificarii situatiei fiscale personale, organul fiscal central stabileste veniturile obtinute de persoana fizica in cursul perioadei verificate. In acest scop organul fiscal central utilizeaza metode indirecte de stabilire a veniturilor, aprobate prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(10) In cazul in care persoana fizica supusa verificarii nu indeplineste obligatiile prevazute la alin. (6) si (7) verificarea situatiei fiscale personale se face pe baza informatiilor si documentelor detinute sau obtinute de organul fiscal central in conditiile prezentului cod.
(11) Organul fiscal central apreciaza asupra metodei indirecte folosite si a intinderii acesteia, in limitele rezonabilitatii si echitatii, asigurand o proportie justa intre scopul urmarit si mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia.
(12) Ori de cate ori, pe parcursul verificarii situatiei fiscale personale, organul fiscal central apreciaza ca sunt necesare noi documente sau informatii relevante pentru verificare, le poate solicita persoanei fizice, in conditiile prezentului cod. In acest caz, organul fiscal central stabileste un termen rezonabil, care nu poate fi mai mic de 10 zile, pentru prezentarea documentelor si/sau a informatiilor solicitate.
(13) Pe parcursul derularii verificarii situatiei fiscale personale, persoana fizica supusa verificarii are dreptul sa prezinte orice documente justificative sau explicatii pentru stabilirea situatiei fiscale reale. Cu ocazia prezentarii documentelor justificative sau explicatiilor, concluziile se consemneaza intr-un document semnat de ambele parti. In cazul in care persoana fizica verificata refuza semnarea documentului, se consemneaza refuzul de semnare.
(14) La inceperea verificarii situatiei fiscale personale, persoana fizica verificata este informata ca poate numi, in conditiile prezentului cod, persoane care sa dea informatii.
(15) Daca informatiile persoanei fizice verificate sau cele ale persoanei numite de aceasta sunt insuficiente, atunci organul fiscal central se poate adresa si altor persoane pentru obtinerea de informatii, in conditiile prezentului cod.
(16) Persoana fizica verificata trebuie informata pe parcursul desfasurarii verificarii situatiei fiscale personale asupra constatarilor rezultate din verificare.
(17) Verificarea situatiei fiscale personale se efectueaza o singura data pentru impozitul pe venit si pentru fiecare perioada impozabila.
(18) In situatia in care persoana fizica verificata este persoana cu handicap auditiv sau cu surdocecitate, comunicarea dintre aceasta si organul fiscal se realizeaza prin intermediul unui interpret in limbaj mimico-gestual.
Art. 139: Drepturile si obligatiile organului fiscal central
In scopul verificarii situatiei fiscale personale, organul fiscal central poate proceda la:
a) solicitarea, in conditiile legii, de informatii de la autoritati si institutii publice;
b) analiza tuturor informatiilor, documentelor si a altor mijloace de proba referitoare la situatia fiscala a persoanei fizice verificate;
c) confruntarea informatiilor obtinute prin administrarea mijloacelor de proba cu cele din declaratiile fiscale depuse, conform legii, de persoana fizica verificata sau, dupa caz, de platitorii de venit ori terte persoane;
d) solicitarea, in conditiile legii, de informatii, clarificari, explicatii, documente si alte asemenea mijloace de proba de la persoana fizica verificata si/sau de la persoane cu care aceasta a avut ori are raporturi economice sau juridice;
e) discutarea constatarilor organului fiscal central cu persoana fizica verificata si/sau cu imputernicitii acesteia;
f) stabilirea, daca este cazul, a bazei de impozitare, ajustata pe fiecare categorie de venit, a creantei fiscale principale, precum si a creantelor fiscale accesorii aferente creantei fiscale principale;
g) dispunerea masurilor asiguratorii, in conditiile legii.
Art. 140: Perioada, locul si durata desfasurarii verificarii situatiei fiscale personale
(1) Perioada pentru care se determina starea de fapt fiscala a persoanei fizice verificate este perioada impozabila definita de Codul fiscal.
(2) Verificarea situatiei fiscale personale se efectueaza in cadrul termenului de prescriptie a dreptului organului fiscal de a stabili creante fiscale.
(3) Verificarea situatiei fiscale personale se desfasoara de regula la sediul organului fiscal central. La cererea justificata a persoanei fizice supuse verificarii, verificarea situatiei fiscale personale se poate desfasura si la:
a) domiciliul sau, daca persoana verificata este in imposibilitate fizica de a se deplasa;
b) domiciliul/sediul persoanei care ii acorda asistenta de specialitate sau juridica, potrivit art. 124 alin. (3) , daca domiciliul acestei persoane reprezinta si sediul sau profesional.
(4) Solicitarea scrisa a persoanei fizice pentru desfasurarea verificarii la domiciliul sau sau la domiciliul/sediul persoanei care ii acorda asistenta se depune la organul fiscal inainte de data inceperii verificarii fiscale inscrisa in avizul de verificare. Cererea se solutioneaza in termen de 5 zile de la inregistrare.
(5) Pentru efectuarea verificarii la domiciliul persoanei fizice sau la domiciliul/sediul persoanei care ii acorda asistenta de specialitate ori juridica trebuie ca spatiul pus la dispozitia organului fiscal central sa fie adecvat pentru efectuarea verificarilor. Prin spatiu adecvat desfasurarii verificarilor se intelege asigurarea unui spatiu, in limita posibilitatii persoanei fizice, care sa permita desfasurarea activitatilor legate de controlul documentelor si elaborarea actului de control.
(51) Prin solicitarea scrisa a persoanei fizice pentru desfasurarea verificarii la domiciliul sau sau la domiciliul/sediul persoanei care ii acorda asistenta, se vor prezenta motivele argumentate si justificate cu documente/alte mijloace de proba pentru care se solicita schimbarea locului de desfasurare a verificarii situatiei fiscale personale.
(6) Durata efectuarii verificarii situatiei fiscale personale este stabilita de organul fiscal central si nu poate fi mai mare de 270 de zile calculate de la data inceperii verificarii fiscale.
(61) Data inceperii verificarii situatiei fiscale personale se inscrie intr-un proces-verbal de constatare. Procesul-verbal se semneaza de catre organul fiscal competent si persoana fizica supusa verificarii si se inregistreaza la registratura organului fiscal.
(7) Perioadele prevazute de lege sau stabilite de organul fiscal central pentru prezentarea documentelor si/sau a informatiilor solicitate nu sunt incluse in calculul duratei verificarii fiscale.
Art. 1401: Notificarea de conformare emisa de organul fiscal central in cazul verificarii situatiei fiscale personale
(1) Pentru persoanele fizice identificate cu risc fiscal potrivit art. 138 alin. (2) lit. a) , organul competent cu efectuarea verificarii situatiei fiscale personale transmite acestora, in scris, o notificare de conformare cu privire la riscurile fiscale identificate, in scopul reanalizarii de catre acestea a situatiei fiscale si, dupa caz, de a depune sau de a corecta declaratiile fiscale.
(2) Prin notificare se comunica persoanei fizice ca in termen de 30 de zile de la data comunicarii notificarii are posibilitatea depunerii sau corectarii declaratiei fiscale. Pana la expirarea acestui termen, organul fiscal central prevazut la art. 138 alin. (2) lit. c) nu intreprinde nicio actiune in vederea selectarii pentru verificarea situatiei fiscale personale.
(3) Depunerea sau corectarea declaratiei fiscale de catre persoana fizica nu impiedica selectarea pentru verificarea situatiei fiscale personale, insa numai dupa implinirea termenului prevazut la alin. (2) .
(4) Dupa implinirea termenului prevazut la alin. (2) persoanele fizice cu risc fiscal ridicat care nu au remediat riscurile fiscale pentru care au fost notificate sunt supuse obligatoriu unei verificari a situatiei fiscale personale sau unei verificari documentare.
Art. 141: Avizul de verificare
(1) Avizul de verificare prevazut la art. 138 alin. (5) cuprinde:
a) temeiul juridic al verificarii;
b) data de incepere a verificarii;
c) perioada ce urmeaza a fi supusa verificarii;
d) posibilitatea de a solicita amanarea datei de incepere a verificarii. Amanarea se poate solicita o singura data, pentru motive justificate;
e) solicitarea de informatii si inscrisuri pentru verificare, cu mentiunea ca inscrisurile intr-o limba straina trebuie insotite de traducerea in limba romana, certificata de traducatori autorizati de Ministerul Justitiei, potrivit art. 8;
f) solicitarea de depunere a declaratiei de patrimoniu si de venituri.
(2) Cererea de amanare prevazuta la alin. (1) lit. d) se solutioneaza in termen de cel mult 5 zile de la data inregistrarii acesteia. In situatia in care organul fiscal central a aprobat amanarea datei de incepere a verificarii fiscale, comunica persoanei fizice data la care a fost reprogramata actiunea de verificare fiscala.
(3) Prin avizul de verificare, persoana fizica este instiintata ca are dreptul de a beneficia de asistenta de specialitate sau juridica.
Art. 142: Suspendarea verificarii
(1) Verificarea situatiei fiscale personale poate fi suspendata cand este indeplinita una dintre urmatoarele conditii si numai daca neindeplinirea acesteia impiedica finalizarea verificarii:
a) pentru efectuarea unei expertize potrivit prezentului cod;
b) pentru efectuarea de cercetari in vederea identificarii unor persoane sau in vederea stabilirii realitatii unor tranzactii;
c) la solicitarea scrisa a persoanei fizice ca urmare a aparitiei unei situatii obiective, confirmata de organul fiscal central desemnat pentru efectuarea verificarii, care conduce la imposibilitatea continuarii verificarii. Pe parcursul unei verificari, persoana fizica poate solicita suspendarea acesteia doar o singura data;
d) pentru solicitarea unor informatii suplimentare de la terte persoane sau de la autoritatile fiscale similare din alte state;
e) la propunerea structurii care coordoneaza activitatea de verificare fiscala a persoanelor fizice, pentru valorificarea unor informatii rezultate din alte verificari, primite de la alte autoritati sau institutii publice ori de la terti.
(2) Data de la care se suspenda actiunea de verificare este comunicata persoanei fizice prin decizie de suspendare.
(3) Dupa incetarea conditiilor care au generat suspendarea, verificarea situatiei fiscale personale este reluata, data acesteia fiind comunicata in scris persoanei fizice.
Art. 143: Dreptul de colaborare al persoanei fizice verificate
Persoana fizica verificata are dreptul sa colaboreze la constatarea starilor de fapt fiscale, in conditiile legii. Aceasta are dreptul sa dea informatii, sa prezinte inscrisuri relevante pentru verificarea fiscala, precum si orice alte date necesare clarificarii situatiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.
Art. 144: Reverificarea
Prin exceptie de la prevederile art. 138 alin. (17) , conducatorul organului fiscal central competent poate decide reverificarea unei anumite perioade daca de la data incheierii verificarii fiscale si pana la data implinirii termenului de prescriptie apar date suplimentare necunoscute organului fiscal la data efectuarii verificarii.
Art. 145: Raportul de verificare
(1) Rezultatul verificarii situatiei fiscale personale se consemneaza intr-un raport scris in care se prezinta constatarile din punct de vedere faptic si legal, cu exceptia cazurilor in care se fac constatari in legatura cu savarsirea unor fapte prevazute de legea penala in legatura cu mijloacele de proba privind stabilirea bazei de impozitare care fac obiectul verificarii situatiei fiscale personale, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 132. Procedura de aplicare se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(2) La raportul privind rezultatele verificarii se anexeaza documentele care au stat la baza constatarilor, documentele intalnirilor si orice alte acte care au legatura cu constatarile efectuate in cauza. Documentele prezentate de persoana fizica verificata se predau organului fiscal central, sub semnatura.
(3) La finalizarea verificarii situatiei fiscale personale, organul fiscal central prezinta persoanei fizice constatarile si consecintele lor fiscale, acordandu-i acesteia posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere potrivit art. 9, cu exceptia cazului in care bazele de impozitare nu au suferit nicio modificare in urma verificarii sau a cazului in care persoana fizica renunta la acest drept si notifica, in scris, acest fapt organului fiscal. Dispozitiile art. 138 alin. (18) sunt aplicabile in mod corespunzator. Perioada necesara pentru indeplinirea audierii in conditiile art. 9 alin. (3) lit. b) nu se include in calculul duratei verificarii situatiei fiscale personale.
(4) Data, ora si locul prezentarii concluziilor se comunica, in scris, persoanei fizice, in timp util.
(5) Persoana fizica are dreptul sa prezinte, in scris, in termen de cel mult 5 zile lucratoare de la data prezentarii concluziilor, punctul de vedere cu privire la constatarile verificarii situatiei fiscale personale, punct de vedere ce se anexeaza la raportul de verificare si asupra caruia organul fiscal central se pronunta in cuprinsul raportului.
Art. 146: Decizia de impunere
(1) Raportul prevazut la art. 145 sta la baza emiterii deciziei de impunere sau, dupa caz, a unei decizii de incetare a procedurii de verificare, in cazul in care nu se ajusteaza baza de impozitare.
(2) Decizia de impunere sau de incetare a procedurii de verificare se comunica persoanei fizice verificate.
(3) In cazul in care se constata ca declaratiile fiscale, documentele si informatiile prezentate in cadrul procedurii de verificare sunt incorecte, incomplete, false sau daca persoana fizica verificata refuza, in cadrul aceleiasi proceduri, prezentarea documentelor pentru verificare ori acestea nu sunt prezentate in termenul legal sau persoana se sustrage prin orice alte mijloace de la verificare, organul fiscal central stabileste baza de impozitare ajustata pentru impozitul pe venit si emite decizia de impunere.
Art. 147: Alte norme aplicabile
Dispozitiile prezentului capitol se completeaza cu dispozitiile capitolului I in masura in care nu contravin regulilor speciale privind verificarea situatiei fiscale personale.
*) Prevederile art. 138-141 si 145, cu modificarile si completarile ulterioare, astfel cum au fost modificate prin art. I din O. G. nr. 30/2017, se aplica pentru verificarile situatiei fiscale personale care incep dupa data intrarii in vigoare a ordonantei. Verificarile situatiei fiscale personale incepute inainte de data intrarii in vigoare a ordonantei se supun reglementarilor in vigoare la data la care acestea au inceput.
CAPITOLUL V: Verificarea documentara
Art. 148: Sfera si obiectul verificarii documentare
(1) Pentru stabilirea corecta a situatiei fiscale a contribuabilului/platitorului, organul fiscal poate proceda la o verificare documentara.
(2) Verificarea documentara consta in efectuarea unei analize de coerenta a situatiei fiscale a contribuabilului/platitorului, pe baza documentelor existente la dosarul fiscal al contribuabilului/platitorului, precum si pe baza oricaror informatii si documente transmise de terti sau detinute de organul fiscal, care au relevanta pentru determinarea situatiei fiscale.
(3) Verificarea documentara se efectueaza de catre organele de inspectie fiscala, organele de control antifrauda fiscala si organele fiscale competente sa exercite verificarea situatiei fiscale personale potrivit art. 138 alin. (3) .
(4) Prevederile art. 138 alin. (2) lit. a) si c) si dispozitiile legale prevazute in ordinul presedintelui ANAF emis in temeiul art. 138 alin. (3) se aplica in mod corespunzator si in cazul verificarii documentare.
(5) Organele de control antifrauda fiscala au competenta in efectuarea verificarii documentare pe intreg teritoriul tarii.
Art. 1481: Reguli privind verificarea documentara
(1) Verificarea documentara se efectueaza in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de a stabili creante fiscale.
(2) Stabilirea perioadelor care sunt supuse verificarii documentare se efectueaza de organul fiscal competent in functie de riscul fiscal identificat. Pot fi supuse verificarii documentare perioade determinate din cadrul uneia sau al mai multor perioade impozabile.
(3) Operatiunile si documentele ce sunt supuse verificarii documentare se selecteaza de organul fiscal competent a efectua controlul. Pot face obiectul verificarii documentare una sau mai multe operatiuni realizate intr-o perioada determinata, dupa caz.
(4) In cadrul verificarii documentare efectuate de catre organele fiscale competente sa exercite verificarea situatiei fiscale personale se utilizeaza metodele indirecte de stabilire a veniturilor, prevazute la art. 138 alin. (9) .
(5) In cadrul verificarii documentare, comunicarile intre organul de control si contribuabil/platitor se pot realiza in conditiile art. 79.
Art. 149: Rezultatul verificarii documentare
(1) In situatia in care, ca urmare a verificarii documentare, organul fiscal constata diferente fata de creantele fiscale, veniturile sau bunurile impozabile si/sau informatiile in legatura cu acestea declarate de contribuabil/platitor, acesta instiinteaza contribuabilul/platitorul despre constatarile efectuate. Odata cu instiintarea, organul fiscal solicita documentele si explicatiile scrise pe care contribuabilul/platitorul trebuie sa le prezinte in vederea clarificarii situatiei fiscale.
(2) In cazul in care documentele solicitate potrivit alin. (1) nu au fost prezentate de contribuabil/platitor in termen de 30 de zile de la comunicarea instiintarii sau documentele prezentate confirma diferentele identificate de organul fiscal si/sau sunt incorecte sau incomplete, organul fiscal stabileste diferentele de creante fiscale datorate prin emiterea unei decizii de impunere sau dispune masurile necesare respectarii prevederilor legale, dupa caz. La solicitarea contribuabilului/platitorului, pentru motive temeinic justificate, organul fiscal poate aproba prelungirea termenului pentru prezentarea documentelor.
(3) Decizia de impunere prevazuta la alin. (2) este o decizie sub rezerva verificarii ulterioare.
(4) Decizia de impunere emisa in conditiile prezentului articol fara audierea contribuabilului/platitorului este nula, cu exceptia cazului in care contribuabilul/platitorul notifica organul fiscal, in scris, ca renunta la audiere.
(5) Audierea contribuabilului/platitorului se efectueaza potrivit art. 9 alin. (1) si (3) -(5) . Persoana are dreptul sa isi prezinte in scris punctul de vedere, in termen de 5 zile lucratoare de la data audierii. Termenul poate fi prelungit cu cel mult 5 zile lucratoare, pentru motive justificate, cu acordul conducatorului organului de control fiscal.
(6) Decizia prevazuta la alin. (2) se emite in termen de cel mult 25 de zile lucratoare de la data audierii contribuabilului/platitorului si se comunica in conditiile art. 47.
CAPITOLUL VI: Dispozitii finale privind controlul fiscal efectuat de organul fiscal central
Art. 150: Regimul actelor de sesizare a organelor de urmarire penala
(1) Procesele-verbale care stau la baza sesizarii organelor de urmarire penala prin care organele fiscale constata situatii de fapt ce ar putea intruni elementele constitutive ale unei infractiuni, precum si procesele-verbale incheiate la solicitarea organelor de urmarire penala, prin care se evalueaza prejudiciul nu sunt acte administrativ fiscale in sensul prezentului cod.
(2) Pe baza proceselor-verbale prevazute la alin. (1) , organul fiscal organizeaza evidenta fiscala a sumelor reprezentand prejudiciul inscrise in aceste procese-verbale, distinct de evidenta creantelor fiscale.
(3) Contribuabilul/Platitorul sau alta persoana interesata poate sa plateasca sumele inscrise in procesele-verbale prevazute la alin. (1) sau, dupa caz, pretentiile organului fiscal inscrise in documentele prin care s-a constituit parte civila in procesul penal.
(4) Ori de cate ori, prin actele emise de organele judiciare, rezulta ca persoana care a efectuat plata nu datoreaza sumele achitate, acestea se restituie. In acest caz, dreptul la restituire se naste la data comunicarii actului de catre organul judiciar.
(5) Procedura de aplicare a prezentului articol se aproba astfel:
a) prin ordin al presedintelui A. N. A. F. si/sau al presedintelui Autoritatii Vamale Romane, dupa caz, in functie de obligatiile fiscale pe care le administreaza fiecare autoritate, in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central;
Art. 151: Dispozitii finale privind controlul fiscal efectuat de organul fiscal central si local
(1) Competentele diferitelor structuri de control din cadrul ANAF se stabilesc prin ordin al presedintelui ANAF.
(11) Competentele structurii de control din cadrul Autoritatii Vamale Romane se stabilesc prin ordin al presedintelui Autoritatii Vamale Romane.
(2) Structurile de control din cadrul A. N. A. F. si/sau din cadrul Autoritatii Vamale Romane au obligatia de a colabora in scopul efectuarii controlului fiscal prevazut de prezentul titlu, in conditiile stabilite prin ordinul prevazut la alin. (1) .
(3) Delimitarea competentelor diferitelor structuri de control din cadrul organului fiscal local se realizeaza prin hotarare a autoritatii deliberative.
(4) Controlul fiscal efectuat de organul fiscal central sau local poate consta si in actiuni de prevenire si conformare.
TITLUL VII: Colectarea creantelor fiscale
Art. 152: Colectarea creantelor fiscale
(1) In sensul prezentului titlu, colectarea creantelor fiscale reprezinta totalitatea activitatilor care au ca scop stingerea creantelor fiscale.
(2) Colectarea creantelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanta fiscala sau al unui titlu executoriu, dupa caz.
Art. 153: Evidenta creantelor fiscale
(1) In scopul exercitarii activitatii de colectare a creantelor fiscale, organul fiscal organizeaza, pentru fiecare contribuabil/platitor, evidenta creantelor fiscale si modul de stingere a acestora. Evidenta se organizeaza pe baza titlurilor de creanta fiscala si a actelor referitoare la stingerea creantelor fiscale.
(2) Contribuabilul/Platitorul are acces la informatiile din evidenta creantelor fiscale, la cererea acestuia, adresata organului fiscal competent.
(3) Accesul la evidenta creantelor fiscale se efectueaza potrivit procedurii si conditiilor aprobate, astfel:
a) prin ordin al presedintelui A. N. A. F. , in cazul evidentei creantelor fiscale organizate de organul fiscal central;
b) prin ordin al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice, cu avizul Ministerului Finantelor Publice, in cazul evidentei creantelor fiscale organizate de organul fiscal local.
Art. 154: Scadenta creantelor fiscale
(1) Creantele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevazute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementeaza.
(2) In cazul in care legea nu prevede scadenta, aceasta se stabileste astfel:
a) prin ordin al ministrului finantelor publice, in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central;
(3) Pentru creantele fiscale administrate de organul fiscal central stabilite pe baza declaratiilor de impunere, care se platesc in contul unic si care au scadenta diferita de data de 25, aceasta se inlocuieste cu data de 25 a lunii prevazute de actul normativ care le reglementeaza.
Art. 155: Prevederi speciale privind scadenta si declararea creantelor fiscale
(1) Persoanele juridice care, in cursul unei perioade fiscale, se dizolva cu lichidare potrivit legii, au obligatia sa depuna declaratiile fiscale si sa plateasca obligatiile fiscale aferente pana la data depunerii bilantului in conditiile legii.
(2) Creantele fiscale administrate de organul fiscal central pentru care, potrivit Codului fiscal sau altor legi care le reglementeaza, scadenta si/sau termenul de declarare se implinesc la 25 decembrie, sunt scadente si/sau se declara pana la data de 21 decembrie. In situatia in care data de 21 decembrie, este zi nelucratoare, creantele fiscale sunt scadente si/sau se declara pana in ultima zi lucratoare anterioara datei de 21 decembrie.
(3) Obligatiile fiscale stabilite de organul fiscal central prin decizii de plati anticipate comunicate dupa expirarea termenelor de plata prevazute de Codul fiscal, in cazul contribuabililor care nu au avut obligatia efectuarii de plati anticipate in anul precedent intrucat nu au realizat venituri sunt scadente in termen de 5 zile de la data comunicarii deciziei de plati anticipate.
(4) Obligatiile fiscale stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisa in baza unei declaratii de impunere in sensul art. 1 pct. 18 lit. c) , comunicata dupa expirarea termenelor de plata prevazute de Codul fiscal sau alte legi speciale care reglementeaza respectivele obligatii fiscale, sunt scadente in termen de 5 zile de la data comunicarii deciziei de impunere, cu conditia depunerii de catre contribuabil/platitor a declaratiilor fiscale in termenul prevazut de lege.
Art. 156: Termenele de plata
(1) Pentru diferentele de obligatii fiscale principale si pentru obligatiile fiscale accesorii, stabilite prin decizie potrivit legii, termenul de plata se stabileste in functie de data comunicarii deciziei, astfel:
a) daca data comunicarii este cuprinsa in intervalul 1-15 din luna, termenul de plata este pana la data de 5 a lunii urmatoare, inclusiv;
b) daca data comunicarii este cuprinsa in intervalul 16-31 din luna, termenul de plata este pana la data de 20 a lunii urmatoare, inclusiv.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile in mod corespunzator si in urmatoarele cazuri:
a) al deciziei de atragere a raspunderii solidare, emisa potrivit art. 26;
b) al deciziei emise potrivit art. 100 in cazul in care legea nu prevede un alt termen de plata;
c) al deciziei de impunere emise de organul fiscal, potrivit legii, pe baza declaratiei rectificative depuse de contribuabil.
d) al deciziei de impunere emisa de organul fiscal potrivit art. 107, pentru obligatiile fiscale a caror scadenta era implinita la data comunicarii deciziei.
(3) Pentru obligatiile fiscale esalonate la plata, precum si pentru accesoriile acestora termenul de plata se stabileste prin documentul prin care se acorda esalonarea.
(4) In cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central, pentru diferentele de obligatii fiscale principale stabilite de contribuabil/platitor prin declaratii fiscale rectificative, termenul de plata al diferentelor este data depunerii declaratiei rectificative la organul fiscal.
Art. 157: Obligatii fiscale restante
(1) Prin obligatii fiscale restante se intelege:
a) obligatii fiscale pentru care s-a implinit scadenta sau termenul de plata;
b) diferentele de obligatii fiscale principale si accesorii stabilite prin decizie de impunere, chiar daca pentru acestea nu s-a implinit termenul de plata prevazut la art. 156 alin. (1) .
(2) Nu sunt considerate obligatii fiscale restante:
a) obligatiile fiscale pentru care s-au acordat si sunt in derulare inlesniri la plata, potrivit legii, daca pentru acestea nu s-a implinit termenul de plata prevazut in actul de acordare a inlesnirii sau se afla in termenul de plata prevazut la art. 194 alin. (1) lit. d) , precum si celelalte obligatii fiscale, care sunt conditii de mentinere a valabilitatii inlesnirilor la plata, daca pentru acestea nu s-au implinit termenele suplimentare astfel cum sunt prevazute la art. 194 alin. (1) ;
a1) obligatiile fiscale pentru care s-au acordat si sunt in derulare inlesniri la plata, potrivit capitolului IV1, daca pentru acestea nu s-a implinit termenul de plata prevazut in decizia de esalonare la plata sau se afla in termenul de plata prevazut la art. 2094 alin. (1) lit. d) , precum si celelalte obligatii fiscale, care sunt conditii de mentinere a valabilitatii inlesnirilor la plata, daca pentru acestea nu s-au implinit termenele suplimentare astfel cum sunt prevazute la art. 2094 alin. (1) ;
b) obligatiile fiscale stabilite in acte administrative fiscale a caror executare este suspendata in conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare;
b1) obligatiile fiscale stabilite in acte administrative fiscale contestate potrivit legii, care sunt garantate potrivit art. 210-211 sau art. 235;
c) obligatiile fiscale cu termene de plata viitoare stabilite in planul de reorganizare judiciara aprobat si confirmat in conditiile legii;
d) obligatiile fiscale care nu se sting potrivit art. 266 alin. (9) ;
e) creantele fiscale inscrise in titlurile executorii ce au stat la baza sechestrului pentru care s-a realizat valorificarea bunului cu plata in rate potrivit art. 253, in limita diferentei de pret ce a fost aprobata la plata in rate.
(3) Nu se considera ca un contribuabil inregistreaza obligatii fiscale restante in situatia in care suma obligatiilor fiscale datorate de contribuabil/platitor este mai mica sau egala cu suma de rambursat/restituit pentru care exista cerere in curs de solutionare si cu sumele certe, lichide si exigibile pe care contribuabilul le are de incasat de la autoritatile contractante. in cazul emiterii certificatului de atestare fiscala se face mentiune in acest sens.
Art. 158: Certificatul de atestare fiscala emis de organul fiscal central
(1) Certificatul de atestare fiscala se emite de organul fiscal central competent la solicitarea contribuabilului/platitorului. Certificatul se emite si din oficiu sau la solicitarea altor autoritati publice, in cazurile si in conditiile prevazute de reglementarile legale in vigoare, precum si la solicitarea oricarei persoane care detine titluri de participare la o societate.
(2) Certificatul de atestare fiscala se elibereaza pe baza datelor cuprinse in evidenta creantelor fiscale a organului fiscal central competent si cuprinde obligatiile fiscale restante existente in sold in ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii si nestinse pana la data eliberarii acestuia, precum si alte creante bugetare individualizate in titluri executorii emise potrivit legii si existente in evidenta organului fiscal central in vederea recuperarii.
(3) In certificatul de atestare fiscala se inscriu orice alte mentiuni cu privire la situatia fiscala a contribuabilului/platitorului, prevazute prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(4) Organul fiscal central emitent inscrie in certificatul de atestare fiscala sumele certe, lichide si exigibile pe care contribuabilul/platitorul solicitant le are de incasat de la autoritati contractante definite potrivit Legii nr. 98/2016 privind achizitiile publice, cu modificarile si completarile ulterioare. Inscrierea se face in baza unui document eliberat de autoritatea contractanta prin care se certifica faptul ca sumele sunt certe, lichide si exigibile.
(5) Certificatul de atestare fiscala se emite in maximum 3 zile lucratoare de la data depunerii cererii si poate fi utilizat de persoana interesata, pe o perioada de pana la 30 de zile de la data eliberarii. In cazul certificatului de atestare fiscala eliberat pentru persoanele fizice care nu desfasoara activitati economice in mod independent sau nu exercita profesii libere, perioada in care poate fi utilizat este de pana la 90 de zile de la data eliberarii. Pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil/platitor, in original sau in copie legalizata, oricarui solicitant.
(6) Prin exceptie de la prevederile alin. (5) , in situatia contribuabilului/platitorului supus unei inspectii fiscale si care solicita eliberarea unui certificat de atestare fiscala in scopul radierii din registrele in care a fost inregistrat, certificatul de atestare fiscala se emite in termen de 5 zile lucratoare de la data emiterii deciziei de impunere sau a deciziei de nemodificare a bazei de impozitare, dupa caz.
Art. 159: Certificatul de atestare fiscala emis de organul fiscal local
(1) Certificatul de atestare fiscala se emite de organul fiscal local, la solicitarea contribuabilului/platitorului. Certificatul se emite si la solicitarea autoritatilor publice in cazurile si in conditiile prevazute de reglementarile legale in vigoare, precum si la solicitarea notarului public, conform delegarii date de catre contribuabil.
(2) Certificatul de atestare fiscala se elibereaza pe baza datelor cuprinse in evidenta creantelor fiscale a organului fiscal local si cuprinde obligatiile fiscale restante si, dupa caz, obligatiile fiscale scadente pana in prima zi a lunii urmatoare depunerii cererii, precum si alte creante bugetare individualizate in titluri executorii emise potrivit legii si existente in evidenta organului fiscal local in vederea recuperarii.
(3) Certificatul de atestare fiscala se emite in termen de cel mult doua zile lucratoare de la data solicitarii si este valabil 30 de zile de la data emiterii.
(4) Certificatul de atestare fiscala emis in conditiile prezentului articol poate fi prezentat in original sau in copie legalizata oricarui solicitant.
(5) Pentru instrainarea dreptului de proprietate asupra cladirilor, terenurilor si a mijloacelor de transport, proprietarii bunurilor ce se instraineaza trebuie sa prezinte certificate de atestare fiscala prin care sa se ateste achitarea tuturor obligatiilor de plata datorate bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza se afla inregistrat fiscal bunul ce se instraineaza, potrivit alin. (2) . Pentru bunul ce se instraineaza, proprietarul bunului trebuie sa achite impozitul datorat pentru anul in care se instraineaza bunul, cu exceptia cazului in care pentru bunul ce se instraineaza impozitul se datoreaza de alta persoana decat proprietarul.
(51) Prin exceptie de la dispozitiile alin. (5) , proprietarii bunurilor care instraineaza mijloace de transport nu trebuie sa prezinte certificatul de atestare fiscala in cazul in care pentru instrainare utilizeaza formularul de contract de instrainare-dobandire a unui mijloc de transport aprobat prin ordin al ministrului potrivit dispozitiilor legale in vigoare.
(6) Actele prin care se instraineaza cladiri, terenuri, respectiv mijloace de transport, cu incalcarea prevederilor alin. (5) , sunt nule de drept.
(7) Prevederile alin. (5) si (6) nu sunt aplicabile in cazul procedurii de executare silita, procedurii insolventei si procedurilor de lichidare.
Art. 160: Solicitarea certificatului de atestare fiscala de catre alte persoane decat contribuabilul
(1) Orice persoana fizica sau juridica, alta decat cea prevazuta la art. 69 alin. (4) , poate solicita organelor fiscale certificatul de atestare fiscala sau documente care sa ateste situatia fiscala a unui contribuabil numai cu consimtamantul expres si neechivoc al contribuabilului in cauza.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) , ori de cate ori se dezbate succesiunea unei persoane fizice decedate, notarul public are obligatia de a solicita organului fiscal central si organului fiscal local, certificatul de atestare fiscala pentru persoana fizica pentru care se dezbate succesiunea.
(3) Certificatul de atestare fiscala prevazut la alin. (2) nu se solicita in urmatoarele situatii:
a) in cazul contribuabililor care la data decesului nu au avut alocat codul numeric personal;
b) in cazul in care se solicita eliberarea de catre notarul public a unui certificat de calitate de mostenitor.
c) in cazul in care se solicita eliberarea de catre notarul public a unui certificat de mostenitor exclusiv pentru locul de veci.
*) Prevederile art. 160 alin. (3) , cu modificarile si completarile ulterioare, astfel cum au fost modificate prin art. I din O. G. nr. 30/2017, se aplica si in cazul succesiunilor dezbatute inainte de data intrarii in vigoare a ordonantei si pentru care se solicita suplimentarea masei succesorale si eliberarea de catre notarul public a unui certificat suplimentar de mostenitor dupa data intrarii in vigoare a acesteia.
(4) Dispozitiile alin. (3) se aplica in mod corespunzator si in cazul in care procedura succesorala se solutioneaza de catre instanta de judecata.
(5) Dupa finalizarea procedurii succesorale in care in masa succesorala sunt cuprinse obligatii fiscale restante si alte creante bugetare, notarul public transmite prin mijloace electronice de comunicare organului fiscal central competent, precum si organului fiscal local in a carui raza teritoriala se afla sediul biroului notarial, in termen de 30 de zile de la incheierea acesteia, o copie a certificatului de mostenitor.
(6) Prin exceptie de la prevederile alin. (5) , in cazul in care in masa succesorala, pe langa obligatiile fiscale restante si alte creante bugetare, se afla si bunuri imobile intabulate, obligatia comunicarii copiei certificatului de mostenitor impreuna cu incheierea de intabulare a acestuia revine Biroului de cadastru si publicitate imobiliara care a dispus inscrierea bunului in cartea funciara. In acest caz, comunicarea se face prin mijloace electronice de comunicare catre organul fiscal central competent si organul fiscal local in a carui raza teritoriala se afla bunurile imobile.
(7) Dupa inscrierea in cartea funciara a actului autentic notarial, a hotararii judecatoresti sau, dupa caz, a actului de adjudecare prin care se transfera dreptul de proprietate asupra unui bun imobil, Biroul de cadastru si publicitate imobiliara comunica organului fiscal local de la locul situarii bunului imobil o copie a incheierii de intabulare la care se ataseaza si copia actului de instrainare a bunului imobil.
(8) Solicitarea si eliberarea certificatului de atestare fiscala potrivit alin. (2) sau art. 159 alin. (1) , precum si transmiterea documentelor prevazute la alin. (5) -(7) se fac prin mijloace electronice de comunicare conform unor proceduri care se aproba, astfel:
a) prin ordin al ministrului finantelor publice, cu avizul Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara si al Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania, pentru solicitarile ce se depun la organul fiscal central, si respectiv, comunicarile facute catre acesta;
b) prin ordin al ministrului dezvoltarii regionale, administratiei publice si fondurilor europene, cu avizul Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara si al Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania, pentru solicitarile ce se depun la organul fiscal local si, respectiv, comunicarile facute catre acesta.
(9) Organele fiscale centrale si locale primesc informatii, prin mijloace electronice de comunicare, din registrele nationale notariale conform procedurilor aprobate potrivit alin. (8) .
Art. 161: Plata obligatiilor fiscale in cazuri speciale
Orice persoana poate efectua, pentru sine sau pentru alta persoana, plata unor obligatii fiscale pentru care s-a implinit termenul de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale sau termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita ori obligatiile fiscale erau datorate de o persoana juridica care si-a incetat existenta. Persoana care efectueaza plata trebuie sa depuna la organul fiscal o declaratie pe propria raspundere cu privire la optiunea efectuarii unei asemenea plati.
Art. 162: Publicarea listelor debitorilor care inregistreaza obligatii fiscale restante
(1) Organele fiscale au obligatia de a publica pe pagina de internet proprie lista debitorilor persoane juridice care inregistreaza obligatii fiscale restante, precum si cuantumul acestor obligatii.
(2) Lista se publica trimestrial, pana in ultima zi a primei luni din trimestrul urmator celui de raportare si cuprinde obligatiile fiscale restante la sfarsitul trimestrului si neachitate la data publicarii listei, al caror plafon se stabileste astfel:
a) in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central, prin ordin al presedintelui A. N. A. F. ;
b) in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal local, prin hotarare a consiliului local.
(3) Inainte de publicare, obligatiile fiscale restante se notifica debitorilor. Obligatiile fiscale ale sediilor secundare platitoare de salarii si venituri asimilate salariilor se notifica persoanei in structura careia acestea functioneaza.
(4) In termen de 15 zile de la achitarea integrala a obligatiilor fiscale datorate, organul fiscal competent opereaza modificarile pentru fiecare debitor care si-a achitat aceste obligatii.
(5) Prevederile prezentului articol se aplica si pentru obligatiile fiscale stabilite prin titluri de creanta impotriva carora contribuabilul a exercitat caile de atac prevazute de lege, pana la solutionarea cailor de atac, caz in care organul fiscal face mentiuni cu privire la aceasta situatie. Ori de cate ori contribuabilul obtine suspendarea executarii actului administrativ fiscal in conditiile Legii nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt aplicabile prevederile alin. (4) .
Art. 1621: Publicarea listelor contribuabililor care nu au obligatii restante
(1) Organul fiscal central, precum si organul fiscal local au obligatia de a publica pe pagina de internet proprie lista contribuabililor persoane juridice care au declarat si au achitat la scadenta obligatiile fiscale de plata si care nu au obligatii restante.
(2) Lista se publica trimestrial pana in ultima zi a primei luni din trimestrul urmator celui de raportare.
(3) Procedura de aplicare a prezentului articol se aproba:
CAPITOLUL II: Stingerea creantelor fiscale prin plata, compensare si restituire
Art. 163: Dispozitii privind efectuarea platii
(1) Platile catre organul fiscal se efectueaza prin intermediul bancilor, trezoreriilor si al altor institutii autorizate sa deruleze operatiuni de plata.
(2) In cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central si organul fiscal local, debitorii efectueaza plata acestora intr-un cont unic, prin utilizarea unui ordin de plata pentru Trezoreria Statului pentru obligatiile fiscale datorate. Tipurile de obligatii fiscale supuse acestor prevederi se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F. , in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central si prin ordin al ministrului dezvoltarii regionale, administratiei publice si fondurilor europene, in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal local.
(3) Distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent, distinct pe fiecare buget sau fond, dupa caz, proportional cu obligatiile fiscale datorate.
(4) In cazul in care suma platita nu acopera obligatiile fiscale datorate unui buget sau fond, distribuirea in cadrul fiecarui buget sau fond se face in urmatoarea ordine:
a) pentru toate impozitele si contributiile sociale cu retinere la sursa;
b) pentru toate celelalte obligatii fiscale principale;
c) pentru obligatiile fiscale accesorii aferente obligatiilor prevazute la lit. a) si b) .
(5) In cazul in care suma achitata nu acopera toate obligatiile fiscale aferente uneia dintre categoriile prevazute la alin. (4) , distribuirea se face, in cadrul categoriei respective, proportional cu obligatiile fiscale datorate.
(6) Metodologia de distribuire a sumelor platite in contul unic si de stingere a obligatiilor fiscale se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(7) Plata obligatiilor fiscale, altele decat cele prevazute la alin. (2) , se efectueaza de catre debitori, distinct pe fiecare tip de creanta fiscala.
(8) - Art. 163, alin. (8) din titlul VII, capitolul II a fost abrogat la 01-ian-2018 de Art. I, punctul 42. din Ordonanta 30/2017.
(9) Plata obligatiilor fiscale se efectueaza de debitor. Plata poate fi efectuata in numele debitorului si de catre o alta persoana decat acesta.
(10) Prin exceptie de la prevederile alin. (3) , in cazul in care debitorii beneficiaza de inlesniri la plata potrivit reglementarilor legale in vigoare ori se afla sub incidenta legislatiei privind insolventa, distribuirea sumelor achitate in contul unic se efectueaza de catre organul fiscal competent, potrivit ordinii prevazute la art. 165 alin. (1) sau (6) , dupa caz, indiferent de tipul de creanta.
(11) In cazul stingerii prin plata a obligatiilor fiscale, bugetare sau a altor sume colectate de institutii publice, in conditiile legii, momentul platii este:
a) in cazul platilor in numerar, data inscrisa in documentul de plata eliberat de organul fiscal, unitatile Trezoreriei Statului, institutiile publice beneficiare care colecteaza sume in conditiile legii sau institutii de credit care au incheiate conventii cu institutiile publice sau cu Trezoreria Statului in conditiile prevazute prin acte normative specifice;
b) in cazul platilor in numerar efectuate la terminale si echipamente de plata puse la dispozitia debitorilor de catre institutiile de credit, in cadrul serviciilor bancare oferite pentru achitarea obligatiilor fiscale, bugetare sau a altor sume colectate de institutii publice, in contul tranzitoriu deschis conform conventiilor incheiate cu Ministerul Finantelor Publice, data inscrisa in documentul de plata eliberat de terminalele sau echipamentele respective;
c) in cazul platilor efectuate prin mandat postal, data postei, inscrisa pe mandatul postal. In cazul mandatelor postale transmise de unitatile postale in sistem electronic, momentul platii este data postei astfel cum este aceasta transmisa prin sistemul electronic catre Trezoreria Statului, potrivit normelor metodologice aprobate prin ordin comun al ministrului comunicatiilor si pentru societatea informationala si al ministrului finantelor publice;
d) in cazul platilor efectuate prin decontare bancara, inclusiv internet banking, home banking, mobile banking sau alte mijloace de plata la distanta puse la dispozitia debitorilor de institutiile de credit, inclusiv tranzactiile efectuate prin intermediul contului tranzitoriu, data la care bancile debiteaza contul persoanei care efectueaza plata pe baza instrumentelor de decontare specifice, astfel cum aceasta informatie este transmisa prin mesajul electronic de plata de catre institutia bancara initiatoare, potrivit reglementarilor specifice in vigoare, cu exceptia situatiei prevazute la art. 177;
e) in cazul platilor efectuate prin intermediul cardurilor bancare, data la care a fost efectuata tranzactia, astfel cum este confirmata prin procedura de autorizare a acesteia. In cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central, procedura si tipurile de creante fiscale care pot fi platite prin intermediul cardurilor bancare se aproba prin ordin al ministrului finantelor publice.
(111) Efectuarea platii si data platii pot fi dovedite, daca legea nu prevede altfel, pe baza urmatoarelor documente:
a) documentul de plata pe suport hartie, cum ar fi ordin de plata, chitanta sau mandat postal, in original sau in copie certificata prin semnatura olografa de catre institutia prin care s-a efectuat plata;
b) extrasul de cont, in original, emis de institutia de credit sau de unitatea Trezoreriei Statului sau copia extrasului de cont certificat prin semnatura olografa de catre institutia prin care s-a efectuat plata;
c) documentul eliberat de terminalele si echipamentele de plata puse la dispozitia debitorilor de institutiile de credit in cadrul serviciilor bancare oferite pentru achitarea obligatiilor fiscale in contul tranzitoriu deschis conform conventiilor incheiate cu Ministerul Finantelor Publice in conditiile legii, semnate de catre debitor cu semnatura olografa. In acest document debitorul isi va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail si numarul de telefon la care poate fi contactat;
d) documentul de plata sau extrasul de cont pe suport hartie, semnate de catre debitor cu semnatura olografa, in cazul platilor efectuate prin internet banking, home banking, mobile banking sau alte mijloace de plata la distanta, continand toate informatiile aferente platii efectuate. In acest document debitorul isi va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail si numarul de telefon la care poate fi contactat;
e) documentul de plata editat pe suport hartie continand toate informatiile aferente platii efectuate, semnat de catre debitor cu semnatura olografa, in cazul platilor efectuate online utilizand cardul bancar in cadrul sistemelor de plata apartinand institutiilor publice sau in cadrul altor sisteme de plata reglementate de acte normative in vigoare. In acest document debitorul isi va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail si numarul de telefon la care poate fi contactat;
f) mandatul postal editat pe suport hartie, continand toate informatiile aferente platii efectuate, semnat de catre debitor cu semnatura olografa. In acest document debitorul isi va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail si numarul de telefon la care poate fi contactat;
g) declaratia pe propria raspundere completata pe suport hartie in formatul solicitat de institutia publica, continand toate informatiile aferente platii efectuate si semnata de catre debitor cu semnatura olografa, in cazul platilor efectuate prin mijloacele de plata prevazute la lit. c) -f) , in care debitorul isi va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail si numarul de telefon la care poate fi contactat.
(112) Institutiile publice care presteaza serviciile publice sau colecteaza sumele cuvenite bugetului general consolidat pot accepta comunicarea de catre debitori, prin mijloace electronice, a dovezii platii prevazute la alin. (111) , in conditiile si in formatul stabilite de acestea, cu conditia verificarii ulterioare a incasarii in conturile de disponibilitati sau de venituri bugetare ale acestora, pe baza extraselor de cont eliberate de unitatile Trezoreriei Statului, in conditiile si in termenul prevazute la alin. (113) .
(113) In situatia prezentarii de catre debitor, ca dovada a platii a documentelor prevazute la alin. (111) lit. c) -g) semnate olograf de catre acesta, si in cazurile prevazute la alin. (112) , institutia publica are obligatia verificarii incasarii sumelor respective in termen de maximum 180 de zile de la data prestarii serviciului/acceptarii ca dovada a platii a respectivelor documente. In cadrul acestui termen, pentru eventualele sume neregasite in extrasele de cont, institutia publica evidentiaza in contabilitate creanta asupra debitorului si solicita acestuia informatii suplimentare in legatura cu plata la adresa de domiciliu, adresa de e-mail sau la numarul de telefon indicate de acesta in documentul prezentat in scopul dovedirii platii. In cadrul aceluiasi termen, institutia publica poate solicita confirmarea platii institutiei de credit sau unitatii Postei Romane care a initiat plata. Confirmarea scrisa a efectuarii platii de catre institutia prin care s-a initiat plata trebuie sa cuprinda toate informatiile aferente platii efectuate. Institutiile publice pot stabili prin normele proprii prevazute la alin. (119) acceptarea transmiterii prin e-mail a acestui document.
(114) In situatia in care platitorul difera de debitorul pentru care s-a efectuat plata, in documentele prevazute la alin. (111) lit. c) -g) se completeaza adresa de domiciliu, adresa de e-mail si numarul de telefon la care poate fi contactat debitorul si se semneaza olograf de catre acesta. Prin semnarea de catre debitor acesta isi asuma ca plata efectuata este pentru sine. In cazul debitorilor reprezentati, in numele acestora semneaza reprezentantul legal.
(115) In cazul in care, in termen de 180 de zile de la data prestarii serviciului/data acceptarii ca dovada a platii a documentelor prevazute la alin. (111) , sumele inscrise in aceste documente nu se regasesc incasate sau acestea nu au fost confirmate de institutiile prin care s-a initiat plata, institutia publica emite si comunica debitorului o decizie de recuperare care reprezinta titlu executoriu si cuprinde elementele prevazute la art. 226 alin. (8) . Pentru sumele individualizate in decizia de recuperare se datoreaza obligatii fiscale accesorii, potrivit cap. III al titlului VII, din ziua urmatoare datei prestarii serviciului sau datei scadentei, dupa caz, si pana la data stingerii acestor sume inclusiv, aceasta mentiune inscriindu-se in decizie. In cazul in care executarea silita se efectueaza de organele fiscale, obligatiile fiscale accesorii se fac venit la bugetul de stat, in cazul in care executarea silita se efectueaza de organul fiscal central, sau la bugetele locale, in cazul in care executarea silita se efectueaza de organul fiscal local.
(116) Prin exceptie de la prevederile art. 226 alin. (10) -(13) , in cazul in care executarea silita se efectueaza de organele fiscale, sumele recuperate in cadrul procedurii de executare silita reprezentand obligatii principale se vireaza integral intr-un cont distinct al institutiei publice care a prestat serviciul public deschis la unitatea Trezoreriei Statului, in scopul stingerii debitelor inregistrate in contabilitatea acesteia si a virarii sumelor catre bugetele sau beneficiarii carora se cuvin.
(117) Informatiile minime obligatorii privind efectuarea platii in baza documentelor acceptate ca dovada a platii, prevazute la alin. (111) si procedura de restituire a sumelor incasate de institutiile publice care presteaza serviciile publice se stabilesc astfel:
a) prin ordin al ministrului finantelor publice, in cazul institutiilor publice care fac parte din administratia publica centrala;
b) prin ordin comun al ministrului finantelor publice si al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice, in cazul institutiilor publice care fac parte din administratia publica locala.
(118) In aplicarea prevederilor alin. (112) -(117) pot fi emise instructiuni aprobate prin ordin comun al ministrului finantelor publice si al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice.
(119) Procedura de verificare a sumelor incasate pentru care au fost acceptate ca dovada a platii documentele de la alin. (113) se aproba prin norme proprii de catre institutiile publice. Institutiile publice pot aproba norme proprii de verificare a sumelor incasate si pentru situatiile in care dovada platii este cea prevazuta la alin. (111) lit. a) si b) .
(1110) institutiile publice care presteaza serviciile publice pot dezvolta sisteme centralizate care sa permita facilitarea verificarii incasarii sumelor colectate. Procedura de functionare si de administrare a sistemelor centralizate se aproba prin hotarare a Guvernului.
(1111) Pana la aprobarea ordinelor prevazute la alin. (117) informatiile aferente identificarii platilor sunt cele prevazute in documentele de plata prevazute de normele legale in vigoare la data efectuarii platii.
(1112) Utilizarea informatiilor solicitate potrivit alin. (111) se realizeaza cu respectarea legislatiei privind prelucrarea datelor cu caracter personal.
(12) In cazul stingerii obligatiilor fiscale prin valorificarea garantiei constituite potrivit art. 211 lit. a) , data stingerii este data constituirii garantiei.
Art. 164: Dispozitii privind corectarea erorilor din documentele de plata
(1) Plata obligatiilor fiscale efectuata intr-un cont bugetar eronat este valabila, de la momentul efectuarii acesteia, in conditiile prezentului articol. La cererea debitorului, organul fiscal competent efectueaza indreptarea erorilor din documentele de plata intocmite de debitor, in suma si din contul debitorului inscrise in documentul de plata, cu conditia debitarii contului acestuia si a creditarii unui cont bugetar.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si in cazul in care plata s-a efectuat in alt buget decat cel al carui venit este creanta fiscala platita, cu conditia ca plata sa nu fi stins creantele datorate bugetului in care s-a incasat suma platita eronat, cu exceptia cazului in care in evidenta fiscala debitorul inregistreaza sume platite in plus cel putin la nivelul platii eronate.
(3) In cazul platilor efectuate in alt buget, organul fiscal competent dispune unitatii Trezoreriei Statului transferul sumelor platite eronat catre bugetul caruia obligatia fiscala este datorata.
(4) In situatia in care plata obligatiilor fiscale s-a efectuat utilizand un cod de identificare fiscala eronat, eroarea din documentul de plata poate fi corectata cu conditia ca plata sa nu fi stins creantele datorate bugetului in care s-a incasat suma platita eronat, cu exceptia cazului in care in evidenta fiscala debitorul inregistreaza sume platite in plus cel putin la nivelul platii eronate. In acest caz, cererea de indreptare a erorii se depune de cel care a efectuat plata la organul fiscal competent.
(5) Cererea de indreptare a erorilor din documentele de plata poate fi depusa in termen de 5 ani, sub sanctiunea decaderii. Termenul incepe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a efectuat plata.
(6) Procedura de indreptare a erorilor din documentele de plata se aproba astfel:
a) prin ordin al ministrului finantelor publice, in cazul platilor efectuate la organul fiscal central;
b) prin ordin al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice, cu avizul Ministerului Finantelor Publice, in cazul platilor efectuate la organul fiscal local.
(7) Prevederile prezentului articol se aplica in mod corespunzator si in urmatoarele situatii:
a) documentele de plata sunt intocmite de tertii popriti;
b) creanta fiscala este administrata de organ fiscal diferit. In acest caz, cererea se depune de debitor la organul fiscal la care s-a creditat contul bugetar cu plata efectuata eronat.
(8) Dispozitiile prezentului articol se aplica si in cazul erorilor generate de operatorii sistemului de decontare bancara. In acest caz, indreptarea erorilor se realizeaza din oficiu de catre organul fiscal sau, dupa caz, la solicitarea institutiei de credit.
Art. 165: Ordinea stingerii obligatiilor fiscale
(1) Daca un debitor datoreaza mai multe tipuri de obligatii fiscale, iar suma platita nu este suficienta pentru a stinge toate obligatiile, atunci se stinge obligatia fiscala pe care o indica debitorul, potrivit legii, sau care este distribuita potrivit prevederilor art. 163, dupa caz, stingerea efectuandu-se, de drept, in urmatoarea ordine:
a) toate obligatiile fiscale principale, in ordinea vechimii, si apoi obligatiile fiscale accesorii, in ordinea vechimii;
b) obligatiile cu scadente viitoare, la solicitarea debitorului.
(11) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) , se sting cu prioritate sumele individualizate in deciziile de recuperare a ajutoarelor de stat si/sau de minimis emise, dupa caz, de Comisia Europeana/entitatile ce detin calitatea de furnizor sau de administrator de ajutor de stat sau de minimis/Consiliul Concurentei si dobanzile aferente datorate de la data platii ajutorului pana la data recuperarii sau a rambursarii sale integrale.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) , in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal local cu suma platita de titulari ai dreptului de proprietate asupra cladirilor, terenurilor sau mijloacelor de transport, se sting cu prioritate amenzile contraventionale individualizate in titluri executorii, in ordinea vechimii, chiar daca debitorul indica un alt tip de obligatie fiscala. Aceste prevederi nu se aplica in cazul platii taxelor astfel cum sunt definite la art. 1 pct. 36.
(3) In scopul stingerii obligatiilor fiscale, vechimea acestora se stabileste astfel:
a) in functie de scadenta, pentru obligatiile fiscale principale;
b) in functie de data comunicarii, pentru diferentele de obligatii fiscale principale stabilite de organul fiscal competent, precum si pentru obligatiile fiscale accesorii;
c) in functie de data depunerii la organul fiscal a declaratiilor fiscale rectificative, pentru diferentele de obligatii fiscale principale stabilite de contribuabil/platitor, in cazul in care legea prevede obligatia acestuia de a calcula cuantumul obligatiei fiscale;
d) in functie de data primirii, in conditiile legii, a titlurilor executorii transmise de alte institutii.
(4) Pentru beneficiarii unei esalonari la plata, ordinea de stingere este urmatoarea:
a) ratele de esalonare si/sau, dupa caz, obligatiile fiscale de a caror plata depinde mentinerea valabilitatii esalonarii la plata;
b) sumele datorate in contul urmatoarelor rate din graficul de plata, pana la concurenta cu suma esalonata la plata sau pana la concurenta cu suma achitata, dupa caz.
(5) Pentru beneficiarii unei amanari la plata, ordinea de stingere este urmatoarea:
a) obligatiile fiscale datorate, altele decat cele care fac obiectul amanarii la plata;
b) obligatiile fiscale amanate la plata.
(6) Cu exceptia situatiilor prevazute la art. 167 alin. (11) si (12) , pentru debitorii care se afla sub incidenta legislatiei privind insolventa, ordinea de stingere este urmatoarea:
a) obligatiile fiscale, altele decat cele inscrise la masa credala, in ordinea vechimii;
b) obligatiile fiscale cu termene de plata stabilite in planul de reorganizare judiciara aprobat si confirmat in conditiile legii, precum si obligatiile fiscale accesorii datorate pe perioada reorganizarii, daca in plan s-au prevazut calcularea si plata acestora;
c) obligatiile fiscale admise la masa credala potrivit legii, in ordinea vechimii, pana la stingerea integrala a acestora, in situatia contribuabililor aflati in stare de faliment;
d) alte obligatii fiscale in afara celor prevazute la lit. a) -c) .
(7) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) , in cazul contribuabililor care beneficiaza de ajutor de stat sub forma de subventii de la bugetul de stat pentru completarea veniturilor proprii, potrivit legii, se sting cu prioritate obligatiile fiscale aferente perioadei fiscale la care se refera subventia, indiferent daca plata este efectuata din subventie sau din veniturile proprii.
(8) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) , in cazul obligatiilor fiscale de plata stabilite de organele de inspectie fiscala, precum si a amenzilor de orice fel, se stinge cu prioritate obligatia fiscala sau amenda pe care o alege contribuabilul.
(9) Debitorul poate opta pentru a fi instiintat cu privire la modul in care a fost efectuata stingerea obligatiilor fiscale, prin depunerea unei cereri in acest sens la organul fiscal competent. In acest caz, organul fiscal competent comunica debitorului modul in care a fost efectuata stingerea obligatiilor fiscale, cu cel putin 5 zile inainte de urmatorul termen de plata a obligatiilor fiscale.
Art. 166: Reguli speciale privind stingerea creantelor fiscale prin plata sau compensare
(1) Platile efectuate de catre debitori nu se distribuie si nu sting obligatiile fiscale inscrise in titluri executorii pentru care executarea silita este suspendata in conditiile art. 233 alin. (1) lit. a) si d) si alin. (7) , cu exceptia situatiei in care contribuabilul opteaza pentru stingerea acestora potrivit art. 165 alin. (8) .
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile si in cazul stingerii obligatiilor fiscale prin compensare.
Art. 1661: Reguli speciale privind stingerea creantelor fara plata
Prin exceptie de la prevederile art. 167, creantele fiscale ale contribuabilului, certe, lichide si exigibile, fata de bugetele locale, stabilite prin hotarari judecatoresti definitive, se sting la cererea contribuabilului si prin compensarea acestora cu obligatiile sale restante, curente sau viitoare catre bugetul de stat, fara compensare intre bugete, indiferent daca obligatiile si, respectiv, creantele supuse stingerii sunt administrate sau nu de aceeasi autoritate publica. Procedura de stingere si schimb de informatii intre organele fiscale locale si organele fiscale centrale se aproba prin ordin comun al ministrului finantelor si al ministrului dezvoltarii, lucrarilor publice si administratiei, initiat la propunerea ANAF.
Art. 167: Compensarea
(1) Prin compensare se sting creantele statului sau unitatilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentand impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat cu creantele debitorului reprezentand sume de rambursat, de restituit sau de plata de la buget, pana la concurenta celei mai mici sume, cand ambele parti dobandesc reciproc atat calitatea de creditor, cat si pe cea de debitor, cu conditia ca respectivele creante sa fie administrate de aceeasi autoritate publica, inclusiv unitatile subordonate acesteia. Prin sume de plata de la buget se inteleg sumele pe care statul sau unitatea/subdiviziunea administrativ-teritoriala trebuie sa le plateasca unei persoane, inclusiv cele care rezulta din raporturi juridice contractuale, daca acestea sunt stabilite prin titluri executorii.
(2) Creantele debitorului se compenseaza cu obligatii datorate aceluiasi buget, urmand ca din diferenta ramasa sa fie compensate obligatiile datorate altor bugete, in mod proportional, cu respectarea conditiilor prevazute la alin. (1) .
(3) Creantele fiscale rezultate din raporturi juridice vamale se compenseaza cu creantele debitorului reprezentand sume de restituit de aceeasi natura. Eventualele diferente ramase se compenseaza cu alte obligatii fiscale ale debitorului, in ordinea prevazuta la alin. (2) .
(4) Daca legea nu prevede altfel, compensarea opereaza de drept la data la care creantele exista deodata, fiind deopotriva certe, lichide si exigibile.
(5) In sensul prezentului articol, creantele sunt exigibile:
a) la data scadentei, potrivit art. 154 sau 155, dupa caz;
b) la termenul prevazut de lege pentru depunerea decontului cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare, in limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisa de organul fiscal central, potrivit legii;
c) la data depunerii cererii de restituire, in limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisa de organul fiscal central, potrivit legii, pentru cererile de restituire a accizei sau taxei pe valoarea adaugata, dupa caz, depuse potrivit Codului fiscal;
d) la data comunicarii deciziei, pentru obligatiile fiscale principale, precum si pentru obligatiile fiscale accesorii stabilite de organul fiscal competent prin decizie;
e) la data depunerii la organul fiscal a declaratiilor de impunere rectificative, pentru diferentele de obligatii fiscale principale stabilite de contribuabil/platitor in cazul in care legea prevede obligatia acestuia de a calcula cuantumul obligatiei fiscale;
f) la data comunicarii actului de individualizare a sumei, pentru obligatiile de plata de la buget;
g) la data primirii, in conditiile legii, de catre organul fiscal a titlurilor executorii emise de alte institutii, in vederea executarii silite;
h) la data nasterii dreptului la restituire pentru sumele de restituit potrivit art. 168, astfel:
1. la data platii pentru sumele achitate in plus fata de obligatiile fiscale datorate;
2. la data prevazuta de lege pentru depunerea declaratiei anuale de impozit pe profit, in cazul impozitului pe profit de restituit rezultat din regularizarea anuala, potrivit legii. Restituirea se face in limita sumei ramase dupa regularizarea impozitului anual cu platile anticipate neachitate;
3. la data emiterii deciziei de impunere anuala, in cazul impozitului pe venit de restituit rezultat din regularizarea anuala, potrivit legii. Restituirea se face in limita sumei ramase dupa regularizarea impozitului anual cu platile anticipate neachitate;
4. la data procesului-verbal de distribuire, pentru sumele ramase dupa efectuarea distribuirii prevazute la art. 258;
5. la data prevazuta de lege pentru depunerea declaratiei fiscale, in cazul sumelor de restituit rezultate din regularizarea prevazuta la art. 170;
6. la data depunerii cererii de restituire, in limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisa de organul fiscal potrivit legii, pentru celelalte cazuri de sume de restituit.
(6) Creantele fiscale rezultate din cesiunea notificata potrivit prevederilor art. 28 se sting prin compensare cu obligatiile cesionarului la data notificarii cesiunii.
(7) Compensarea se constata de catre organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu. Dispozitiile art. 165 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile in mod corespunzator.
(8) Organul fiscal competent comunica debitorului decizia cu privire la efectuarea compensarii, in termen de 7 zile de la data efectuarii operatiunii.
(9) Se compenseaza, in conditiile prezentului articol, suma negativa a taxei pe valoarea adaugata din decontul de taxa cu optiune de rambursare depus de reprezentantul unui grup fiscal constituit potrivit Codului fiscal cu obligatiile fiscale ale membrilor grupului fiscal, in urmatoarea ordine:
a) obligatiile fiscale ale reprezentantului grupului fiscal;
b) obligatiile fiscale ale celorlalti membri ai grupului fiscal, la alegerea organului fiscal central.
(91) Dispozitiile alin. (9) privind ordinea de stingere prin compensare se aplica in mod corespunzator si in cazul grupului fiscal constituit in domeniul impozitului pe profit, daca drept urmare a depunerii declaratiei anuale consolidate privind impozitul pe profit rezulta o suma de restituit.
(10) In cazul in care taxa pe valoarea adaugata de plata se stinge prin regularizare cu suma negativa de taxa, potrivit Codului fiscal, data stingerii taxei de plata este data prevazuta de lege pentru depunerea decontului in care s-a efectuat regularizarea.
(11) Pentru debitorii care se afla sub incidenta legislatiei privind insolventa si care depun un decont cu suma negativa de taxa pe valoarea adaugata cu optiune de rambursare dupa data deschiderii procedurii insolventei, suma aprobata la rambursare se compenseaza in conditiile prezentului articol cu obligatiile fiscale inregistrate de catre acestia, altele decat cele inscrise la masa credala.
(12) Suma negativa de taxa pe valoarea adaugata inscrisa in decontul de taxa pe valoarea adaugata aferenta perioadei fiscale anterioare datei deschiderii procedurii insolventei se compenseaza in conditiile prezentului articol cu obligatiile fiscale ale debitorului inscrise la masa credala.
Art. 168: Restituiri de sume
(1) Se restituie, la cerere, contribuabilului/platitorului orice suma platita sau incasata fara a fi datorata.
(2) In situatia in care s-a facut o plata fara a fi datorata, cel pentru care s-a facut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
(3) Prevederile prezentului articol se aplica si pentru sumele de restituit ca urmare a aplicarii, potrivit legii, a scutirii indirecte sau a altor asemenea scutiri.
(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) , se restituie din oficiu urmatoarele sume:
a) cele de restituit, reprezentand diferente de impozite rezultate din regularizarea anuala a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice, care se restituie in termen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii deciziei de impunere;
b) cele incasate prin poprire, in plus fata de creantele fiscale pentru care s-a infiintat poprirea, care se restituie in termen de cel mult 5 zile lucratoare de la data incasarii.
(5) Diferentele de impozit pe venit si/sau contributii sociale de restituit mai mici de 10 lei raman in evidenta fiscala spre a fi compensate cu datorii viitoare, urmand sa se restituie atunci cand suma cumulata a acestora depaseste limita mentionata.
(6) Prin exceptie de la alin. (5) , diferentele mai mici de 10 lei se restituie in numerar numai la solicitarea contribuabilului/platitorului.
(7) In cazul restituirii sumelor in valuta confiscate, aceasta se realizeaza conform legii, in lei la cursul de referinta al pietei valutare pentru euro, comunicat de Banca Nationala a Romaniei, de la data ramanerii definitiva a hotararii judecatoresti prin care se dispune restituirea.
(8) In cazul in care contribuabilul/platitorul inregistreaza obligatii restante, restituirea/rambursarea se efectueaza numai dupa efectuarea compensarii potrivit prezentului cod.
(9) In cazul in care suma de rambursat sau de restituit este mai mica decat obligatiile restante ale contribuabilului/platitorului, se efectueaza compensarea pana la concurenta sumei de rambursat sau de restituit.
(10) In cazul in care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decat suma reprezentand obligatii restante ale contribuabilului/platitorului, compensarea se efectueaza pana la concurenta obligatiilor restante, diferenta rezultata restituindu-se contribuabilului/platitorului.
(11) In cazul in care dupa decesul persoanei fizice sau incetarea persoanei juridice se stabilesc sume de restituit sau de rambursat prin hotarari judecatoresti definitive, aceste sume se restituie sau se ramburseaza numai daca exista succesori ori alti titulari care au dobandit drepturile de rambursare sau de restituire in conditiile legii.
(12) In cazul in care din eroare institutiile de credit vireaza organului fiscal sume reprezentand credite nerambursabile sau finantari primite de la institutii sau organizatii nationale ori internationale pentru derularea unor programe ori proiecte, precum si sumele prevazute la art. 729 alin. (7) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, prin exceptie de la prevederile alin. (8) , sumele respective se restituie la cererea institutiei de credit sau a contribuabilului/platitorului, chiar daca acesta inregistreaza obligatii restante.
Art. 169
(1) Taxa pe valoarea adaugata, denumita in continuare TVA, solicitata la rambursare prin deconturile cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare, depuse in cadrul termenului legal de depunere, se ramburseaza de organul fiscal central, cu efectuarea, ulterior, a inspectiei fiscale.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplica deconturilor cu sume negative de TVA cu optiune de rambursare, depuse de contribuabilii mari si mijlocii, stabiliti potrivit prevederilor art. 30 alin. (3) , care se solutioneaza dupa efectuarea inspectiei fiscale anticipate, in cazul in care:
a) contribuabilul/platitorul are inscrise in cazierul fiscal fapte care sunt sanctionate ca infractiuni;
b) organul fiscal central, pe baza informatiilor detinute, constata ca exista riscul unei rambursari necuvenite;
c) pentru contribuabilul/platitorul respectiv a fost declansata procedura de lichidare voluntara sau a fost deschisa procedura de insolventa, cu exceptia celor pentru care s-a confirmat un plan de reorganizare, in conditiile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, cu modificarile si completarile ulterioare.
(3) Prevederile alin. (1) nu se aplica deconturilor cu sume negative de TVA cu optiune de rambursare, depuse de alti contribuabili/platitori decat cei prevazuti la alin. (2) care se solutioneaza dupa efectuarea inspectiei fiscale anticipate, in cazul in care:
c) pentru contribuabilul/platitorul respectiv a fost declansata procedura de lichidare voluntara sau a fost deschisa procedura de insolventa, cu exceptia celor pentru care s-a confirmat un plan de reorganizare, in conditiile legii speciale;
d) contribuabilul/platitorul depune primul decont cu sume negative de TVA cu optiune de rambursare, dupa inregistrarea in scopuri de TVA;
e) soldul sumei negative de TVA solicitata la rambursare provine dintr-un numar de perioade mai mare decat numarul perioadelor de raportare utilizate intr-o perioada de 12 luni.
(4) In sensul prezentului articol, se considera ca persoanele impozabile prezinta un risc de rambursare necuvenita a TVA daca se regasesc in oricare dintre urmatoarele situatii:
a) organele fiscale primesc documente oficiale de la alte institutii, care vizeaza aspecte de natura fiscala si se constata ca au incidenta in acordarea unei rambursari necuvenite de TVA;
b) in cadrul actiunilor de control fiscal s-au constatat fapte care pot intruni elementele constitutive ale unor infractiuni cu implicatii de natura fiscala;
c) cu ocazia inspectiei fiscale ulterioare au fost stabilite diferente mai mari de 10% din suma rambursata, dar nu mai putin de 50. 000 lei pentru fiecare decont de TVA care a facut obiectul inspectiei fiscale ulterioare;
d) s-au constatat neconcordante semnificative, verificate si confirmate de organul fiscal, intre informatiile inscrise in declaratiile informative privind livrarile/prestarile si achizitiile efectuate pe teritoriul national de persoanele inregistrate in scopuri de TVA depuse de persoana impozabila si cele depuse de partenerii de afaceri si/sau neconcordante semnificative intre informatiile inscrise in declaratiile informative privind livrarile/achizitiile/prestarile intracomunitare depuse de persoana impozabila si cele depuse de partenerii de afaceri si transmise organului fiscal prin intermediul sistemului informatic de schimb de informatii privind TVA intre statele membre ale Uniunii Europene.
(5) In cazul deconturilor cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare, depuse dupa termenul legal de depunere, suma negativa din acestea se preia in decontul perioadei urmatoare.
(6) In cazul decontului cu suma negativa de TVA depus in numele unui grup fiscal constituit potrivit Codului fiscal, dispozitiile alin. (2) sau (3) , dupa caz, sunt aplicabile atat pentru reprezentantul grupului fiscal, cat si pentru membrii acestuia.
(7) Procedura de aplicare a prevederilor prezentului articol se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(8) Ori de cate ori, in conditiile prezentului articol, rambursarea se aproba cu inspectie fiscala ulterioara, inspectia fiscala se decide in baza unei analize de risc.
(9) In cazul inspectiei fiscale anticipate, efectuate pentru solutionarea deconturilor cu suma negativa de TVA, prin exceptie de la prevederile art. 117, perioada supusa inspectiei fiscale va cuprinde exclusiv perioadele fiscale in care s-au derulat operatiunile care au generat soldul sumei negative a taxei. Dispozitiile art. 94 alin. (3) raman aplicabile.
(10) In situatia in care se constata indicii privind nerespectarea legislatiei fiscale ori stabilirea incorecta a obligatiilor fiscale, prin operatiuni care s-au desfasurat in afara perioadei prevazute la alin. (9) , inspectia fiscala se extinde corespunzator, cu respectarea prevederilor art. 117.
Art. 170: Prevederi speciale privind restituirea impozitului pe venit retinut la sursa
(1) In situatia in care platitorul a retinut la sursa un impozit pe venit in cuantum mai mare decat cel legal datorat, restituirea acestuia se efectueaza de catre platitor, la cererea contribuabilului depusa in termenul de prescriptie a dreptului de a cere restituirea prevazut la art. 219.
(2) Sumele restituite de catre platitor se regularizeaza de catre acesta cu obligatiile fiscale de acelasi tip datorate in perioada fiscala in care s-a efectuat restituirea prin depunerea unei declaratii de regularizare/cerere de restituire. Declaratia de regularizare/cererea de restituire poate fi depusa si ulterior, in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de a cere restituirea. Pentru diferentele de restituit sunt aplicabile prevederile art. 167 sau 168, dupa caz.
(3) In cazul contribuabililor nerezidenti care depun certificatul de rezidenta fiscala ulterior retinerii la sursa a impozitului de catre platitorul de venit, restituirea si regularizarea, potrivit prezentului articol, se efectueaza chiar daca pentru perioada fiscala in care creanta fiscala restituita a fost datorata s-a ridicat rezerva verificarii ulterioare, ca urmare a efectuarii inspectiei fiscale.
(4) Pentru impozitul pe venit care se regularizeaza potrivit prezentului articol, platitorul nu depune declaratie rectificativa.
(5) In situatia in care platitorul nu mai exista sau acesta se afla in procedura insolventei potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, restituirea impozitului pe venit retinut la sursa in cuantum mai mare decat cel legal datorat se efectueaza de catre organul fiscal central competent, in baza cererii de restituire depuse de contribuabil. Prin organ fiscal central competent se intelege organul fiscal central competent pentru administrarea creantelor fiscale ale contribuabilului solicitant.
(6) Platitorul are obligatia de a corecta, daca este cazul, declaratiile informative corespunzatoare regularizarii efectuate.
(7) Procedura de aplicare a prezentului articol se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
Art. 1701: Prevederi speciale privind restituirea impozitului pe dividende
(1) In cazul in care din regularizarea anuala a dividendelor distribuite partial in cursul anului, potrivit art. 67 din Legea societatilor nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta sume de restituit de la buget, platitorul de dividende depune la organul fiscal competent o declaratie de regularizare/cerere de restituire, dupa restituirea de catre asociati sau actionari a dividendelor platite sau dupa aprobarea situatiilor financiare anuale in cazul dividendelor interimare distribuite neplatite, pana la implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a cere restituirea. Pentru diferentele de restituit sunt aplicabile prevederile art. 167 sau 168, dupa caz.
(2) Procedura de aplicare a prezentului articol se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
Art. 171: Regularizarea obligatiilor fiscale in cazul reconsiderarii unei tranzactii de catre organul fiscal central
(1) Obligatiile fiscale stabilite de organul fiscal central ca urmare a reconsiderarii unei tranzactii, potrivit legii, se regularizeaza cu obligatiile fiscale declarate/platite de contribuabil/platitor aferente respectivei tranzactii. In acest caz, sumele achitate in contul obligatiilor fiscale declarate/platite de contribuabil/platitor se considera, in totalitate, indiferent de bugetul unde au fost ulterior distribuite, a reprezenta plati anticipate in contul obligatiilor fiscale stabilite ca urmare a reconsiderarii, cu regularizarea ulterioara intre bugete.
Art. 172: Obligatia bancilor supuse regimului de supraveghere speciala sau de administrare speciala
Bancile supuse regimului de supraveghere speciala sau de administrare speciala si care efectueaza platile dispuse in limita incasarilor vor deconta zilnic, cu prioritate, sumele reprezentand obligatii fiscale cuprinse in ordinele de plata emise de debitori si/sau obligatii fiscale inscrise in adresa de infiintare a popririi transmisa de organele fiscale.
CAPITOLUL III: Dobanzi, penalitati de intarziere si penalitati de nedeclarare
Art. 173: Dispozitii generale privind dobanzi si penalitati de intarziere
(1) Pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor fiscale principale, se datoreaza dupa acest termen dobanzi si penalitati de intarziere.
(2) Nu se datoreaza dobanzi si penalitati de intarziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligatii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silita, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum si sumele reprezentand echivalentul in lei al bunurilor si sumelor confiscate care nu sunt gasite la locul faptei.
(3) Nu se datoreaza obligatii fiscale accesorii pentru suma platita in contul obligatiei fiscale principale daca, anterior stabilirii obligatiilor fiscale, debitorul a efectuat o plata, iar suma platita nu a stins alte obligatii, stabilite prin:
a) declaratii de impunere depuse ulterior efectuarii platii;
b) declaratii de impunere rectificative sau decizii de impunere, inclusiv cele emise ca urmare a refacerii inspectiei fiscale in conditiile art. 129. In aceste cazuri, se datoreaza obligatii fiscale accesorii de la data scadentei obligatiei fiscale principale pana la data platii, inclusiv.
(31) Prevederile alin. (3) se aplica in mod corespunzator si in cazul stingerii obligatiilor fiscale prin celelalte modalitati prevazute la art. 22 decat cea prin plata.
(4) Dobanzile si penalitatile de intarziere se fac venit la bugetul caruia ii apartine creanta principala.
(5) Dobanzile si penalitatile de intarziere se stabilesc prin decizii, cu exceptia situatiei prevazute la art. 227 alin. (8) .
(51) Comunicarea deciziilor referitoare la obligatiile fiscale accesorii in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central se realizeaza in functie de vechimea, cuantumul obligatiilor fiscale accesorii si starea juridica a contribuabilului.
(52) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (51) se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
(6) Dobanzile si penalitatile de intarziere pot fi actualizate anual, prin hotarare a Guvernului, in functie de evolutia ratei dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei.
Art. 174: Dobanzi
(1) Dobanzile se calculeaza pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
(2) Pentru diferentele suplimentare de creante fiscale rezultate din corectarea declaratiilor sau modificarea unei decizii de impunere, dobanzile se datoreaza incepand cu ziua imediat urmatoare scadentei creantei fiscale pentru care s-a stabilit diferenta si pana la data stingerii acesteia, inclusiv.
(3) In situatia in care diferentele rezultate din corectarea declaratiilor de impunere sau modificarea unei decizii de impunere sunt negative in raport cu sumele stabilite initial, se datoreaza dobanzi pentru suma datorata dupa corectare ori modificare, incepand cu ziua imediat urmatoare scadentei si pana la data stingerii acesteia, inclusiv.
(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) , se datoreaza dobanzi dupa cum urmeaza:
a) pentru creantele fiscale stinse prin executare silita, pana la data intocmirii procesului-verbal de distribuire, inclusiv. In cazul platii pretului in rate, dobanzile se calculeaza pana la data intocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma ramasa de plata, dobanzile sunt datorate de catre cumparator;
b) pentru obligatiile fiscale datorate de catre debitorul declarat insolvabil care nu are venituri si bunuri urmaribile, pana la data comunicarii procesului-verbal de insolvabilitate potrivit prevederilor art. 265 alin. (4) , urmand ca de la data trecerii obligatiilor fiscale in evidenta curenta sa se datoreze dobanzi.
(5) Nivelul dobanzii este de 0,02% pentru fiecare zi de intarziere.
Art. 175: Dobanzi in cazul impozitelor administrate de organul fiscal central pentru care perioada fiscala este anuala
(1) Pentru neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale reprezentand impozite pentru care perioada fiscala este anuala, se datoreaza dobanzi dupa cum urmeaza:
a) in anul fiscal de impunere, pentru obligatiile fiscale stabilite, potrivit legii, de organul fiscal central sau de contribuabili, inclusiv cele reprezentand plati anticipate, dobanzile se calculeaza din ziua urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sau, dupa caz, pana in ultima zi a anului fiscal de impunere, inclusiv;
b) pentru sumele neachitate in anul de impunere potrivit lit. a) , dobanzile se calculeaza incepand cu prima zi a anului fiscal urmator pana la data stingerii acestora, inclusiv;
c) in cazul in care obligatia fiscala stabilita prin decizia de impunere anuala sau declaratia de impunere anuala, dupa caz, este mai mica decat cea stabilita prin deciziile de plati anticipate sau declaratiile depuse in cursul anului de impunere, dobanzile se recalculeaza, incepand cu prima zi a anului fiscal urmator celui de impunere, la soldul neachitat in raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuala sau declaratia de impunere anuala, urmand a se face regularizarea dobanzilor in mod corespunzator;
d) pentru diferentele de impozit ramase de achitat, conform deciziei de impunere anuala sau declaratiei de impunere anuala, dobanzile se datoreaza incepand cu ziua urmatoare termenului de scadenta prevazut de lege. In cazul impozitului pe venit, aceasta regula se aplica numai daca declaratia de venit a fost depusa pana la termenul prevazut de lege. In situatia in care declaratia de venit nu a fost depusa pana la termenul prevazut de lege, dobanda se datoreaza incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator celui de impunere.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica si in cazul in care contribuabilii nu-si indeplinesc obligatiile declarative, iar creanta fiscala se stabileste de organul fiscal central prin decizie, precum si in cazul declaratiei depuse potrivit art. 107 alin. (5) . In acest caz, in scopul aplicarii alin. (1) lit. a) , creanta aferenta unei perioade fiscale, stabilita de organul fiscal central, se repartizeaza pe termenele de plata corespunzatoare din anul de impunere, cu exceptia cazului in care obligatiile fiscale au fost stabilite in anul fiscal de impunere.
(3) In cazul in care, in cadrul unei proceduri de control fiscal, organul fiscal central stabileste diferente de impozit suplimentare, dobanzile se calculeaza la diferenta de impozit incepand cu prima zi a anului fiscal urmator celui de impunere.
(4) Prevederile alin. (1) -(3) sunt aplicabile si in cazul contributiilor sociale.
Art. 176: Penalitati de intarziere
(1) Penalitatile de intarziere se calculeaza pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate, inclusiv. Dispozitiile art. 174 alin. (2) -(4) si art. 175 sunt aplicabile in mod corespunzator.
(2) Nivelul penalitatii de intarziere este de 0,01% pentru fiecare zi de intarziere.
(3) Penalitatea de intarziere nu inlatura obligatia de plata a dobanzilor.
(4) Penalitatea de intarziere nu se aplica pentru obligatiile fiscale principale pentru care se datoreaza penalitate de nedeclarare potrivit art. 181.
Art. 177: Dobanzi si penalitati de intarziere in cazul platilor efectuate prin decontare bancara
(1) Nedecontarea de catre institutiile de credit a sumelor cuvenite bugetului general consolidat in termen de 3 zile lucratoare de la data debitarii contului contribuabilului/platitorului nu il exonereaza pe contribuabil/platitor de obligatia de plata a sumelor respective si atrage pentru acesta dobanzi si penalitati de intarziere la nivelul celor prevazute la art. 174 si 176, dupa termenul de 3 zile.
(2) Pentru recuperarea sumelor datorate bugetului general consolidat si nedecontate de institutiile de credit, precum si a dobanzilor si penalitatilor de intarziere prevazute la alin. (1) , contribuabilul/platitorul se poate indrepta impotriva institutiei de credit respective.
Art. 178: Dobanzi si penalitati de intarziere in cazul compensarii
In cazul creantelor fiscale stinse prin compensare, dobanzile si penalitatile de intarziere, dupa caz, se calculeaza pana la data prevazuta la art. 167 alin. (4) .
Art. 179: Dobanzi si penalitati de intarziere in cazul deschiderii procedurii insolventei
Pentru creantele fiscale datorate de debitorii carora li s-a deschis procedura insolventei se calculeaza si datoreaza dobanzi si penalitati de intarziere, potrivit legii care reglementeaza aceasta procedura.
Art. 180: Dobanzi si penalitati de intarziere in cazul debitorilor pentru care s-a pronuntat o hotarare de dizolvare
(1) Pentru creantele fiscale nascute anterior sau ulterior datei inregistrarii hotararii de dizolvare a debitorului in registrul comertului, incepand cu aceasta data nu se mai datoreaza si nu se calculeaza dobanzi si penalitati de intarziere.
(2) In cazul in care prin hotarare judecatoreasca definitiva a fost desfiintat actul care a stat la baza inregistrarii dizolvarii, se calculeaza dobanzi si penalitati de intarziere intre data inregistrarii in registrul comertului a actelor de dizolvare si data ramanerii definitive a hotararii de desfiintare.
Art. 181: Penalitatea de nedeclarare in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central
(1) Pentru obligatiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/platitor si stabilite de organul fiscal prin decizii de impunere, contribuabilul/platitorul datoreaza o penalitate de nedeclarare de 0,08% pe fiecare zi, incepand cu ziua imediat urmatoare scadentei si pana la data stingerii sumei datorate, inclusiv, din obligatiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/platitor si stabilite de organul fiscal prin decizii de impunere.
(2) Penalitatea de nedeclarare stabilita potrivit alin. (1) se reduce cu 75%, daca obligatiile fiscale principale stabilite prin decizie:
a) se sting prin plata sau compensare pana la termenul prevazut la art. 156 alin. (1) ;
b) sunt esalonate la plata, in conditiile legii. In acest caz, reducerea se acorda la finalizarea esalonarii la plata.
(21) Ori de cate ori organul fiscal constata incidenta prevederilor art. 181 alin. (2) , acesta comunica decizia referitoare la obligatiile fiscale accesorii reprezentand penalitati de nedeclarare prin evidentierea reducerii de 75% aplicate.
(3) Penalitatea de nedeclarare prevazuta la alin. (1) se majoreaza cu 100% in cazul in care obligatiile fiscale principale au rezultat ca urmare a savarsirii unor fapte de evaziune fiscala, constatate de organele judiciare, potrivit legii.
(4) Aplicarea penalitatii de nedeclarare prevazute de prezentul articol nu inlatura obligatia de plata a dobanzilor prevazute de prezentul cod.
(5) Penalitatea de nedeclarare constituie venit al bugetului de stat.
(6) Organul fiscal nu stabileste penalitatea de nedeclarare prevazuta de prezentul articol daca aceasta este mai mica de 50 lei.
(7) Penalitatea de nedeclarare nu se aplica daca obligatiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/platitor si stabilite de organul fiscal prin decizii de impunere rezulta din aplicarea unor prevederi ale legislatiei fiscale de catre contribuabil/platitor, potrivit interpretarii organului fiscal cuprinse in norme, instructiuni, circulare sau opinii comunicate contribuabilului/platitorului de catre organul fiscal central.
(8) In cazul inspectiei fiscale despre aplicarea penalitatii de nedeclarare potrivit alin. (1) sau, dupa caz, despre neaplicarea acesteia potrivit alin. (6) sau (7) , se consemneaza si se motiveaza in raportul de inspectie fiscala. Prevederile art. 130 alin. (5) si ale art. 131 alin. (2) sunt aplicabile in mod corespunzator. Lipsa mentiunii din cuprinsul raportului de inspectie fiscala privind aplicarea penalitatii de nedeclarare conduce la decaderea organului fiscal din dreptul de a mai aplica penalitatea prin alte acte administrative subsecvente sau accesorii.
(9) In situatia in care obligatiile fiscale principale sunt stabilite de organul de inspectie fiscala ca urmare a nedepunerii declaratiei de impunere, se aplica numai penalitatea de nedeclarare, fara a se aplica sanctiunea contraventionala pentru nedepunerea declaratiei.
(10) Procedura de aplicare a prezentului articol se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(11) Cu exceptia situatiei prevazute la alin. (3) , penalitatea de nedeclarare nu poate fi mai mare decat nivelul creantei fiscale principale la care se aplica, ori de cate ori prin aplicarea metodei de calcul prevazute la alin. (1) penalitatea de nedeclarare depaseste acest nivel.
(12) Prevederile prezentului articol se aplica in mod corespunzator si pentru obligatiile fiscale principale stabilite prin decizie de impunere emisa ca urmare a procedurii de verificare a situatiei fiscale personale sau ca urmare a procedurii de verificare documentara efectuata de organele fiscale competente sa exercite verificarea situatiei fiscale personale, inclusiv pentru veniturile a caror sursa nu a fost identificata, astfel cum acestea sunt definite in Codul fiscal. In aceste cazuri, penalitatea de nedeclarare se calculeaza incepand cu prima zi a anului fiscal urmator celui de impunere si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv.
(13) Prevederile prezentului articol se aplica in mod corespunzator si pentru obligatiile fiscale principale stabilite prin decizie de regularizare emisa ca urmare a procedurii de control vamal ulterior.
Art. 182: Dobanzi in cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget
(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilul/platitorul are dreptul la dobanda din ziua urmatoare expirarii termenului prevazut la art. 168 alin. (4) sau la art. 77, dupa caz, pana la data stingerii prin oricare dintre modalitatile prevazute de lege. Acordarea dobanzilor se face la cererea contribuabilului/platitorului.
(2) In cazul creantelor contribuabilului/platitorului rezultate din anularea unui act administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligatii fiscale de plata si care au fost stinse anterior anularii, contribuabilul/platitorul este indreptatit la dobanda incepand cu ziua in care a operat stingerea creantei fiscale individualizate in actul administrativ anulat si pana in ziua restituirii sau compensarii creantei contribuabilului/platitorului rezultate in urma anularii actului administrativ fiscal. Aceasta prevedere nu se aplica in situatia in care contribuabilul/platitorul a solicitat acordarea de despagubiri, in conditiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si in situatia prevazuta la art. 107 alin. (5) .
(3) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile si pentru creantele fiscale ce au facut obiectul unei cereri de restituire, respinsa de organul fiscal, dar admisa definitiv de organul de solutionare a contestatiilor sau de instanta judecatoreasca.
(4) Nivelul dobanzii este cel prevazut la art. 174 alin. (5) si se suporta din acelasi buget din care se restituie ori se ramburseaza, dupa caz, sumele solicitate de contribuabil/platitor.
(5) Dreptul contribuabilului/platitorului de a solicita dobanda prevazuta de prezentul articol se prescrie in termen de 5 ani. Termenul incepe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care:
a) au fost stinse prin oricare dintre modalitatile prevazute de lege sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilului/platitorului;
b) anularea actului administrativ fiscal a devenit definitiva, in cazul prevazut la alin. (2) ;
c) restituirea a fost admisa definitiv, in cazul prevazut la alin. (3) .
Art. 183: Majorari de intarziere in cazul obligatiilor fiscale datorate bugetelor locale
(1) Prin exceptie de la prevederile art. 173 si 176, pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor fiscale principale datorate bugetelor locale, se datoreaza dupa acest termen majorari de intarziere.
(2) Nivelul majorarii de intarziere este de 1% din cuantumul obligatiilor fiscale principale neachitate in termen, calculata pentru fiecare luna sau fractiune de luna, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
(3) Prevederile art. 173-180 si art. 182 sunt aplicabile in mod corespunzator.
(4) Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datoreaza majorari de intarziere. Nivelul si modul de calcul al majorarii de intarziere sunt cele prevazute la alin. (2) .
CAPITOLUL IV: Inlesniri la plata
SECTIUNEA 1: Instituirea posibilitatii acordarii inlesnirilor la plata
Art. 184: Instituirea posibilitatii acordarii esalonarilor la plata de catre organul fiscal central
(1) Organul fiscal central acorda la cererea debitorilor esalonari la plata pe o perioada de cel mult 5 ani, daca sunt indeplinite conditiile de acordare a acestora. Pentru debitorii care nu au in proprietate bunuri in vederea constituirii de garantii in cuantumul prevazut la art. 193 alin. (13) -(15) si nici nu pot constitui niciun fel de garantie ori cuantumul garantiilor constituite este mai mic de 50% fata de cuantumul obligatiilor fiscale restante ce fac obiectul inlesnirilor la plata, esalonarea se acorda pe cel mult 6 luni.
(2) In sensul prezentului capitol, asocierile fara personalitate juridica care, potrivit legii, au calitatea de debitor sunt asimilate persoanelor juridice.
(3) Esalonarea la plata se acorda pentru toate obligatiile fiscale inscrise in certificatul de atestare fiscala, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de prezentul capitol.
(4) Prevederile alin. (3) se aplica si pentru obligatiile fiscale preluate de organele fiscale de la alt organ fiscal sau de la alta autoritate publica ca urmare a transferului de competenta, in situatia in care acesta are loc pe perioada derularii unei esalonari la plata. In acest scop, organul fiscal competent comunica debitorului o instiintare de plata privind obligatiile fiscale individualizate in acte administrative preluate ca urmare a transferului de competenta, precum si deciziile referitoare la obligatiile fiscale accesorii aferente.
(5) In scopul acordarii esalonarii la plata, sunt asimilate obligatiilor fiscale:
a) amenzile de orice fel administrate de organul fiscal;
b) creantele bugetare stabilite de alte organe si transmise spre recuperare organelor fiscale, potrivit legii, inclusiv creantele bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale stabilite prin hotarari judecatoresti sau alte inscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii.
(6) Esalonarea la plata nu se acorda pentru:
a) obligatiile fiscale care au facut obiectul unei esalonari acordate in temeiul prezentului capitol, care si-a pierdut valabilitatea;
b) obligatiile fiscale care au scadenta si/sau termenul de plata dupa data eliberarii certificatului de atestare fiscala;
c) obligatiile fiscale care, la data eliberarii certificatului de atestare fiscala, intra sub incidenta art. 167, in limita sumei de rambursat/de restituit/de plata de la buget;
d) obligatiile fiscale stabilite prin acte administrative fiscale care, la data eliberarii certificatului de atestare fiscala, sunt suspendate in conditiile art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare. In cazul in care suspendarea executarii actului administrativ fiscal inceteaza dupa data comunicarii unei decizii de esalonare la plata, debitorul poate solicita includerea in esalonare a obligatiilor fiscale ce au facut obiectul suspendarii, precum si a obligatiilor fiscale accesorii aferente. In acest scop, organul fiscal competent comunica debitorului o instiintare de plata privind obligatiile fiscale individualizate in acte administrative pentru care a incetat suspendarea executarii, precum si deciziile referitoare la obligatiile fiscale accesorii aferente.
e) obligatiile fiscale/bugetare care reprezinta ajutor de stat sau de minimis de recuperat acordat din surse sau resurse de stat ori gestionate de stat;
f) obligatiile fiscale care reprezinta accize.
(7) Esalonarea la plata nu se acorda nici pentru obligatiile fiscale in suma totala mai mica de 500 lei in cazul persoanelor fizice, 2. 000 lei in cazul asocierilor fara personalitate juridica si 5. 000 lei in cazul persoanelor juridice.
(8) Perioada de esalonare la plata se stabileste de organul fiscal competent in functie de cuantumul obligatiilor fiscale si de capacitatea financiara de plata a debitorului. Perioada de esalonare la plata acordata nu poate fi mai mare decat perioada de esalonare la plata solicitata.
Art. 1841: Reguli speciale privind esalonarea la plata a impozitului calculat potrivit art. 403 din Codul fiscal
(1) Procedura de executare silita nu incepe pentru sumele care fac obiectul esalonarii la plata a impozitului calculat potrivit art. 403 alin. (1) din Codul fiscal, de la data comunicarii deciziei de esalonare la plata.
(2) Debitorii care la data depunerii declaratiei prin care calculeaza impozitul prevazut de art. 403 alin. (1) din Codul fiscal au in derulare inlesniri la plata acordate potrivit prevederilor legale in vigoare pot beneficia de esalonare la plata potrivit prezentului articol.
(3) Prevederile art. 165 alin. (4) se aplica in mod corespunzator in ceea ce priveste ordinea de stingere a obligatiilor fiscale. Daca suma platita de catre debitor nu este suficienta pentru a stinge ratele din graficele de esalonare la plata, atunci se stinge, cu prioritate, rata aferenta celei mai vechi decizii de esalonare la plata.
(4) Obligatiile fiscale principale si accesorii ramase de plata din esalonarile la plata si/sau amanarile la plata, dupa caz, a caror valabilitate a fost pierduta potrivit prevederilor art. 403 alin. (6) din Codul fiscal ori potrivit prevederilor in baza carora au fost acordate celelalte inlesniri la plata, in scopul incadrarii in conditiile de mentinere a valabilitatii esalonarii la plata, sunt exigibile si au termen de plata data pierderii valabilitatii esalonarilor la plata, respectiv data comunicarii deciziei de pierdere a valabilitatii amanarii la plata a penalitatilor de intarziere si a penalitatilor de nedeclarare.
(5) Pentru debitorii care au obtinut o inlesnire la plata conform prevederilor legale in vigoare si opteaza prin cerere pentru esalonare la plata potrivit art. 403 alin. (4) din Codul fiscal, conditia de mentinere a valabilitatii esalonarilor la plata privind achitarea obligatiei fiscale declarate se considera indeplinita.
(6) Nu este considerat restant impozitul prevazut de art. 403 alin. (1) din Codul fiscal pentru care s-a acordat si este in derulare o esalonare la plata, potrivit acestui articol, daca pentru acesta nu s-a implinit termenul de plata prevazut in decizia de esalonare la plata sau se afla in termenul de plata prevazut la art. 403 alin. (6) lit. e) din Codul fiscal.
(7) Debitorul poate renunta la esalonarea la plata pe perioada de valabilitate a acesteia, prin depunerea unei cereri de renuntare la esalonare.
(8) Graficul de esalonare se poate suplimenta ca urmare a depunerii declaratiei rectificative, cu respectarea perioadei de esalonare acordata initial.
(9) Pe perioada derularii esalonarii la plata, cu sumele de rambursat/de restituit se sting obligatiile in ordinea prevazuta la art. 165 alin. (4) , in limita sumei aprobate la rambursare/restituire. In sensul art. 167, ratele sunt exigibile la aceste termene de plata.
(10) Pentru debitorii care trebuie sa achite obligatiile fiscale administrate de organul fiscal central intr-un anumit termen pentru a se mentine autorizatia, acordul ori alt act administrativ similar se aplica in mod corespunzator prevederile art. 204.
(11) Pentru debitorii care beneficiaza de esalonare la plata potrivit 403 alin. (4) din Codul fiscal se aplica in mod corespunzator prevederile art. 207.
(12) Debitorul trebuie sa constituie garantia prevazuta la art. 403 alin. (41) din Codul fiscal, in termen de cel mult 10 zile de la data comunicarii acordului de principiu, daca are aceasta obligatie.
(13) Procedura de acordare de catre organul fiscal central a esalonarii la plata a impozitului prevazut de art. 403 alin. (4) din Codul fiscal, precum si formularistica utilizata se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(14) In situatia in care cererea prevazuta la alin. (5) se respinge, contribuabilul are obligatia sa plateasca impozitul prevazut de art. 403 alin. (1) din Codul fiscal, in termen de 30 de zile de la data comunicarii deciziei de respingere.
Art. 185: Instituirea posibilitatii acordarii inlesnirilor la plata de catre organul fiscal local
(1) La cererea temeinic justificata a contribuabilului, organul fiscal local poate acorda pentru obligatiile fiscale restante urmatoarele inlesniri la plata:
a) esalonari si/sau amanari la plata obligatiilor fiscale, precum si a obligatiilor bugetare prevazute la art. 184 alin. (5) ;
b) scutiri sau reduceri de majorari de intarziere.
(2) Esalonarea la plata se acorda pe o perioada de cel mult 5 ani, iar amanarea la plata se acorda pe o perioada de cel mult 6 luni, dar care nu poate depasi data de 20 decembrie a anului fiscal in care se acorda.
(3) Pe perioada pentru care au fost acordate amanari sau esalonari la plata, pentru obligatiile fiscale principale esalonate sau amanate la plata, se datoreaza majorari de intarziere de 0,5% pe luna sau fractiune de luna, reprezentand echivalentul prejudiciului.
(4) Pe perioada esalonarii si/sau amanarii la plata, un procent de 50% din majorarile de intarziere reprezentand componenta de penalitate a acestora, aferente obligatiilor fiscale esalonate sau amanate la plata, se amana la plata. In situatia in care sumele esalonate sau amanate au fost stinse in totalitate, majorarile de intarziere amanate la plata se anuleaza.
(5) Pentru obligatiile fiscale esalonate si/sau amanate la plata, contribuabilii trebuie sa constituie garantii astfel:
a) in cazul persoanelor fizice, o suma egala cu doua rate medii din esalonare, reprezentand obligatii fiscale locale esalonate si majorari de intarziere calculate, in cazul esalonarilor la plata, sau o suma rezultata din raportul dintre contravaloarea debitelor amanate si majorarile de intarziere calculate si numarul de luni aprobate pentru amanare la plata, in cazul amanarilor la plata;
b) in cazul persoanelor juridice garantia trebuie sa acopere totalul obligatiilor fiscale esalonate si/sau amanate la plata.
(6) Prin hotarare a autoritatii deliberative se aproba procedura de acordare a inlesnirilor la plata.
(7) In cazul contribuabilului persoana juridica, acordarea inlesnirilor prevazute la alin. (1) lit. b) se realizeaza cu respectarea regulilor in domeniul ajutorului de stat.
SECTIUNEA 2: Procedura de acordare a esalonarii la plata de catre organul fiscal central
Art. 186: Conditii de acordare a esalonarii la plata
(1) Pentru acordarea unei esalonari la plata de catre organul fiscal central, debitorul trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
a) sa se afle in dificultate generata de lipsa temporara de disponibilitati banesti si sa aiba capacitate financiara de plata pe perioada de esalonare la plata. Aceste situatii se apreciaza de organul fiscal competent pe baza programului de restructurare sau de redresare financiara ori a altor informatii si/sau documente relevante, prezentate de debitor sau detinute de organul fiscal;
b) sa aiba constituita garantia potrivit art. 193;
c) sa nu se afle in procedura insolventei potrivit legii. Debitorul care se afla in procedura insolventei si doreste esalonarea la plata poate solicita aceasta inlesnire la plata cu conditia ca pana la data emiterii deciziei de esalonare la plata sa iasa din procedura insolventei;
d) sa nu se afle in dizolvare potrivit prevederilor legale in vigoare;
e) - Art. 186, alin. (1) , litera E. din titlul VII, capitolul IV, sectiunea 2 a fost abrogat la 03-feb-2022 de Art. I, punctul 17. din Ordonanta 11/2022.
(2) Pe langa conditiile prevazute la alin. (1) , debitorul trebuie sa aiba depuse toate declaratiile fiscale, potrivit vectorului fiscal. Aceasta conditie trebuie indeplinita la data eliberarii certificatului de atestare fiscala.
(3) Conditia prevazuta la alin. (2) se considera indeplinita si in cazul in care, pentru perioadele in care nu s-au depus declaratii fiscale, obligatiile fiscale au fost stabilite, prin decizie, de catre organul fiscal.
(31) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) lit. a) , in cazul debitorilor care nu detin bunuri in proprietate ori cuantumul garantiilor constituite este mai mic de 50% fata de cuantumul obligatiilor fiscale restante ce fac obiectul inlesnirilor la plata, situatia de dificultate generata de lipsa temporara de disponibilitati banesti si capacitatea financiara de plata pe perioada de esalonare la plata se mentioneaza de debitor in cererea depusa potrivit art. 187. Organul fiscal competent verifica si constata situatia de dificultate generata de lipsa temporara de disponibilitati banesti din informatiile prezentate de debitor in cerere si/sau din informatii si/sau documente relevante detinute de organul fiscal.
(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) lit. b) , organul fiscal poate acorda esalonarea la plata daca sunt indeplinite celelalte conditii prevazute la alin. (1) , in urmatoarele situatii:
a) debitorul nu detine in proprietate bunuri in vederea constituirii de garantii, caz in care esalonarea la plata se acorda pe cel mult 6 luni si penalitatile de intarziere cuprinse in certificatul de atestare fiscala nu se amana la plata si se includ in esalonare;
b) debitorul constituie garantii a caror valoare este mai mica de 50% fata de cuantumul obligatiilor fiscale restante ce fac obiectul inlesnirilor la plata, caz in care esalonarea la plata se acorda pe cel mult 6 luni si penalitatile de intarziere cuprinse in certificatul de atestare fiscala nu se amana la plata si se includ in esalonare;
c) debitorul constituie garantii a caror valoare este mai mare de 50% fata de cuantumul obligatiilor fiscale restante ce fac obiectul inlesnirilor la plata, dar insuficiente fata de cuantumul garantiilor prevazute la art. 193 alin. (13) -(15) , caz in care esalonarea la plata se acorda pe o perioada de cel mult 5 ani si penalitatile de intarziere cuprinse in certificatul de atestare fiscala nu se amana la plata si se includ in esalonare.
Art. 187: Cererea de acordare a esalonarii la plata
(1) Cererea de acordare a esalonarii la plata, denumita in continuare cerere, se depune la registratura organului fiscal competent sau se transmite prin posta cu confirmare de primire si se solutioneaza de organul fiscal competent, in termen de 60 de zile de la data inregistrarii cererii.
(2) Continutul cererii, precum si documentele justificative care se anexeaza acesteia se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(3) In cazul debitorilor care nu detin bunuri in proprietate ori cuantumul garantiilor constituite este mai mic de 50% fata de cuantumul obligatiilor fiscale restante ce fac obiectul inlesnirilor la plata, cererea poate fi insotita de o propunere de grafic de esalonare la plata. Dispozitiile art. 192 sunt aplicabile in mod corespunzator.
(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) , in cazul debitorilor care nu detin bunuri in proprietate, cererea se solutioneaza de organul fiscal competent in termen de 15 zile de la data inregistrarii acesteia.
Art. 188: Retragerea cererii de acordare a esalonarii la plata
(1) Cererea poate fi retrasa de debitor pana la emiterea deciziei de esalonare la plata sau a deciziei de respingere. Organul fiscal competent comunica debitorului decizia prin care se ia act de retragerea cererii.
(2) Prin retragerea cererii, debitorul nu pierde dreptul de a depune o noua cerere.
Art. 189: Prevederi speciale privind stingerea obligatiilor fiscale
In cazul in care in perioada dintre data eliberarii certificatului de atestare fiscala si data comunicarii deciziei de esalonare la plata debitorul efectueaza plati in conturile bugetare aferente tipurilor de creante fiscale ce fac obiectul esalonarii la plata, se sting mai intai obligatiile exigibile in aceasta perioada si apoi obligatiile cuprinse in certificatul de atestare fiscala, in conditiile art. 207 alin. (2) sau (3) , dupa caz.
Art. 190: Alte prevederi speciale privind stingerea obligatiilor fiscale administrate de organul fiscal central
(1) Pentru deconturile cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare depuse pana la data eliberarii certificatului de atestare fiscala se aplica dispozitiile art. 167.
(2) Pe perioada derularii esalonarii la plata, cu sumele de rambursat/de restituit se sting obligatiile in ordinea prevazuta la art. 165 alin. (4) , in limita sumei aprobate la rambursare/restituire.
(3) Prin exceptie de la prevederile art. 167 alin. (5) lit. b) , in cazul deconturilor cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare depuse in perioada dintre data eliberarii certificatului de atestare fiscala si data emiterii deciziei de esalonare la plata, momentul exigibilitatii sumei de rambursat este data emiterii deciziei de rambursare.
(4) Prin data emiterii deciziei de rambursare, prevazuta la alin. (3) , se intelege data inregistrarii acesteia la organul fiscal competent.
(5) Diferentele de obligatii fiscale ramase nestinse in urma solutionarii deconturilor cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare se comunica debitorului printr-o instiintare de plata.
Art. 191: Eliberarea certificatului de atestare fiscala
(1) Dupa primirea cererii, organul fiscal competent elibereaza, din oficiu, certificatul de atestare fiscala, pe care il comunica debitorului. Eliberarea certificatului de atestare fiscala in scopul acordarii esalonarii la plata nu este supusa taxei extrajudiciare de timbru.
(2) Certificatul de atestare fiscala se elibereaza in termen de cel mult 5 zile lucratoare de la inregistrarea cererii.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (2) , termenul de eliberare a certificatului de atestare fiscala este de cel mult 10 zile lucratoare in cazul cererilor depuse de debitorii persoane fizice care desfasoara activitati economice in mod independent sau exercita profesii libere.
(4) Prin exceptie de la prevederile art. 158, certificatul de atestare fiscala cuprinde obligatiile fiscale restante existente in sold la data eliberarii acestuia.
(5) Atunci cand exista diferente intre sumele solicitate de catre debitor in cerere si cele inscrise in certificatul de atestare fiscala, se procedeaza la punerea de acord a acestora.
(6) Prin exceptie de la prevederile art. 158, certificatul de atestare fiscala are valabilitate de 90 de zile de la data eliberarii.
Art. 192: Modul de solutionare a cererii
(1) Cererea debitorului se solutioneaza de organul fiscal competent prin decizie de esalonare la plata ori decizie de respingere, dupa caz.
(2) Cuantumul si termenele de plata a ratelor de esalonare se stabilesc prin grafice de esalonare care fac parte integranta din decizia de esalonare la plata. In sensul art. 167, ratele sunt exigibile la aceste termene de plata, cu exceptia situatiei prevazute la art. 190 alin. (2) .
(21) In cazuri justificate, in functie de specificul activitatii contribuabilului si de capacitatea financiara de plata a acestuia pe parcursul unui an, la cererea debitorului, organul fiscal central poate aproba plata diferentiata a ratelor de esalonare.
*) Prevederile art. 192 alin. (21) , cu modificarile si completarile ulterioare, astfel cum au fost modificate prin art. I din O. G. nr. 30/2017, se aplica si esalonarilor in curs la data intrarii in vigoare a ordonantei. In acest caz, debitorul poate solicita oricand modificarea graficului de esalonare.
(3) Cererea se solutioneaza prin decizie de respingere in oricare dintre urmatoarele situatii:
a) in cazul cererilor depuse pentru obligatiile prevazute la art. 184 alin. (6) si (7) ;
b) nu sunt indeplinite conditiile de acordare prevazute la art. 186 alin. (1) si (2) ;
c) debitorul nu depune documentele justificative necesare solutionarii cererii;
d) cererea si documentele aferente nu prezinta nicio modificare fata de conditiile de acordare a esalonarii la plata dintr-o cerere anterioara care a fost respinsa;
e) in cazul stingerii in totalitate, pana la data emiterii deciziei de esalonare la plata, a obligatiilor fiscale care au facut obiectul cererii de esalonare la plata.
(4) Dupa eliberarea certificatului de atestare fiscala si, dupa caz, punerea de acord a sumelor potrivit art. 191 alin. (5) , organul fiscal competent verifica incadrarea cererii in prevederile prezentului capitol si comunica debitorului decizia de respingere sau acordul de principiu privind esalonarea la plata, dupa caz.
(5) Prin exceptie de la prevederile alin. (4) , in cazul debitorilor care nu detin bunuri in proprietate, nu se emite acord de principiu privind esalonarea la plata.
Art. 193: Garantii
(1) In termen de cel mult 30 de zile de la data comunicarii acordului de principiu, debitorul trebuie sa constituie garantii. La cererea temeinic justificata a debitorului, organul fiscal competent poate aproba prelungirea acestui termen cu cel mult 30 de zile.
(2) - Art. 193, alin. (2) din titlul VII, capitolul IV, sectiunea 2 a fost abrogat la 06-apr-2023 de Art. I, punctul 6. din Ordonanta urgenta 20/2023.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) , urmatoarele categorii de debitori nu trebuie sa constituie garantii:
a) institutiile publice, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si prin Legea nr. 273/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, dupa caz;
b) autoritatile/serviciile publice autonome infiintate prin lege organica;
c) unitatile si institutiile de drept public prevazute la art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 324/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si unitatile si institutiile de drept public prevazute la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea si functionarea Academiei de Stiinte Agricole si Silvice A«Gheorghe Ionescu-SisestiA» si a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii si industriei alimentare, cu modificarile si completarile ulterioare;
d) institutiile de invatamant superior de stat.
(4) Debitorii prevazuti la alin. (3) care detin in proprietate bunuri constituie garantii astfel:
a) daca valoarea bunurilor acopera valorile prevazute la alin. (13) sau (15) , dupa caz, debitorii constituie garantii la nivelul acestor valori, cu respectarea prevederilor prezentului articol;
b) daca valoarea bunurilor nu acopera valorile prevazute la alin. (13) sau (15) , dupa caz, debitorii constituie garantii la valoarea bunurilor detinute in proprietate, cu respectarea prevederilor prezentului articol.
(41) Debitorii prevazuti la art. 186 alin. (4) , care detin in proprietate bunuri insuficiente pentru a acoperi valorile prevazute la alin. (13) sau (15) , constituie garantii la valoarea bunurilor detinute in proprietate, cu respectarea prevederilor prezentului articol.
(5) Prin acordul de principiu organul fiscal stabileste perioada de esalonare la plata, data pana la care este valabila garantia in cazul in care aceasta este constituita sub forma scrisorii de garantie/politei de asigurare de garantie, precum si cuantumul garantiei, cu mentionarea sumelor esalonate la plata, a dobanzilor datorate pe perioada de esalonare la plata si a procentului prevazut la alin. (13) , corespunzator perioadei de esalonare.
(6) Garantiile pot consta in:
a) mijloace banesti consemnate pe numele debitorului la dispozitia organului fiscal la o unitate a Trezoreriei Statului;
b) scrisoare de garantie/polita de asigurare de garantie potrivit art. 211;
c) instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor proprietate a debitorului;
d) incheierea unui contract de ipoteca sau gaj in favoarea organului fiscal competent pentru executarea obligatiilor fiscale ale debitorului pentru care exista un acord de esalonare la plata, avand ca obiect bunuri proprietate a unei terte persoane. Aceste bunuri trebuie sa fie libere de orice sarcini, cu exceptia cazului in care acestea sunt sechestrate exclusiv de catre organul fiscal competent, cu respectarea limitelor prevazute la alin. (16) .
(7) Pot forma obiect al garantiilor constituite potrivit alin. (6) bunurile mobile care nu au durata normala de functionare expirata potrivit Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si bunurile mobile care, desi au durata normala de functionare expirata, au fost supuse reevaluarii potrivit regulilor contabile in vigoare.
(71) Nu pot face obiectul garantiilor prevazute la alin. (6) lit. c) si d) bunurile perisabile.
(8) Bunul ce constituie obiect al garantiei prevazute la alin. (6) lit. d) nu poate sa mai constituie obiect al unei garantii pentru esalonarea la plata a obligatiilor unui alt debitor.
(9) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica in cazul in care valoarea bunurilor proprietatea debitorului deja sechestrate de organul fiscal acopera valoarea prevazuta la alin. (13) sau (15) , dupa caz, cu conditia prezentarii unui raport de evaluare cu valori actualizate ale bunurilor sechestrate la data depunerii cererii, in termenul prevazut la alin. (1) . Dispozitiile alin. (11) sunt aplicabile in mod corespunzator.
(91) Prevederile alin. (9) se aplica in mod corespunzator si in cazul in care pentru creantele solicitate la esalonare a fost instituit, anterior emiterii titlului de creanta in care aceste creante au fost individualizate, un sechestru asiguratoriu, transformat in sechestru executoriu in conditiile art. 213 alin. (3) , precum si in cazul in care exista sume indisponibilizate in conturile bancare ale debitorului ca urmare a popririi asiguratorii sau executorii care acopera valoarea prevazuta la alin. (14) . Sumele indisponibilizate vor fi virate la trezorerie in vederea constituirii garantiei potrivit dispozitiilor alin. (6) lit. a) .
(10) In situatia in care valoarea bunurilor deja sechestrate de organul fiscal nu acopera valoarea prevazuta la alin. (13) sau (15) , dupa caz, debitorul constituie garantie potrivit prevederilor alin. (1) pentru diferenta de valoare neacoperita.
(11) Bunurile oferite drept garantie potrivit alin. (6) lit. c) si d) se evalueaza de un evaluator autorizat, care intocmeste un raport de evaluare conform standardelor de evaluare in vigoare.
(12) Pentru bunurile oferite drept garantie potrivit alin. (6) lit. c) si d) , debitorul depune la organul fiscal competent, in termenul prevazut la alin. (1) , raportul de evaluare si alte documente stabilite prin ordin emis in conditiile art. 209.
(13) Garantiile constituite sub formele prevazute la alin. (6) trebuie sa acopere sumele esalonate la plata, dobanzile datorate pe perioada esalonarii la plata, plus un procent de pana la 16% din sumele esalonate la plata, in functie de perioada de esalonare la plata, astfel:
a) pentru esalonari de la 13 la 24 de luni, procentul este de 4%;
b) pentru esalonari de la 25 la 36 de luni, procentul este de 8%;
c) pentru esalonari de la 37 la 48 de luni, procentul este de 12%;
d) pentru esalonari de peste 49 de luni, procentul este de 16%.
(14) Prin exceptie de la prevederile alin. (13) , garantiile constituite sub formele prevazute la alin. (6) lit. a) si b) trebuie sa acopere sumele esalonate la plata, precum si dobanzile datorate pe perioada esalonarii la plata.
(15) In scopul constituirii garantiei sub forma prevazuta la alin. (6) lit. c) , daca bunurile sunt ipotecate/gajate in favoarea altor creditori, valoarea acestor bunuri trebuie sa acopere valoarea pentru care s-a constituit ipoteca/gajul, precum si sumele esalonate la plata, dobanzile datorate pe perioada esalonarii la plata, plus un procent de pana la 16% din sumele esalonate la plata, in functie de perioada de esalonare la plata.
(16) In scopul constituirii garantiei sub forma prevazuta la alin. (6) lit. d) , valoarea acestor bunuri trebuie sa acopere obligatiile fiscale ale garantului pentru care organul fiscal competent a instituit sechestrul, precum si sumele esalonate la plata ale debitorului, dobanzile datorate pe perioada esalonarii la plata, plus un procent de pana la 16% din sumele esalonate la plata, in functie de perioada de esalonare la plata.
(17) Perioada de valabilitate a scrisorii de garantie/politei de asigurare de garantie trebuie sa fie cu cel putin 3 luni mai mare decat scadenta ultimei rate din esalonarea la plata.
(18) Pe parcursul derularii esalonarii la plata, garantia se poate inlocui sau redimensiona in functie de valoarea ratelor ramase de achitat, la cererea temeinic justificata a debitorului. In urma analizarii celor solicitate de debitor, organul fiscal poate aproba sau respinge solicitarea privind inlocuirea sau redimensionarea garantiei.
(181) In cazul aprobarii, pentru debitorii care beneficiaza de esalonarea la plata cu constituire de garantii potrivit alin. (13) sau art. 206 alin. (2) lit. c) , dupa caz, procentajul suplimentar al garantiei care se ia in calcul la stabilirea valorii garantiei este cel in vigoare la data inlocuirii sau redimensionarii garantiei, corespunzator perioadei de timp ramase din esalonarea la plata acordata.
(182) In cazul aprobarii, pentru debitorii care beneficiaza de esalonarea la plata cu bunuri insuficiente, pentru stabilirea valorii garantiei se ia in calcul cuantumul obligatiilor ramase de plata din esalonare.
(183) Organul fiscal, la cererea debitorului, elibereaza diferenta de garantie care depaseste valoarea luata in calcul cu ocazia redimensionarii, iar in cazul inlocuirii elibereaza garantia constituita asupra bunului inlocuit.
(19) Organul fiscal competent elibereaza garantiile dupa comunicarea deciziei de finalizare a esalonarii la plata, prevazuta la art. 194 alin. (3) , cu exceptia situatiei prevazute la art. 202 alin. (3) .
(20) - Art. 193, alin. (20) din titlul VII, capitolul IV, sectiunea 2 a fost abrogat la 06-apr-2023 de Art. I, punctul 9. din Ordonanta urgenta 20/2023.
(21) In cazul in care, pe parcursul derularii esalonarii la plata, garantia constituita potrivit alin. (15) se executa de catre un alt creditor, iar sumele distribuite din valorificare, in favoarea organului fiscal competent, nu acopera valoarea garantiilor prevazute la alin. (13) , debitorul are obligatia reintregirii acesteia, pentru obligatiile fiscale ramase nestinse din esalonarea la plata.
(22) In cazul in care, pe parcursul derularii esalonarii la plata, bunul care face obiectul garantiei constituite potrivit alin. (6) lit. d) si alin. (16) se executa de catre organul fiscal pentru obligatiile de plata ale garantului, debitorul are obligatia constituirii de garantii pentru obligatiile fiscale ramase nestinse din esalonarea la plata. In acest caz, pana la constituirea garantiei, sumele ramase dupa efectuarea distribuirii sunt indisponibilizate in favoarea organului fiscal, urmand a stinge obligatiile ramase din esalonarea la plata daca garantia nu este constituita in termenul prevazut la art. 194 alin. (1) lit. m) .
(23) La cererea debitorului, organul fiscal competent poate executa garantia constituita sub formele prevazute la alin. (6) lit. a) si c) sau poate aproba valorificarea bunurilor potrivit intelegerii partilor in conditiile art. 248, in situatia in care se stinge intreaga suma esalonata la plata.
(24) In cazul in care pe parcursul esalonarii la plata bunurile care fac obiectul garantiei constituite potrivit alin. (6) lit. c) si d) , precum si alin. (15) si (16) s-au degradat ori dreptul de proprietate a acestor bunuri s-a modificat prin hotarari judecatoresti care constituie titluri executorii, la solicitarea organului fiscal central, debitorul are obligatia reconstituirii garantiilor pentru obligatiile fiscale ramase nestinse din esalonarea la plata daca celelalte garantii nu sunt indestulatoare.
(25) In cazul in care contribuabilii care beneficiaza de esalonare la plata detin in proprietate bunuri deja sechestrate de catre organul fiscal, altele decat cele care fac obiectul garantiilor constituite potrivit prezentului articol, sechestrele instituite pe aceste bunuri se ridica, cu exceptia cazului in care sunt aplicabile dispozitiile art. 213 alin. (8) sau (81) .
Art. 194: Conditii de mentinere a valabilitatii esalonarii la plata
(1) Esalonarea la plata acordata pentru obligatiile fiscale isi mentine valabilitatea in urmatoarele conditii:
a) sa se declare si sa se achite, potrivit legii, obligatiile fiscale administrate de organul fiscal cu termene de plata incepand cu data comunicarii deciziei de esalonare la plata, cu exceptia situatiei in care debitorul a solicitat esalonarea la plata potrivit art. 195. Esalonarea la plata isi mentine valabilitatea si daca aceste obligatii sunt declarate si/sau achitate pana la data de 25 a lunii urmatoare scadentei prevazute de lege inclusiv sau pana la finalizarea esalonarii la plata in situatia in care acest termen se implineste dupa data stingerii in totalitate a obligatiilor fiscale esalonate la plata;
b) sa se achite, potrivit legii, obligatiile fiscale stabilite de organul fiscal competent prin decizie, cu termene de plata incepand cu data comunicarii deciziei de esalonare la plata, cu exceptia situatiei in care debitorul a solicitat esalonarea la plata potrivit art. 195. Esalonarea la plata isi mentine valabilitatea si daca aceste obligatii sunt achitate in cel mult 30 de zile de la termenul de plata prevazut de lege sau pana la finalizarea perioadei de esalonare la plata in situatia in care termenul de 30 de zile se implineste dupa aceasta data;
c) sa se achite diferentele de obligatii fiscale rezultate din declaratii rectificative sau din declaratii depuse aferente obligatiilor fiscale pentru care nu exista obligatia de declarare in vectorul fiscal, in termen de cel mult 30 de zile de la data depunerii declaratiei, cu exceptia situatiei in care debitorul a solicitat esalonarea la plata potrivit art. 195;
d) sa se respecte cuantumul si termenele de plata din graficul de esalonare. Esalonarea la plata isi mentine valabilitatea si daca rata de esalonare este achitata pana la urmatorul termen de plata din graficul de esalonare;
e) sa se achite obligatiile fiscale administrate de organul fiscal, nestinse la data comunicarii deciziei de esalonare la plata si care nu fac obiectul esalonarii la plata, in termen de cel mult 180 de zile de la data comunicarii acestei decizii sau pana la finalizarea esalonarii la plata, cu exceptia situatiei in care debitorul a solicitat esalonarea la plata potrivit art. 195;
f) sa se achite creantele stabilite de alte organe decat organele fiscale si transmise spre recuperare organelor fiscale, precum si amenzile de orice fel, pentru care au fost comunicate somatii dupa data comunicarii deciziei de esalonare la plata, in cel mult 180 de zile de la comunicarea somatiei sau pana la finalizarea esalonarii la plata in situatia in care termenul de 180 de zile se implineste dupa data stingerii in totalitate a obligatiilor fiscale esalonate la plata, cu exceptia situatiei in care contribuabilul a solicitat esalonarea potrivit art. 195;
g) sa achite obligatiile fiscale ramase nestinse dupa solutionarea deconturilor potrivit art. 190 alin. (5) , in cel mult 30 de zile de la data comunicarii instiintarii de plata, cu exceptia situatiei in care debitorul a solicitat esalonarea la plata potrivit art. 195;
h) sa se achite, in termen de cel mult 30 de zile de la data comunicarii instiintarii de plata, obligatiile fiscale stabilite in acte administrative fiscale ce au fost suspendate in conditiile art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, si pentru care suspendarea executarii actului administrativ fiscal a incetat dupa data comunicarii deciziei de esalonare la plata, cu exceptia situatiei in care debitorul a solicitat esalonarea la plata a acestor sume;
i) sa se achite, in termen de cel mult 30 de zile de la data comunicarii instiintarii de plata, obligatiile fiscale stabilite de alte autoritati a caror administrare a fost transferata organului fiscal dupa emiterea unei decizii de esalonare la plata, cu exceptia situatiei in care debitorul a solicitat esalonarea la plata a acestor sume;
j) sa achite sumele pentru care s-a stabilit raspunderea potrivit prevederilor legislatiei privind insolventa si/sau raspunderea solidara potrivit prevederilor art. 25 si 26, in cel mult 30 de zile de la data stabilirii raspunderii, cu exceptia situatiei in care debitorul a solicitat esalonarea la plata potrivit art. 195;
k) sa nu intre sub incidenta uneia dintre situatiile prevazute la art. 186 alin. (1) lit. c) si d) ;
l) sa se reintregeasca garantia in conditiile prevazute la art. 193 alin. (21) , in cel mult 15 zile de la data distribuirii sumelor rezultate din valorificarea bunurilor de catre alti creditori;
m) sa constituie garantia in conditiile prevazute la art. 193 alin. (22) , in cel mult 15 zile de la data comunicarii de catre organul fiscal a instiintarii cu privire la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunurilor.
m1) sa constituie garantia in conditiile prevazute la art. 193 alin. (24) , in cel mult 15 zile de la data comunicarii solicitarii organului fiscal central;
n) sa se achite, in termen de cel mult 30 de zile de la data comunicarii instiintarii de plata, obligatiile fiscale datorate de debitorii care fuzioneaza, potrivit legii, si care nu beneficiaza de esalonarea la plata, cu exceptia situatiei in care debitorul a solicitat esalonarea potrivit art. 195.
o) sa achite impozitul pe profit calculat si declarat potrivit art. 403 alin. (2) din Codul fiscal, in termen de 30 de zile de la data comunicarii deciziei de respingere a solicitarii de esalonare.
p) sa se achite sumele stabilite prin decizia de recuperare a ajutoarelor de stat emisa de catre Comisia Europeana, inclusiv dobanzile aferente, datorate de la data platii ajutorului pana la data recuperarii sau a rambursarii sale integrale, in maximum 3 zile de la data comunicarii acestei decizii;
q) sa se achite sumele stabilite prin decizia de recuperare a ajutoarelor de stat sau de minimis emisa de catre entitatile ce detin calitatea de furnizor sau de administrator de ajutor de stat sau de minimis, inclusiv dobanzile aferente, datorate de la data platii ajutorului pana la data recuperarii sau a rambursarii sale integrale, in maximum 3 zile de la data comunicarii acestei decizii;
r) sa se achite sumele stabilite prin decizia de recuperare a ajutoarelor de minimis emisa de catre Consiliul Concurentei, inclusiv dobanzile aferente, datorate de la data platii ajutorului pana la data recuperarii sau a rambursarii sale integrale, in maximum 3 zile de la data comunicarii acestei decizii.
s) sa se achite obligatiile fiscale prevazute la art. 184 alin. (6) lit. f) , nestinse la data comunicarii deciziei de esalonare la plata si care nu fac obiectul esalonarii la plata, in termen de cel mult 30 de zile de la data comunicarii acestei decizii.
*) Obligatiile care intra sub incidenta masurilor prevazute la art. XII alin. (2) , cu exceptia acelora care privesc ratele din graficele de esalonare refacute conform art. XII alin. (1) , se considera indeplinite in urmatoarele situatii:
a) pentru situatia in care termenele prevazute la art. 194 alin. (1) , art. 195 alin. (10) si art. 200 alin. (2) din Codul de procedura fiscala s-au implinit pana la expirarea termenului prevazut la alin. (1) , daca acestea se executa in termen de 30 de zile de la incetarea acestui termen;
b) pentru celelalte situatii decat cele prevazute la lit. a) , la implinirea termenului prevazut la art. 194 alin. (1) , art. 195 alin. (10) si art. 200 alin. (2) din Codul de procedura fiscala.
Pentru obligatiile prevazute la alin. (2) lit. a) , contribuabilii pot solicita modificarea esalonarii la plata, cu conditia ca cererea sa fie depusa in termen de 30 de zile de la incetarea termenului prevazut la alin. (1) , prevederile art. 195 din Codul de procedura fiscala aplicandu-se in mod corespunzator.
*) Pentru plata cu intarziere a ratelor din graficele de esalonare neachitate pana la implinirea termenului prevazut la art. XIII alin. (1) din O. U. G. nr. 48/2020 (n. n. - Aplicarea prevederilor art. XI si XII inceteaza la 30 de zile de la data incetarii starii de urgenta) nu se calculeaza si nu se datoreaza dobanzi si penalitati conform Codului de procedura fiscala. In acest caz, pana la primul termen de plata dupa expirarea termenului prevazut la art. XIII alin. (1) , organul fiscal competent, din oficiu, reface graficul de esalonare, cu respectarea perioadei de esalonare aprobate. Noul grafic de esalonare se comunica debitorului prin decizia organului fiscal.
Prin derogare de la prevederile art. 194 alin. (1) , art. 195 alin. (10) si art. 200 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, conditiile de mentinere a valabilitatii esalonarilor la plata acordate potrivit legii se suspenda pana la implinirea termenului prevazut la art. XIII alin. (1) .
(3) Dispozitiile art. 157 alin. (2) lit. a) din Codul de procedura fiscala se aplica in mod corespunzator si pentru obligatiile bugetare prevazute la alin. (1) si (2) .
(4) Se suspenda sau nu incepe executarea silita, prin somatie si prin valorificarea bunurilor la licitatie, a creantelor bugetare, cu exceptia executarilor silite care se aplica pentru recuperarea creantelor bugetare stabilite prin hotarari judecatoresti definitive pronuntate in materie penala, provenite din savarsirea de infractiuni, precum si a ajutoarelor de stat a caror recuperare a fost dispusa printr-o decizie a Comisiei Europene/furnizorului ajutorului de stat sau a unei instante nationale.
(5) Termenele de prescriptie a dreptului organului fiscal de a stabili creante fiscale si de a cere executarea silita, precum si cel al contribuabilului/platitorului de a cere restituirea creantelor fiscale, prevazute de Codul de procedura fiscala, se suspenda sau nu incep sa curga pana la implinirea termenului prevazut la art. XIII alin. (1) .
(2) In situatia in care termenele prevazute la alin. (1) se implinesc dupa data finalizarii esalonarii la plata, obligatiile fiscale trebuie stinse pana la data finalizarii esalonarii la plata.
(3) In situatia in care sumele esalonate la plata au fost stinse in totalitate si au fost respectate conditiile prevazute la alin. (1) , organul fiscal competent comunica debitorului decizia de finalizare a esalonarii la plata.
Art. 195: Modificarea deciziei de esalonare la plata in perioada de valabilitate a esalonarii
(1) Pe perioada de valabilitate a esalonarii, decizia de esalonare la plata poate fi modificata la cererea debitorului prin includerea in esalonare a urmatoarelor obligatii fiscale cuprinse in certificatul de atestare fiscala emis de organul fiscal competent:
a) obligatiile fiscale de a caror plata depinde mentinerea valabilitatii esalonarii la plata, prevazute la art. 194 alin. (1) lit. a) -c) , e) -j) si n) ;
b) obligatiile fiscale exigibile la data comunicarii deciziei de mentinere a valabilitatii esalonarii, prevazute la art. 200 alin. (2) .
(2) Contribuabilul poate depune o singura cerere de modificare a deciziei de esalonare la plata intr-un an calendaristic sau, dupa caz, fractie de an calendaristic. Pentru obligatiile fiscale prevazute la alin. (11) , alin. (111) si la art. 194 alin. (1) lit. h) si i) debitorul poate depune cererea de modificare a deciziei de esalonare la plata ori de cate ori este necesar. Prin cerere se poate solicita modificarea deciziei de esalonare la plata prin includerea tuturor obligatiilor fiscale ce reprezinta conditie de mentinere a valabilitatii esalonarii la plata la data depunerii cererii.
(3) Cererea se depune pana la implinirea termenului prevazut la art. 194 alin. (1) lit. a) -c) , e) -j) sau n) , dupa caz, ori pana la implinirea termenului prevazut la art. 200 alin. (2) si se solutioneaza de organul fiscal competent prin decizie de modificare a deciziei de esalonare la plata sau decizie de respingere, dupa caz.
(4) Pentru obligatiile fiscale prevazute la alin. (1) , includerea in esalonare se efectueaza cu mentinerea perioadei de esalonare deja aprobate, cu exceptia situatiei in care valoarea garantiilor constituite de debitori este mai mica de 50% fata de cuantumul obligatiilor fiscale restante ce fac obiectul inlesnirilor la plata, caz in care perioada de esalonare este de cel mult 6 luni de la data comunicarii deciziei de modificare a deciziei de esalonare la plata.
(5) - Art. 195, alin. (5) din titlul VII, capitolul IV, sectiunea 2 a fost abrogat la 06-apr-2023 de Art. I, punctul 12. din Ordonanta urgenta 20/2023.
(6) Cuantumul si termenele de plata ale noilor rate de esalonare se stabilesc prin grafice de esalonare care fac parte integranta din decizia de modificare a deciziei de esalonare la plata.
(7) Dupa depunerea cererii, in termen de 10 zile de la comunicarea acordului de principiu de catre organul fiscal central, debitorul trebuie sa constituie si garantiile prevazute de prezentul capitol, corespunzator conditiilor in care urmeaza sa se modifice decizia de esalonare la plata.
(8) Debitorul nu trebuie sa constituie garantii in situatia in care valoarea garantiilor deja constituite acopera obligatiile fiscale ramase din esalonarea la plata, precum si obligatiile fiscale pentru care se solicita modificarea deciziei de esalonare la plata. In situatia garantiilor deja constituite potrivit art. 193 alin. (6) lit. d) , se incheie un act aditional la contractul de ipoteca/gaj.
(81) In situatia debitorilor care detin bunuri in proprietate, insuficiente pentru a constitui garantiile in cuantumul prevazut la prezentul capitol, organul fiscal central poate aproba cererea de modificare a deciziei de esalonare la plata daca sunt indeplinite celelalte conditii prevazute la art. 186 alin. (1) . In acest caz, penalitatile de intarziere nu se amana la plata, ci se includ in esalonare, iar decizia de amanare la plata a penalitatilor de intarziere si a penalitatilor de nedeclarare se anuleaza.
(82) In cazul debitorilor pentru care s-a acordat esalonare la plata potrivit prevederilor art. 186 alin. (4) , la cererea acestora, penalitatile de intarziere ramase de plata din graficul de esalonare se amana la plata in situatia in care garantiile constituite odata cu acordarea esalonarii sau ulterior acesteia acopera cuantumul prevazut la art. 193 alin. (13) sau (15) , dupa caz.
(9) Prevederile art. 208 se aplica in mod corespunzator si penalitatilor de intarziere aferente sumelor prevazute la alin. (1) .
(10) In situatia in care cererea de modificare a deciziei de esalonare la plata se respinge, debitorul are obligatia sa plateasca sumele prevazute la alin. (1) in termen de 30 de zile de la data comunicarii deciziei de respingere.
*) Prin derogare de la prevederile art. art. 195 alin. (10) , conditiile de mentinere a valabilitatii esalonarilor la plata acordate potrivit legii se suspenda pana la implinirea termenului prevazut la art. XIII alin. (1) , potrivit caruia "Aplicarea prevederilor art. XI si XII inceteaza la 30 de zile de la data incetarii starii de urgenta".
(11) In situatia in care pe perioada de valabilitate a inlesnirii debitorul obtine o suspendare a executarii actului administrativ fiscal in care sunt individualizate creante fiscale ce fac obiectul esalonarii la plata, decizia de esalonare la plata se modifica, la cererea debitorului. Daca esalonarea cuprinde doar creantele fiscale individualizate in actul administrativ suspendat, decizia de esalonare la plata se suspenda.
(111) In situatia in care pe perioada de valabilitate a esalonarii se desfiinteaza sau se anuleaza, in tot sau in parte, actul administrativ fiscal in care sunt individualizate creante fiscale ce fac obiectul esalonarii la plata, decizia de esalonare la plata se modifica in mod corespunzator, la cererea debitorului.
(112) Prevederile alineatului (11) si (111) se aplica si in situatia in care debitorul obtine suspendarea executarii silite conform art. 719 din Codul de procedura civila, atunci cand motivele contestatiei la executare privesc stingerea sau inexistenta creantei fiscale care face obiectul executarii silite contestate.
(113) Daca hotararea judecatoreasca definitiva de admitere in tot sau in parte a contestatiei la executare formulata in conditiile alin. (112) este pronuntata dupa emiterea deciziei de finalizare a esalonarii la plata emisa in conditiile art. 194 alin. (3) sau daca debitorul nu a solicitat modificarea deciziei de esalonare conform alin. (112) , aceasta din urma, precum si decizia de finalizare a esalonarii la plata se anuleaza din oficiu sau la cererea debitorului, iar sumele achitate in baza deciziei de esalonare se restituie debitorului la cerere, in conditiile art. 168.
(12) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile in mod corespunzator si pentru obligatiile fiscale ale unui debitor care nu beneficiaza de esalonare la plata si fuzioneaza, potrivit legii, cu un alt debitor care beneficiaza de esalonarea la plata.
Art. 196: Renuntarea la esalonarea la plata
(1) Debitorul poate renunta la esalonarea la plata pe perioada de valabilitate a acesteia, prin depunerea unei cereri de renuntare la esalonare.
(2) In cazul renuntarii la esalonare, debitorul trebuie sa achite obligatiile fiscale ramase din esalonare pana la data la care intervine pierderea valabilitatii esalonarii la plata. Prevederile art. 194 alin. (3) si art. 208 alin. (3) sunt aplicabile in mod corespunzator.
(3) In cazul nerespectarii obligatiei prevazute la alin. (2) , sunt aplicabile prevederile referitoare la pierderea valabilitatii esalonarii la plata.
Art. 197: Dobanzi si penalitati de intarziere
(1) Pe perioada pentru care au fost acordate esalonari la plata, pentru obligatiile fiscale esalonate la plata, cu exceptia celor prevazute la art. 173 alin. (2) , se datoreaza si se calculeaza dobanzi, la nivelul stabilit potrivit art. 174 alin. (5) . Prin exceptie de la prevederile art. 174 alin. (5) , nivelul dobanzii este de 0,015% pentru fiecare zi de intarziere, in situatia in care debitorul constituie intreaga garantie sub forma scrisorii de garantie si/sau politei de asigurare de garantie si/sau consemnarii de mijloace banesti la o unitate a Trezoreriei Statului.
(2) Dobanzile se datoreaza si se calculeaza pentru fiecare rata din graficul de esalonare la plata incepand cu data emiterii deciziei de esalonare la plata si pana la termenul de plata din grafic sau pana la data achitarii ratei potrivit art. 194 alin. (1) lit. d) , dupa caz.
(21) - Art. 197, alin. (2^1) din titlul VII, capitolul IV, sectiunea 2 a fost abrogat la 06-apr-2023 de Art. I, punctul 13. din Ordonanta urgenta 20/2023.
(3) Dobanzile datorate si calculate in cazul achitarii cu intarziere a ratei potrivit art. 194 alin. (1) lit. d) se comunica prin decizie referitoare la obligatiile de plata accesorii si se achita potrivit prevederilor art. 156 alin. (1) .
(4) Penalitatea de intarziere prevazuta la art. 176 se calculeaza pana la data emiterii deciziei de esalonare la plata.
(5) Pentru creantele bugetare stabilite de alte organe si transmise spre recuperare organului fiscal, potrivit legii, si pentru care legislatia specifica prevede un alt regim privind calculul dobanzilor, sunt aplicabile prevederile legislatiei specifice.
Art. 198: Penalitate
(1) Pentru rata de esalonare la plata achitata cu intarziere pana la urmatorul termen de plata din graficul de esalonare, potrivit art. 194 alin. (1) lit. d) , precum si pentru diferentele de obligatii fiscale marcate si ramase nestinse dupa solutionarea deconturilor cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare, potrivit art. 190 alin. (5) , se percepe o penalitate, care i se comunica debitorului prin decizie referitoare la obligatiile de plata accesorii si se achita potrivit prevederilor art. 156 alin. (1) .
(2) Nivelul penalitatii este de 5% din:
a) suma ramasa nestinsa din rata de esalonare, reprezentand obligatii fiscale principale si/sau obligatii fiscale accesorii esalonate la plata, inclusiv dobanzile datorate pe perioada esalonarii la plata, dupa caz;
b) diferentele de obligatii fiscale marcate si ramase nestinse dupa solutionarea deconturilor cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare.
(3) Penalitatea se face venit la bugetul de stat.
Art. 199: Pierderea valabilitatii esalonarii la plata si consecintele pierderii acesteia
(1) Esalonarea la plata isi pierde valabilitatea la data la care nu sunt respectate dispozitiile art. 194 alin. (1) si art. 195 alin. (10) . Organul fiscal competent emite o decizie de constatare a pierderii valabilitatii esalonarii la plata, care se comunica debitorului.
(2) Pierderea valabilitatii esalonarii la plata atrage inceperea sau continuarea, dupa caz, a executarii silite pentru intreaga suma nestinsa.
(3) In cazul pierderii valabilitatii esalonarii la plata, pentru sumele ramase de plata din esalonarea la plata acordata de organul fiscal central, reprezentand obligatii fiscale principale si/sau obligatii fiscale accesorii esalonate la plata, se datoreaza o penalitate de 5%. Prevederile art. 198 alin. (1) si (3) se aplica in mod corespunzator.
(4) Prevederile alin. (3) nu sunt aplicabile pentru obligatiile fiscale principale esalonate la plata si pentru care se datoreaza penalitate de nedeclarare potrivit art. 181. In cazul pierderii valabilitatii esalonarii la plata, pentru aceste obligatii fiscale se datoreaza penalitatea de nedeclarare prevazuta de art. 181 alin. (1) .
Art. 200: Mentinerea esalonarii la plata
(1) Debitorul poate solicita organului fiscal competent mentinerea unei esalonari a carei valabilitate a fost pierduta din cauza nerespectarii conditiilor prevazute la alin. (2) si la art. 194 alin. (1) , cu exceptia cazului in care esalonarea a fost pierduta ca urmare a nerespectarii conditiei prevazute la art. 194 alin. (1) lit. k) , o singura data intr-un an calendaristic, sau fractie de an calendaristic, daca depune o cerere in acest scop inainte de executarea garantiei de catre organul fiscal competent sau inainte de stingerea tuturor obligatiilor fiscale care au facut obiectul esalonarii la plata, dupa caz. Cererea se solutioneaza prin emiterea unei decizii de mentinere a valabilitatii esalonarii, cu pastrarea perioadei de esalonare deja aprobate.
(2) Pentru mentinerea valabilitatii esalonarii, debitorul are obligatia sa achite obligatiile fiscale exigibile la data comunicarii deciziei de mentinere a valabilitatii esalonarii, cu exceptia celor care au facut obiectul esalonarii a carei valabilitate a fost pierduta, in termen de 90 de zile de la data comunicarii deciziei. Prevederile art. 194 sunt aplicabile in mod corespunzator.
*) Prin derogare de la prevederile art. 200 alin. (2) , conditiile de mentinere a valabilitatii esalonarilor la plata acordate potrivit legii se suspenda pana la implinirea termenului prevazut la art. XIII alin. (1) , potrivit caruia: "Aplicarea prevederilor art. XI si XII inceteaza la 30 de zile de la data incetarii starii de urgenta".
Art. 201: Dobanzi in cazul pierderii valabilitatii esalonarii la plata
In cazul pierderii valabilitatii esalonarii la plata acordate de organul fiscal, pentru obligatiile fiscale principale ramase de plata din esalonarea la plata acordata, se datoreaza de la data emiterii deciziei de esalonare la plata dobanzi potrivit art. 174.
Art. 202: Executarea garantiilor
(1) In cazul pierderii valabilitatii esalonarii la plata, organul fiscal competent executa garantiile in contul obligatiilor fiscale ramase nestinse.
(2) Daca pana la pierderea valabilitatii esalonarii la plata nu au fost solutionate deconturile cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare, garantiile se executa si in contul obligatiilor marcate in vederea stingerii prin compensare cu sume de rambursat, in limita sumei solicitate la rambursare.
(3) In situatia in care deconturile cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare nu sunt solutionate pana la finalizarea esalonarii la plata, organul fiscal competent executa garantiile constituite sub formele prevazute la art. 193 alin. (6) lit. a) si b) in contul obligatiilor marcate, pana la emiterea deciziei de finalizare a esalonarii. In acest caz data stingerii obligatiilor marcate este termenul prevazut de lege pentru depunerea decontului cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare. In cazul garantiilor constituite sub forma de bunuri potrivit art. 193 alin. (6) lit. c) si d) , acestea se elibereaza dupa solutionarea deconturilor. Garantiile constituite sub formele prevazute la art. 193 alin. (6) lit. c) si d) se executa in situatia in care dupa solutionarea deconturilor au ramas nestinse obligatii fiscale.
Art. 203: Suspendarea executarii silite
(1) Pentru sumele care fac obiectul esalonarii la plata a obligatiilor fiscale, precum si pentru obligatiile prevazute la art. 194 alin. (1) lit. a) -c) , e) -j) si n) nu incepe sau se suspenda, dupa caz, procedura de executare silita, de la data comunicarii deciziei de esalonare la plata. In cazul obligatiilor prevazute la art. 194 alin. (1) lit. f) , executarea silita se suspenda dupa comunicarea somatiei.
(2) Odata cu comunicarea deciziei de esalonare la plata catre debitor, organele fiscale competente comunica, in scris, institutiilor de credit la care debitorul are deschise conturile bancare si/sau tertilor popriti care detin/datoreaza sume de bani debitorului masura de suspendare a executarii silite prin poprire.
(3) In cazul prevazut la alin. (2) , suspendarea executarii silite prin poprire bancara are ca efect incetarea indisponibilizarii sumelor viitoare provenite din incasarile zilnice in conturile in lei si in valuta, incepand cu data si ora comunicarii catre institutiile de credit a adresei de suspendare a executarii silite prin poprire.
(4) Sumele existente in cont la data si ora comunicarii adresei de suspendare a executarii silite raman indisponibilizate, debitorul putand dispune de acestea numai pentru efectuarea de plati in scopul:
a) achitarii obligatiilor administrate de organele fiscale competente de care depinde mentinerea valabilitatii esalonarii la plata;
b) achitarii drepturilor salariale.
(5) In cazul tertilor popriti, suspendarea executarii silite are ca efect incetarea indisponibilizarii sumelor datorate de acestia debitorului, atat a celor prezente, cat si a celor viitoare, pana la o noua comunicare din partea organului fiscal privind continuarea masurilor de executare silita prin poprire.
(6) Masurile de executare silita incepute asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului se suspenda de la data comunicarii deciziei de esalonare la plata.
Art. 204: Regimul special al obligatiilor fiscale de a caror plata depinde mentinerea autorizatiei, acordului ori a altui act administrativ similar
(1) Pentru debitorii care au solicitat esalonarea la plata si care trebuie sa achite obligatiile fiscale administrate de organul fiscal central intr-un anumit termen pentru a se mentine autorizatia, acordul ori alt act administrativ similar, autoritatea competenta nu revoca/nu suspenda actul pe motiv de neplata a obligatiilor fiscale la termenul prevazut in legislatia specifica, iar garantiile constituite nu se executa pana la solutionarea cererii de acordare a esalonarii la plata.
(11) Pentru debitorii prevazuti la alin. (1) , esalonarea la plata se acorda numai cu conditia constituirii garantiilor prevazute la art. 193 alin. (6) lit. a) si/sau b) , dupa caz.
(2) In situatia in care cererea de acordare a esalonarii la plata a fost respinsa sau retrasa, debitorii prevazuti la alin. (1) trebuie sa achite obligatiile fiscale de a caror plata depinde mentinerea autorizatiei, acordului ori a altui act administrativ similar in scopul mentinerii actului, in termen de 15 zile de la data comunicarii deciziei de respingere sau a deciziei prin care se ia act de retragerea cererii. In acest caz, o noua cerere de acordare a esalonarii la plata se poate depune numai dupa achitarea acestor obligatii fiscale.
(3) Pe perioada de valabilitate a esalonarii la plata, autoritatea competenta nu revoca/nu suspenda autorizatia, acordul sau alt act administrativ similar pe motiv de neplata a obligatiilor fiscale la termenul prevazut in legislatia specifica, iar garantiile constituite nu se executa.
Art. 205: Calcularea termenelor
(1) Termenele stabilite in prezentul capitol, cu exceptia celui prevazut la art. 191 alin. (2) si (3) , se calculeaza pe zile calendaristice incepand cu ziua imediat urmatoare acestor termene si expira la ora 24,00 a ultimei zile a termenelor.
(2) In situatia in care termenele prevazute la alin. (1) sfarsesc intr-o zi de sarbatoare legala sau cand serviciul este suspendat, acestea se prelungesc pana la sfarsitul primei zile de lucru urmatoare.
Art. 206: Prevederi speciale pentru esalonarile la plata acordate de organele fiscale
(1) In cazul debitorilor cu risc fiscal mic, organul fiscal competent poate aproba esalonarea la plata a obligatiilor fiscale restante, pe o perioada de cel mult 12 luni.
(2) Pentru a beneficia de esalonarea la plata prevazuta la alin. (1) , debitorul trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
a) debitorul depune o cerere la organul fiscal competent. La cerere, debitorul poate anexa graficul de esalonare cuprinzand cuantumul propus al ratelor de esalonare;
b) sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 186, cu exceptia celei prevazute la art. 186 alin. (1) lit. a) ;
c) debitorul depune, in cel mult 30 de zile de la data comunicarii certificatului de atestare fiscala, o garantie in valoare de minimum 20% din sumele ce pot face obiectul esalonarii la plata, precum si a penalitatilor de intarziere si dobanzilor ce pot face obiectul amanarii la plata potrivit art. 208, inscrise in certificatul de atestare fiscala emis in conditiile prezentului capitol.
(3) In sensul prezentului articol este considerat cu risc fiscal mic debitorul care, la data depunerii cererii, indeplineste, cumulativ, urmatoarele conditii:
a) nu are fapte inscrise in cazierul fiscal;
b) administratorii, in cazul societatilor pe actiuni sau in comandita pe actiuni, si asociatii majoritari sau, dupa caz, asociatul unic si/sau administratorii, in cazul celorlalte societati, altele decat societatile pe actiuni sau in comandita pe actiuni, nu au fapte inscrise in cazierul fiscal;
c) nu se afla in inactivitate temporara inscrisa la registrul comertului sau in registre tinute de instante judecatoresti competente;
d) nu are obligatii fiscale restante mai mari de 12 luni;
e) nu a inregistrat, conform reglementarilor contabile, pierderi din exploatare in ultimul exercitiu financiar inchis;
f) in cazul persoanelor juridice, sa fi fost infiintate cu minimum 12 luni anterior depunerii cererii.
(4) Cererea depusa potrivit prevederilor alin. (2) lit. a) se solutioneaza de organul fiscal competent in termen de 15 zile lucratoare de la data inregistrarii acesteia. Acest termen se prelungeste cu perioada cuprinsa intre data comunicarii certificatului de atestare fiscala de catre organul fiscal competent si data depunerii garantiei de catre debitor.
(5) In conditiile prezentului articol, debitorii care, la data depunerii cererii, nu au obligatii fiscale restante pot solicita esalonarea la plata a obligatiilor fiscale declarate, precum si a obligatiilor fiscale stabilite prin decizie de impunere si pentru care nu s-a implinit scadenta sau termenul de plata prevazut la art. 156 alin. (1) , dupa caz.
(6) Prevederile art. 208 se aplica in mod corespunzator pentru penalitatile de intarziere si pentru un procent de 50% din dobanzile cuprinse in certificatul de atestare fiscala.
*) Prevederile art. 206 alin. (6) , cu modificarile si completarile ulterioare, astfel cum au fost modificate prin art. I din O. G. nr. 30/2017, se aplica si esalonarilor la plata aflate in derulare la data intrarii in vigoare a ordonantei. In acest caz, din oficiu, in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a ordonantei organul fiscal reface graficele de esalonare si emite decizie de amanare la plata pentru penalitatile de intarziere incluse in ratele de esalonare exigibile dupa data intrarii in vigoare a ordonantei, iar in cazul debitorilor cu risc fiscal mic si pentru un procent de 50% din dobanzile incluse in ratele de esalonare exigibile, dupa data intrarii in vigoare a ordonantei.
(7) In situatia in care, ulterior emiterii deciziei de esalonare la plata, organul fiscal constata ca informatiile cuprinse in documentele anexate la cererea depusa potrivit alin. (2) lit. a) nu corespund realitatii, organul fiscal emite decizia de anulare a deciziei de esalonare la plata si a deciziei de amanare la plata a penalitatilor de intarziere, aplicandu-se in mod corespunzator dispozitiile art. 199, 201 si 202.
Art. 207: Dispozitii finale
(1) Organul fiscal competent care emite decizia de esalonare la plata poate indrepta erorile din continutul acesteia, din oficiu sau la cererea debitorului, printr-o decizie de indreptare a erorii. Decizia de indreptare a erorii produce efecte fata de debitor de la data comunicarii acesteia, potrivit legii.
(2) In cazul in care in perioada cuprinsa intre data eliberarii certificatului de atestare fiscala si data comunicarii deciziei de esalonare la plata s-au stins obligatii fiscale prin orice modalitate prevazuta de lege si care sunt cuprinse in suma care face obiectul esalonarii la plata, debitorul achita ratele esalonate pana la concurenta sumei ramase de plata.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (2) , in situatia in care, pana la emiterea deciziei de esalonare la plata, se constata ca s-au stins mai mult de 50% din obligatiile fiscale care fac obiectul esalonarii la plata, la cererea debitorului, organul fiscal competent elibereaza un nou certificat de atestare fiscala, caz in care prevederile prezentului capitol se aplica in mod corespunzator.
(4) Debitorul poate plati anticipat, partial sau total, sumele cuprinse in graficul de esalonare la plata. In acest caz, debitorul notifica organului fiscal, prin cerere, intentia de a stinge anticipat aceste sume. In cazul achitarii anticipate partiale, organul fiscal competent instiinteaza debitorul, pana la urmatorul termen de plata din graficul de esalonare, cu privire la stingerea sumelor datorate in contul urmatoarelor rate de esalonare aprobate pana la concurenta cu suma achitata.
(5) In situatia in care se sting anticipat mai mult de 3 rate din graficul de esalonare la plata, organul fiscal competent, din oficiu, reface graficul de esalonare, pana la urmatorul termen de plata a ratelor, cu respectarea perioadei de esalonare aprobate. In acest caz, ratele ce fac obiectul stingerii anticipate sunt exigibile la data platii sau la data emiterii deciziei de rambursare, dupa caz. Noul grafic de esalonare se comunica debitorului prin decizia organului fiscal.
(6) In situatia in care in graficul de esalonare exista si creante bugetare stabilite de alte organe si transmise spre recuperare organului fiscal, potrivit legii, iar acestea au fost stinse, total sau partial, potrivit legislatiei specifice, de catre organele care le gestioneaza, graficul de esalonare se reface in mod corespunzator.
(7) In cazul constituirii garantiei sub forma prevazuta la art. 193 alin. (6) lit. b) , la solicitarea debitorului, organul fiscal poate solicita emitentului scrisorii de garantie/politei de asigurare de garantie executarea acesteia pentru stingerea ratelor de esalonare la scadenta acestora.
(8) Ori de cate ori se modifica graficul de esalonare potrivit prezentului capitol, organul fiscal competent emite decizie de modificare a deciziei de esalonare la plata, la care anexeaza noul grafic.
Art. 208: Amanarea la plata a penalitatilor de intarziere
(1) Pe perioada esalonarii la plata, penalitatile de intarziere cuprinse in certificatul de atestare fiscala se amana la plata prin decizie care se comunica debitorului odata cu decizia de esalonare la plata. Aceste prevederi se aplica, dupa caz, si unui procent de 50% din majorarile de intarziere, reprezentand componenta de penalitate a acestora.
*) Prevederile art. 208 alin. (1) , cu modificarile si completarile ulterioare, astfel cum au fost modificate prin art. I din O. G. nr. 30/2017, se aplica si esalonarilor la plata aflate in derulare la data intrarii in vigoare a ordonantei. In acest caz, din oficiu, in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a ordonantei organul fiscal reface graficele de esalonare si emite decizie de amanare la plata pentru penalitatile de intarziere incluse in ratele de esalonare exigibile dupa data intrarii in vigoare a ordonantei, iar in cazul debitorilor cu risc fiscal mic si pentru un procent de 50% din dobanzile incluse in ratele de esalonare exigibile, dupa data intrarii in vigoare a ordonantei.
(2) Garantiile ori valoarea bunurilor prevazute la art. 193 alin. (13) -(16) trebuie sa acopere si penalitatile de intarziere, precum si majorarile de intarziere amanate la plata.
(3) In situatia in care esalonarea la plata se finalizeaza in conditiile art. 194 alin. (3) , penalitatile de intarziere, precum si majorarile de intarziere amanate la plata se anuleaza prin decizie care se comunica debitorului odata cu decizia de finalizare a esalonarii la plata.
(4) Pierderea valabilitatii esalonarii la plata atrage pierderea valabilitatii amanarii la plata a penalitatilor de intarziere si/sau a majorarilor de intarziere. In acest caz, odata cu decizia de constatare a pierderii valabilitatii esalonarii la plata se comunica debitorului si decizia de pierdere a valabilitatii amanarii la plata a penalitatilor de intarziere si/sau a majorarilor de intarziere.
(5) In situatia in care esalonarea la plata isi pierde valabilitatea in conditiile art. 199, garantiile se executa si in contul penalitatilor de intarziere si/sau majorarilor de intarziere amanate la plata.
(6) In scopul aplicarii reducerii prevazute la art. 181 alin. (2) lit. b) , prevederile prezentului articol sunt aplicabile in mod corespunzator si pentru penalitatea de nedeclarare aferenta obligatiilor fiscale esalonate.
Art. 209: Acte normative de aplicare
Procedura de aplicare a esalonarii la plata acordate de organul fiscal central se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
CAPITOLUL IV1: Esalonare la plata, in forma simplificata, pentru obligatiile fiscale administrate de organul fiscal central
Art. 2091: Instituirea posibilitatii acordarii esalonarilor la plata, in forma simplificata, de catre organul fiscal central
(1) Pentru obligatiile fiscale principale si accesorii restante a caror vechime este de maximum 12 luni anterioare datei depunerii cererii si nestinse pana la data eliberarii certificatului de atestare fiscala, administrate de organul fiscal central, denumit in continuare organ fiscal, se aproba esalonarea la plata pe o perioada de cel mult 12 luni.
(4) Prevederile alin. (3) se aplica si pentru obligatiile fiscale preluate de organele fiscale de la alt organ fiscal sau de la alta autoritate publica ca urmare a transferului de competenta, in situatia in care acesta are loc pe perioada derularii unei esalonari la plata. In acest scop, organul fiscal comunica debitorului o instiintare de plata privind obligatiile fiscale individualizate in acte administrative preluate ca urmare a transferului de competenta, precum si deciziile referitoare la obligatiile fiscale accesorii aferente.
a) obligatiile fiscale care au facut obiectul unei esalonari acordate in temeiul prezentului capitol sau potrivit capitolului I - A«Inlesniri la plata pentru obligatiile bugetare datorate dupa data declararii starii de urgenta, administrate de organul fiscal centralA» din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 181/2020 privind unele masuri fiscal-bugetare, pentru modificarea si completarea unor acte normative, precum si pentru prorogarea unor termene, cu modificarile ulterioare, care si-a pierdut valabilitatea, precum si obligatiile fiscale care reprezinta conditie de mentinere a valabilitatii unei esalonari la plata acordate in temeiul capitolului I - A«Inlesniri la plata pentru obligatiile bugetare datorate dupa data declararii starii de urgenta, administrate de organul fiscal centralA» din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 181/2020, cu modificarile si completarile ulterioare;
d) obligatiile fiscale stabilite prin acte administrative fiscale care, la data eliberarii certificatului de atestare fiscala, sunt suspendate in conditiile art. 14 sau 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare. In cazul in care suspendarea executarii actului administrativ fiscal inceteaza dupa data comunicarii unei decizii de esalonare la plata, debitorul poate solicita includerea in esalonare a obligatiilor fiscale ce au facut obiectul suspendarii, precum si a obligatiilor fiscale accesorii aferente. In acest scop, organul fiscal comunica debitorului o instiintare de plata privind obligatiile fiscale individualizate in acte administrative pentru care a incetat suspendarea executarii, precum si deciziile referitoare la obligatiile fiscale accesorii aferente;
e) obligatiile fiscale admise la masa credala, pentru debitorii pentru care s-a deschis procedura insolventei;
f) obligatiile fiscale/bugetare care reprezinta ajutor de stat sau de minimis de recuperat acordat din surse sau resurse de stat ori gestionate de stat;
g) debitorii care trebuie sa achite obligatiile fiscale administrate de organul fiscal central intr-un anumit termen pentru a se mentine autorizatia, acordul ori alt act administrativ similar.
h) obligatiile fiscale care reprezinta accize;
i) impozitele si contributiile sociale obligatorii cu retinere la sursa sau retinute prin stopaj la sursa, astfel cum sunt definite la art. 7 pct. 47 din Codul fiscal;
j) taxele aferente activitatilor din domeniul jocurilor de noroc.
(7) Esalonarea la plata nu se acorda pentru obligatiile fiscale in suma totala mai mica de 500 lei in cazul persoanelor fizice, 2. 000 lei in cazul asocierilor fara personalitate juridica si 5. 000 lei in cazul persoanelor juridice.
(8) Pentru a beneficia de esalonarea la plata prevazuta la alin. (1) , debitorul trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
a) sa depuna o cerere la organul fiscal, la care debitorul poate anexa graficul de esalonare cuprinzand cuantumul propus al ratelor de esalonare;
b) sa nu se afle in procedura falimentului;
c) sa nu se afle in dizolvare;
d) sa nu inregistreze obligatii fiscale restante cu o vechime mai mare de 12 luni anterioara datei depunerii cererii si nestinse la data eliberarii certificatului de atestare fiscala;
e) sa nu i se fi stabilit raspunderea potrivit legislatiei privind insolventa si/sau raspunderea solidara, potrivit prevederilor art. 25 si 26. Prin exceptie, daca actele prin care s-a stabilit raspunderea sunt definitive in sistemul cailor administrative si judiciare de atac, iar suma reprezentand obligatii fiscale restante ale debitorului, pentru care a fost atrasa raspunderea, a fost stinsa, conditia se considera indeplinita.
(9) Pe langa conditiile prevazute la alin. (8) , debitorul trebuie sa aiba depuse toate declaratiile fiscale, potrivit vectorului fiscal in conformitate cu ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala prin care sunt aprobate formularele de inregistrare fiscala a contribuabililor/platitorilor si a tipurilor de obligatii fiscale care formeaza vectorul fiscal. Aceasta conditie trebuie indeplinita la data eliberarii certificatului de atestare fiscala.
(10) Conditia prevazuta la alin. (9) se considera indeplinita si in cazul in care, pentru perioadele in care nu s-au depus declaratii fiscale, obligatiile fiscale au fost stabilite, prin decizie, de catre organul fiscal.
(11) In scopul acordarii esalonarii la plata potrivit prezentului capitol, prevederile art. 188-190, art. 205 si 207 se aplica in mod corespunzator.
(12) Dispozitiile prezentului capitol sunt aplicabile si debitorilor care au garantate obligatiile fiscale potrivit art. 210, art. 211 si art. 235.
Art. 2092: Eliberarea certificatului de atestare fiscala
(1) Dupa primirea cererii, organul fiscal elibereaza, din oficiu, certificatul de atestare fiscala, pe care il comunica debitorului.
(2) Certificatul de atestare fiscala se elibereaza in termen de cel mult 5 zile lucratoare de la data inregistrarii cererii, inclusiv in cazul cererilor depuse de debitorii persoane fizice care desfasoara activitati economice in mod independent sau exercita profesii libere.
(3) Prin exceptie de la prevederile art. 158, certificatul de atestare fiscala cuprinde obligatiile fiscale existente in sold la data eliberarii acestuia.
Art. 2093: Modul de solutionare a cererii
(1) Cererea debitorului se solutioneaza de organul fiscal in termen de 5 zile lucratoare de la data inregistrarii acesteia, prin decizie de esalonare la plata ori decizie de respingere, dupa caz.
(3) La cererea debitorului, organul fiscal poate aproba plata diferentiata a ratelor de esalonare.
(4) Cererea se solutioneaza prin decizie de respingere in oricare dintre urmatoarele situatii:
a) in cazul cererilor depuse pentru obligatiile prevazute la art. 2091 alin. (6) si (7) ;
b) nu sunt indeplinite conditiile de acordare prevazute la art. 2091 alin. (8) si (9) ;
c) cererea nu prezinta nicio modificare fata de conditiile de acordare a esalonarii la plata dintr-o cerere anterioara care a fost respinsa;
d) in cazul stingerii in totalitate, pana la data emiterii deciziei de esalonare la plata, a obligatiilor fiscale care au facut obiectul cererii de esalonare la plata.
(5) Dupa eliberarea certificatului de atestare fiscala, organul fiscal verifica incadrarea cererii in prevederile prezentului capitol si comunica debitorului decizia de respingere sau decizia de esalonare la plata, dupa caz.
(6) Atunci cand exista diferente intre sumele solicitate de catre debitor in cerere si cele inscrise in certificatul de atestare fiscala, se aplica in mod corespunzator prevederile art. 207 alin. (1) .
(7) In cazul in care in perioada dintre data depunerii cererii de esalonare la plata si data eliberarii certificatului de atestare fiscala, debitorul efectueaza plati in conturile bugetare aferente tipurilor de creante fiscale datorate, se sting mai intai obligatiile fiscale restante a caror vechime este mare de 12 luni anterioara datei depunerii cererii si apoi obligatiile ce pot face obiectul esalonarii la plata potrivit prezentului capitol.
(8) Pe perioada esalonarii la plata acordata potrivit prezentului capitol, in scopul aplicarii reducerii prevazute la art. 181 alin. (2) lit. b) , penalitatile de nedeclarare cuprinse in certificatul de atestare fiscala se amana la plata prin decizie care se comunica debitorului odata cu decizia de esalonare la plata. Prevederile art. 208 se aplica in mod corespunzator.
Art. 2094: Conditii de mentinere a valabilitatii esalonarii la plata
a) sa se declare si sa se achite, potrivit legii, obligatiile fiscale administrate de organul fiscal cu termene de plata incepand cu data comunicarii deciziei de esalonare la plata inclusiv, cu exceptia situatiei in care debitorul a solicitat esalonarea potrivit art. 2095 alin. (2) . Esalonarea la plata isi mentine valabilitatea si daca aceste obligatii sunt declarate si/sau achitate pana la data de 25 a lunii urmatoare scadentei prevazute de lege inclusiv;
b) sa se achite, potrivit legii, obligatiile fiscale stabilite de organul fiscal prin decizie, cu termene de plata incepand cu data comunicarii deciziei de esalonare la plata, cu exceptia situatiei in care debitorul a solicitat esalonarea potrivit art. 2095 alin. (2) . Esalonarea la plata isi mentine valabilitatea si daca aceste obligatii sunt achitate in cel mult 30 de zile de la termenul de plata prevazut de lege;
c) sa se achite diferentele de obligatii fiscale rezultate din declaratii rectificative sau din declaratii depuse aferente obligatiilor fiscale pentru care nu exista obligatia de declarare in vectorul fiscal, in termen de cel mult 30 de zile de la data depunerii declaratiei, cu exceptia situatiei in care debitorul a solicitat esalonarea potrivit art. 2095 alin. (2) ;
e) sa se achite obligatiile fiscale administrate de organul fiscal nestinse la data comunicarii deciziei de esalonare la plata si care nu fac obiectul esalonarii la plata, in termen de cel mult 180 de zile de la data comunicarii acestei decizii, cu exceptia situatiei in care debitorul a solicitat esalonarea potrivit art. 2095 alin. (2) ;
f) sa se achite obligatiile stabilite de alte organe decat organele fiscale si transmise spre recuperare organelor fiscale, precum si amenzile de orice fel pentru care au fost comunicate somatii dupa data comunicarii deciziei de esalonare la plata, in cel mult 180 de zile de la comunicarea somatiei, cu exceptia situatiei in care debitorul a solicitat esalonarea potrivit art. 2095 alin. (2) ;
g) sa se achite obligatiile fiscale ramase nestinse dupa solutionarea deconturilor potrivit art. 190 alin. (5) , in cel mult 30 de zile de la data comunicarii instiintarii de plata, cu exceptia situatiei in care debitorul a solicitat esalonarea potrivit art. 2095 alin. (2) ;
h) sa se achite, in termen de cel mult 30 de zile de la data comunicarii instiintarii de plata, obligatiile fiscale stabilite in acte administrative fiscale ce au fost suspendate in conditiile art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, si pentru care suspendarea executarii actului administrativ fiscal a incetat dupa data comunicarii deciziei de esalonare la plata, cu exceptia situatiei in care debitorul a solicitat esalonarea potrivit art. 2095 alin. (2) ;
i) sa se achite, in termen de cel mult 30 de zile de la data comunicarii instiintarii de plata, obligatiile stabilite de alte autoritati a caror administrare a fost transferata organului fiscal dupa emiterea unei decizii de esalonare la plata, cu exceptia situatiei in care debitorul a solicitat esalonarea potrivit art. 2095 alin. (2) ;
j) sa se achite sumele reprezentand obligatii fiscale restante ale debitorului pentru care s-a stabilit raspunderea potrivit prevederilor legislatiei privind insolventa si/sau raspunderea solidara potrivit prevederilor art. 25 si 26, in cel mult 30 de zile de la data stabilirii raspunderii;
k) sa nu intre sub incidenta uneia dintre situatiile prevazute la art. 2091 alin. (8) lit. b) si c) ;
l) sa se achite, in termen de cel mult 30 de zile de la data comunicarii instiintarii de plata, obligatiile fiscale datorate de debitorii care fuzioneaza, potrivit legii, si care nu beneficiaza de esalonarea la plata, cu exceptia situatiei in care debitorul a solicitat esalonarea potrivit art. 2095 alin. (2) .
m) sa se achite sumele stabilite prin decizia de recuperare a ajutoarelor de stat emisa de catre Comisia Europeana, inclusiv dobanzile aferente, datorate de la data platii ajutorului pana la data recuperarii sau a rambursarii sale integrale, in maximum 3 zile de la data comunicarii acestei decizii;
n) sa se achite sumele stabilite prin decizia de recuperare a ajutoarelor de stat sau de minimis emisa de catre entitatile ce detin calitatea de furnizor sau de administrator de ajutor de stat sau de minimis, inclusiv dobanzile aferente, datorate de la data platii ajutorului pana la data recuperarii sau a rambursarii sale integrale, in maximum 3 zile de la data comunicarii acestei decizii;
o) sa se achite sumele stabilite prin decizia de recuperare a ajutoarelor de minimis emisa de catre Consiliul Concurentei, inclusiv dobanzile aferente, datorate de la data platii ajutorului pana la data recuperarii sau a rambursarii sale integrale, in maximum 3 zile de la data comunicarii acestei decizii.
p) sa se achite obligatiile fiscale prevazute la art. 2091 alin. (6) lit. h) si j) nestinse la data comunicarii deciziei de esalonare la plata si care nu fac obiectul esalonarii la plata, in termen de cel mult 30 de zile de la data comunicarii acestei decizii;
q) sa se achite obligatiile fiscale prevazute la art. 2091 alin. (6) lit. i) nestinse la data comunicarii deciziei de esalonare la plata si care nu fac obiectul esalonarii la plata, in termen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii acestei decizii.
(3) In situatia in care sumele esalonate la plata au fost stinse in totalitate si au fost respectate conditiile prevazute la alin. (1) , organul fiscal comunica debitorului decizia de finalizare a esalonarii la plata.
Art. 2095: Modificarea deciziei de esalonare la plata in perioada de valabilitate a esalonarii
(1) Pe perioada de valabilitate a esalonarii, decizia de esalonare la plata poate fi modificata la cererea debitorului prin includerea in esalonare a urmatoarelor obligatii fiscale cuprinse in certificatul de atestare fiscala emis de organul fiscal:
a) obligatiile fiscale de a caror plata depinde mentinerea valabilitatii esalonarii la plata, prevazute la art. 2094 alin. (1) lit. a) -c) , e) -i) si l) ;
b) obligatiile fiscale exigibile la data comunicarii deciziei de mentinere a valabilitatii esalonarii, prevazute la art. 20910 alin. (2) , cu exceptia sumelor de natura celor prevazute la art. 2094 alin. (1) lit. j) .
(2) Debitorul poate depune o singura cerere de modificare a deciziei de esalonare la plata pe perioada de valabilitate a esalonarii la plata, la care poate anexa graficul de esalonare cuprinzand cuantumul propus al ratelor de esalonare. Pentru obligatiile fiscale prevazute la alin. (8) si (9) si la art. 2094 alin. (1) lit. h) si i) debitorul poate depune cererea de modificare a deciziei de esalonare la plata ori de cate ori este necesar. Prin cerere se poate solicita modificarea deciziei de esalonare la plata prin includerea tuturor obligatiilor fiscale ce reprezinta conditia de mentinere a valabilitatii esalonarii la plata la data depunerii cererii, cu exceptia celor pentru care art. 2094 alin. (1) nu prevede posibilitatea debitorului de a solicita esalonarea la plata.
(3) Cererea se depune pana la implinirea termenului prevazut la art. 2094 alin. (1) lit. a) -c) , e) -i) sau l) , dupa caz, ori pana la implinirea termenului prevazut la art. 20910 alin. (2) si se solutioneaza de organul fiscal, in termen de 5 zile lucratoare, prin decizie de modificare a deciziei de esalonare la plata sau decizie de respingere, dupa caz.
(4) Pentru obligatiile fiscale prevazute la alin. (1) , includerea in esalonare se efectueaza cu mentinerea perioadei de esalonare deja aprobate.
(5) - Art. 209^5, alin. (5) din titlul VII, capitolul IV^1 a fost abrogat la 06-apr-2023 de Art. I, punctul 19. din Ordonanta urgenta 20/2023.
(7) In situatia in care cererea de modificare a deciziei de esalonare la plata se respinge, debitorul are obligatia sa plateasca sumele prevazute la alin. (1) in termen de 30 de zile de la data comunicarii deciziei de respingere.
(8) In situatia in care pe perioada de valabilitate a inlesnirii debitorul obtine o suspendare a executarii actului administrativ fiscal in care sunt individualizate creante fiscale ce fac obiectul esalonarii la plata, decizia de esalonare la plata se modifica, la cererea debitorului, fara a fi limitate numeric conform alin. (2) .
(9) In situatia in care pe perioada de valabilitate a esalonarii se desfiinteaza sau se anuleaza, in tot sau in parte, actul administrativ fiscal in care sunt individualizate creante fiscale ce fac obiectul esalonarii la plata, decizia de esalonare la plata se modifica in mod corespunzator, la cererea debitorului, fara a fi limitate la numarul prevazut la alin. (2) .
(10) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile in mod corespunzator si pentru obligatiile fiscale ale unui debitor care nu beneficiaza de esalonare la plata si fuzioneaza, potrivit legii, cu un alt debitor care beneficiaza de esalonarea la plata.
Art. 2096: Renuntarea la esalonarea la plata
(2) In cazul renuntarii la esalonare, debitorul trebuie sa achite obligatiile fiscale ramase din esalonare pana la data la care intervine pierderea valabilitatii esalonarii la plata. Prevederile art. 2094 alin. (3) sunt aplicabile in mod corespunzator.
Art. 2097: Dobanzi si penalitati de intarziere
(1) Pe perioada pentru care au fost acordate esalonari la plata pentru obligatiile fiscale esalonate la plata, cu exceptia celor prevazute la art. 173 alin. (2) , se datoreaza si se calculeaza dobanzi. Nivelul dobanzii este de 0,02% pentru fiecare zi de intarziere, cu exceptia esalonarilor acordate pentru obligatiile fiscale rezultate din titlurile de creanta emise de autoritatile cu competente in gestionarea fondurilor europene, pentru care dobanzile se calculeaza conform prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea si sanctionarea neregulilor aparute in obtinerea si utilizarea fondurilor europene si/sau a fondurilor publice nationale aferente acestora, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 142/2012, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Dobanzile se datoreaza si se calculeaza pentru fiecare rata din graficul de esalonare la plata incepand cu data emiterii deciziei de esalonare la plata si pana la termenul de plata din grafic sau pana la data achitarii ratei potrivit art. 2094 alin. (1) lit. d) , dupa caz.
(3) Dobanzile datorate si calculate in cazul achitarii cu intarziere a ratei potrivit art. 2094 alin. (1) lit. d) se comunica prin decizie referitoare la obligatiile de plata accesorii si se achita potrivit prevederilor art. 156 alin. (1) .
(5) Pentru obligatiile bugetare stabilite de alte organe si transmise spre recuperare organului fiscal, potrivit legii, si pentru care legislatia specifica prevede un alt regim privind calculul dobanzilor, sunt aplicabile prevederile legislatiei specifice.
(6) Pentru debitorii care se afla in perioada de observatie sau in reorganizare judiciara se datoreaza obligatii fiscale accesorii potrivit legii care reglementeaza aceasta procedura.
Art. 2098: Penalitate
(1) Pentru rata de esalonare la plata achitata cu intarziere pana la urmatorul termen de plata din graficul de esalonare, potrivit art. 2094 alin. (1) lit. d) , precum si pentru diferentele de obligatii fiscale marcate si ramase nestinse dupa solutionarea deconturilor cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare, potrivit art. 190 alin. (5) , se percepe o penalitate care i se comunica debitorului prin decizie referitoare la obligatiile de plata accesorii si se achita potrivit prevederilor art. 156 alin. (1) .
Art. 2099: Pierderea valabilitatii esalonarii la plata si consecintele pierderii acesteia
(1) Esalonarea la plata isi pierde valabilitatea la data la care nu sunt respectate dispozitiile art. 2094 alin. (1) si art. 2095 alin. (7) . Organul fiscal emite o decizie de constatare a pierderii valabilitatii esalonarii la plata, care se comunica debitorului.
(3) In cazul pierderii valabilitatii esalonarii la plata, pentru sumele ramase de plata din esalonarea la plata acordata de organul fiscal, reprezentand obligatii fiscale principale si/sau obligatii fiscale accesorii esalonate la plata, se datoreaza o penalitate de 5%. Prevederile art. 2098 alin. (1) si (3) se aplica in mod corespunzator.
(5) In cazul pierderii valabilitatii esalonarii la plata acordate de organul fiscal, pentru obligatiile fiscale principale ramase de plata din esalonarea la plata acordata, se datoreaza de la data emiterii deciziei de esalonare la plata dobanzi potrivit art. 174.
(6) In cazul debitorilor care solicita inlesniri la plata potrivit capitolului IV - Inlesniri la plata, ulterior pierderii valabilitatii esalonarii la plata acordate de organul fiscal potrivit prezentului capitol, pentru obligatiile fiscale principale si/sau obligatiile fiscale accesorii ramase de plata din esalonarea la plata, penalitatea datorata potrivit art. 2098 se anuleaza.
Art. 20910: Mentinerea esalonarii la plata
(1) Debitorul poate solicita organului fiscal mentinerea unei esalonari a carei valabilitate a fost pierduta din cauza nerespectarii conditiilor prevazute la alin. (2) , precum si la art. 2094 alin. (1) lit. a) -j) si l) , o singura data pe perioada de valabilitate a esalonarii la plata, daca depune o cerere in acest scop, inainte de stingerea in totalitate a obligatiilor fiscale care au facut obiectul esalonarii la plata. Cererea se solutioneaza, in termen de 5 zile lucratoare, prin emiterea unei decizii de mentinere a valabilitatii esalonarii, cu pastrarea perioadei de esalonare aprobate initial.
(2) Pentru mentinerea valabilitatii esalonarii, debitorul are obligatia sa achite obligatiile fiscale exigibile la data comunicarii deciziei de mentinere a valabilitatii esalonarii, cu exceptia celor care au facut obiectul esalonarii a carei valabilitate a fost pierduta, in termen de 90 de zile de la data comunicarii deciziei. Prevederile art. 2094 sunt aplicabile in mod corespunzator.
Art. 20911: Suspendarea executarii silite
(1) Pentru sumele care fac obiectul esalonarii la plata a obligatiilor fiscale, precum si pentru obligatiile prevazute la art. 2094 alin. (1) lit. a) -c) , e) -j) si l) nu incepe sau se suspenda, dupa caz, procedura de executare silita, de la data comunicarii deciziei de esalonare la plata. In cazul obligatiilor prevazute la art. 2094 alin. (1) lit. f) , executarea silita se suspenda dupa comunicarea somatiei.
(2) Odata cu comunicarea deciziei de esalonare la plata catre debitor, organele fiscale comunica, in scris, institutiilor de credit la care debitorul are deschise conturile bancare si/sau tertilor popriti care detin/datoreaza sume de bani debitorului masura de suspendare a executarii silite prin poprire.
a) achitarii obligatiilor administrate de organele fiscale de care depinde mentinerea valabilitatii esalonarii la plata;
Art. 20912: Prevederi speciale aplicabile debitorilor care au in derulare inlesniri la plata
(1) - Art. 209^12, alin. (1) din titlul VII, capitolul IV^1 a fost abrogat la 06-apr-2023 de Art. I, punctul 22. din Ordonanta urgenta 20/2023.
(2) In baza cererii depuse de catre debitori, organul fiscal emite, dupa caz, decizie de acordare a esalonarii la plata pentru obligatiile fiscale prevazute la art. 2091 alin. (1) sau decizie de respingere.
(3) Prevederile art. 165 alin. (4) se aplica in mod corespunzator in ceea ce priveste ordinea de stingere a obligatiilor fiscale. Daca suma platita de catre debitor nu este suficienta pentru a stinge ratele din cele doua grafice de esalonare la plata, atunci se stinge, cu prioritate, rata aferenta celei mai vechi decizii de esalonare la plata.
(4) Obligatiile fiscale principale si accesorii ramase de plata din esalonarile la plata si/sau amanarile la plata, dupa caz, a caror valabilitate a fost pierduta potrivit prezentului capitol ori potrivit art. 199 alin. (1) si art. 208 alin. (4) , in scopul incadrarii in conditiile de mentinere a valabilitatii esalonarii la plata, sunt exigibile si au termen de plata la data pierderii valabilitatii inlesnirilor la plata, respectiv data comunicarii deciziei de constatare a pierderii valabilitatii esalonarii la plata a obligatiilor fiscale, precum si, dupa caz, a deciziei de pierdere a valabilitatii amanarii la plata a penalitatilor de nedeclarare.
Art. 20913: Prevederi speciale pentru debitorii a caror activitate este restransa/inchisa de catre organele abilitate ale statului
(1) Pentru debitorii a caror activitate este restransa/inchisa pe perioada starii de urgenta/alerta prin hotarari emise de catre organele abilitate ale statului, conditiile de mentinere a valabilitatii esalonarilor la plata acordate potrivit art. 2094 se suspenda, la cerere, pana la data la care este reluata activitatea.
(2) Pentru plata cu intarziere a ratelor din graficele de esalonare neachitate pana la data reluarii activitatii, nu se calculeaza si nu se datoreaza dobanzi si penalitati potrivit art. 2097. In acest caz, pana la primul termen de plata dupa data constatarii reluarii activitatii, organul fiscal competent, din oficiu, reface graficul de esalonare, cu respectarea perioadei de esalonare aprobate. Noul grafic de esalonare se comunica debitorului prin decizia organului fiscal.
(3) Obligatiile care intra sub incidenta masurilor prevazute la alin. (1) , cu exceptia acelora care privesc ratele din graficele de esalonare refacute conform alin. (2) , se considera indeplinite in urmatoarele situatii:
a) pentru situatia in care termenele prevazute la art. 2094 alin. (1) , art. 2095 alin. (7) si art. 20910 alin. (2) s-au implinit pana la data constatarii reluarii activitatii, daca acestea se executa in termen de 30 de zile de la data constatarii acestui fapt;
b) pentru celelalte situatii decat cele prevazute la lit. a) , la implinirea termenului prevazut la art. 2094 alin. (1) , art. 2095 alin. (7) si art. 20910 alin. (2) .
(4) Pentru obligatiile prevazute la alin. (3) lit. a) , debitorii pot solicita modificarea esalonarii la plata, cu conditia ca cererea sa fie depusa in termen de 30 de zile de la data constatarii reluarii activitatii, prevederile art. 2095 aplicandu-se in mod corespunzator.
Art. 20914: Procedura de acordare a esalonarii la plata, in forma simplificata
Procedura de acordare a esalonarii la plata, in forma simplificata, de catre organul fiscal central se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
CAPITOLUL V: Garantii
Art. 210: Constituirea de garantii
Organul fiscal solicita constituirea unei garantii pentru:
a) suspendarea executarii silite in conditiile art. 233 alin. (21) si (8) ;
b) ridicarea masurilor asiguratorii;
c) asumarea obligatiei de plata de catre alta persoana prin angajament de plata, in conditiile art. 24 alin. (1) lit. a) ;
Art. 211: Tipuri de garantii
Garantiile pentru luarea masurilor prevazute la art. 210 se pot constitui, in conditiile legii, prin:
a) consemnarea de mijloace banesti la o unitate a Trezoreriei Statului;
b) scrisoare de garantie emisa de o institutie de credit sau polita de asigurare de garantie emisa de o societate de asigurare. In cazul in care scrisoarea de garantie/polita de asigurare de garantie este emisa de o institutie financiara din afara Uniunii Europene aceasta trebuie confirmata conform normelor bancare de o institutie de credit sau societate de asigurare din Romania. In cazul in care scrisoarea de garantie/polita de asigurare de garantie este emisa de o institutie financiara din Uniunea Europeana, aceasta este acceptata de organul fiscal daca sunt respectate prevederile referitoare la notificare cuprinse in Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European si al Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea institutiilor de credit si supravegherea prudentiala a institutiilor de credit si a firmelor de investitii, de modificare a Directivei 2002/87/CE si de abrogare a Directivelor 2006/48/CE si 2006/49/CE, transpusa prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 227/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, sau, dupa caz, Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate si desfasurarea activitatii de asigurare si de reasigurare (Solvabilitate II) , transpusa prin Legea nr. 237/2015 privind autorizarea si supravegherea activitatii de asigurare si reasigurare, cu modificarile si completarile ulterioare;
c) ipoteca asupra unor bunuri imobile sau mobile din tara;
d) gaj asupra bunurilor mobile.
Art. 212: Valorificarea garantiilor
(1) Organul fiscal competent se indestuleaza din garantiile depuse daca nu s-a realizat scopul pentru care acestea au fost constituite.
(2) In cazul garantiilor prevazute la art. 211 lit. a) si b) , organul fiscal dispune institutiei de credit sau societatii de asigurare emitente a scrisorii de garantie sau politei de asigurare de garantie, dupa caz, sau institutiei de credit ori societatii de asigurare din Romania care a confirmat scrisoarea de garantie/polita de asigurare de garantie ori unitatii de Trezorerie a Statului, dupa caz, virarea, in termen de cel mult 15 zile de la data solicitarii, a sumei de bani in conturile de venituri bugetare corespunzatoare.
(3) Valorificarea garantiilor prevazute la art. 211 lit. c) si d) se realizeaza prin modalitatile si procedurile prevazute de dispozitiile art. 247 alin. (2) -(6) si ale art. 248-259, care se aplica in mod corespunzator.
CAPITOLUL VI: Masuri asiguratorii
Art. 213: Poprirea si sechestrul asigurator
(1) Masurile asiguratorii prevazute in prezentul capitol se dispun si se duc la indeplinire, prin procedura administrativa, de organul fiscal competent.
(2) Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, in cazuri exceptionale, respectiv in situatia in care exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea. Dispozitiile art. 231 raman aplicabile. Masurile asiguratorii devin masuri executorii la implinirea termenului prevazut la art. 230 alin. (1) sau art. 236 alin. (12) , dupa caz, ori la expirarea perioadei de suspendare a executarii silite.
(21) Prin exceptie de la prevederile alin. (2) , nu se dispun masuri asiguratorii pentru debitorul aflat sub incidenta legislatiei privind insolventa sau cand acesta nu detine active patrimoniale urmaribile.
(3) Aceste masuri pot fi luate si inainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv in cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare. Masurile asiguratorii dispuse atat de organele fiscale competente, cat si de instantele judecatoresti ori de alte organe competente, daca nu au fost desfiintate in conditiile legii, raman valabile pe toata perioada executarii silite, fara indeplinirea altor formalitati. Odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii.
(4) Masurile asiguratorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal competent. In decizie organul fiscal precizeaza debitorului ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate.
(5) Decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivata si semnata de catre conducatorul organului fiscal competent.
(6) Masurile asiguratorii dispuse potrivit alin. (2) , precum si cele dispuse de instantele judecatoresti sau de alte organe competente se duc la indeplinire in conformitate cu dispozitiile referitoare la executarea silita, care se aplica in mod corespunzator.
(7) In situatia in care masurile asiguratorii au fost luate inainte de emiterea titlului de creanta acestea inceteaza daca titlul de creanta nu a fost emis si comunicat in termen de cel mult 6 luni de la data la care au fost dispuse masurile asiguratorii. In cazuri exceptionale, acest termen poate fi prelungit pana la un an, de organul fiscal competent, prin decizie. Organul fiscal are obligatia sa emita decizia de ridicare a masurilor asiguratorii in termen de cel mult doua zile de la implinirea termenului de 6 luni sau un an, dupa caz, iar in cazul popririi asiguratorii sa elibereze garantia.
(8) Prin exceptie de la prevederile alin. (7) , in situatia in care au fost instituite masuri asiguratorii si au fost sesizate organele de urmarire penala potrivit legii, masurile asiguratorii raman valabile 3 luni de la data sesizarii penale. La implinirea acestui termen sau dupa instituirea masurilor asiguratorii de catre organele de urmarire penala potrivit Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, dar nu mai tarziu de 3 luni, masurile asiguratorii instituite de organul fiscal se ridica.
(8)
- Art. 213, alin. (8) din titlul VII, capitolul VI a fost abrogat la 06-mar-2020 de Actul din Decizia 581/2019.
(81) In situatia in care au fost constituite garantii in vederea ridicarii masurilor asiguratorii, acestea trebuie mentinute pentru toata perioada de valabilitate in care ar fi fost mentinute masurile asiguratorii potrivit alin. (7) sau (8) , dupa caz. Organul fiscal executa garantiile constituite potrivit art. 211 lit. b) in ultima zi de valabilitate a acestora in cazul in care debitorul nu prelungeste valabilitatea garantiei. In acest caz, suma de bani va fi virata in contul de garantii mentionat de organul de executare silita si reprezinta o garantie potrivit art. 211 lit. a) .
(9) Bunurile perisabile si/sau degradabile sechestrate asigurator pot fi valorificate:
a) de catre debitor cu acordul organului de executare silita, sumele obtinute consemnandu-se la dispozitia organului de executare silita;
b) prin vanzare in regim de urgenta in conditiile art. 247 alin. (4) .
(10) In cazul infiintarii sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal intocmit de organul de executare silita se comunica pentru notare Biroului de carte funciara.
(11) Notarea potrivit alin. (10) face opozabil sechestrul tuturor acelora care, dupa notare, vor dobandi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispozitie ce ar interveni ulterior notarii prevazute la alin. (10) sunt lovite de nulitate absoluta.
(12) Daca valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acopera integral creanta fiscala a bugetului general consolidat, masurile asiguratorii pot fi infiintate si asupra bunurilor detinute de catre debitor in proprietate comuna cu terte persoane, pentru cota-parte detinuta de acesta.
(13) Prin derogare de la prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 268 ale prezentului cod, impotriva deciziei prin care se dispune instituirea masurilor asiguratorii, prevazute la alin. (4) , cel interesat poate formula actiune in anulare, in termen de 30 de zile de la comunicare, la instanta de contencios administrativ competenta, conform cuantumului creantelor fiscale in privinta carora aceste masuri asiguratorii au fost instituite, fara a fi necesara parcurgerea procedurii prealabile. Cererea se judeca de urgenta si cu precadere. Procedura prevazuta de art. 200 din Codul de procedura civila nu este aplicabila, iar intampinarea nu este obligatorie. Hotararea prin care se pronunta anularea deciziei este executorie de drept. Ea poate fi atacata cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.
(14) Impotriva actelor prin care se duc la indeplinire masurile asiguratorii cel interesat poate face contestatie la executare in conformitate cu prevederile art. 260 si 261.
Art. 214: Ridicarea masurilor asiguratorii
(1) Masurile asiguratorii instituite potrivit art. 213 se ridica, in tot sau in parte, prin decizie motivata, de catre creditorul fiscal, cand au incetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garantiei prevazute la art. 211, dupa caz. Refuzul nejustificat de a solutiona cererea de ridicare formulata de catre cel interesat sau nesolutionarea in termen pot fi atacate la instanta de contencios administrativ competenta potrivit art. 213 alin. (13) , fara a fi necesara parcurgerea procedurii prealabile. Cererea se judeca de urgenta si cu precadere. Procedura prevazuta de art. 200 din Codul de procedura civila nu este aplicabila, iar intampinarea nu este obligatorie. Hotararea prin care se dispune ridicarea masurilor asiguratorii este executorie de drept. Ea poate fi atacata cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.
(2) Decizia de ridicare a masurii asiguratorii emisa potrivit alin. (1) se duce la indeplinire de catre organul de executare silita competent si se comunica tuturor celor carora le-a fost comunicata decizia de dispunere a masurilor asiguratorii sau celelalte acte de executare in legatura cu acestea.
CAPITOLUL VII: Prescriptia dreptului de a cere executarea silita si a dreptului de a cere restituirea
Art. 215: Inceperea termenului de prescriptie
(1) Dreptul organului de executare silita de a cere executarea silita a creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere acest drept.
(2) Termenul de prescriptie prevazut la alin. (1) se aplica si creantelor provenind din amenzi contraventionale.
Art. 216: Suspendarea termenului de prescriptie
Termenul de prescriptie prevazut la art. 215 se suspenda:
b) in cazurile si in conditiile in care suspendarea executarii este prevazuta de lege ori a fost dispusa de instanta judecatoreasca sau de alt organ competent, potrivit legii;
c) pe perioada valabilitatii inlesnirii acordate potrivit legii;
d) cat timp debitorul isi sustrage veniturile si bunurile de la executarea silita;
e) in alte cazuri prevazute de lege.
Art. 217: Intreruperea termenului de prescriptie
(1) Termenul de prescriptie prevazut la art. 215 se intrerupe:
b) pe data indeplinirii de catre debitor, inainte de inceperea executarii silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de plata a obligatiei prevazute in titlul executoriu ori a recunoasterii in orice alt mod a datoriei;
c) pe data indeplinirii, in cursul executarii silite, a unui act de executare silita;
d) la data comunicarii procesului-verbal de insolvabilitate/procesului-verbal aditional de insolvabilitate;
(2) In cazul in care pentru acelasi titlu executoriu organul fiscal emite si comunica debitorului mai multe somatii, termenul de prescriptie se intrerupe potrivit alin. (1) lit. c) doar in cazul primei somatii.
Art. 218: Efecte ale implinirii termenului de prescriptie
(1) Daca organul de executare silita constata implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita a creantelor fiscale, acesta va proceda la incetarea masurilor de realizare si la scaderea acestora din evidenta creantelor fiscale.
(2) Sumele achitate de debitor in contul unor creante fiscale, dupa implinirea termenului de prescriptie, nu se restituie.
Art. 219: Prescriptia dreptului de a cere restituirea
(1) Dreptul contribuabilului/platitorului de a cere restituirea creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul la restituire.
(2) Sumele platite de contribuabil/platitor fara a fi datorate, pentru care termenul de prescriptie prevazut la alin. (1) s-a implinit, se scad din evidenta organului fiscal dupa expirarea acestui termen, cu exceptia cazului in care a operat compensarea potrivit prevederilor art. 167.
CAPITOLUL VIII: Stingerea creantelor fiscale prin executare silita
Art. 220: Organele de executare silita
(1) In cazul in care debitorul nu isi plateste de bunavoie obligatiile fiscale datorate, organul fiscal competent, pentru stingerea acestora, procedeaza la actiuni de executare silita, potrivit prezentului cod, cu exceptia cazului in care exista o cerere de restituire/rambursare in curs de solutionare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decat creanta fiscala datorata de debitor.
(2) Organul fiscal care administreaza creante fiscale este abilitat sa duca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita.
(21) Prin exceptie de la prevederile alin. (2) , prin ordin al presedintelui A. N. A. F. care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, se stabilesc:
a) cazurile speciale de executare silita, precum si structura abilitata cu ducerea la indeplinire a masurilor asiguratorii si efectuarea procedurii de executare silita;
b) alte organe fiscale pentru indeplinirea unor acte de executare silita, precum si pentru valorificarea bunurilor confiscate, gajate/ipotecate sau sechestrate potrivit legii, prin procese electronice masive.
(22) Organul fiscal central competent notifica contribuabilul ori de cate ori intervin modificari cu privire la cazurile speciale de executare silita, precum si structura abilitata cu ducerea la indeplinire a masurilor asiguratorii si efectuarea procedurii de executare silita.
(3) Creantele bugetare care, potrivit legii, se administreaza de autoritatile sau institutiile publice, inclusiv cele reprezentand venituri proprii, se pot executa prin executori fiscali organizati in compartimente de specialitate, acestia fiind abilitati sa duca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita, potrivit prevederilor prezentului cod.
(4) Organele prevazute la alin. (2) si (3) sunt denumite in continuare organe de executare silita.
(5) Organele de executare silita prevazute la alin. (4) sunt competente si pentru executarea silita a creantelor prevazute la art. 226 alin. (3) .
(6) In cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central, pentru efectuarea procedurii de executare silita este competent organul de executare silita in a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmaribile, coordonarea intregii executari revenind organului de executare silita competent potrivit art. 30. In cazul in care executarea silita se face prin poprire, aplicarea masurii de executare silita se face de catre organul de executare silita coordonator prevazut la alin. (7) -(9) .
(7) Coordonarea executarii silite in cazul in care s-a dispus atragerea raspunderii solidare cu debitorul aflat in stare de insolvabilitate, in conditiile art. 25, precum si in cazul prevazut de art. 24 alin. (1) lit. b) , revine organului de executare silita competent potrivit art. 30.
(8) Coordonarea executarii silite in cazul in care s-a dispus atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere, potrivit prevederilor legislatiei privind insolventa, revine organului de executare silita competent potrivit art. 30 in a carui raza teritoriala isi are/si-a avut domiciliul fiscal debitorul insolvent.
(9) Organul de executare silita coordonator in cazul prevazut la art. 252 alin. (2) este cel in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal sau isi desfasoara activitatea debitorul ale carui bunuri au fost adjudecate.
(10) In cazul in care, potrivit legii, s-a dispus atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere, potrivit prevederilor legislatiei privind insolventa, si pentru creante fiscale, prin derogare de la prevederile art. 173 din Legea nr. 85/2014, executarea silita se efectueaza potrivit dispozitiilor prezentului cod, de catre organul de executare silita prevazut de acesta. In situatia in care atragerea raspunderii priveste atat creante fiscale administrate de organul fiscal central, cat si creante fiscale administrate de organul fiscal local, competenta apartine organului fiscal care detine creanta fiscala mai mare. In acest caz, organul de executare silita distribuie sumele realizate potrivit ordinii prevazute de Legea nr. 85/2014.
(11) Atunci cand se constata ca exista pericolul evident de instrainare, substituire sau de sustragere de la executare silita a bunurilor si veniturilor urmaribile ale debitorului, organul de executare silita in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al debitorului poate proceda la indisponibilizarea si executarea silita a acestora, indiferent de locul in care se gasesc bunurile.
(12) Organul de executare silita coordonator sesizeaza in scris celelalte organe prevazute la alin. (6) , comunicandu-le titlul executoriu in copie certificata, situatia debitorului, contul in care se platesc sumele incasate, precum si orice alte date utile pentru identificarea debitorului si a bunurilor ori veniturilor urmaribile.
(13) In cazul in care asupra acelorasi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornita executarea, atat pentru realizarea titlurilor executorii privind creante fiscale, cat si pentru titluri ce se executa in conditiile prevazute de alte dispozitii legale, executarea silita se conexeaza si se efectueaza, potrivit dispozitiilor prezentului cod, de catre organul de executare silita prevazut de acesta. In acest caz competenta apartine organului fiscal care detine creanta fiscala mai mare. In cazul existentei unui conflict intre organele fiscale de executare silita avand ca obiect conexarea executarii sunt aplicabile prevederile art. 41-43.
(14) Prevederile alin. (13) nu se aplica in urmatoarele situatii:
a) daca valoarea bunurilor debitorului acopera doar creantele altor creditori care detin garantii cu un rang prioritar fata de creditorul fiscal;
b) daca executarea silita pornita de executorul judecatoresc se afla intr-o etapa avansata si din valorificarea bunurilor supuse executarii silite se asigura recuperarea integrala a creantelor fiscale.
(15) Daca asupra acelorasi bunuri ale debitorului au fost pornite executari silite de catre un executor judecatoresc si un organ fiscal de executare silita, la cererea persoanei interesate sau a oricaruia dintre executori, instanta judecatoreasca competenta dispune conexarea executarii silite, in conditiile prezentului articol. Dispozitiile art. 654 alin. (2) -(4) din Codul de procedura civila, republicat, sunt aplicabile in mod corespunzator.
(16) Cand se constata ca domiciliul fiscal al debitorului se afla in raza teritoriala a altui organ de executare silita, titlul executoriu impreuna cu dosarul executarii se transmit acestuia, instiintandu-se, daca este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu.
Art. 221: Reguli speciale privind executarea silita a creantelor fiscale administrate de organul fiscal local
(1) Autoritatile administratiei publice locale sunt obligate sa colaboreze si sa efectueze procedura de executare silita a creantelor fiscale datorate bugetelor locale ale unitatilor administrativ-teritoriale sau, dupa caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor.
(2) In situatia in care debitorul nu are bunuri urmaribile pe raza teritoriala a respectivei unitati administrativ-teritoriale sau a subdiviziunii unitatii administrativ-teritoriale a municipiului, competenta pentru efectuarea procedurii de executare silita revine organului fiscal local in a carui raza teritoriala se afla bunurile urmaribile.
(3) Organul fiscal local din cadrul autoritatii administratiei publice locale care administreaza creantele fiscale ale bugetului local al unei unitati administrativ-teritoriale sau, dupa caz, subdiviziune administrativ-teritoriala a municipiului, denumit in prezentul articol autoritate solicitanta, solicita, in scris, organului fiscal local din cadrul autoritatii administratiei publice locale in a carui raza teritoriala se afla situate bunurile mobile sau imobile, denumit in prezentul articol autoritate solicitata, efectuarea procedurii de executare silita.
(4) Cererea contine, in mod obligatoriu, urmatoarele informatii:
a) datele de identificare ale debitorului;
b) valoarea creantei de recuperat;
c) valoarea creantelor fiscale accesorii stabilite, potrivit legii, pana la data solicitarii;
d) contul in care se vireaza sumele incasate;
e) orice date necesare pentru identificarea bunurilor urmaribile, daca este cazul.
(5) Cererea este insotita obligatoriu de o copie a titlului executoriu.
(6) Autoritatea solicitata confirma, in scris, primirea cererii, in termen de 10 zile de la data primirii.
(7) Autoritatea solicitata poate refuza efectuarea procedurii de executare silita in urmatoarele cazuri:
a) titlul executoriu nu este valabil;
b) cererea nu contine toate informatiile prevazute la alin. (4) .
(8) Sumele realizate prin executare silita se vireaza autoritatii solicitante. Prevederile art. 256 se aplica in mod corespunzator.
Art. 222: Executarea silita in cazul debitorilor solidari
(1) Organul de executare silita coordonator, in cazul debitorilor solidari, este cel in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul despre care exista indicii ca detine mai multe venituri sau bunuri urmaribile.
(2) Coordonarea executarii silite in cazul in care s-a dispus atragerea raspunderii solidare in conditiile art. 25 si 26 revine organului de executare silita in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul aflat in stare de insolvabilitate sau insolventa sau organul de executare silita competent, desemnat potrivit art. 30, dupa caz.
(3) Organul de executare silita coordonator inscrie in intregime debitul in evidentele sale si ia masuri de executare silita, comunicand intregul debit organelor de executare silita in a caror raza teritoriala se afla domiciliile fiscale ale celorlalti codebitori, aplicandu-se dispozitiile art. 220.
(4) Organele de executare silita sesizate, carora li s-a comunicat debitul, dupa inscrierea acestuia intr-o evidenta nominala, iau masuri de executare silita si comunica organului de executare silita coordonator sumele realizate in contul debitorului, in termen de 10 zile de la realizarea acestora.
(5) Daca organul de executare silita coordonator, care tine evidenta intregului debit, constata ca acesta a fost realizat prin actele de executare silita facute de el insusi si de celelalte organe sesizate potrivit alin. (4) , el este obligat sa ceara in scris acestora din urma sa inceteze de indata executarea silita.
Art. 223: Executorii fiscali
(1) Executarea silita se face de organul de executare silita competent prin intermediul executorilor fiscali. Acestia trebuie sa detina o legitimatie de serviciu pe care trebuie sa o prezinte in exercitarea activitatii.
(2) Executorul fiscal este imputernicit in fata debitorului si a tertilor prin legitimatia de executor fiscal si delegatie emisa de organul de executare silita.
(3) In scopul efectuarii executarii silite, executorii fiscali pot:
a) sa intre in orice incinta de afaceri a debitorului, persoana juridica, sau in alte incinte unde acesta isi pastreaza bunurile, in scopul identificarii bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit, precum si sa analizeze evidenta contabila a debitorului in scopul identificarii tertilor care datoreaza sau detin in pastrare venituri ori bunuri ale debitorului;
b) sa intre in toate incaperile in care se gasesc bunuri sau valori ale debitorului, persoana fizica, precum si sa cerceteze toate locurile in care acesta isi pastreaza bunurile;
c) sa solicite si sa cerceteze orice document sau element material care poate constitui o proba in determinarea bunurilor proprietate a debitorului;
d) sa aplice sigilii asupra bunurilor, intocmind in acest sens proces-verbal;
e) sa constate contraventii si sa aplice sanctiuni potrivit legii.
(4) Executorul fiscal poate intra in incaperile ce reprezinta domiciliul sau resedinta unei persoane fizice, cu consimtamantul acesteia, iar in caz de refuz, organul de executare silita cere autorizarea instantei judecatoresti competente potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila, republicat.
(5) Accesul executorului fiscal in locuinta, in incinta de afaceri sau in orice alta incapere a debitorului, persoana fizica sau juridica, se poate efectua intre orele 6,00-20,00, in orice zi lucratoare. Executarea inceputa poate continua in aceeasi zi sau in zilele urmatoare. In cazuri temeinic justificate de pericolul instrainarii unor bunuri, accesul in incaperile debitorului poate avea loc si la alte ore decat cele mentionate, precum si in zilele nelucratoare, in baza autorizatiei prevazute la alin. (4) .
(6) In absenta debitorului sau daca acesta refuza accesul in oricare dintre incaperile prevazute la alin. (3) , executorul fiscal poate sa patrunda in acestea in prezenta unui reprezentant al politiei ori al jandarmeriei sau a altui agent al fortei publice si a doi martori majori, fiind aplicabile prevederile alin. (4) si (5) .
Art. 224: Executarea silita impotriva veniturilor bugetului general consolidat
Impozitele, taxele, contributiile sociale si orice alte venituri ale bugetului general consolidat nu pot fi urmarite de niciun creditor pentru nicio categorie de creante in cadrul procedurii de executare silita.
Art. 225: Executarea silita impotriva unei asocieri fara personalitate juridica
Pentru executarea silita a creantelor fiscale datorate de o asociere fara personalitate juridica, chiar daca exista un titlu executoriu pe numele asocierii, pot fi executate silit atat bunurile mobile si imobile ale asocierii, cat si bunurile personale ale membrilor acesteia.
Art. 226: Titlul executoriu si conditiile pentru inceperea executarii silite
(1) Executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului Cod de catre organul de executare silita competent potrivit art. 30, 37 si 38.
(2) In titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare silita prevazut la alin. (1) se inscriu creantele fiscale, principale si accesorii, neachitate la scadenta, stabilite si individualizate in titluri de creanta fiscala intocmite si comunicate in conditiile legii, precum si creantele bugetare individualizate in alte inscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii. Niciun titlu executoriu nu se poate emite in absenta unui titlu de creanta fiscala emis si comunicat in conditiile legii sau a unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(3) Executarea silita a creantelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectueaza in baza hotararii judecatoresti sau a altui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
*) In interpretarea art. 226 alin. (3) , prin raportare la alin. (1) al aceluiasi articol, o hotarare judecatoreasca in materie civila, referitoare la restituirea despagubirilor acordate in baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pronuntata in favoarea unei institutii publice finantate de la bugetul de stat, precum Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, este asimilata, in vederea executarii, unui titlu executoriu referitor la creante bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale.
(4) Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care se implineste scadenta sau termenul de plata prevazut de lege.
(5) Modificarea titlului de creanta atrage modificarea titlului executoriu in mod corespunzator.
(6) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare silita competent contine, pe langa elementele prevazute la art. 46, urmatoarele: cuantumul si natura sumelor datorate si neachitate, descrierea titlului de creanta sau a inscrisului care constituie titlu executoriu, precum si temeiul legal al puterii executorii a titlului.
(7) Netransmiterea proceselor-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor catre organele fiscale in termen de 90 de zile de la comunicarea acestora catre contravenient atrage, potrivit legii, raspunderea persoanelor care se fac vinovate de aceasta. Transmiterea cu intarziere a proceselor-verbale nu impiedica executarea silita a acestora, in conditiile in care nu a intervenit prescriptia executarii.
(8) In cazul in care titlurile executorii emise de alte organe decat cele prevazute la art. 30 alin. (1) , art. 37 si 38 nu cuprind unul dintre urmatoarele elemente: numele si prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de inregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnatura organului care l-a emis si dovada comunicarii acestora, organul de executare silita restituie de indata titlurile executorii organelor emitente.
(9) In cazul in care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de catre un alt organ, organul de executare silita confirma primirea, in termen de 30 de zile.
(10) Institutiile publice finantate total sau partial de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate si bugetul asigurarilor pentru somaj, dupa caz, care nu au organe de executare silita proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului general consolidat, spre executare silita, organelor fiscale din subordinea A. N. A. F. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.
*) In interpretarea art. 226 alin. (10) , prin raportare la art. 227 alin. (8) din acelasi cod, in cadrul executarii silite a creantelor datorate unor institutii publice finantate de la bugetul de stat, prevazute de hotarari judecatoresti care nu cuprind obligatii de plata a unor dobanzi si penalitati de intarziere, organele fiscale nu pot calcula si stabili din oficiu, prin titluri executorii fiscale (in lipsa unor dispozitii ale titlului executoriu trimis spre executare) , obligatii fiscale accesorii, precum dobanzi si penalitati de intarziere.
(11) Institutiile publice finantate integral din venituri proprii, care nu au organe de executare silita proprii, pot transmite titlurile executorii privind venituri proprii organului fiscal central sau, dupa caz, organului fiscal local. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat sau la bugetul local, dupa caz.
(12) Institutiile publice finantate total sau partial de la bugetul local, care nu au organe de executare silita proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului local, spre executare silita, organului fiscal local. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul local.
(13) Institutiile publice din subordinea unitatilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale finantate integral din venituri proprii, care nu au organe de executare silita proprii, pot transmite titlurile executorii privind venituri proprii organului fiscal local. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul local.
Art. 227: Reguli privind executarea silita
(1) Executarea silita se poate intinde asupra veniturilor si bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectueaza numai in masura necesara pentru realizarea creantelor fiscale si a cheltuielilor de executare. Executarea silita a bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, se efectueaza, de regula, in limita a 150% din valoarea creantelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare, cu exceptia cazului in care din motive obiective in legatura cu situatia patrimoniala a debitorului acest nivel nu poate fi respectat.
(2) Sunt supuse sechestrarii si valorificarii bunurile urmaribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta si/sau identificate de catre organul de executare silita, in urmatoarea ordine:
a) bunurile mobile si imobile care nu sunt direct folosite in activitatea ce constituie principala sursa de venit;
b) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfasurarea activitatii care constituie principala sursa de venit;
c) bunurile mobile si imobile ce se afla temporar in detinerea altor persoane in baza contractelor de arenda, de imprumut, de inchiriere, de concesiune, de leasing si altele;
d) ansamblu de bunuri in conditiile prevederilor art. 246;
e) masini-unelte, utilaje, materii prime si materiale si alte bunuri mobile, precum si bunuri imobile ce servesc activitatii care constituie principala sursa de venit;
f) produse finite.
(3) Organul fiscal poate trece la sechestrarea bunurilor din urmatoarea categorie din cele prevazute la alin. (2) ori de cate ori valorificarea nu este posibila.
(4) Bunurile supuse unui regim special de circulatie pot fi urmarite numai cu respectarea conditiilor prevazute de lege.
(5) In cadrul procedurii de executare silita se pot folosi succesiv sau concomitent modalitatile de executare silita prevazute de prezentul cod.
(6) Executarea silita a creantelor fiscale nu se perima.
(7) Executarea silita se desfasoara pana la stingerea creantelor fiscale inscrise in titlul executoriu, inclusiv a creantelor fiscale accesorii, ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare.
(8) In cazul in care prin titlul executoriu sunt prevazute, dupa caz, creante fiscale accesorii sau alte sume, fara sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele se calculeaza de catre organul de executare silita si se consemneaza intr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunica debitorului.
(9) Fata de terti, inclusiv fata de stat, o garantie reala si celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabileste de la momentul in care acestea au fost facute publice prin oricare dintre metodele prevazute de lege.
Art. 2271: Reguli speciale privind inceperea sau continuarea executarii silite
(1) Masurile de executare silita se aplica diferentiat, in functie de cuantumul si vechimea creantelor fiscale.
(2) Procedura de aplicare a dispozitiilor alin. (1) se stabileste prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
Art. 228: Obligatia de informare
In vederea inceperii executarii silite, organul de executare silita competent se poate folosi de mijloacele de proba prevazute la art. 55, in vederea determinarii averii si a venitului debitorului. La cererea organului fiscal, debitorul este obligat sa furnizeze in scris, pe propria raspundere, informatiile solicitate.
Art. 229: Precizarea naturii debitului
(1) In toate actele de executare silita trebuie sa se indice titlul executoriu si sa se arate natura si cuantumul debitului ce face obiectul executarii.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) , in toate actele de executare silita care privesc poprirea bancara, cu exceptia instiintarii debitorului privind infiintarea popririi, trebuie sa se indice doar cuantumul total al obligatiilor fiscale ce fac obiectul popririi.
Art. 230: Somatia
(1) Executarea silita incepe prin comunicarea somatiei. Daca in termen de 15 zile de la comunicarea somatiei nu se stinge debitul sau nu se notifica organul fiscal cu privire la intentia de a demara procedura de mediere, se continua masurile de executare silita. Somatia este insotita de un exemplar al titlului executoriu emis de organul de executare silita.
(2) Somatia cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 46, urmatoarele: numarul dosarului de executare, suma pentru care se incepe executarea silita, termenul in care cel somat urmeaza sa plateasca suma prevazuta in titlul executoriu, indicarea consecintelor nerespectarii acesteia, precum si posibilitatea de a intra intr-o procedura de mediere.
(3) In cazul in care debitorul are de incasat sume certe, lichide si exigibile de la autoritati sau institutii publice, executarea silita se continua prin poprirea acestor sume ori de cate ori, ulterior comunicarii somatiei, se depune la organul fiscal un document eliberat de autoritatea sau institutia publica respectiva prin care se certifica ca sumele sunt certe, lichide si exigibile. Prevederile art. 236 se aplica in mod corespunzator.
(4) Nu sunt considerate sume exigibile si nu sunt aplicabile prevederile alin. (3) sumelor aflate in litigiu.
(5) In cazul in care documentul prevazut la alin. (3) a fost depus ulterior luarii unor masuri de executare silita potrivit prezentului cod, suma pentru care s-a infiintat poprirea se actualizeaza, dupa aplicarea masurii popririi sumelor inscrise in documentul emis de autoritatea sau institutia publica, in limita acestor sume, cu respectarea nivelului prevazut la art. 227 alin. (1) teza a doua.
(6) In cazul in care documentul prevazut la alin. (3) a fost depus ulterior stingerii sumelor pentru care s-a inceput executarea silita, acesta se ia in considerare pentru urmatoarele executari silite.
(7) Urmarirea imobilului, in baza somatiei prevazute la alin. (1) , se noteaza la cererea organului fiscal in cartea funciara, asupra bunurilor imobile ale debitorului, indiferent de modalitatea dreptului de proprietate, respectiv proprietate exclusiva, devalmasie sau coproprietate.
Art. 2301: Procedura de mediere
(1) In vederea realizarii procedurii de mediere debitorul notifica organul fiscal cu privire la intentia sa in termen de 15 zile de la primirea somatiei. La notificare se anexeaza documente si informatii care sa sustina situatia sa economica si financiara.
(2) In termen de maximum 10 zile de la primirea notificarii prevazute la alin. (1) , organul fiscal are obligatia sa organizeze intalnirea cu contribuabilul in vederea procedurii de mediere.
(3) Procedura de mediere consta in:
a) clarificarea intinderii obligatiei fiscale inscrise in somatie, daca respectivul debitor are obiectii cu privire la aceasta;
b) analiza de catre organul fiscal impreuna cu debitorul a situatiei economice si financiare a debitorului in scopul identificarii unor solutii optime de stingere a obligatiilor fiscale, inclusiv posibilitatea de a beneficia de inlesnirile la plata prevazute de lege.
(4) Rezultatul medierii, precum si solutiile optime de stingere a obligatiilor fiscale se consemneaza intr-un proces-verbal.
(5) In situatia in care in termen de 15 zile de la finalizarea medierii nu se stinge debitul sau nu se solicita inlesnirea la plata, organul fiscal continua masurile de executare silita.
(6) Procedura de executare silita nu incepe de la data la care debitorul notifica organului fiscal intentia de mediere.
(7) Pe parcursul procedurii de mediere organul fiscal poate dispune masuri asiguratorii in conditiile art. 213.
(8) Procedura de mediere, precum si documentele pe care debitorul trebuie sa le prezinte in vederea sustinerii situatiei economice si financiare se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
Art. 231: Drepturi si obligatii ale tertului
Tertul nu se poate opune sechestrarii unui bun al debitorului, invocand un drept de gaj, drept de ipoteca sau un privilegiu. Tertul participa la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunului, potrivit legii.
Art. 232: Evaluarea bunurilor supuse executarii silite
(1) Inaintea valorificarii bunurilor, acestea se evalueaza. Evaluarea se efectueaza de organul de executare silita prin experti evaluatori proprii sau prin experti evaluatori independenti. Evaluatorii independenti sunt desemnati in conditiile art. 63. Atat evaluatorii proprii, cat si evaluatorii independenti sunt obligati sa isi indeplineasca atributiile ce le revin, astfel cum reies din prezentul cod, din actul prin care s-a dispus expertiza, precum si din actul prin care au fost numiti.
(2) Organul de executare silita actualizeaza pretul de evaluare tinand cont de rata inflatiei.
(3) Atunci cand se considera necesar, organul de executare silita procedeaza la o noua evaluare.
(4) Organul de executare silita poate proceda la o noua evaluare in situatii cum sunt: cand se constata modificari ale preturilor de circulatie pe piata libera a bunurilor, cand valoarea bunului s-a modificat prin deteriorari sau prin amenajari. Prevederile alin. (1) sunt aplicabile in mod corespunzator.
Art. 233: Suspendarea executarii silite
(1) Executarea silita se suspenda:
a) cand suspendarea a fost dispusa de instanta sau de creditor, in conditiile legii;
b) la data comunicarii aprobarii inlesnirii la plata, in conditiile legii;
c) in cazul prevazut la art. 244;
d) pe o perioada de cel mult 6 luni, in cazuri exceptionale, si doar o singura data pentru acelasi debitor, prin hotarare a Guvernului, cu respectarea regulilor in materie de ajutor de stat.
(2) Executarea silita se suspenda si in cazul in care, ulterior inceperii executarii silite, se depune o cerere de restituire/rambursare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decat creanta fiscala pentru care s-a inceput executarea silita. In acest caz, executarea silita se suspenda la data depunerii cererii.
(21) Executarea silita se suspenda sau nu incepe in oricare din urmatoarele situatii:
a) pentru creantele fiscale stabilite printr-o decizie de organul fiscal competent, daca debitorul notifica organul fiscal, ulterior comunicarii deciziei, cu privire la depunerea unei scrisori de garantie/polite de asigurare de garantie potrivit art. 235. Executarea silita continua sau incepe daca debitorul nu depune scrisoarea de garantie/polita de asigurare de garantie in termen de 45 de zile de la data comunicarii deciziei prin care sunt stabilite creantele fiscale;
b) pentru creantele fiscale stabilite in acte administrative fiscale contestate potrivit legii si garantate potrivit art. 210-211. Executarea silita continua sau incepe dupa ce actele administrative fiscale au ramas definitive in sistemul cailor administrative de atac sau judiciare.
(22) Pe toata perioada suspendarii executarii silite potrivit alin. (21) , creantele fiscale ce fac obiectul suspendarii nu se sting, cu exceptia situatiei in care debitorul opteaza pentru stingerea acestora potrivit art. 165 alin. (8) .
(3) Pe perioada suspendarii executarii silite, actele de executare efectuate anterior, precum si orice alte masuri de executare, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor ori sumelor din conturile bancare, raman in fiinta, cu exceptia situatiilor in care suspendarea executarii silite a fost dispusa in conditiile art. 235. In acest caz, suma pentru care s-a infiintat poprirea se actualizeaza in cel mult doua zile de la data intervenirii suspendarii.
(4) Suspendarea executarii silite prin poprire bancara are ca efect incetarea indisponibilizarii sumelor viitoare provenite din incasarile zilnice in conturile in lei si in valuta, incepand cu data si ora comunicarii catre institutiile de credit a adresei de suspendare a executarii silite prin poprire.
(5) Sumele existente in cont la data si ora comunicarii adresei de suspendare a executarii silite prin poprire infiintata de organul fiscal raman indisponibilizate, debitorul putand dispune de acestea numai pentru efectuarea de plati in scopul:
a) achitarii obligatiilor fiscale administrate de organele fiscale competente;
(6) In cazul tertilor popriti, suspendarea executarii silite are ca efect incetarea indisponibilizarii sumelor datorate de acestia debitorului, atat a celor prezente, cat si a celor viitoare, pana la o noua comunicare din partea organului de executare silita privind continuarea masurilor de executare silita prin poprire.
(7) In cazul in care popririle infiintate de organul de executare silita genereaza imposibilitatea debitorului de a-si continua activitatea economica, cu consecinte sociale deosebite, organul fiscal poate dispune, la cererea debitorului si tinand seama de motivele invocate de acesta, fie suspendarea totala, fie suspendarea partiala a executarii silite prin poprire. Suspendarea se poate dispune, o singura data, pe parcursul a 2 ani calendaristici pentru o perioada de cel mult 6 luni consecutive de la data comunicarii catre banca sau alt tert poprit a actului de suspendare a popririi.
(8) Odata cu cererea de suspendare prevazuta la alin. (7) , debitorul trebuie sa indice bunurile libere de orice sarcini, oferite in vederea sechestrarii, sau alte garantii prevazute de lege, la nivelul sumei pentru care s-a inceput executarea silita.
(9) Dispozitiile alin. (8) nu se aplica in cazul in care valoarea bunurilor deja sechestrate de organul de executare silita acopera valoarea creantei pentru care s-a inceput executarea silita prin poprire.
(10) In situatia in care la expirarea perioadei pentru care s-a aprobat suspendarea executarii silite prin poprire creantele fiscale nu au fost stinse in intregime, organul fiscal competent pentru administrarea acestor creante procedeaza la valorificarea garantiilor prevazute la alin. (8) .
Art. 234: Incetarea executarii silite si ridicarea masurilor de executare silita
(1) Executarea silita inceteaza daca:
a) s-au stins integral obligatiile fiscale prevazute in titlul executoriu, inclusiv obligatiile de plata accesorii, cheltuielile de executare si orice alte sume stabilite in sarcina debitorului, potrivit legii;
b) a fost desfiintat titlul executoriu;
c) in alte cazuri prevazute de lege.
(2) Masurile de executare silita aplicate in conditiile prezentului cod se ridica prin decizie intocmita in cel mult doua zile de la data la care a incetat executarea silita, de catre organul de executare silita. Nerespectarea termenului atrage raspunderea potrivit art. 341 alin. (2) .
(3) In masura in care creantele fiscale inscrise in titluri executorii se sting prin plata, prin poprire sau prin alte modalitati prevazute de prezentul cod, sechestrele aplicate pe acele titluri asupra bunurilor, cu valoare mai mica ori egala cu suma creantelor fiscale astfel stinse, se ridica, prin decizie intocmita de organul de executare silita, in cel mult doua zile de la data stingerii.
(4) Organul de executare silita ridica poprirea bancara pentru sumele care depasesc cuantumul creantelor inscrise in adresa de infiintare a popririi in situatia in care, din informatiile comunicate de banci, rezulta ca sumele indisponibilizate in favoarea organului de executare silita acopera creantele fiscale inscrise in adresa de infiintare a popririi si sunt indeplinite conditiile pentru realizarea creantei.
(5) Poprirea bancara se ridica si in situatia in care organul de executare silita constata ca poprirea a ramas fara obiect.
Art. 235: Suspendarea executarii silite in cazul depunerii unei scrisori de garantie/polita de asigurare de garantie
(1) In cazul contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale prin care se stabilesc creante fiscale, potrivit prezentului cod, inclusiv pe timpul solutionarii actiunii in contencios administrativ, executarea silita se suspenda sau nu incepe pentru obligatiile fiscale contestate daca debitorul depune la organul fiscal competent o scrisoare de garantie/polita de asigurare de garantie la nivelul obligatiilor fiscale contestate si neachitate la data depunerii garantiei. Valabilitatea scrisorii de garantie/politei de asigurare de garantie trebuie sa fie de minimum 6 luni de la data emiterii.
(2) In situatia in care pe perioada de valabilitate a scrisorii de garantie/politei de asigurare de garantie contestatia ori actiunea in contencios administrativ este respinsa, in totalitate sau in parte, organul fiscal executa garantia dupa 30 de zile de la data la care actiunea in contencios administrativ este respinsa definitiv, dar nu mai tarziu de ultima zi de valabilitate a acesteia, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) contribuabilul/platitorul nu plateste obligatiile fiscale pentru care s-a respins contestatia sau actiunea in contencios administrativ;
b) contribuabilul/platitorul nu depune o noua scrisoare de garantie/polita de asigurare de garantie;
c) instanta judecatoreasca nu a dispus, prin hotarare executorie, suspendarea executarii actului administrativ fiscal potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.
(3) Scrisoarea de garantie/Polita de asigurare de garantie ramane fara obiect in urmatoarele situatii:
a) contestatia a fost admisa, in totalitate, de organul de solutionare a contestatiei;
b) actul administrativ fiscal contestat a fost desfiintat, in totalitate, de catre organul de solutionare a contestatiei;
c) actiunea in contencios administrativ a fost admisa in totalitate;
d) instanta judecatoreasca admite, prin hotarare executorie, cererea contribuabilului/platitorului de suspendare a executarii actului administrativ fiscal potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare;
e) daca pe perioada solutionarii contestatiei, in procedura administrativa sau in procedura de contencios administrativ, contribuabilul/platitorul achita in totalitate obligatiile fiscale contestate.
(4) In situatia in care contribuabilul/platitorul achita partial obligatiile fiscale contestate, acesta are posibilitatea de a redimensiona garantia in mod corespunzator.
(5) Pe toata perioada suspendarii executarii silite potrivit prezentului articol, creantele fiscale ce fac obiectul suspendarii nu se sting, cu exceptia situatiei in care debitorul opteaza pentru stingerea acestora potrivit art. 165 alin. (8) .
(51) Pe perioada suspendarii executarii silite potrivit prezentului articol, contribuabilul poate solicita acordarea esalonarii la plata pentru aceste obligatii fiscale suspendate la executarea silita. In acest caz, scrisoarea de garantie poate constitui garantie potrivit art. 193, in scopul acordarii esalonarii la plata, cu conditia prelungirii perioadei de valabilitate in conditiile prevazute la art. 193 alin. (17) .
(6) Pe toata perioada suspendarii executarii silite potrivit art. 233 alin. (21) si prezentului articol, pentru creantele fiscale ce fac obiectul suspendarii, organul fiscal nu emite si nu comunica decizii referitoare la obligatiile fiscale accesorii.
(7) Prin exceptie de la prevederile alin. (6) , pentru acordarea esalonarii la plata a obligatiilor fiscale, in conditiile alin. (51) , organul fiscal emite o decizie prin care stabileste cuantumul accesoriilor.
(8) Masurile asiguratorii devenite executorii ca urmare a emiterii actelor administrative fiscale prin care se stabilesc creante fiscale se ridica in conditiile in care contribuabilul/platitorul constituie garantie potrivit prezentului articol.
(9) Prevederile prezentului articol se aplica in mod corespunzator si in cazul in care debitorul constituie garantii sub forma consemnarii de mijloace banesti la o unitate a Trezoreriei Statului.
SECTIUNEA 2: Executarea silita prin poprire
Art. 236: Executarea silita a sumelor ce se cuvin debitorilor
(1) Sunt supuse executarii silite prin poprire orice sume urmaribile reprezentand venituri si disponibilitati banesti in lei si in valuta, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, detinute si/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de catre terte persoane sau pe care acestia le vor datora si/sau detine in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente.
(2) Sumele reprezentand credite nerambursabile ori finantari primite de la institutii sau organizatii nationale ori internationale pentru derularea unor programe ori proiecte nu sunt supuse executarii silite prin poprire, in cazul in care impotriva beneficiarului acestora a fost pornita procedura executarii silite.
(3) In cazul sumelor urmaribile reprezentand venituri si disponibilitati in valuta, institutiile de credit sunt autorizate sa efectueze convertirea in lei a sumelor in valuta, fara consimtamantul titularului de cont, la cursul de schimb afisat de acestea pentru ziua respectiva.
(4) Sumele ce reprezinta venituri banesti ale debitorului persoana fizica, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum si ajutoarele sau indemnizatiile cu destinatie speciala sunt supuse urmaririi la platitorul venitului numai in conditiile Codului de procedura civila, republicat, cu modificarile ulterioare.
(5) Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se infiinteaza de catre organul de executare silita, printr-o adresa care se comunica tertului poprit, cu respectarea termenului prevazut la art. 230 si cu instiintarea debitorului despre infiintarea popririi.
(6) Poprirea nu este supusa validarii.
(7) Poprirea infiintata anterior, ca masura asiguratorie, devine executorie potrivit art. 213 alin. (2) si (3) . In acest caz, organul fiscal transmite tertului poprit o adresa de infiintare a popririi executorii. Totodata, despre aceasta masura va fi instiintat si debitorul.
(8) Poprirea se considera infiintata din momentul primirii adresei de infiintare de catre tertul poprit. In acest sens, tertul poprit este obligat sa inregistreze atat ziua, cat si ora primirii adresei de infiintare a popririi.
(9) Dupa infiintarea popririi, tertul poprit este obligat:
a) sa plateasca, in termen de 3 zile lucratoare de la data infiintarii popririi sau de la data la care creanta devine exigibila, dupa caz, organului fiscal suma retinuta si cuvenita, in contul indicat de organul de executare silita;
b) sa indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, instiintand despre aceasta organul de executare silita;
c) in cazul infiintarii popririi asiguratorii, cu exceptia popririi asiguratorii asupra sumelor din conturile bancare, sa vireze, de indata sau dupa data la care creanta devine exigibila, organului fiscal suma indicata, in contul de garantii mentionat de organul de executare silita. Suma virata reprezinta o garantie in sensul art. 211 lit. a) .
(10) In situatia in care, la data comunicarii adresei de infiintare a popririi, tertul poprit nu datoreaza vreo suma de bani debitorului urmarit sau nu va datora in viitor asemenea sume in temeiul unor raporturi juridice existente, instiinteaza despre acest fapt organul de executare silita in termen de 5 zile de la primirea adresei de infiintare a popririi.
(11) In cazul in care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai multi creditori, tertul poprit anunta in scris despre aceasta pe creditori si procedeaza la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferinta prevazute la art. 258.
(12) Pentru stingerea creantelor fiscale, debitorii titulari de conturi bancare pot fi urmariti prin poprire asupra sumelor din conturile bancare, prevederile alin. (5) aplicandu-se in mod corespunzator.
(13) In masura in care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizarii institutiei de credit, potrivit alin. (12) , sumele existente, precum si cele viitoare provenite din incasarile zilnice in conturile in lei si in valuta sunt indisponibilizate in limita sumei necesare pentru realizarea obligatiei ce se executa silit, astfel cum aceasta rezulta din adresa de infiintare a popririi. Institutiile de credit au obligatia sa plateasca sumele indisponibilizate in contul indicat de organul de executare silita in termen de 3 zile lucratoare de la indisponibilizare.
(14) Din momentul indisponibilizarii, respectiv de la data si ora primirii adresei de infiintare a popririi asupra disponibilitatilor banesti, institutiile de credit nu procedeaza la decontarea documentelor de plata primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor si nu accepta alte plati din conturile acestora pana la achitarea integrala a obligatiilor fiscale inscrise in adresa de infiintare a popririi, cu exceptia:
a) sumelor necesare platii drepturilor salariale, inclusiv a impozitelor si contributiilor aferente acestora, retinute la sursa, daca, potrivit declaratiei pe propria raspundere a debitorului sau reprezentantului sau legal, rezulta ca debitorul nu detine alte disponibilitati banesti;
b) sumelor necesare platii accizelor de catre antrepozitarii autorizati. In acest caz, debitorul prezinta institutiei de credit odata cu dispozitia de plata si copia certificata, conform cu originalul, a autorizatiei de antrepozitar;
c) sumelor necesare platii accizelor, in numele antrepozitarilor autorizati, de catre cumparatorii de produse energetice;
d) sumelor necesare platii obligatiilor fiscale de care depinde mentinerea valabilitatii inlesnirii. In acest caz, debitorul va prezenta institutiei de credit odata cu dispozitia de plata si copia certificata, conform cu originalul, a documentului prin care s-a aprobat inlesnirea la plata.
(15) Pe perioada popririi asiguratorii, institutiile de credit accepta plati din conturile debitorilor dispuse pentru stingerea sumelor prevazute la alin. (14) , precum si pentru stingerea obligatiilor fiscale aferente bugetelor administrate de organul fiscal care a infiintat poprirea.
(16) Incalcarea prevederilor alin. (9) , (11) , (13) , (14) , (18) , (20) si (21) atrage nulitatea oricarei plati.
(17) In cazul in care executarea silita este suspendata, potrivit legii, organul de executare silita instiinteaza, de indata, institutiile de credit ori, dupa caz, tertul poprit pentru sistarea, temporara, totala sau partiala a indisponibilizarii conturilor si retinerilor. In caz contrar, institutia de credit este obligata sa procedeze potrivit dispozitiilor alin. (13) , (14) , (20) si (21) .
(18) In situatia in care titlurile executorii nu pot fi onorate in aceeasi zi, institutiile de credit urmaresc executarea acestora din incasarile zilnice realizate in contul debitorului.
(19) Dispozitiile alin. (11) se aplica in mod corespunzator.
(20) In cazul popririlor infiintate de organul fiscal central, institutiile de credit transmit organului fiscal central, prin mijloace electronice de transmitere la distanta, informatiile privind suma disponibila de plata. In acest caz, institutiile de credit nu procedeaza la decontarea documentelor de plata primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, si nu accepta alte plati din conturile acestora pana la realizarea platii efective. Plata sumelor prevazute la alin. (14) poate fi realizata pana la data la care institutiile de credit transmit informatiile privind suma disponibila de plata.
(21) In cazul popririlor infiintate de organul fiscal central, institutiile de credit efectueaza plata sumelor indisponibilizate in contul special deschis la Trezoreria Operativa Centrala, cu indicarea numarului de evidenta a platii, in termenul stabilit prin ordin al ministrului finantelor publice. In situatia in care numarul de evidenta a platii este completat eronat, suma se restituie institutiei de credit de catre Trezoreria Operativa Centrala.
Art. 237: Executarea silita a tertului poprit
(1) Daca tertul poprit instiinteaza organul de executare silita ca nu datoreaza vreo suma de bani debitorului urmarit, dar din informatiile si documentele detinute organul fiscal are indicii ca tertul poprit datoreaza asemenea sume debitorului, precum si in cazul in care se invoca alte neregularitati privind infiintarea popririi, instanta judecatoreasca in a carei raza teritoriala se afla domiciliul sau sediul tertului poprit, la cererea organului de executare silita ori a altei parti interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la mentinerea sau desfiintarea popririi.
(2) Judecata se face de urgenta si cu precadere.
(3) Pe baza hotararii de mentinere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare silita poate incepe executarea silita a tertului poprit, in conditiile prezentului cod.
SECTIUNEA 3: Executarea silita a bunurilor mobile
Art. 238: Executarea silita a bunurilor mobile
(1) Sunt supuse executarii silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu exceptiile prevazute de lege.
(2) In cazul debitorului persoana fizica nu pot fi supuse executarii silite, fiind necesare vietii si muncii debitorului, precum si familiei sale:
a) bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor si la formarea profesionala, precum si cele strict necesare exercitarii profesiei sau a altei ocupatii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfasurarii activitatii agricole, cum sunt uneltele, semintele, ingrasamintele, furajele si animalele de productie si de lucru;
b) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului si familiei sale, precum si obiectele de cult religios, daca nu sunt mai multe de acelasi fel;
c) alimentele necesare debitorului si familiei sale pe timp de doua luni, iar daca debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare pana la noua recolta;
d) combustibilul necesar debitorului si familiei sale pentru incalzit si pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarna;
e) obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate ingrijirii persoanelor bolnave;
f) bunurile declarate neurmaribile prin alte dispozitii legale.
(3) Bunurile debitorului persoana fizica necesare desfasurarii activitatii in calitate de profesionist nu sunt exceptate de la executare silita.
(4) Executarea silita a bunurilor mobile se face prin sechestrarea si valorificarea acestora, chiar daca acestea se afla la un tert. Sechestrul se instituie printr-un proces-verbal. In cazul sechestrarii autovehiculelor, prevederile art. 740 din Codul de procedura civila, republicat, sunt aplicabile in mod corespunzator.
(5) Pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca masura asiguratorie nu este necesara o noua sechestrare.
(6) Executorul fiscal, la inceperea executarii silite, este obligat sa verifice daca bunurile prevazute la alin. (5) se gasesc la locul aplicarii sechestrului si daca nu au fost substituite sau degradate, precum si sa sechestreze alte bunuri ale debitorului, in cazul in care cele gasite la verificare nu sunt suficiente pentru stingerea creantei.
(7) Bunurile nu se sechestreaza daca:
a) prin valorificarea acestora nu s-ar putea acoperi decat cel mult cheltuielile executarii silite;
b) valoarea acestora este mai mica de 1% in cazul in care valoarea obligatiilor de plata este peste 500. 000 lei.
(8) Prin sechestrul infiintat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobandeste un drept de gaj care confera acestuia in raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de gaj in sensul prevederilor dreptului comun.
(9) De la data intocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cat timp dureaza executarea silita debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decat cu aprobarea data, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdictii atrage raspunderea, potrivit legii, a celui in culpa.
(10) Actele de dispozitie care ar interveni ulterior indisponibilizarii prevazute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absoluta.
(11) In cazurile in care nu au fost luate masuri asiguratorii pentru realizarea integrala a creantei fiscale si la inceperea executarii silite se constata ca exista pericolul evident de instrainare, substituire sau sustragere de la urmarire a bunurilor urmaribile ale debitorului, sechestrarea lor va fi aplicata odata cu comunicarea somatiei.
Art. 239: Procesul-verbal de sechestru
(1) Procesul-verbal de sechestru cuprinde:
a) denumirea organului de executare silita, indicarea locului, a datei si a orei cand s-a facut sechestrul;
b) numele si prenumele executorului fiscal care aplica sechestrul, numarul legitimatiei si al delegatiei;
c) numarul dosarului de executare, data si numarul de inregistrare a somatiei, precum si titlul executoriu in baza caruia se face executarea silita;
d) temeiul legal in baza caruia se face executarea silita;
e) sumele datorate pentru a caror executare silita se aplica sechestrul, inclusiv cele reprezentand obligatii fiscale accesorii, precum si actul normativ in baza caruia a fost stabilita obligatia fiscala de plata;
f) numele, prenumele si domiciliul debitorului persoana fizica ori, in lipsa acestuia, ale persoanei majore care locuieste impreuna cu debitorul sau denumirea si sediul debitorului, numele, prenumele si domiciliul altor persoane majore care au fost de fata la aplicarea sechestrului, precum si alte elemente de identificare a acestor persoane;
g) descrierea bunurilor mobile sechestrate si indicarea valorii estimative a fiecaruia, dupa aprecierea executorului fiscal, pentru identificarea si individualizarea acestora, mentionandu-se starea de uzura si eventualele semne particulare ale fiecarui bun, precum si daca s-au luat masuri spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se afla, sau de administrare ori conservare a acestora, dupa caz, iar in cazul imobilelor, daca sunt cunoscute, numarul cadastral si numarul de carte funciara;
h) mentiunea ca evaluarea urmeaza a se face inaintea inceperii procedurii de valorificare, in cazul in care executorul fiscal nu a putut evalua bunul deoarece acesta necesita cunostinte de specialitate;
i) mentiunea facuta de debitor privind existenta sau inexistenta unui drept de gaj, ipoteca ori privilegiu, dupa caz, constituit in favoarea unei alte persoane pentru bunurile sechestrate;
j) numele, prenumele si adresa persoanei careia i s-au lasat bunurile, precum si locul de depozitare a acestora, dupa caz;
k) eventualele obiectii facute de persoanele de fata la aplicarea sechestrului;
l) mentiunea ca, in cazul in care in termen de 15 zile de la data incheierii procesului-verbal de sechestru debitorul nu plateste obligatiile fiscale, se procedeaza la valorificarea bunurilor sechestrate;
m) semnatura executorului fiscal care a aplicat sechestrul si a tuturor persoanelor care au fost de fata la sechestrare. Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea sa semneze, executorul fiscal mentioneaza aceasta imprejurare.
(2) Cate un exemplar al procesului-verbal de sechestru se preda debitorului sub semnatura sau i se comunica la domiciliul ori sediul acestuia, precum si, atunci cand este cazul, custodelui, acesta din urma semnand cu mentiunea de primire a bunurilor in pastrare.
(3) In vederea valorificarii, organul de executare silita este obligat sa verifice daca bunurile sechestrate se gasesc la locul mentionat in procesul-verbal de sechestru, precum si daca nu au fost substituite sau degradate.
(4) Cand bunurile sechestrate gasite cu ocazia verificarii nu sunt suficiente pentru realizarea creantei fiscale, organul de executare silita efectueaza investigatiile necesare pentru identificarea si urmarirea altor bunuri ale debitorului.
(5) Daca se constata ca bunurile nu se gasesc la locul mentionat in procesul-verbal de sechestru sau daca au fost substituite ori degradate, executorul fiscal incheie proces-verbal de constatare. Pentru bunurile gasite cu prilejul investigatiilor efectuate conform alin. (4) se incheie procesul-verbal de sechestru.
(6) Daca se sechestreaza si bunuri gajate pentru garantarea creantelor altor creditori, organul de executare silita trimite si acestora cate un exemplar din procesul-verbal de sechestru.
(7) Executorul fiscal care constata ca bunurile fac obiectul unui sechestru anterior consemneaza aceasta in procesul-verbal, la care anexeaza o copie de pe procesele-verbale de sechestru respective. Prin acelasi proces-verbal executorul fiscal declara sechestrate, cand este necesar, si alte bunuri pe care le identifica.
(8) Bunurile inscrise in procesele-verbale de sechestru incheiate anterior se considera sechestrate si in cadrul noii executari silite. In acest sens se intocmeste un proces-verbal aditional la procesele-verbale de sechestru incheiate anterior, cu indicarea titlurilor executorii si cuantumul obligatiilor fiscale nascute ulterior procesului-verbal de sechestru initial. Procesul-verbal aditional se comunica debitorului, cat si celorlalte parti interesate care au drepturi reale sau sarcini asupra bunului sechestrat, dupa caz, Biroului de carte funciara ori Arhivei Electronice de Garantii Reale Mobiliare. Prin procesul-verbal creditorul fiscal isi mentine dreptul de gaj sau ipoteca pe care il confera procesul-verbal de sechestru in raport cu alti creditori.
(9) In cazul in care executorul fiscal constata ca in legatura cu bunurile sechestrate s-au savarsit fapte care pot constitui infractiuni consemneaza aceasta in procesul-verbal de sechestru si are obligatia de a sesiza de indata organele judiciare competente.
Art. 240: Custodele
(1) Bunurile mobile sechestrate pot fi lasate in custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare silita ori de executorul fiscal, dupa caz, ori pot fi ridicate si depozitate de catre acesta. Atunci cand bunurile sunt lasate in custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii si cand se constata ca exista pericol de substituire ori de degradare, executorul fiscal poate aplica sigiliul asupra bunurilor.
(2) In cazul in care bunurile sechestrate constau in sume de bani in lei sau in valuta, titluri de valoare, obiecte de metale pretioase, pietre pretioase, obiecte de arta, colectii de valoare, acestea se ridica si se depun, in termen de 48 de ore de la sechestrare, la unitatile specializate. Bunurile care constau in sume de bani in lei, obiecte de metale pretioase, pietre pretioase sechestrate pot fi depozitate de organul de executare silita sau de executorul fiscal, dupa caz, in termen de 48 de ore de la sechestrare, si la unitatile teritoriale ale Trezoreriei Statului, care au calitatea de depozitar al acestora. Sumele de bani in lei se pot vira/depune de entitatile publice care le-au sechestrat intr-un cont de disponibil deschis la unitatile teritoriale ale Trezoreriei Statului prin care isi gestioneaza bugetul propriu, codificat cu codul de identificare fiscala al acestora. In cazul in care entitatile publice care le-au sechestrat nu au personalitate juridica, contul de disponibil se codifica cu codul de identificare fiscala al entitatii publice cu personalitate juridica din structura careia face parte entitatea publica respectiva. Contul de disponibil deschis la unitatile Trezoreriei Statului nu este purtator de dobanda, iar pentru operatiunile efectuate prin intermediul acestuia nu se percep comisioane. Unitatile teritoriale ale Trezoreriei Statului depozitare ale obiectelor de metale pretioase si ale pietrelor pretioase sechestrate, precum si procedura de depunere, manipulare si depozitare se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice. In situatia in care este necesara incercarea/analiza/expertiza/marcarea obiectelor de metale pretioase, pietrelor pretioase sechestrate depuse la unitatile teritoriale ale Trezoreriei Statului, entitatilor publice cu personalitate juridica din structura carora face parte organul de executare silita sau executorul fiscal, dupa caz, le revine responsabilitatea efectuarii acestor operatiuni prin intermediul institutiilor publice care au astfel de atributii potrivit prevederilor legale in vigoare.
(3) Cel care primeste bunurile in custodie semneaza procesul-verbal de sechestru.
(4) In cazul in care custodele este o alta persoana decat debitorul sau creditorul, organul de executare silita ii stabileste acestuia o remuneratie tinand seama de activitatea depusa.
Art. 241: Inlocuirea bunurilor sechestrate
(1) La solicitarea debitorului, organul fiscal poate inlocui sechestrul asupra unui bun:
a) cu sechestrul asupra altui bun si numai daca bunul oferit in vederea sechestrarii este liber de orice sarcini, sub conditia acoperirii limitei de 150% din valoarea creantei ramase de recuperat pentru care s-a instituit sechestru;
b) cu scrisoare de garantie/polita de asigurare de garantie/consemnare de mijloace banesti la o unitate a Trezoreriei Statului, pe o perioada de maximum 6 luni, la nivelul obligatiei fiscale ramase de recuperat la data depunerii garantiei, pentru care s-a inceput executarea silita a bunului ce se solicita a fi inlocuit. Organul de executare executa garantia in ultima zi de valabilitate a acesteia.
(2) Dupa inlocuirea bunurilor potrivit alin. (1) , sechestrul aplicat asupra bunurilor ce s-au inlocuit se ridica.
SECTIUNEA 4: Executarea silita a bunurilor imobile
Art. 242: Executarea silita a bunurilor imobile
(1) Sunt supuse executarii silite bunurile imobile proprietate a debitorului, dispozitiile art. 238 alin. (7) lit. b) aplicandu-se in mod corespunzator. In situatia in care debitorul detine bunuri in proprietate comuna cu alte persoane, executarea silita se intinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului in urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei.
(2) Executarea silita imobiliara se intinde de plin drept si asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevazute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmarite decat odata cu imobilul.
(3) In cazul debitorului persoana fizica nu poate fi supus executarii silite spatiul minim locuit de debitor si familia sa, stabilit in conformitate cu normele legale in vigoare.
(4) Dispozitiile alin. (3) nu sunt aplicabile in cazurile in care executarea silita se face pentru stingerea creantelor fiscale rezultate din savarsirea de infractiuni.
(5) Executorul fiscal care aplica sechestrul incheie un proces-verbal de sechestru, dispozitiile art. 238 alin. (9) -(11) , art. 239 alin. (1) si (2) si art. 241 fiind aplicabile. In acest caz, procesul-verbal de sechestru va cuprinde si numarul cadastral, si numarul de carte funciara, daca acestea reies din documentele prezentate de debitor.
(6) Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile in temeiul alin. (5) constituie ipoteca legala.
(7) Dreptul de ipoteca confera creditorului fiscal in raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de ipoteca, in sensul prevederilor dreptului comun.
(8) Pentru bunurile imobile sechestrate, organul de executare silita care a instituit sechestrul va solicita de indata biroului de cadastru si publicitate imobiliara intabularea ipotecii legale in cartea funciara, in termenele si conditiile prevazute de lege, anexand un exemplar al procesului-verbal de sechestru.
(9) Biroul de cadastru si publicitate imobiliara in raza caruia este situat imobilul comunica organului de executare silita, la cererea acestuia, in termen de 10 zile, un extras de carte funciara pentru informare sau un certificat de sarcini, dupa caz. Titularii drepturilor reale si sarcinilor constituite asupra imobilului urmarit trebuie instiintati de catre organul de executare silita si chemati la termenele fixate pentru vanzarea bunului imobil si distribuirea pretului.
(10) Creditorii debitorului, altii decat titularii drepturilor prevazute la alin. (9) , sunt obligati ca, in termen de 30 de zile de la intabularea ipotecii legale in cartea funciara, sa comunice in scris organului de executare silita titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv.
Art. 243: Instituirea administratorului-sechestru
(1) La instituirea sechestrului si in tot cursul executarii silite, organul de executare silita poate numi un administrator-sechestru, daca aceasta masura este necesara pentru administrarea imobilului urmarit, a chiriilor, a arendei si a altor venituri obtinute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apararea in litigii privind imobilul respectiv.
(2) Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori alta persoana fizica sau juridica.
(3) Administratorul-sechestru consemneaza veniturile incasate potrivit alin. (1) la unitatile abilitate si depune recipisa la organul de executare silita.
(4) Cand administrator-sechestru este numita o alta persoana decat creditorul sau debitorul, organul de executare silita ii fixeaza o remuneratie tinand seama de activitatea depusa.
(5) Ori de cate ori este necesar, administratorul-sechestru este obligat sa prezinte organului de executare silita situatia veniturilor si a cheltuielilor facute cu administrarea bunului imobil sechestrat.
Art. 244: Suspendarea executarii silite a bunurilor imobile
(1) Dupa primirea procesului-verbal de sechestru, debitorul poate solicita organului de executare silita, in termen de 15 zile de la comunicare, sa ii aprobe ca plata integrala a creantelor fiscale sa se faca din veniturile bunului imobil urmarit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni.
(2) De la data aprobarii cererii debitorului, executarea silita inceputa asupra bunului imobil se suspenda.
(3) Pentru motive temeinice, organul de executare silita poate relua executarea silita imobiliara inainte de expirarea termenului de 6 luni.
(4) Daca debitorul persoana juridica caruia i s-a aprobat suspendarea conform prevederilor alin. (2) se sustrage ulterior de la executare silita sau isi provoaca insolvabilitatea, sunt aplicabile in mod corespunzator prevederile art. 25.
SECTIUNEA 5: Executarea silita a altor bunuri
Art. 245: Executarea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini
(1) Executarea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini, care sunt ale debitorului, se efectueaza in conformitate cu prevederile prezentului cod privind bunurile imobile.
(2) Pentru executarea silita a recoltelor si a fructelor culese sunt aplicabile prevederile prezentului cod privind bunurile mobile.
(3) Organul de executare silita hotaraste, dupa caz, valorificarea fructelor neculese sau a recoltelor asa cum sunt prinse de radacini ori dupa ce vor fi culese.
Art. 246: Executarea silita a unui ansamblu de bunuri
(1) Bunurile mobile si/sau imobile, proprietate a debitorului, pot fi valorificate individual si/sau in ansamblu daca organul de executare silita apreciaza ca astfel acestea pot fi vandute in conditii mai avantajoase.
(2) Organul de executare silita isi poate schimba optiunea in orice faza a executarii, cu reluarea procedurii.
(3) Pentru executarea silita a bunurilor prevazute la alin. (1) organul de executare silita procedeaza la sechestrarea acestora, potrivit prevederilor prezentului cod.
(4) Prevederile sectiunii a 3-a privind executarea silita a bunurilor mobile si ale sectiunii a 4-a privind executarea silita a bunurilor imobile, precum si ale art. 253 privind plata in rate se aplica in mod corespunzator.
SECTIUNEA 6: Valorificarea bunurilor sechestrate
Art. 247: Modalitati de valorificare a bunurilor sechestrate
(1) In cazul in care creanta fiscala nu este stinsa in termen de 15 zile de la data incheierii procesului-verbal de sechestru, se procedeaza, fara efectuarea altei formalitati, la valorificarea bunurilor sechestrate, cu exceptia situatiilor in care, potrivit legii, s-a dispus desfiintarea sechestrului sau suspendarea executarii silite.
(2) Pentru a realiza executarea silita cu rezultate cat mai avantajoase, tinand seama atat de interesul legitim si imediat al creditorului, cat si de drepturile si obligatiile debitorului urmarit, organul de executare silita procedeaza la valorificarea bunurilor sechestrate in una dintre modalitatile prevazute de dispozitiile legale in vigoare si care, fata de datele concrete ale cauzei, se dovedesc a fi mai eficiente.
(3) In sensul alin. (2) organul de executare silita competent procedeaza la valorificarea bunurilor sechestrate prin:
a) intelegerea partilor;
b) vanzare in regim de consignatie a bunurilor mobile;
c) vanzare directa;
d) vanzare la licitatie, inclusiv prin mijloace electronice;
e) alte modalitati admise de lege, inclusiv valorificarea bunurilor prin case de licitatii, agentii imobiliare sau societati de brokeraj, dupa caz.
(31) Procedura de vanzare la licitatie prin mijloace electronice se aproba astfel:
a) prin ordin al presedintelui A. N. A. F. , in cazul creantelor administrate de organul fiscal central;
b) prin ordin al ministrului dezvoltarii regionale, administratiei publice si fondurilor europene, cu avizul Ministerului Finantelor Publice, in cazul creantelor administrate de organul fiscal local.
(4) Daca au fost sechestrate bunuri perisabile sau supuse degradarii, acestea pot fi vandute in regim de urgenta. Evaluarea si valorificarea acestor bunuri se efectueaza de catre organele fiscale, la pretul pietei.
(5) Procedura de evaluare si valorificare se aproba astfel:
b) prin ordin al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice, cu avizul Ministerului Finantelor Publice, in cazul creantelor administrate de organul fiscal local.
(6) Daca din cauza unei contestatii sau a unei invoieli intre parti data, locul ori ora vanzarii directe sau la licitatie a fost schimbata de organul de executare silita, se efectueaza alte publicatii si anunturi, potrivit art. 250.
(8) Daca bunurile care constau in obiecte de metale pretioase si pietre pretioase asupra carora au fost instituite sechestre asiguratorii de catre organele judiciare, in orice faza a procesului penal pentru care, printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, s-a dispus recuperarea creantelor bugetare administrate de organul fiscal central si mentinerea masurilor asiguratorii, se afla depozitate la unitatile teritoriale ale Trezoreriei Statului, atunci acestea se ridica si se valorifica de catre organele de executare silita prevazute la art. 220 alin. (21) lit. a) .
(9) Procedura de aplicare a alin. (8) se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(7) - Art. 247, alin. (7) din titlul VII, capitolul VIII, sectiunea 6 a fost abrogat la 06-dec-2016 de Art. II, punctul 14. din Ordonanta urgenta 84/2016.
Art. 248: Valorificarea bunurilor sechestrate potrivit intelegerii partilor
(1) Valorificarea bunurilor potrivit intelegerii partilor se realizeaza de debitorul insusi, cu acordul organului de executare silita, astfel incat sa se asigure o recuperare corespunzatoare a creantei fiscale. Debitorul este obligat sa prezinte in scris organului de executare silita propunerile ce i s-au facut si nivelul de acoperire a creantelor fiscale, indicand numele si adresa potentialului cumparator, precum si termenul in care acesta din urma va achita pretul propus.
(2) Pretul propus de cumparator si acceptat de organul de executare silita nu poate fi mai mic decat pretul de evaluare.
(21) Prin exceptie de la prevederile alin. (2) , pretul propus de cumparator poate fi mai mic decat pretul de evaluare in cazul in care, din pretul oferit, se asigura acoperirea integrala a creantei fiscale, inclusiv a accesoriilor si a cheltuielilor de executare silita.
(3) Organul de executare silita, dupa analiza propunerilor prevazute la alin. (1) , comunica aprobarea indicand termenul si contul bugetar in care pretul bunului trebuie platit de cumparator.
(4) Indisponibilizarea prevazuta la art. 238 alin. (9) si (10) se ridica dupa creditarea contului bugetar prevazut la alin. (3) .
Art. 249: Valorificarea bunurilor sechestrate prin vanzare directa
(1) Valorificarea bunurilor prin vanzare directa se poate realiza in urmatoarele cazuri:
a) pentru bunurile prevazute la art. 247 alin. (4) ;
b) inaintea inceperii procedurii de valorificare prin licitatie, daca se recupereaza integral creanta fiscala sau daca pentru bunurile sechestrate se ofera cel putin pretul de evaluare, dupa caz;
c) dupa finalizarea unei licitatii, daca bunul/bunurile sechestrat/e nu a/au fost vandute si se ofera cel putin pretul de evaluare.
(2) Vanzarea directa se realizeaza prin incheierea unui proces-verbal care constituie titlu de proprietate.
(3) In cazul in care organul de executare silita inregistreaza in conditiile prevazute la alin. (1) mai multe cereri, vinde bunul persoanei care ofera cel mai mare pret fata de pretul de evaluare.
(4) Vanzarea directa a bunurilor se face chiar daca se prezinta un singur cumparator.
Art. 250: Vanzarea bunurilor sechestrate la licitatie
(1) Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vanzare la licitatie organul de executare silita este obligat sa efectueze publicitatea vanzarii cu cel putin 10 zile inainte de data fixata pentru desfasurarea licitatiei.
(2) Publicitatea vanzarii se realizeaza prin afisarea anuntului privind vanzarea la sediul organului de executare silita, al primariei in a carei raza teritoriala se afla bunurile sechestrate, la sediul si domiciliul debitorului, la locul vanzarii, daca acesta este altul decat cel unde se afla bunurile sechestrate, pe imobilul scos la vanzare, in cazul vanzarii bunurilor imobile, si prin anunturi intr-un cotidian local si in pagina de internet a organului fiscal, precum si prin alte modalitati gratuite care asigura publicitatea vanzarii.
(3) Despre data, ora si locul licitatiei trebuie instiintati si debitorul, custodele, administratorul-sechestru, precum si titularii drepturilor reale si ai sarcinilor care greveaza bunul urmarit.
(4) Anuntul privind vanzarea cuprinde urmatoarele elemente:
b) data la care a fost emis;
c) numele si semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, si stampila organului fiscal emitent;
d) numarul dosarului de executare silita;
d1) datele de identificare ale debitorului pentru care se realizeaza anuntul privind vanzarea bunurilor;
e) bunurile care se ofera spre vanzare si descrierea lor sumara;
f) pretul de evaluare ori pretul de pornire a licitatiei, in cazul vanzarii la licitatie, pentru fiecare bun oferit spre vanzare;
g) indicarea, daca este cazul, a drepturilor reale si a privilegiilor care greveaza bunurile;
h) data, ora si locul vanzarii;
i) invitatia, pentru toti cei care pretind vreun drept asupra bunurilor, sa instiinteze despre aceasta organul de executare silita inainte de data stabilita pentru vanzare;
j) invitatia catre toti cei interesati in cumpararea bunurilor sa se prezinte la termenul de vanzare la locul fixat in acest scop si pana la acel termen sa prezinte oferte de cumparare;
k) mentiunea ca ofertantii sunt obligati sa depuna in cazul vanzarii la licitatie, pana la termenul prevazut la alin. (7) , o taxa de participare ori o scrisoare de garantie, reprezentand 10% din pretul de pornire a licitatiei;
l) - Art. 250, alin. (4) , litera L. din titlul VII, capitolul VIII, sectiunea 6 a fost abrogat la 06-dec-2016 de Art. II, punctul 15. din Ordonanta urgenta 84/2016.
m) data afisarii publicatiei de vanzare;
n) obligatii ce revin cumparatorului potrivit prevederilor legale speciale, cum ar fi obligatiile de mediu, obligatiile de conservare a patrimoniului national sau altele asemenea;
o) alte informatii de interes pentru cumparator, daca sunt cunoscute de organul fiscal.
(5) Licitatia se tine la locul unde se afla bunurile sechestrate sau la locul stabilit de organul de executare silita, dupa caz.
(6) Debitorul este obligat sa permita tinerea licitatiei in spatiile pe care le detine, daca sunt adecvate acestui scop.
(7) Pentru participarea la licitatie ofertantii depun, cu cel putin o zi inainte de data licitatiei, urmatoarele documente:
a) oferta de cumparare;
b) dovada platii taxei de participare sau a constituirii garantiei sub forma scrisorii de garantie, potrivit alin. (15) ori (16) ;
c) imputernicirea persoanei care il reprezinta pe ofertant;
d) pentru persoanele juridice romane, copie de pe certificatul unic de inregistrare eliberat de oficiul registrului comertului;
e) pentru persoanele juridice straine, actul de inmatriculare tradus in limba romana;
f) pentru persoanele fizice romane, copie de pe actul de identitate;
g) pentru persoanele fizice straine, copie de pe actul de identitate/pasaport.
(8) Ofertele de cumparare pot fi depuse direct sau transmise prin posta. Nu se admit oferte telefonice, telegrafice, transmise prin telex sau telefax.
(9) Persoanele inscrise la licitatie se pot prezenta si prin mandatari care trebuie sa isi justifice calitatea prin procura speciala autentica. Debitorul nu poate licita nici personal, nici prin persoana interpusa.
(10) In cazul platii taxei de participare la licitatie prin decontare bancara sau prin mandat postal, executorul fiscal verifica, la data tinerii licitatiei, creditarea contului curent general al Trezoreriei Statului indicat de organul de executare silita pentru virarea acesteia.
(11) Pretul de pornire a licitatiei este pretul de evaluare pentru prima licitatie, diminuat cu 25% pentru a doua licitatie si cu 50% pentru urmatoarele licitatii.
(12) Licitatia incepe de la cel mai mare pret din ofertele de cumparare scrise, daca acesta este superior celui prevazut la alin. (11) , iar in caz contrar incepe de la acest din urma pret.
(13) Adjudecarea se face in favoarea participantului care a oferit cel mai mare pret, dar nu mai putin decat pretul de pornire. In cazul prezentarii unui singur ofertant la licitatie, comisia poate sa il declare adjudecatar daca acesta ofera cel putin pretul de pornire a licitatiei.
(14) In situatia in care nici la a treia licitatie nu se vinde bunul, se organizeaza o noua licitatie. In acest caz bunul va fi vandut la cel mai mare pret oferit, chiar daca acesta este inferior pretului de pornire a licitatiei, dar nu mai mic decat 25% din pretul de evaluare al acestuia.
(141) Prin exceptie de la prevederile alin. (14) , in cazul in care se valorifica bunuri imobile, iar la licitatie se prezinta un singur ofertant, vanzarea se face doar in conditiile in care se ofera cel putin pretul de pornire a licitatiei.
(15) Taxa de participare reprezinta 10% din pretul de pornire a licitatiei si se plateste in lei la unitatea teritoriala a Trezoreriei Statului. In termen de 5 zile de la data intocmirii procesului-verbal de licitatie, organul fiscal restituie taxa de participare participantilor care au depus oferte de cumparare si care nu au fost declarati adjudecatari, iar in cazul adjudecarii, taxa se retine in contul pretului. Taxa de participare nu se restituie ofertantilor care nu s-au prezentat la licitatie, celui care a refuzat incheierea procesului-verbal de adjudecare, precum si adjudecatarului care nu a platit pretul. Taxa de participare care nu se restituie se face venit la bugetul de stat, cu exceptia cazului in care executarea silita este organizata de organul fiscal local, caz in care taxa de participare se face venit la bugetul local.
(16) Pentru participarea la licitatie, ofertantii pot constitui si garantii, in conditiile legii, sub forma scrisorii de garantie.
(17) Scrisoarea de garantie, constituita in conditiile alin. (16) , se valorifica de organul de executare silita in cazul in care ofertantul este declarat adjudecatar si/sau in situatiile prevazute la alin. (15) teza a treia.
Art. 251: Comisia de licitatie
(1) Vanzarea la licitatie a bunurilor sechestrate este organizata de o comisie condusa de un presedinte.
(2) Comisia de licitatie este constituita din 3 persoane desemnate de conducatorul organului fiscal.
(3) Comisia de licitatie verifica si analizeaza documentele de participare si afiseaza la locul licitatiei, cu cel putin o ora inaintea inceperii acesteia, lista cuprinzand ofertantii care au depus documentatia completa de participare.
(4) Ofertantii se identifica dupa numarul de ordine de pe lista de participare, dupa care presedintele comisiei anunta obiectul licitatiei, precum si modul de desfasurare a acesteia.
(5) La termenele fixate pentru tinerea licitatiei executorul fiscal da citire mai intai anuntului de vanzare si apoi ofertelor scrise primite pana la data prevazuta la art. 250 alin. (7) .
(6) Daca la prima licitatie nu s-au prezentat ofertanti sau nu s-a obtinut cel putin pretul de pornire a licitatiei conform art. 250 alin. (11) , organul de executare silita fixeaza un termen in cel mult 30 de zile, in vederea tinerii celei de-a doua licitatii.
(7) In cazul in care nu s-a obtinut pretul de pornire nici la a doua licitatie ori nu s-au prezentat ofertanti, organul de executare silita fixeaza un termen in cel mult 30 de zile, in vederea tinerii celei de-a treia licitatii.
(8) La a treia licitatie creditorii urmaritori sau intervenienti nu pot sa adjudece bunurile oferite spre vanzare la un pret mai mic de 50% din pretul de evaluare.
(9) Pentru fiecare termen de licitatie se efectueaza o noua publicitate a vanzarii, conform prevederilor art. 250.
(10) Dupa licitarea fiecarui bun se intocmeste un proces-verbal privind desfasurarea si rezultatul licitatiei.
(11) In procesul-verbal prevazut la alin. (10) se mentioneaza, pe langa elementele prevazute la art. 46, si urmatoarele: datele de identificare ale cumparatorului; numarul dosarului de executare silita; indicarea bunurilor adjudecate, a pretului la care bunul a fost adjudecat si a taxei pe valoarea adaugata, daca este cazul; toti cei care au participat la licitatie si sumele oferite de fiecare participant, precum si, daca este cazul, mentionarea situatiilor in care vanzarea nu s-a realizat.
Art. 252: Adjudecarea
(1) Dupa adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat sa plateasca pretul, diminuat cu contravaloarea taxei de participare, in lei, in numerar la o unitate a Trezoreriei Statului sau prin decontare bancara, in cel mult 5 zile de la data adjudecarii.
(2) Daca adjudecatarul nu plateste pretul, licitatia se reia in termen de 10 zile de la data adjudecarii. In acest caz, adjudecatarul este obligat sa plateasca cheltuielile prilejuite de noua licitatie si, in cazul in care pretul obtinut la noua licitatie este mai mic, diferenta de pret. Adjudecatarul poate sa achite pretul oferit initial si sa faca dovada achitarii acestuia pana la termenul prevazut la art. 250 alin. (7) , caz in care este obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitatie.
(3) Cu sumele incasate din eventuala diferenta de pret, percepute in temeiul alin. (2) , se sting creantele fiscale inscrise in titlul executoriu in baza caruia s-a inceput executarea silita.
(4) Daca la urmatoarea licitatie bunul nu a fost vandut, fostul adjudecatar este obligat sa plateasca toate cheltuielile prilejuite de urmarirea acestuia.
(5) Suma reprezentand diferenta de pret si/sau cheltuielile prevazute la alin. (1) si (4) se stabilesc de organul de executare silita, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod. Contestarea procesului-verbal se face potrivit procedurii prevazute la titlul VIII.
(6) Termenul prevazut la alin. (1) se aplica si in cazul valorificarii conform intelegerii partilor sau prin vanzare directa.
Art. 253: Plata in rate
(1) In cazul vanzarii la licitatie a bunurilor, cumparatorii pot solicita plata pretului in rate, cu un avans de minimum 50% din pretul de adjudecare a bunului si cu plata unei dobanzi sau majorari de intarziere, dupa caz, stabilite conform prezentului cod. Organul de executare silita stabileste printr-un proces-verbal conditiile si termenele de plata a diferentei de pret. Prevederile art. 252 alin. (1) se aplica in mod corespunzator pentru plata avansului. Dobanda sau majorarea de intarziere, dupa caz, se datoreaza din ziua urmatoare expirarii termenului prevazut la art. 252 alin. (1) si pana la data stingerii diferentei de pret.
(2) Prin exceptie de la alin. (1) , in cazul creantelor administrate de organul fiscal central, contribuabilii nu pot solicita plata in rate a pretului, in situatia in care diferenta de pret aferenta bunului valorificat are o valoare mai mica de 5. 000 lei.
(3) Diferenta de pret se poate plati, in conditiile prezentului articol, de cumparator pe o perioada de:
a) cel mult 12 luni, in cazul vanzarii la licitatie a bunurilor mobile;
b) cel mult 24 de luni, in cazul vanzarii la licitatie a bunurilor imobile.
(4) Procesul-verbal prevazut la alin. (1) devine titlu executoriu in conditiile in care cumparatorul nu respecta conditiile si termenele stabilite prin acesta.
(5) Organul de executare silita, odata cu intocmirea procesului-verbal prevazut la alin. (1) si a procesului-verbal de adjudecare, instituie sechestru asigurator asupra bunului valorificat cu plata in rate.
(6) Un exemplar al procesului-verbal de sechestru asigurator se comunica Arhivei Electronice de Garantii Reale Mobiliare ori, dupa caz, biroului de carte funciara insotit de un exemplar al procesului-verbal de adjudecare.
(7) In cazul neplatii avansului prevazut la alin. (1) , dispozitiile art. 252 se aplica in mod corespunzator.
(8) Suma reprezentand dobanda sau majorarea de intarziere, dupa caz, nu stinge creantele fiscale pentru care s-a inceput executarea silita si constituie venit al bugetului de stat ori local, dupa caz. Dispozitiile art. 227 alin. (8) se aplica in mod corespunzator.
(9) In cazul in care cumparatorul caruia i s-a incuviintat plata pretului in rate nu plateste diferenta de pret in conditiile si la termenele stabilite, el poate fi executat silit pentru suma ramasa de plata, in temeiul procesului-verbal prevazut la alin. (1) .
(10) Pana la incasarea diferentei de pret, creantele fiscale inscrise in titlurile executorii ce au stat la baza sechestrului pentru care s-a realizat valorificarea bunului cu plata in rate nu se sting, prin nicio alta modalitate, in limita diferentei de pret ramase de achitat.
(11) Pentru creantele prevazute la alin. (10) se suspenda executarea silita pana la incasarea diferentei de pret.
Art. 254: Procesul-verbal de adjudecare
(1) Organul de executare silita incheie procesul-verbal de adjudecare, in termen de cel mult 5 zile de la plata in intregime a pretului sau a avansului prevazut la art. 253 alin. (1) , daca bunul a fost vandut cu plata in rate. Procesul-verbal de adjudecare constituie titlu de proprietate si serveste la intabulare in cartea funciara, transferul dreptului de proprietate operand la data incheierii acestuia. Cate un exemplar al procesului-verbal de adjudecare se transmite organului de executare silita coordonator, dupa caz, debitorului si cumparatorului.
(2) Procesul-verbal de adjudecare intocmit in conditiile alin. (1) cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 46, si urmatoarele mentiuni:
a) numarul dosarului de executare silita;
b) numarul si data procesului-verbal de desfasurare a licitatiei;
c) datele de identificare ale cumparatorului;
d) datele de identificare ale debitorului;
e) pretul la care s-a adjudecat bunul si taxa pe valoarea adaugata, daca este cazul;
f) modalitatea de plata a diferentei de pret in cazul in care vanzarea s-a facut cu plata in rate;
g) datele de identificare a bunului, cu mentionarea numarului cadastral si de carte funciara, dupa caz;
h) mentiunea ca acest document constituie titlu de proprietate;
i) semnatura cumparatorului sau a reprezentantului sau legal, dupa caz.
(3) In cazul valorificarii bunurilor prin vanzare directa sau licitatie, predarea bunului catre cumparator se face de catre organul de executare silita pe baza de proces-verbal de predare-primire.
(4) In cazul vanzarii bunurilor mobile, dupa plata pretului, executorul fiscal intocmeste in termen de 5 zile un proces-verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate.
(5) Procesul-verbal de adjudecare intocmit in conditiile alin. (4) cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 46, si elementele prevazute la alin. (2) din prezentul articol, cu exceptia lit. f) si h) , precum si mentiunea ca acest document constituie titlu de proprietate.
(6) In cazul valorificarii bunurilor prin vanzare directa sau licitatie, predarea bunului catre cumparator se face de catre organul de executare silita pe baza de proces-verbal de predare-primire.
Art. 255: Reluarea procedurii de valorificare a bunurilor sechestrate
(1) Daca bunurile supuse executarii silite nu au putut fi valorificate prin modalitatile prevazute la art. 247, se procedeaza astfel:
a) in cazul bunurilor imobile organul de executare silita mentine masura de indisponibilizare, pana la implinirea termenului de prescriptie; in cadrul acestui termen organul de executare silita poate relua oricand procedura de valorificare si poate, dupa caz, sa ia masura numirii, mentinerii ori schimbarii administratorului-sechestru;
b) in cazul bunurilor mobile, se considera ca acestea nu au valoare de piata si se restituie debitorului; odata cu restituirea bunului mobil organul fiscal ridica si sechestrul; dispozitiile art. 234 alin. (2) sunt aplicabile in mod corespunzator.
(2) In cazul bunurilor prevazute la alin. (1) lit. a) , cu ocazia reluarii procedurii in cadrul termenului de prescriptie, daca organul de executare silita considera ca nu se impune o noua evaluare, pretul de pornire a licitatiei nu poate fi mai mic de 50% din pretul de evaluare a bunurilor. Bunul va fi vandut la cel mai mare pret oferit, chiar daca acesta este inferior pretului de pornire a licitatiei, dar nu mai mic decat 25% din pretul de evaluare al acestuia, cu exceptia situatiei in care se prezinta un singur ofertant, cand vanzarea se realizeaza la cel putin pretul de pornire a licitatiei.
(3) In cazul in care debitorii carora urmeaza sa li se restituie bunurile nu se mai afla la domiciliul fiscal declarat si, in urma demersurilor intreprinse, nu au putut fi identificati, organul fiscal procedeaza la instiintarea acestora, cu procedura prevazuta pentru comunicarea prin publicitate potrivit art. 47, ca bunul in cauza este pastrat la dispozitia proprietarului pana la implinirea termenului de prescriptie, dupa care urmeaza a fi valorificat potrivit dispozitiilor legale privind valorificarea bunurilor intrate in proprietatea privata a statului, daca legea nu prevede altfel.
(4) Cele aratate la alin. (3) se consemneaza intr-un proces-verbal intocmit de organul fiscal.
(5) In cazul bunurilor imobile, in baza procesului-verbal prevazut la alin. (4) in conditiile legii urmeaza a fi sesizata instanta judecatoreasca competenta cu actiune in constatarea dreptului de proprietate privata a statului asupra bunului respectiv.
CAPITOLUL IX: Cheltuieli
Art. 256: Cheltuieli de executare silita
(1) Cheltuielile ocazionate cu efectuarea procedurii de executare silita sunt in sarcina debitorului.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) , in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central, cheltuielile generate de comunicarea somatiei si a adresei de infiintare a popririi sunt suportate de organul fiscal central.
(3) Suma cheltuielilor cu executarea silita se stabileste de organul de executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod si are la baza documente privind cheltuielile efectuate.
(4) Cheltuielile de executare silita a creantelor fiscale se avanseaza de organul de executare silita, din bugetul acestuia.
(5) Cheltuielile de executare silita care nu au la baza documente care sa ateste ca au fost efectuate in scopul executarii silite nu sunt in sarcina debitorului urmarit.
(6) Sumele recuperate in contul cheltuielilor de executare silita se fac venit la bugetul din care au fost avansate, cu exceptia sumelor reprezentand cheltuieli de executare silita a creantelor fiscale administrate de organul fiscal central, care se fac venit la bugetul de stat, daca legea nu prevede altfel.
CAPITOLUL X: Eliberarea si distribuirea sumelor realizate prin executare silita
Art. 257: Sumele realizate din executare silita
(1) Suma realizata in cursul procedurii de executare silita reprezinta totalitatea sumelor incasate dupa comunicarea somatiei prin orice modalitate prevazuta de prezentul cod.
(2) Sumele realizate din executare silita potrivit alin. (1) sting creantele fiscale in ordinea vechimii titlurilor executorii, cu exceptia sumelor realizate prin poprire. In cadrul titlului executoriu se sting mai intai creantele fiscale principale, in ordinea vechimii, si apoi creantele fiscale accesorii, in ordinea vechimii. Prevederile art. 165 alin. (3) referitoare la ordinea vechimii sunt aplicabile in mod corespunzator. Sumele realizate ca urmare a popririi sting creantele fiscale in ordinea vechimii titlurilor executorii, pentru care s-a infiintat poprirea.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (2) , in cazul sumelor realizate prin plata sau compensare, stingerea se face potrivit prevederilor art. 163 si 165.
(4) Daca suma ce reprezinta atat creanta fiscala, cat si cheltuielile de executare este mai mica decat suma realizata prin executare silita, cu diferenta se procedeaza la compensare, potrivit art. 167, sau se restituie, la cerere, debitorului, dupa caz.
(5) Despre sumele de restituit debitorul trebuie instiintat de indata.
(6) Prin exceptie de la prevederile art. 226 alin. (10) -(13) , sumele realizate in cursul procedurii de executare silita efectuate in baza titlurilor executorii transmise organului fiscal de catre alte institutii sau autoritati publice si care se fac venit potrivit legii speciale la alte bugete se vireaza de catre organul fiscal in conturile indicate de institutia sau autoritatea solicitanta sau in titlul executoriu, dupa caz, in termen de 15 zile de la incheierea procesului-verbal de distribuire a sumelor incasate in procedura de executare silita.
*) Prevederile art. 257 alin. (6) , cu modificarile si completarile ulterioare, astfel cum au fost modificate prin art. I din O. G. nr. 30/2017, se aplica si executarilor in curs la data intrarii in vigoare a ordonantei. In cazul sumelor incasate si nevirate la data intrarii in vigoare a ordonantei, termenul de 15 zile incepe sa curga de la aceasta data.
Art. 258: Ordinea de distribuire
(1) In cazul in care executarea silita a fost pornita de mai multi creditori sau cand pana la eliberarea ori distribuirea sumei rezultate din executare au depus si alti creditori titlurile lor, organele prevazute la art. 220 procedeaza la distribuirea sumei potrivit urmatoarei ordini de preferinta, daca legea nu prevede altfel:
a) creantele reprezentand cheltuielile de orice fel, facute cu urmarirea si conservarea bunurilor al caror pret se distribuie, inclusiv cheltuielile facute in interesul comun al creditorilor;
b) cheltuielile de inmormantare a debitorului, in raport cu conditia si starea acestuia;
c) creantele reprezentand salarii si alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru intretinerea si ingrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporara de munca, pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau intarirea sanatatii, ajutoarele de deces, acordate in cadrul asigurarilor sociale de stat, precum si creantele reprezentand obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale ori a sanatatii;
d) creantele rezultand din obligatii de intretinere, alocatii pentru copii sau de plata a altor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;
e) creantele fiscale provenite din impozite, taxe, contributii sociale si din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului Trezoreriei Statului, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale, inclusiv amenzile cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;
f) creantele rezultand din imprumuturi acordate de stat;
g) creantele reprezentand despagubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietatii publice prin fapte ilicite;
h) creantele rezultand din imprumuturi bancare, din livrari de produse, prestari de servicii sau executari de lucrari, precum si din chirii, redevente ori arenzi;
i) alte creante.
(2) Pentru plata creantelor care au aceeasi ordine de preferinta, daca legea nu prevede altfel, suma realizata din executare se repartizeaza intre creditori proportional cu creanta fiecaruia.
Art. 259: Reguli privind eliberarea si distribuirea
(1) Creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectul legii si care indeplinesc conditia de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate, in conditiile prevazute la art. 227 alin. (9) , la distribuirea sumei rezultate din vanzare fata de alti creditori care au garantii reale asupra bunului respectiv.
(2) Accesoriile creantei principale prevazute in titlul executoriu urmeaza ordinea de preferinta a creantei principale.
(3) Daca exista creditori care, asupra bunului vandut, au drepturi de gaj, ipoteca sau alte drepturi reale, despre care organul de executare silita a luat cunostinta in conditiile art. 239 alin. (6) si ale art. 242 alin. (9) , la distribuirea sumei rezultate din vanzarea bunului, creantele lor sunt platite inaintea creantelor prevazute la art. 258 alin. (1) lit. b) . In acest caz, organul de executare silita este obligat sa ii instiinteze din oficiu pe creditorii in favoarea carora au fost conservate aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea pretului.
(4) Creditorii care nu au participat la executarea silita pot depune titlurile lor in vederea participarii la distribuirea sumelor realizate prin executare silita, numai pana la data intocmirii de catre organele de executare silita a procesului-verbal privind eliberarea sau distribuirea acestor sume.
(5) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita se efectueaza numai dupa trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, cand organul de executare silita procedeaza, dupa caz, la eliberarea ori distribuirea sumei, cu instiintarea partilor si a creditorilor care si-au depus titlurile.
(6) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita se consemneaza de executorul fiscal de indata intr-un proces-verbal, care se semneaza de toti cei indreptatiti.
(7) Cel nemultumit de modul in care se face eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita poate cere executorului fiscal sa consemneze in procesul-verbal obiectiile sale.
(8) Dupa intocmirea procesului-verbal prevazut la alin. (6) niciun creditor nu mai este in drept sa ceara sa participe la distribuirea sumelor rezultate din executarea silita.
CAPITOLUL XI: Contestatia la executare silita
Art. 260: Contestatia la executare silita
(1) Persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor prezentului cod de catre organele de executare silita, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii.
*) Prin Decizia nr. 17/2020, Inalta Curtea de Casatie si Justitie stabileste ca in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 260 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, competenta materiala de solutionare a contestatiilor privind executarea silita inceputa de creditorii bugetari in temeiul dispozitiilor art. 143 alin. (1) teza finala din Legea nr. 85/2014 apartine judecatorului-sindic investit cu procedura de insolventa in care se formuleaza respectivele contestatii, potrivit art. 45 alin. (1) lit. r) si alin. (2) din Legea nr. 85/2014.
(2) Dispozitiile privind suspendarea provizorie a executarii silite prevazute de Codul de procedura civila, republicat, nu sunt aplicabile.
(3) Contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege.
(4) Contestatia se introduce la instanta judecatoreasca competenta si se judeca in procedura de urgenta.
*) Prin Decizia nr. 17/2020, Inalta Curtea de Casatie si Justitie stabileste ca in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 260 alin. (4) din Codul de procedura fiscala, competenta materiala de solutionare a contestatiilor privind executarea silita inceputa de creditorii bugetari in temeiul dispozitiilor art. 143 alin. (1) teza finala din Legea nr. 85/2014 apartine judecatorului-sindic investit cu procedura de insolventa in care se formuleaza respectivele contestatii, potrivit art. 45 alin. (1) lit. r) si alin. (2) din Legea nr. 85/2014.
Art. 261: Termen de contestare
(1) Contestatia se poate face in termen de 15 zile, sub sanctiunea decaderii, de la data cand:
a) contestatorul a luat cunostinta de executarea ori de actul de executare pe care le contesta, din comunicarea somatiei sau din alta instiintare primita ori, in lipsa acestora, cu ocazia efectuarii executarii silite sau in alt mod;
b) contestatorul a luat cunostinta, potrivit lit. a) , de refuzul organului de executare silita de a indeplini un act de executare;
c) cel interesat a luat cunostinta, potrivit lit. a) , de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contesta.
(2) Contestatia prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit poate fi introdusa cel mai tarziu in termen de 15 zile dupa efectuarea executarii.
(3) Neintroducerea contestatiei in termenul prevazut la alin. (2) nu il impiedica pe cel de-al treilea sa isi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.
Art. 262: Judecarea contestatiei
(1) La judecarea contestatiei instanta citeaza si organul de executare silita in a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmarite ori, in cazul executarii prin poprire, isi are sediul sau domiciliul tertul poprit.
(2) La cererea partii interesate instanta poate decide, in cadrul contestatiei la executare, asupra impartirii bunurilor pe care debitorul le detine in proprietate comuna cu alte persoane.
(3) Daca admite contestatia la executare, instanta, dupa caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau indreptarea acestuia, anularea ori incetarea executarii insesi, anularea sau lamurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a carui indeplinire a fost refuzata.
(4) In cazul anularii actului de executare contestat sau al incetarii executarii insesi si al anularii titlului executoriu, instanta poate dispune prin aceeasi hotarare sa i se restituie celui indreptatit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor ori din retinerile prin poprire.
(5) In cazul respingerii contestatiei contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare silita, la despagubiri pentru pagubele cauzate prin intarzierea executarii, iar cand contestatia a fost exercitata cu rea-credinta, el poate fi obligat si la plata unei amenzi potrivit art. 720 alin. (3) din Codul de procedura civila, republicat.
CAPITOLUL XII: Stingerea creantelor fiscale prin alte modalitati
Art. 263: Darea in plata
(1) Creantele fiscale administrate de organul fiscal central, cu exceptia celor cu retinere la sursa si a accesoriilor aferente acestora, a drepturilor vamale si a altor creante transmise spre colectare organului fiscal central care nu se fac venit la bugetul de stat, precum si creantele fiscale administrate de organul fiscal local pot fi stinse, la cererea debitorului, oricand, cu acordul creditorului fiscal, prin trecerea in proprietatea publica a statului sau, dupa caz, a unitatii administrativ-teritoriale a bunurilor imobile reprezentand constructie si teren aferent, precum si terenuri fara constructii, dupa caz, chiar daca acestea sunt supuse executarii silite de catre organul fiscal competent, potrivit prezentului cod.
(2) In cazul creantelor fiscale stinse prin dare in plata, data stingerii este data procesului-verbal de trecere in proprietatea publica a bunului imobil.
(3) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si debitorilor prevazuti la art. 24 alin. (1) lit. a) . In acest caz, prin exceptie de la prevederile alin. (1) , bunurile imobile oferite in vederea stingerii prin dare in plata trebuie sa nu fie supuse executarii silite si sa nu fie grevate de alte sarcini cu exceptia ipotecii constituite in conditiile art. 24 alin. (1) lit. a) .
(4) In termen de 90 de zile de la data comunicarii procesului-verbal de trecere in proprietatea publica a bunului imobil, institutia care a solicitat preluarea in administrare a bunului are obligatia de a efectua demersurile pentru initierea hotararii de constituire a dreptului de administrare potrivit art. 867 din Codul civil.
(5) Cererea debitorului privind stingerea creantelor fiscale, potrivit alin. (1) , se analizeaza de catre o comisie constituita la nivelul organului fiscal competent. Componenta comisiei se stabileste prin ordin al presedintelui A. N. A. F. sau, dupa caz, prin hotarare a autoritatii deliberative. In aceleasi conditii se stabileste si documentatia care insoteste cererea.
(6) Comisia prevazuta la alin. (5) analizeaza cererea numai in conditiile existentei unor solicitari de preluare in administrare, potrivit legii, a acestor bunuri din care sa rezulte ca bunurile respective urmeaza a fi destinate uzului si interesului public si numai daca s-a efectuat inspectia fiscala la respectivul contribuabil. Comisia hotaraste, prin decizie, asupra modului de solutionare a cererii. In cazul admiterii cererii, comisia dispune organului fiscal competent incheierea procesului-verbal de trecere in proprietatea publica a bunului imobil si stingerea creantelor fiscale. Comisia poate respinge cererea in situatia in care bunurile imobile oferite nu sunt destinate uzului sau interesului public.
(7) Procesul-verbal de trecere in proprietatea publica a bunului imobil constituie titlu de proprietate.
(8) In cazul in care operatiunea de transfer al proprietatii bunurilor imobile prin dare in plata este taxabila, cu valoarea stabilita, potrivit legii, plus taxa pe valoarea adaugata, se stinge cu prioritate taxa pe valoarea adaugata aferenta operatiunii de dare in plata.
(9) Bunurile imobile trecute in proprietatea publica conform alin. (1) sunt date in administrare in conditiile legii, cu conditia mentinerii, pe o perioada de 5 ani, a uzului si a interesului public. Pana la intrarea in vigoare a actului prin care s-a dispus darea in administrare, imobilul se afla in custodia institutiei care a solicitat preluarea in administrare. Institutia care are bunul in custodie are obligatia inventarierii acestuia, potrivit legii.
(10) La data intocmirii procesului-verbal pentru trecerea in proprietatea publica a statului a bunului imobil inceteaza masura de indisponibilizare a acestuia, precum si calitatea de administrator-sechestru a persoanelor desemnate conform legii, daca este cazul.
(11) Eventualele cheltuieli de administrare efectuate in perioada cuprinsa intre data incheierii procesului-verbal de trecere in proprietatea publica a statului a bunurilor imobile si preluarea in administrare prin hotarare a Guvernului sunt suportate de institutia publica solicitanta. In cazul in care Guvernul hotaraste darea in administrare catre alta institutie publica decat cea solicitanta, cheltuielile de administrare se suporta de institutia publica careia i-a fost atribuit bunul in administrare.
(111) In situatia in care bunul imobil s-a transferat in proprietatea publica a statului, iar institutia publica centrala solicitanta refuza expres efectuarea demersurilor pentru initierea hotararii de constituire a dreptului de administrare, Ministerul Finantelor Publice publica pe site-ul propriu disponibilitatea de dare a bunului in administrarea altei institutii publice centrale sau de transmitere a dreptului de proprietate publica catre unitatea administrativ-teritoriala pe a carei raza teritoriala se afla imobilul, in conditiile legii, mentionand un termen de 90 de zile de la data publicarii pentru transmiterea cererilor institutiilor publice interesate in preluarea bunului imobil.
(112) In cazul in care bunul imobil este solicitat de o institutie publica centrala in termenul prevazut la alin. (111) , Guvernul adopta hotararea de dare in administrare, cu respectarea conditiei prevazute la alin. (9) .
(113) In situatia in care bunul imobil s-a transferat in proprietatea publica a statului, iar institutia publica centrala solicitanta refuza expres efectuarea demersurilor pentru initierea hotararii de constituire a dreptului de administrare, precum si in lipsa unei manifestari de vointa in preluarea administrarii bunului din partea unei alte institutii publice centrale, bunul imobil se poate transfera, pe baza cererii formulate in conditiile alin. (111) , in proprietatea publica a unitatii administrativ-teritoriale pe a carei raza teritoriala se afla imobilul, in conditiile legii, cu obligatia mentinerii acestuia in proprietatea publica pentru o perioada de 5 ani. Dispozitiile art. 292 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu completarile ulterioare, se aplica in mod corespunzator.
(114) Nerespectarea obligatiei prevazute la alin. (113) sau a altor conditii mentionate in hotararea Guvernului de transmitere in proprietatea publica a unitatii administrativ-teritoriale are ca efect revenirea de drept a bunului in proprietatea publica a statului. Constatarea revenirii de drept a bunului imobil in proprietatea publica a statului se realizeaza prin hotarare a Guvernului.
(115) In cazul in care, in urma parcurgerii etapelor prevazute la alin. (111) -(113) , bunul imobil nu se transmite in administrarea unei institutii publice centrale sau in proprietatea publica a unitatii administrativ-teritoriale, dupa caz, acesta se transfera, in conditiile legii, din domeniul public al statului in domeniul privat al statului, in vederea valorificarii potrivit Ordonantei Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului si conditiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, in proprietatea privata a statului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, incetand uzul si interesul public national.
(12) In cazul in care bunurile imobile trecute in proprietatea publica conform prezentului cod au fost revendicate si restituite, potrivit legii, tertelor persoane, debitorul este obligat la plata sumelor stinse prin aceasta modalitate. Creantele fiscale renasc la data la care bunurile imobile au fost restituite tertului.
(13) In cazul in care, in interiorul termenului de prescriptie a creantelor fiscale, comisia prevazuta la alin. (6) ia cunostinta despre unele aspecte privind bunurile imobile, necunoscute la data aprobarii cererii debitorului, aceasta poate decide, pe baza situatiei de fapt, revocarea, in tot sau in parte, a deciziei prin care s-a aprobat stingerea unor creante fiscale prin trecerea bunurilor imobile in proprietatea publica, dispozitiile alin. (12) aplicandu-se in mod corespunzator.
(14) In situatiile prevazute la alin. (12) si (13) , pentru perioada cuprinsa intre data trecerii in proprietatea publica si data la care au renascut creantele fiscale, respectiv data revocarii deciziei prin care s-a aprobat darea in plata, nu se datoreaza dobanzi, penalitati de intarziere sau majorari de intarziere, dupa caz.
Art. 264: Conversia in actiuni a obligatiilor fiscale
(1) La contribuabilii/platitorii la care statul este actionar integral sau majoritar se poate aproba, in conditiile legii si cu respectarea procedurilor privind ajutorul de stat, conversia in actiuni a obligatiilor fiscale principale administrate de organul fiscal central reprezentand impozite, taxe, contributii sociale obligatorii si alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv amenzile de orice fel care se fac venit la bugetul de stat, precum si obligatiile fiscale accesorii, datorate si neachitate, cu exceptia obligatiilor fiscale principale cu retinere la sursa si a accesoriilor aferente acestora si obligatiile fiscale catre fondul de risc ca urmare a imprumuturilor interne si externe garantate de stat si a subimprumuturilor acordate ca urmare a contractarii de imprumuturi interne si externe de catre stat.
(2) In aplicarea alin. (1) , prin hotarare a Guvernului, se aproba contribuabilii/platitorii la care se realizeaza stingerea obligatiilor fiscale prin conversie in actiuni.
(3) Conversia in actiuni prevazuta la alin. (1) se realizeaza numai cu respectarea dreptului de preferinta al actionarilor existenti, in conditiile legii si conform prevederilor actelor constitutive.
(4) Institutia publica ce exercita calitatea de actionar in numele statului la data efectuarii conversiei exercita drepturile si obligatiile statului roman in calitate de actionar pentru actiunile emise in favoarea statului de operatorii economici prevazuti la alin. (1) si inregistreaza in evidentele contabile aceste actiuni.
(5) La contribuabilii/platitorii la care s-a deschis procedura insolventei, potrivit legii, conversia creantelor bugetare in actiuni poate fi prevazuta prin planul de reorganizare, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2014, cu modificarile si completarile ulterioare.
(6) In vederea stingerii prin conversie in actiuni a obligatiilor prevazute la alin. (1) , organul fiscal competent emite, din oficiu, certificatul de atestare fiscala.
(7) Certificatul de atestare fiscala emis potrivit alin. (6) se comunica contribuabililor/platitorilor prevazuti la alin. (1) .
(8) Conversia obligatiilor cuprinse in certificatul de atestare fiscala se face la valoarea nominala a actiunilor.
(9) Data stingerii obligatiilor prevazute la alin. (1) este data realizarii conversiei.
(10) Operarea in evidentele contabile ale contribuabilului/platitorului a conversiei in actiuni a creantei prevazute la alin. (1) se face in baza certificatului de atestare fiscala emis de organul fiscal competent potrivit alin. (6) si comunicat contribuabilului/platitorului potrivit alin. (7) .
(11) Incepand cu data emiterii certificatului de atestare fiscala, pentru obligatiile principale datorate de contribuabil/platitor care fac obiectul conversiei in actiuni, nu se calculeaza si nu se datoreaza obligatii accesorii.
(12) Pentru obligatiile care fac obiectul prezentului articol, executarea silita se suspenda la data intrarii in vigoare a hotararii Guvernului prevazute la alin. (2) si inceteaza la data conversiei in actiuni a creantelor.
(13) Institutia publica sub autoritatea careia functioneaza contribuabilul/platitorul exercita drepturile si obligatiile statului roman, in calitate de actionar unic sau majoritar, dupa caz, si inregistreaza actiunile emise de contribuabil/platitor in favoarea statului ca urmare a conversiei creantelor prevazute la alin. (1) , tinandu-se evidenta acestora distinct potrivit reglementarilor privind contabilitatea institutiilor publice in vigoare.
(14) La contribuabilii/platitorii la care o unitate administrativ-teritoriala/subdiviziune administrativ-teritoriala este actionar integral sau majoritar, se poate aproba, in conditiile legii si cu respectarea procedurilor privind ajutorul de stat, conversia in actiuni a obligatiilor fiscale principale administrate de organul fiscal local reprezentand impozite, taxe locale si alte sume datorate bugetului local, inclusiv amenzile de orice fel care se fac venit la bugetul local, precum si obligatiile fiscale accesorii, datorate si neachitate.
(15) In aplicarea alin. (14) , prin hotarare a autoritatii deliberative, se aproba contribuabilii/platitorii la care se realizeaza stingerea obligatiilor fiscale prin conversie in actiuni.
(16) Prevederile alin. (3) -(13) sunt aplicabile in mod corespunzator si pentru conversia prevazuta la alin. (14) .
Art. 2641: Cesiunea creantelor bugetare
(1) Creditorul bugetar poate cesiona creantele bugetare datorate de debitorii aflati in procedura insolventei.
(2) Daca pana la data stabilita in anuntul publicitar nu se inregistreaza decat o singura oferta, pretul si celelalte clauze ale contractului de cesiune se stabilesc prin negociere directa. In situatia in care exista mai multi ofertanti, cesiunea de creanta se va realiza ca urmare a unei proceduri competitive organizate de catre creditorul bugetar bazate pe criteriul celui mai mare pret al cesiunii oferit si pe al celui mai scurt termen de plata a pretului cesiunii.
(3) In situatia in care plata pretului cesiunii se face intr-o perioada mai mare de 30 de zile de la data incheierii contractului de cesiune, se datoreaza dobanzi sau majorari de intarziere, dupa caz, potrivit prezentului cod. Nivelul majorarii de intarziere este de 0,5% pe luna sau pe fractiune de luna, dupa caz.
(31) Cesionarul creantei bugetare preia, ca urmare a cesiunii de creanta, toate drepturile si garantiile creditorului bugetar.
(4) Daca cesionarul nu plateste creditorului bugetar, la termenele prevazute in contract, pretul cesiunii, contractul de cesiune reprezinta titlu executoriu pentru creditorul bugetar, iar creanta acestuia este o creanta bugetara ce poate fi recuperata potrivit prezentului cod.
(5) Daca cesionarul nu plateste creditorului bugetar pretul cesiunii, la termenele stipulate in contract, contractul de cesiune reprezinta titlu executoriu pentru creditorul bugetar, iar creanta acestuia este o creanta bugetara ce poate fi recuperata potrivit prezentului cod.
(6) Sumele obtinute in urma cesiunii creantelor bugetare se fac venit la bugetul de stat sau la bugetul local, dupa caz.
Art. 265: Conduita organului fiscal in cazul insolvabilitatii si al deschiderii procedurii insolventei potrivit Legii nr. 85/2014
(1) In sensul prezentului cod este insolvabil debitorul ale carui venituri si/sau bunuri urmaribile au o valoare mai mica decat obligatiile fiscale de plata sau care nu are venituri ori bunuri urmaribile. In acest sens, organul fiscal comunica debitorului procesul-verbal de insolvabilitate.
(11) Se considera debitori care nu au venituri sau bunuri urmaribile si urmatoarele categorii:
a) debitorii ce detin in proprietate bunuri a caror valorificare acopera cel mult cheltuielile estimate de executare silita;
b) debitorii care detin in proprietate bunuri a caror valoare este mai mica de 2% din cuantumul obligatiilor fiscale restante.
(2) Pentru obligatiile fiscale ale debitorilor declarati in stare de insolvabilitate care nu au venituri sau bunuri urmaribile, conducatorul organului de executare silita dispune scoaterea creantei din evidenta curenta si trecerea ei intr-o evidenta separata pe baza procesului-verbal de insolvabilitate.
(3) In cazul debitorilor prevazuti la alin. (2) executarea silita se intrerupe. Organul fiscal are obligatia ca cel putin o data pe an sa efectueze o investigatie asupra starii acestor contribuabili, care nu constituie acte de executare silita.
(4) In cazurile in care se constata ca debitorii au dobandit venituri sau bunuri urmaribile, organele de executare silita iau masurile necesare de trecere din evidenta separata in evidenta curenta si de executare silita.
(41) In cazul in care ulterior declararii starii de insolvabilitate debitorii inregistreaza alte obligatii fiscale restante, organul fiscal comunica un proces-verbal aditional la procesul-verbal de insolvabilitate, in care se inscriu creantele fiscale nascute ulterior declararii starii de insolvabilitate. Prevederile alin. (2) -(4) se aplica in mod corespunzator.
(5) In vederea recuperarii creantelor fiscale de la debitorii care se afla in stare de insolventa potrivit Legii nr. 85/2014, organul fiscal solicita inscrierea la masa credala a impozitelor, taxelor, contributiilor sociale existente in evidenta creantelor fiscale la data declararii insolventei.
(6) Dispozitiile alin. (5) se aplica si in vederea recuperarii creantelor fiscale de la debitorii aflati in lichidare in conditiile legii.
(7) Cererile organelor fiscale privind inceperea procedurii insolventei sunt scutite de consemnarea vreunei cautiuni.
(8) In situatia in care organul fiscal central detine cel putin 50% din valoarea totala a creantelor, A. N. A. F. poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i si remuneratia. Confirmarea administratorului judiciar/lichidatorului desemnat de A. N. A. F. de catre judecatorul-sindic se efectueaza, conform art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 85/2014.
(9) In dosarele in care organul fiscal detine cel putin 50% din valoarea totala a creantelor, acesta are dreptul sa verifice activitatea administratorului judiciar/lichidatorului si sa ii solicite prezentarea documentelor referitoare la activitatea desfasurata si onorariile incasate.
Art. 266: Anularea creantelor fiscale
(1) In situatiile in care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin posta, sunt mai mari decat creantele fiscale supuse executarii silite, conducatorul organului de executare silita poate aproba anularea debitelor respective.
(2) In cazul prevazut la art. 265 alin. (2) , daca la sfarsitul perioadei de prescriptie se constata ca debitorul nu a dobandit bunuri sau venituri urmaribile, organele de executare silita procedeaza la anularea obligatiilor fiscale.
(3) Anularea se face si atunci cand organul fiscal constata ca debitorul persoana fizica este disparut sau decedat fara sa fi lasat venituri ori bunuri urmaribile.
(4) Obligatiile fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiati din registrele in care au fost inregistrati potrivit legii se anuleaza dupa radiere daca pentru plata acestora nu s-a atras raspunderea altor persoane, potrivit legii.
(41) Obligatiile fiscale datorate de debitori, persoane fizice care desfasoara activitati economice in mod independent sau profesii libere, precum si asocieri si alte entitati fara personalitate juridica, radiati din registrele in care au fost inregistrati potrivit legii, se anuleaza dupa radiere, inclusiv in situatia in care obligatiile au fost preluate de alti debitori in conformitate cu prevederile art. 23.
*) Prin Decizia nr. 20/2023 Inalta Curte de Casatie si Justitie admite sesizarea in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile si stabileste urmatoarele:
In interpretarea si aplicarea art. 266 alin. (41) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare, anularea obligatiei fiscale datorate de debitorul persoana fizica care desfasoara activitati in mod independent, ca urmare a radierii debitorului din registrul in care a fost inregistrat potrivit legii, nu impiedica preluarea obligatiei fiscale de catre persoana fizica in conditiile art. 23 alin. (3) si (4) din Codul de procedura fiscala.
(5) Creantele fiscale restante administrate de organul fiscal central, aflate in sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 40 lei, se anuleaza. Plafonul se aplica totalului creantelor fiscale datorate si neachitate de debitori.
(6) In cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal local, prin hotarare, autoritatile deliberative pot stabili plafonul creantelor fiscale care pot fi anulate, care nu poate depasi limita maxima prevazuta la alin. (5) .
(7) Prevederile alin. (6) se aplica totalului creantelor fiscale datorate si neachitate de debitori aflate in sold la data de 31 decembrie a anului.
(8) Creantele fiscale restante administrate de organul fiscal central si local se anuleaza si in urmatoarele situatii:
a) ulterior inchiderii procedurii insolventei, in situatia in care creantele nu sunt admise la masa credala potrivit legii, sub rezerva ca debitorul sa nu fi fost condamnat pentru bancruta simpla sau frauduloasa ori sa nu i se fi stabilit raspunderea pentru efectuarea de plati ori transferuri frauduloase, inclusiv in cazul atragerii raspunderii acestuia, potrivit legii;
b) ulterior inchiderii procedurii de reorganizare judiciara, in situatia in care creantele fiscale nu sunt acceptate in planul de reorganizare confirmat de judecatorul-sindic, sub rezerva ca debitorii sa se conformeze planului de reorganizare aprobat.
(9) Pe toata perioada derularii procedurii insolventei sau reorganizarii judiciare, dupa caz, creantele prevazute la alin. (8) nu se sting.
CAPITOLUL XII1: Dispozitii aplicabile cazurilor speciale de executare silita
Art. 2661: Sfera de aplicare
(1) Prezentul capitol se aplica pentru executarea silita a tuturor creantelor bugetare stabilite prin hotarari judecatoresti pronuntate in materie penala, provenite din savarsirea de infractiuni, astfel:
a) sumele reprezentand repararea prejudiciului material;
b) amenzi;
c) cheltuieli judiciare;
d) sume confiscate.
(2) Prin cazuri speciale de executare in sensul prezentului capitol se intelege cazurile date in competenta organului de executare prevazut la art. 220 alin. (21) lit. a) .
Art. 2662: Comunicarea actelor de executare silita in cazuri speciale
Prin exceptie de la prevederile art. 47 alin. (1) , in cazul debitorului care datoreaza sume de natura celor prevazute la art. 2661 si care este arestat preventiv sau detinut in penitenciar, comunicarea actelor de executare silita se realizeaza la sediul locului de detinere.
Art. 2663: Executarea silita in cazul debitorilor insolventi
(1) Prin derogare de la dispozitiile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, cu modificarile si completarile ulterioare, executarea silita a creantelor prevazute la art. 2661 datorate de debitorii declarati insolventi se realizeaza potrivit dispozitiilor prezentului cod.
(2) Prin exceptie de la prevederile art. 220 alin. (8) , in cazul debitorului care datoreaza sume de natura celor prevazute la art. 2661 si pentru care s-a dispus atragerea raspunderii potrivit prevederilor legislatiei privind insolventa, coordonarea executarii silite revine organului de executare silita cazuri speciale in a carui raza teritoriala isi are/si-a avut domiciliul fiscal debitorul insolvent.
Art. 2664: Titlul executoriu si conditiile pentru inceperea executarii silite
Prin exceptie de la dispozitiile art. 226 alin. (1) , pentru creantele prevazute la art. 2661 stabilite prin hotarari judecatoresti definitive pronuntate in materie penala, se aplica masurile de executare silita prevazute de prezentul cod, fara a se emite alt titlu executoriu de catre organul de executare.
Art. 2665: Conditiile inceperii executarii silite cazuri speciale
Prin exceptie de la dispozitiile art. 230, pentru creantele prevazute la art. 2661 se aplica masurile de executare silita prevazute de prezentul cod, fara comunicarea somatiei.
CAPITOLUL XIII: Dispozitii speciale privind colectarea
Art. 267: Dispozitii speciale privind colectarea
(1) Prevederile prezentului titlu se aplica si pentru colectarea amenzilor de orice fel si altor creante bugetare, pe baza unor titluri executorii de creanta bugetara, transmise spre recuperare organului fiscal.
(2) Pentru recuperarea ajutoarelor de stat si de minimis, prin exceptie de la dispozitiile art. 230 alin. (1) , executarea silita prin poprire si/sau sechestru asupra bunurilor mobile sau imobile poate incepe oricand dupa comunicarea somatiei, fara a fi necesara implinirea termenului de 15 zile.
TITLUL VIII: Solutionarea contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale
CAPITOLUL I: Dreptul la contestatie
Art. 268: Posibilitatea de contestare
(1) Impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit prezentului titlu. Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal.
(2) Este indreptatit la contestatie numai cel care considera ca a fost lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal. In lipsa unui act administrativ fiscal, devin incidente prevederile art. 8 alin. (1) teza a doua si art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
(3) Baza de impozitare si creanta fiscala stabilite prin decizie de impunere se contesta numai impreuna.
(4) Pot fi contestate in conditiile alin. (3) si deciziile de nemodificare a bazei de impozitare prin care nu sunt stabilite creante fiscale.
(5) In cazul deciziilor referitoare la baza de impozitare, reglementate potrivit art. 99 alin. (1) , contestatia se poate depune de orice persoana care participa la realizarea venitului.
(6) Bazele de impozitare constatate separat intr-o decizie referitoare la baza de impozitare pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.
Art. 269: Forma si continutul contestatiei
(1) Contestatia se formuleaza in scris si va cuprinde:
a) datele de identificare a contestatorului;
b) obiectul contestatiei;
c) motivele de fapt si de drept;
d) dovezile pe care se intemeiaza;
e) semnatura contestatorului sau a imputernicitului acestuia. Dovada calitatii de imputernicit al contestatorului, persoana fizica sau juridica, se face potrivit legii.
(2) Obiectul contestatiei il constituie sumele si masurile stabilite si inscrise de organul fiscal in titlul de creanta sau in actul administrativ fiscal atacat, precum si sumele si masurile nestabilite de catre organul fiscal, dar pentru care exista aceasta obligatie potrivit legii.
(3) In contestatiile care au ca obiect sume se specifica cuantumul sumei totale contestate, individualizata pe categorii de creante fiscale, precum si accesorii ale acestora. In situatia in care se constata nerespectarea acestei obligatii, organul fiscal de solutionare competent solicita contestatorului, in scris, ca acesta sa precizeze, in termen de 5 zile de la comunicarea solicitarii, cuantumul sumei contestate, individualizata. In cazul in care contestatorul nu comunica suma, se considera contestat intregul act administrativ fiscal atacat.
(4) Contestatia se depune la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat si nu este supusa taxelor extrajudiciare de timbru.
Art. 270: Termenul de depunere a contestatiei
(1) Contestatia se depune in termen de 45 de zile de la data comunicarii actului administrativ fiscal, sub sanctiunea decaderii.
(2) In cazul in care contestatia nu este depusa la organul fiscal emitent, aceasta se inainteaza, in termen de cel mult 5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(3) Organul fiscal emitent al actului administrativ fiscal contestat intocmeste dosarul contestatiei, precum si referatul cu propuneri de solutionare si le inainteaza, in termen de cel mult 5 zile de la data primirii, organului de solutionare competent.
(4) Daca actul administrativ fiscal nu contine elementele prevazute la art. 46 alin. (2) lit. i) , contestatia poate fi depusa, in termen de 3 luni de la data comunicarii actului administrativ fiscal, la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat.
Art. 271: Retragerea contestatiei
(1) Contestatia poate fi retrasa de catre contestator pana la solutionarea acesteia. In acest caz, organul de solutionare competent comunica contestatorului decizia prin care se ia act de renuntarea la contestatie.
(2) Prin retragerea contestatiei nu se pierde dreptul de a se inainta o noua contestatie in interiorul termenului prevazut la art. 270.
CAPITOLUL II: Competenta de solutionare a contestatiilor. Decizia de solutionare
Art. 272: Organul competent
(1) Contestatiile formulate impotriva titlurilor de creanta, precum si impotriva altor acte administrativ-fiscale emise de organul fiscal central se solutioneaza de catre structura specializata de solutionare a contestatiilor din cadrul Ministerului Finantelor Publice.
(2) Activitatea de solutionare a contestatiilor se realizeaza de catre structura specializata din cadrul aparatului propriu al Ministerului Finantelor Publice atat la nivel central, cat si la nivel teritorial.
(3) Competenta si atributiile structurii specializate din cadrul Ministerului Finantelor Publice si ale structurilor teritoriale de solutionare a contestatiilor se stabilesc prin ordin al ministrului finantelor publice.
(4) Contestatiile formulate impotriva actelor administrativ-fiscale emise de organele fiscale locale din cadrul autoritatilor administratiei publice locale se solutioneaza de catre aceste organe fiscale.
(5) Contestatiile formulate impotriva actelor administrativ-fiscale emise de alte autoritati publice care, potrivit legii, administreaza creante fiscale se solutioneaza de catre aceste autoritati.
Art. 273: Decizia de solutionare
(1) In solutionarea contestatiei, organul de solutionare competent se pronunta prin decizie.
(2) Decizia emisa in solutionarea contestatiei este obligatorie pentru organul fiscal emitent al actelor administrative fiscale contestate.
Art. 274: Forma si continutul deciziei de solutionare a contestatiei
(1) Decizia de solutionare a contestatiei se emite in forma scrisa si cuprinde: preambulul, considerentele si dispozitivul.
(2) Preambulul cuprinde: denumirea organului investit cu solutionarea, datele de identificare ale contestatorului, numarul de inregistrare a contestatiei la organul de solutionare competent, obiectul cauzei, precum si sinteza sustinerilor partilor atunci cand organul competent de solutionare a contestatiei nu este organul emitent al actului atacat.
(3) Considerentele cuprind motivele de fapt si de drept care au format convingerea organului de solutionare competent in emiterea deciziei.
(4) Dispozitivul cuprinde solutia pronuntata, calea de atac, termenul in care aceasta poate fi exercitata si instanta competenta.
(5) Decizia se semneaza de catre conducatorul structurii de solutionare a contestatiei sau de persoana cu functie de conducere imputernicita de acesta, dupa caz.
CAPITOLUL III: Dispozitii procedurale
Art. 275: Introducerea altor persoane in procedura de solutionare
(1) Organul de solutionare competent poate introduce, din oficiu sau la cerere, in solutionarea contestatiei, dupa caz, alte persoane ale caror interese juridice de natura fiscala sunt afectate in urma emiterii deciziei de solutionare a contestatiei. Inainte de introducerea altor persoane, contestatorul va fi ascultat conform art. 9.
(2) Persoanele care participa la realizarea venitului in sensul art. 268 alin. (5) si nu au inaintat contestatie vor fi introduse din oficiu.
(3) Persoanei introduse in procedura de contestatie i se vor comunica toate cererile si declaratiile celorlalte parti. Aceasta persoana are drepturile si obligatiile partilor rezultate din raportul juridic fiscal ce formeaza obiectul contestatiei si are dreptul sa inainteze propriile sale cereri.
(4) Dispozitiile Codului de procedura civila, republicat, referitoare la interventia fortata si voluntara sunt aplicabile.
Art. 276: Solutionarea contestatiei
(1) In solutionarea contestatiei organul competent verifica motivele de fapt si de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal. Analiza contestatiei se face in raport cu sustinerile partilor, cu dispozitiile legale invocate de acestea si cu documentele existente la dosarul cauzei. Solutionarea contestatiei se face in limitele sesizarii.
(2) Organul de solutionare competent, pentru lamurirea cauzei, poate solicita:
a) punctul de vedere al directiilor de specialitate din cadrul Ministerului Finantelor Publice, A. N. A. F. sau al altor institutii si autoritati competente sa se pronunte in cauzele respective;
b) efectuarea, de catre organele competente, a unei constatari la fata locului in conditiile art. 65.
(3) Prin solutionarea contestatiei nu se poate crea o situatie mai grea contestatorului in propria cale de atac.
(4) Contestatorul, intervenientii sau imputernicitii acestora poate/pot sa depuna probe noi in sustinerea cauzei. In aceasta situatie, organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal atacat i se ofera posibilitatea sa se pronunte asupra acestora.
(5) Contestatorul/Intervenientul sau imputernicitii acestora poate/pot solicita organului de solutionare competent sustinerea orala a contestatiei. In acest caz, organul de solutionare fixeaza un termen pentru sustinerea acesteia. Aceasta solicitare poate fi adresata organului de solutionare competent in termen de cel mult 30 de zile de la data inregistrarii contestatiei, sub sanctiunea decaderii. La solicitarea contestatorului/intervenientului sau imputernicitilor acestora, organul de solutionare este obligat sa asigure acestuia/acestora accesul la toate probele ce au legatura cu solutionarea contestatiei fiscale, cu exceptia cazului in care obiective de interes general justifica restrangerea accesului la respectivele probe.
(6) Organul de solutionare competent se pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond, iar, cand se constata ca acestea sunt intemeiate, nu se mai procedeaza la analiza pe fond a cauzei.
(7) Contestatiile formulate potrivit prezentului titlu se solutioneaza in termenul prevazut la art. 77.
Art. 277: Suspendarea procedurii de solutionare a contestatiei pe cale administrativa
(1) Organul de solutionare competent poate suspenda, prin decizie motivata, solutionarea cauzei atunci cand:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni in legatura cu mijloacele de proba privind stabilirea bazei de impozitare si a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa;
b) solutionarea cauzei depinde, in tot sau in parte, de existenta ori inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati.
(2) La cererea contestatorului, organul de solutionare competent suspenda procedura si stabileste termenul pana la care aceasta se suspenda. Termenul de suspendare nu poate fi mai mare de 6 luni de la data acordarii. Suspendarea poate fi solicitata o singura data.
(3) Procedura administrativa este reluata la incetarea motivului care a determinat suspendarea sau, dupa caz, la expirarea termenului stabilit de organul de solutionare competent potrivit alin. (2) , indiferent daca motivul care a determinat suspendarea a incetat ori nu.
(4) Hotararea definitiva a instantei penale prin care se solutioneaza actiunea civila este opozabila organelor de solutionare competente, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civila.
Art. 278: Suspendarea executarii actului administrativ fiscal
(1) Introducerea contestatiei pe calea administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal.
(2) Dispozitiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contestatorului de a cere suspendarea executarii actului administrativ fiscal, in temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare. Instanta competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cautiune, dupa cum urmeaza:
a) de 10%, daca aceasta valoare este pana la 10. 000 lei;
b) de 1. 000 lei plus 5% pentru ceea ce depaseste 10. 000 lei;
c) de 5. 500 lei plus 1% pentru ceea ce depaseste 100. 000 lei;
d) de 14. 500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depaseste 1. 000. 000 lei.
e) 1. 000 lei, daca obiectul contestatiei nu este evaluabil in bani.
(3) In cazul suspendarii executarii actului administrativ fiscal, dispusa de instantele de judecata in baza prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, toate efectele actului administrativ fiscal sunt suspendate pana la incetarea acesteia si obligatiile fiscale nu se inscriu in certificatul de atestare fiscala. Aceste efecte privesc atat obligatiile fiscale principale individualizate in actul administrativ suspendat la executare, cat si obligatiile fiscale accesorii aferente acestora, chiar daca aceste obligatii fiscale accesorii sunt individualizate in acte administrative fiscale care nu sunt suspendate la executare.
(4) Prin exceptie de la prevederile art. 173 si ale art. 181, in cazul in care instanta judecatoreasca de contencios administrativ admite cererea contribuabilului/platitorului de suspendare a executarii actului administrativ fiscal, potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, nu se datoreaza penalitati de intarziere sau penalitati de nedeclarare pe perioada suspendarii. In cazul creantelor administrate de organul fiscal local, pe perioada suspendarii se datoreaza majorari de intarziere de 0,5% pe luna sau pe fractiune de luna, reprezentand echivalentul prejudiciului.
(5) Suspendarea executarii actului administrativ fiscal dispusa potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, inceteaza de drept si fara nicio formalitate daca actiunea in anularea actului administrativ fiscal nu a fost introdusa in termen de 60 de zile de la data comunicarii deciziei de solutionare a contestatiei.
(6) In cazul in care s-a formulat o cerere de suspendare a actului administrativ fiscal in temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, iar cautiunea prevazuta la alin. (2) este deja consemnata la dispozitia instantei, nu este necesara consemnarea unei noi cautiuni in situatia in care se solicita suspendarea actului administrativ fiscal in temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, cu conditia ca, la data pronuntarii asupra cererii de suspendare in temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cautiunea sa fie consemnata efectiv la dispozitia instantei.
CAPITOLUL IV: Solutii asupra contestatiei
Art. 279: Solutii asupra contestatiei
(1) Prin decizie, contestatia poate fi admisa ori respinsa, in totalitate sau in parte.
(2) In cazul admiterii contestatiei se decide, dupa caz, anularea totala sau partiala a actului atacat.
(21) In cazul respingerii contestatiei, se decide, dupa caz, confirmarea totala sau partiala a actului atacat.
(3) Prin decizie se poate desfiinta, total sau partial, actul administrativ atacat in situatia in care, din documentele existente la dosar si in urma demersurilor intreprinse la organul fiscal emitent, nu se poate stabili situatia de fapt in cauza supusa solutionarii prin raportare la temeiurile de drept invocate de organul competent si de contestator. In acest caz, organul fiscal competent urmeaza sa incheie un nou act administrativ fiscal care trebuie sa aiba in vedere strict considerentele deciziei de solutionare a contestatiei. Pentru un tip de creanta fiscala si pentru o perioada supusa impozitarii, desfiintarea actului administrativ fiscal se poate pronunta o singura data.
(4) Solutia de desfiintare este pusa in executare in termen de 60 de zile de la data comunicarii deciziei in cazul contribuabililor mari si mijlocii si in termen de 30 zile in cazul celorlalti contribuabili, iar noul act administrativ fiscal emis vizeaza strict aceeasi perioada si acelasi obiect al contestatiei pentru care s-a pronuntat solutia de desfiintare.
(41) In cazul persoanelor fizice care au fost supuse verificarii situatiei fiscale personale, solutia de desfiintare este pusa in executare de catre organul fiscal prin comunicarea unei decizii, intr-un termen ce nu poate fi mai mare de 240 de zile, calculat de la data comunicarii deciziei de desfiintare.
(5) Prin decizie se poate suspenda solutionarea cauzei, in conditiile prevazute de art. 277.
(6) Prin decizie se poate constata nulitatea actului atacat.
(7) In cazul solutiilor de desfiintare, dispozitiile art. 129 alin. (3) se aplica in mod corespunzator pentru toate categoriile de acte administrativ fiscale contestate, chiar daca la data refacerii inspectiei/controlului termenul de prescriptie ar fi implinit.
Art. 280: Respingerea contestatiei pentru neindeplinirea conditiilor procedurale
(1) Daca organul de solutionare competent constata neindeplinirea unei conditii procedurale, contestatia se respinge fara a se proceda la analiza pe fond a cauzei.
(2) Contestatia nu poate fi respinsa daca poarta o denumire gresita.
Art. 281: Comunicarea deciziei si calea de atac
(1) Decizia privind solutionarea contestatiei se comunica contestatorului, persoanelor introduse in procedura de solutionare a contestatiei, precum si organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(2) Deciziile emise in solutionarea contestatiilor impreuna cu actele administrative fiscale la care se refera pot fi atacate de catre contestator sau de catre persoanele introduse in procedura de solutionare a contestatiei, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii.
In interpretarea si aplicarea art. 281 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare, prin raportare la prevederile art. 8 alin. (1) teza finala din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, motivele de nelegalitate invocate in cererea de anulare a deciziei de solutionare a contestatiei si a actelor administrative fiscale la care aceasta se refera nu sunt limitate la cele invocate in contestatia administrativa.
(3) In situatia atacarii la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a dispus desfiintarea, incheierea noului act administrativ fiscal ca urmare a solutiei de desfiintare emise in procedura de solutionare a contestatiei se face in termen de 60 de zile in cazul contribuabililor mari si mijlocii si in termen de 30 zile in cazul celorlalti contribuabili, de la data aducerii la cunostinta organului fiscal a deciziei de desfiintare.
(31) In situatia atacarii la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a dispus desfiintarea, incheierea noului act administrativ fiscal ca urmare a refacerii verificarii situatiei fiscale personale se realizeaza in termenul prevazut la art. 279 alin. (41) .
(4) In situatia in care instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta potrivit alin. (2) admite, in totalitate sau in parte, actiunea prevazuta la alin. (3) sau (31) , organul fiscal emitent anuleaza in mod corespunzator noul act administrativ fiscal, precum si, dupa caz, actele administrative subsecvente, iar contestatorul este pus in situatia anterioara emiterii deciziei de desfiintare.
(5) In situatia nesolutionarii contestatiei in termen de 6 luni de la data depunerii contestatiei, contestatorul se poate adresa, pentru anularea actului, instantei de contencios administrativ competente potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare. La calculul termenului de 6 luni nu se iau in considerare perioadele prevazute la art. 77 alin. (2) si nici cele in care procedura de solutionare a contestatiei este suspendata potrivit art. 277.
(6) Procedura de solutionare a contestatiei inceteaza la data la care structurii specializate de solutionare a contestatiei i s-a adus la cunostinta despre actiunea in contencios administrativ formulata de contribuabil/platitor.
(7) In situatia atacarii la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a respins contestatia de catre organul fiscal fara ca acesta sa intre in cercetarea fondului raportului juridic fiscal, daca instanta constata ca solutia adoptata de catre organul fiscal este nelegala si/sau netemeinica, se va pronunta si asupra fondului raportului juridic fiscal.
Art. 2811: Reexaminarea deciziei de solutionare
(1) Decizia emisa in solutionarea contestatiei poate fi reexaminata, de catre organul de solutionare competent, la cererea contribuabilului/platitorului, pentru urmatoarele situatii:
a) nu s-a avut in vedere aplicarea in speta a anumitor dispozitii legale care ar fi schimbat fundamental solutia adoptata;
b) ulterior emiterii deciziei de catre structura de solutionare a contestatiei se emite o decizie de catre Comisia fiscala centrala care ofera o alta interpretare dispozitiilor legale incidente spetei;
c) anterior sau ulterior emiterii deciziei de catre structura de solutionare a contestatiei se adopta o hotarare judecatoreasca a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a Romaniei fie pentru dezlegarea de principiu a unor chestiuni de drept, fie un recurs in interesul legii care dicteaza o anumita practica judiciara pentru problematica supusa analizei diferita de cea din decizia de solutionare a contestatiei;
d) anterior sau ulterior emiterii deciziei de catre structura de solutionare a contestatiei se adopta o hotarare a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, care este contrara deciziei de solutionare a contestatiei administrative.
(2) Cererea de reexaminare poate fi depusa:
a) in cazul deciziilor de solutionare a contestatiilor care fac obiectul actiunii in contencios administrativ, pe perioada judecarii cauzei;
b) in cazul deciziilor de solutionare a contestatiilor pentru care nu s-a formulat actiune in contencios administrativ, in termen de un an de la data comunicarii deciziei de solutionare, sub sanctiunea decaderii, chiar daca obligatia fiscala a fost stinsa.
(3) In urma reexaminarii deciziei emise in solutionarea contestatiei, organul de solutionare competent o poate confirma sau o poate retracta, emitand o noua decizie.
(4) In situatia prevazuta la alin. (2) lit. a) , decizia emisa in urma cererii de reexaminare poate fi comunicata pana la data incheierii dezbaterilor in fond in fata primei instante. Daca organul de solutionare competent a confirmat decizia initiala, actiunea in contencios administrativ isi continua cursul.
(5) In cazul in care decizia emisa in urma cererii de reexaminare nu a fost comunicata pana la data incheierii dezbaterilor in fond in fata primei instante, aceasta nu se mai comunica si nu produce niciun efect juridic.
(6) In situatia prevazuta la alin. (2) lit. b) , decizia de confirmare poate fi atacata la instanta de contencios administrativ competenta, in conditiile legii.
TITLUL IX: Solutionarea litigiilor fiscale generate de interpretarea si aplicarea acordurilor si conventiilor care prevad evitarea/eliminarea dublei impuneri
CAPITOLUL I: Procedura amiabila in baza acordurilor sau conventiilor pentru evitarea/eliminarea dublei impuneri si in baza Conventiei 90/436/CEE privind eliminarea dublei impuneri in legatura cu ajustarea profiturilor intreprinderilor asociate
Art. 282: Procedura amiabila
(1) In baza prevederilor conventiei sau acordului de evitare a dublei impuneri incheiat de Romania cu un alt stat, cand un contribuabil considera ca masurile luate de unul sau de ambele state contractante au ca rezultat o impozitare a acestuia care nu este conforma cu prevederile acelei conventii sau acord, acel contribuabil isi poate prezenta cazul autoritatii competente a oricaruia dintre statele contractante, daca conventia sau acordul respectiv prevede aceasta posibilitate.
(2) In cazul in care prevederile conventiei sau acordului de evitare a dublei impuneri incheiat de Romania cu un alt stat nu stabilesc posibilitatea de adresare catre autoritatea competenta a oricaruia dintre statele contractante, contribuabilul rezident in Romania poate solicita A. N. A. F. initierea procedurii amiabile atunci cand considera ca masurile luate de unul sau de ambele state contractante au ca rezultat o impozitare a acestuia care nu este conforma cu prevederile conventiei sau acordului respectiv.
(3) In cazul in care prevederile conventiei sau acordului de evitare a dublei impuneri incheiat de Romania cu un alt stat nu stabilesc posibilitatea de adresare catre autoritatea competenta a oricaruia dintre statele contractante si A. N. A. F. considera ca obiectia contribuabilului nu poate fi admisa sau este nejustificata, A. N. A. F. notifica autoritatea competenta a statului cu care Romania are incheiata o conventie sau un acord de evitare a dublei impuneri asupra acestui fapt sau implementeaza un proces de consultare bilaterala care permite autoritatii competente a celuilalt stat sa isi prezinte opiniile cu privire la obiectul procedurii amiabile.
(4) Prevederile prezentului articol se completeaza cu prevederile Conventiei privind eliminarea dublei impuneri in legatura cu ajustarea profiturilor intreprinderilor asociate (90/436/EEC) , ale Codului de conduita revizuit pentru punerea in aplicare efectiva a Conventiei privind eliminarea dublei impuneri in legatura cu ajustarea profiturilor intreprinderilor asociate (2009/C322/01) , precum si ale conventiilor sau acordurilor de evitare a dublei impuneri incheiate de Romania cu alte state.
(5) In Romania, autoritatea competenta in realizarea procedurii amiabile este A. N. A. F.
(6) A. N. A. F. realizeaza procedura amiabila si in cazul in care autoritatea competenta a statului cu care Romania are incheiata o conventie sau un acord de evitare a dublei impuneri ii solicita acest lucru.
(7) Modalitatea de derulare a procedurii amiabile se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(8) Prevederile alin. (1) si (3) se aplica cererilor introduse incepand cu data de la care sunt aplicabile prevederile Conventiei multilaterale pentru implementarea in cadrul tratatelor fiscale a masurilor legate de prevenirea erodarii bazei impozabile si a transferului profiturilor, deschisa spre semnare si semnata de Romania la Paris la 7 iunie 2017, ratificata prin Legea nr. 5/2022 sau ulterior acelei date pentru conventiile sau acordurile de evitare a dublei impuneri incheiate de Romania cu alte state care prevad posibilitatea ca un contribuabil sa isi poata prezenta cazul autoritatii competente a oricaruia dintre statele contractante.
Art. 283: Procedura pentru eliminarea dublei impuneri intre persoane romane afiliate
(1) In sensul prezentului articol, prin dubla impunere se intelege situatia in care acelasi venit/profit impozabil se impoziteaza la doua sau mai multe persoane romane afiliate intre care s-au incheiat tranzactii.
(2) In cazul tranzactiilor intre persoane romane afiliate, ajustarea/estimarea venitului sau cheltuielii uneia dintre persoanele afiliate, efectuata de catre organul fiscal competent pentru administrarea creantelor datorate de respectiva persoana, este opozabila si organului fiscal pentru administrarea creantelor celeilalte persoane afiliate.
(21) In cazul tranzactiilor intre persoane membre ale aceluiasi grup fiscal in domeniul impozitului pe profit, pentru operatiuni impozabile in Romania, in cazul in care se ajusteaza/estimeaza veniturile sau cheltuielile unui membru din cadrul grupului fiscal in domeniul impozitului pe profit in cadrul unei inspectii fiscale, organul de inspectie fiscala ajusteaza cu aceeasi valoare cheltuielile sau veniturile celuilalt membru al grupului cu care au fost derulate tranzactiile ajustate/estimate.
(3) Ajustarea/Estimarea se decide de organul fiscal competent prin emiterea deciziei de impunere pentru contribuabilul/platitorul verificat. In vederea evitarii dublei impuneri, in cazul ajustarii/estimarii venitului/cheltuielii uneia dintre persoanele romane afiliate, dupa ramanerea definitiva a deciziei de impunere in sistemul cailor administrative si judiciare de atac, organul fiscal competent pentru administrarea contribuabilului/platitorului verificat emite decizia de ajustare/estimare.
(4) Decizia de ajustare/estimare se comunica atat celeilalte/celorlalte persoane romane afiliate, cat si organului fiscal competent pentru administrarea creantelor datorate de cealalta/celelalte persoana(e) romana(e) afiliata(e) si este opozabila organului fiscal numai daca cealalta/celelalte persoana(e) romana(e) afiliata(e) a(u) aplicat prevederile alin. (5) , efectuand corectiile pentru evitarea dublei impuneri.
(5) In vederea eliminarii dublei impuneri ca urmare a ajustarii/estimarii venitului sau cheltuielii, cealalta persoana afiliata poate corecta, corespunzator deciziei de ajustare/estimare, declaratia de impunere aferenta perioadei fiscale in care s-a desfasurat respectiva tranzactie. Aceasta situatie reprezinta o conditie care impune corectarea bazei de impozitare potrivit prevederilor art. 105 alin. (6) .
(6) Modelul si continutul deciziei de ajustare/estimare, modalitatea de emitere a acesteia, precum si procedura de ajustare/estimare se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
CAPITOLUL II: Procedura amiabila pentru evitarea/eliminarea dublei impuneri in baza Directivei (UE) 2017/1852 a Consiliului privind mecanismele de solutionare a litigiilor fiscale in Uniunea Europeana
Art. 2831: Obiect si domeniu de aplicare
(1) Orice persoana afectata are dreptul sa apeleze la una dintre procedurile prevazute de:
a) prezentul capitol care transpune prevederile Directivei (UE) 2017/1852 a Consiliului privind mecanismele de solutionare a litigiilor fiscale in Uniunea Europeana;
b) acordurile sau conventiile de evitare a dublei impuneri la care Romania este parte;
c) Conventia 90/436/CEE privind eliminarea dublei impuneri in legatura cu ajustarea profiturilor intreprinderilor asociate.
(2) Introducerea unei plangeri, astfel cum este prevazut la art. 2833, pune capat oricarei alte proceduri amiabile sau de solutionare a litigiilor desfasurate in temeiul instrumentelor juridice prevazute la alin. (1) lit. b) si c) si care priveste aceeasi chestiune litigioasa. Astfel de alte proceduri, in curs, in legatura cu aceeasi chestiune litigioasa inceteaza incepand cu data primei primiri a plangerii de catre oricare dintre autoritatile competente ale statelor membre in cauza.
(3) Prezentul capitol stabileste:
a) norme privind mecanismul de solutionare a litigiilor intre statele membre atunci cand litigiile respective apar in urma interpretarii si aplicarii acordurilor si conventiilor care prevad eliminarea dublei impuneri asupra veniturilor si, dupa caz, a capitalurilor, la care Romania este parte;
b) drepturile si obligatiile persoanelor afectate de litigiile prevazute la lit. a) .
Art. 2832: Definitii
(1) In sensul prezentului capitol, expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
a) autoritate competenta - autoritatea unui stat membru care a fost desemnata ca atare de catre statul membru in cauza. In Romania, autoritatea competenta este A. N. A. F. ;
b) instanta competenta - instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare;
c) dubla impunere - impunerea de catre doua sau mai multe state membre a unor impozite, reglementate de acordurile sau conventiile prevazute la art. 2831 alin. (3) lit. a) , pentru aceleasi venituri sau capitaluri impozabile atunci cand aceasta impunere genereaza obligatii fiscale suplimentare, cresterea obligatiilor fiscale ori anularea sau reducerea pierderilor fiscale, care ar putea fi utilizate pentru a compensa profiturile impozabile;
d) persoana afectata - orice persoana fizica sau juridica cu rezidenta fiscala in Romania sau intr-un alt stat membru si a carei impozitare este afectata direct de o chestiune litigioasa;
e) chestiune litigioasa - faptul care genereaza litigii de natura celor prevazute la art. 2831 alin. (3) lit. a) .
(2) Orice termen care nu este definit in prezentul capitol are intelesul care ii este atribuit, potrivit prevederilor din acordurile sau conventiile prevazute la art. 2831 alin. (3) lit. a) , la data primirii primei notificari a actiunii care are sau care urmeaza sa aiba ca rezultat o chestiune litigioasa. In cazul in care acordurile sau conventiile prevazute la art. 2831 alin. (3) lit. a) nu prevad o astfel de definitie, termenul nedefinit are intelesul care ii este atribuit in cuprinsul normelor legale in vigoare in scopul stabilirii impozitelor care fac obiectul acordului sau conventiei respective. In acest din urma caz, orice inteles atribuit in temeiul normelor fiscale nationale prevaleaza asupra intelesului atribuit termenului in cuprinsul altor norme legale in vigoare.
Art. 2833: Plangeri
(1) Dupa primirea de catre persoana afectata a unei decizii de impunere care vizeaza dubla impunere, aceasta are dreptul sa depuna o plangere privind o chestiune litigioasa la A. N. A. F. , solicitand solutionarea acesteia. Plangerea trebuie depusa in termen de 3 ani de la comunicarea deciziei de impunere care are ca rezultat sau care urmeaza sa aiba ca rezultat o chestiune litigioasa, indiferent daca persoana afectata a recurs la caile de atac administrative sau judiciare disponibile in temeiul normelor legale in vigoare.
(2) Persoana afectata depune, simultan, plangerea continand aceleasi informatii fiecarei autoritati competente a statelor membre in cauza, in termenul prevazut la alin. (1) , si precizeaza in plangere ce alte state membre sunt implicate.
(3) In cazul in care plangerea este depusa la A. N. A. F. , prevederile art. 8 se aplica in mod corespunzator.
(4) A. N. A. F. instiinteaza atat persoana afectata, cat si celelalte autoritati competente ale statelor membre in cauza cu privire la primirea plangerii, in termen de 60 de zile de la data inregistrarii acesteia.
(5) A. N. A. F. informeaza celelalte autoritati competente ale statelor membre in cauza cu privire la limba de comunicare pe care o utilizeaza pe parcursul procedurilor.
(6) Plangerea persoanei afectate trebuie sa cuprinda urmatoarele informatii si documente:
a) numele, adresa/adresele, codul de identificare fiscala/numarul sau numerele de identificare fiscala si orice alte informatii necesare pentru identificarea persoanei sau persoanelor afectate care au depus plangerea la A. N. A. F. si a oricarei alte persoane afectate;
b) perioadele fiscale avute in vedere;
c) detalii privind faptele si circumstantele relevante pentru cazul respectiv, inclusiv detalii privind structura tranzactiei si relatiile dintre persoana afectata si celelalte parti implicate in tranzactiile relevante, precum si cu privire la faptele stabilite cu buna-credinta in cadrul unui acord obligatoriu reciproc, respectiv solutie fiscala individuala anticipata sau acord de pret in avans prevazute la art. 52, incheiat anterior intre persoana afectata si administratia fiscala, dupa caz; informatii referitoare la natura si data actiunilor care au condus la chestiunea litigioasa, inclusiv, dupa caz, detalii privind aceleasi venituri incasate in celalalt stat membru si privind includerea unor astfel de venituri in categoria veniturilor impozabile din celalalt stat membru si detalii privind impozitul platit sau care urmeaza a fi platit in legatura cu astfel de venituri in celalalt stat membru, precum si cuantumurile aferente in monedele statelor membre in cauza, insotite de copii ale tuturor documentelor justificative;
d) o trimitere la normele legale in vigoare si la acordurile sau conventiile prevazute la art. 2831 alin. (3) lit. a) . In cazul in care se aplica mai multe acorduri sau conventii, persoana afectata precizeaza acordul sau conventia care genereaza chestiunea litigioasa;
e) informatii si copii ale documentelor justificative cu privire la:
1. motivul pentru care persoana afectata considera ca exista o chestiune litigioasa;
2. detalii privind caile de atac administrative si judiciare exercitate de persoana afectata, procedurile initiate de persoana afectata in ceea ce priveste tranzactiile relevante, precum si copii ale deciziilor de solutionare a contestatiei si/sau ale hotararilor judecatoresti pronuntate, dupa caz, in legatura cu chestiunea litigioasa;
3. declaratie scrisa a persoanei afectate prin care se angajeaza sa raspunda cat mai complet si mai rapid posibil tuturor cererilor corespunzatoare formulate de A. N. A. F. si sa furnizeze orice documentatie la cererea acesteia;
4. informatii cu privire la decizia de impunere care conduce la chestiunea litigioasa, inclusiv la decizia de impunere ramasa definitiva in sistemul cailor administrative de atac sau judiciare, emise de A. N. A. F. , precum si o copie a oricaror alte documente emise de celelalte autoritati fiscale ale statelor membre in cauza in ceea ce priveste chestiunea litigioasa, dupa caz;
5. informatii cu privire la orice plangere depusa de persoana afectata in baza unei alte proceduri amiabile sau a unei alte proceduri de solutionare a litigiilor privind aceeasi chestiune litigioasa, astfel cum acestea sunt prevazute la art. 2831 alin. (1) lit. b) si c) , si o declaratie scrisa a persoanei afectate prin care se angajeaza ca urmeaza sa respecte dispozitiile art. 2831 alin. (2) , dupa caz.
(7) In termen de 90 de zile de la data primirii plangerii, A. N. A. F. poate solicita informatii si documente suplimentare fata de cele mentionate la alin. (6) , care sunt necesare pentru a efectua examinarea pe fond a cazului respectiv.
(8) Persoana afectata raspunde in termen de 90 de zile de la data primirii solicitarii prevazute la alin. (7) si transmite simultan o copie a acestui raspuns autoritatilor competente ale celorlalte state membre in cauza.
(9) Furnizarea informatiilor si documentelor prevazute la alin. (6) si (7) poate fi refuzata in cazul in care ar conduce la divulgarea unui secret comercial, industrial sau profesional ori a unui procedeu comercial sau a unor informatii a caror divulgare ar fi contrara politicii publice.
(10) Persoana afectata care doreste sa retraga o plangere transmite simultan o notificare de retragere a plangerii, in scris, fiecarei autoritati competente a statelor membre in cauza. Notificarea pune capat, fara intarziere, tuturor procedurilor derulate in temeiul prezentului capitol. In cazul in care A. N. A. F. primeste o astfel de notificare informeaza, de indata, celelalte autoritati competente ale statelor membre in cauza cu privire la incheierea procedurilor.
(11) Persoana afectata poate retrage plangerea inainte de a se ajunge la un acord reciproc sau inainte de a se emite decizia finala de catre autoritatile competente implicate.
(12) In cazul in care, din orice motiv, o chestiune litigioasa inceteaza sa existe, toate procedurile derulate in temeiul prezentului capitol se incheie, iar A. N. A. F. informeaza, de indata, persoana afectata cu privire la motivele de fapt si de drept ale incheierii procedurilor.
Art. 2834: Decizia autoritatii competente cu privire la plangere
(1) In termen de 180 de zile de la primirea plangerii sau in termen de 180 de zile de la primirea informatiilor si documentelor solicitate in temeiul art. 2833 alin. (7) , daca aceasta data este ulterioara celei dintai, A. N. A. F. decide daca:
a) accepta plangerea si demareaza procedura amiabila prevazuta la art. 2835;
b) accepta plangerea si solutioneaza chestiunea litigioasa, in mod unilateral, fara implicarea celorlalte autoritati competente;
c) respinge plangerea.
(2) A. N. A. F. decide sa respinga plangerea, in termenul prevazut la alin. (1) , in cazul in care:
a) plangerea nu contine informatiile si documentele solicitate in temeiul art. 2833 alin. (6) ;
b) persoana afectata nu furnizeaza informatiile si documentele solicitate in temeiul art. 2833 alin. (7) ;
c) nu exista o chestiune litigioasa;
d) plangerea nu a fost introdusa in termenul de 3 ani prevazut la art. 2833 alin. (1) .
(3) A. N. A. F. notifica, de indata, persoana afectata si autoritatile competente ale statelor membre in cauza cu privire la decizia luata.
(4) In cazul in care A. N. A. F. decide sa solutioneze chestiunea litigioasa in mod unilateral, procedurile derulate in temeiul prezentului capitol se incheie.
(5) In cazul in care A. N. A. F. decide respingerea plangerii, aceasta indica, in cuprinsul notificarii adresate persoanei afectate, motivele de fapt si de drept ale respingerii.
(6) In cazul in care A. N. A. F. nu a luat nicio decizie cu privire la plangere in termenul prevazut la alin. (1) , plangerea este considerata acceptata de catre aceasta.
(7) In cazul in care plangerea a fost respinsa, persoana afectata poate proceda dupa cum urmeaza:
a) daca plangerea a fost respinsa de catre toate autoritatile competente in cauza, persoana afectata poate contesta decizia de respingere emisa de A. N. A. F. , prin derogare de la prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, direct la instanta competenta, in termen de 30 de zile de la data primirii notificarii;
b) daca plangerea a fost respinsa de cel putin una, dar nu de toate autoritatile competente in cauza, persoana afectata poate depune la A. N. A. F. , in sensul art. 2836 alin. (1) lit. a) , o cerere de infiintare a comisiei consultative.
(8) In cazul prevazut la alin. (7) lit. a) persoana afectata care exercita dreptul la o astfel de cale de atac nu poate adresa o cerere in temeiul art. 2836 alin. (1) lit. a) :
a) cat timp decizia de respingere a plangerii face inca obiectul unei cai de atac judiciare, potrivit normelor legale in vigoare;
b) in cazul in care decizia de respingere a plangerii poate fi inca atacata, ulterior, in baza procedurii caii de atac din celelalte state membre in cauza;
c) in cazul in care decizia de respingere a plangerii a fost confirmata in baza procedurii caii de atac prevazute la lit. a) si nu se poate infirma hotararea instantei competente sau a altor autoritati judiciare relevante din oricare dintre statele membre in cauza. In cazul in care a fost exercitat dreptul la o cale de atac, este luata in considerare hotararea instantei relevante sau a altei autoritati judiciare relevante, in sensul art. 2836 alin. (1) lit. a) .
Art. 2835: Procedura amiabila
(1) In cazul in care A. N. A. F. si celelalte autoritati competente ale statelor membre in cauza accepta plangerea, A. N. A. F. depune diligentele necesare pentru a solutiona chestiunea litigioasa, prin procedura amiabila, in termen de 2 ani, termen care incepe sa curga de la data ultimei notificari a deciziei de acceptare a plangerii a uneia dintre autoritatile competente ale statelor membre in cauza.
(2) In cazuri temeinic justificate, termenul prevazut la alin. (1) poate fi prelungit cu pana la un an la cererea A. N. A. F. sau a oricareia dintre autoritatile competente ale statelor membre in cauza, adresata tuturor celorlalte autoritati competente ale statelor membre in cauza. A. N. A. F. notifica persoanei afectate prelungirea termenului prevazut la alin. (1) .
(3) In cazul in care a ajuns la un acord cu celelalte autoritati competente ale statelor membre in cauza privind modul de solutionare a chestiunii litigioase in termenul prevazut la alin. (1) , A. N. A. F. emite prin ordin al presedintelui A. N. A. F. decizia de solutionare a procedurii amiabile pe care o transmite de indata persoanei afectate.
(4) Decizia de solutionare a procedurii amiabile devine obligatorie si executorie, cu conditia ca persoana afectata sa o accepte si sa renunte la dreptul de a promova oricare alta cale de atac, fie administrativa, fie judiciara. In cazul in care sunt in derulare alte cai de atac, decizia de solutionare a procedurii amiabile devine astfel obligatorie si executorie numai dupa ce persoana afectata prezinta A. N. A. F. dovezi ca au fost luate masuri in vederea incheierii acestora. Astfel de dovezi trebuie prezentate in termen de cel mult 60 de zile de la data la care decizia respectiva a fost comunicata persoanei afectate.
(5) Decizia de solutionare a procedurii amiabile este pusa in aplicare, de indata, indiferent de termenele de prescriptie prevazute de normele legale in vigoare.
(6) In cazul in care A. N. A. F. si autoritatile competente ale statelor membre in cauza nu au ajuns la un acord privind modul de solutionare a chestiunii litigioase in termenul prevazut la alin. (1) sau (2) dupa caz, A. N. A. F. notifica persoana afectata in legatura cu acest lucru, indicand motivele de fapt si de drept pentru care nu s-a ajuns la un acord.
(7) Modalitatea de derulare a procedurii amiabile, precum si de relationare a autoritatilor competente ale statelor membre in cauza se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
Art. 2836: Solutionarea litigiilor de catre comisia consultativa
(1) In baza unei cereri pe care persoana afectata o adreseaza A. N. A. F. si celorlalte autoritati competente ale statelor membre in cauza, aceasta impreuna cu celelalte autoritati competente ale statelor membre in cauza infiinteaza o comisie consultativa, potrivit art. 2838, in cazul in care:
a) plangerea inaintata de persoana afectata este respinsa, in temeiul art. 2834 alin. (2) , de cel putin una dintre autoritatile competente ale statelor membre in cauza, dar nu de toate;
b) A. N. A. F. impreuna cu celelalte autoritati competente ale statelor membre in cauza au acceptat plangerea depusa de persoana afectata, dar nu au ajuns la un acord cu privire la modul de solutionare pe cale amiabila a chestiunii litigioase in termenul prevazut la art. 2835 alin. (1) sau (2) dupa caz.
(2) In cazul prevazut la alin. (1) lit. a) , persoana afectata poate adresa cererea de infiintare a comisiei consultative daca impotriva deciziei de respingere a plangerii nu poate fi exercitata nicio cale judiciara de atac ori nu exista nicio cale judiciara de atac in curs sau aceasta a renuntat in mod formal la dreptul sau la o cale judiciara de atac. Cererea include o declaratie scrisa in acest sens.
(3) Persoana afectata formuleaza in scris cererea de infiintare a comisiei consultative, in termen de cel mult 50 de zile de la data primirii notificarii potrivit prevederilor art. 2834 alin. (3) sau art. 2835 alin. (6) sau 50 de zile de la data pronuntarii hotararii de catre instanta competenta, potrivit art. 2834 alin. (7) lit. a) , dupa caz.
(4) Comisia consultativa este infiintata in termen de cel mult 120 de zile de la primirea cererii prevazute la alin. (1) . In acest sens, presedintele comisiei consultative trimite o notificare, fara intarziere, persoanei afectate.
(5) In cazul prevazut la alin. (1) lit. a) , comisia consultativa adopta o decizie privind acceptarea sau respingerea plangerii in termen de 180 de zile de la data infiintarii. Aceasta notifica decizia sa autoritatilor competente in termen de 30 de zile de la adoptare.
(6) In cazul in care comisia consultativa adopta o decizie de acceptare a plangerii, la cererea A. N. A. F. sau a uneia dintre celelalte autoritati competente ale statelor membre in cauza este initiata procedura amiabila prevazuta la art. 2835. Autoritatea competenta care solicita initierea procedurii amiabile notifica aceasta cerere comisiei consultative, celorlalte autoritati competente ale statelor membre in cauza si persoanei afectate. Termenul prevazut la art. 2835 alin. (1) sau (2) , dupa caz, incepe sa curga de la data notificarii deciziei luate de catre comisia consultativa cu privire la acceptarea plangerii.
(7) In cazul in care nici A. N. A. F. si nici celelalte autoritati competente in cauza nu au solicitat initierea procedurii amiabile in termen de 60 de zile de la data notificarii deciziei comisiei consultative de acceptare a plangerii, comisia consultativa emite un aviz cu privire la modul de solutionare a chestiunii litigioase, potrivit art. 28314 alin. (1) . In acest caz, termenul prevazut la art. 28314 alin. (1) incepe sa curga de la data expirarii termenului de 60 de zile.
(8) In cazul in care comisia consultativa adopta o decizie de respingere a plangerii, procedurile derulate in temeiul prezentului articol se incheie.
(9) In cazul mentionat la alin. (1) lit. b) , comisia consultativa emite un aviz cu privire la modul de solutionare a chestiunii litigioase, potrivit art. 28314 alin. (1) .
Art. 2837: Numirea de catre instantele competente sau de catre organismul national imputernicit sa faca numiri
(1) In cazul in care comisia consultativa nu este infiintata in termenul prevazut la art. 2836 alin. (4) , persoana afectata poate sa adreseze o sesizare pentru infiintarea comisiei consultative unei instante competente sau oricarui alt organism national imputernicit sa faca numiri din statele membre in cauza.
(11) In cazul in care A. N. A. F. nu a numit cel putin o persoana independenta si un supleant al acesteia in comisia consultativa, persoana afectata poate adresa o sesizare organismului national imputernicit sa faca numiri pentru a face numirile in comisia consultativa din lista prevazuta la art. 2839. In Romania organismul national imputernicit sa faca numiri este Ministerul Finantelor.
(12) In cazul in care nici A. N. A. F. nu a numit cel putin o persoana independenta si un supleant al acesteia in comisia consultativa si nici celelalte autoritati competente ale statelor membre in cauza nu au facut acest lucru, persoana afectata poate adresa o sesizare Ministerului Finantelor, instantelor competente sau organismelor nationale imputernicite sa faca numiri din celelalte state membre pentru a numi cele doua persoane independente din lista prevazuta la art. 2839.
(2) Sesizarea prevazuta la alin. (1) se depune in termen de 30 de zile de la expirarea termenului prevazut la art. 2836 alin. (4) .
(3) Prin ordin al ministrului finantelor publice se numesc o persoana independenta si un supleant din lista prevazuta la art. 2839. Ulterior, Ministerul Finantelor Publice comunica ordinul atat persoanei afectate, cat si A. N. A. F.
(4) A. N. A. F. informeaza celelalte autoritati implicate cu privire la ordinul prevazut la alin. (3) .
(5) Persoanele afectate adreseaza sesizarea cu privire la numirea persoanelor independente si a supleantilor acestora fiecarui stat de rezidenta al acestora, daca sunt implicate in procedura cel putin doua persoane afectate, sau statelor membre ale caror autoritati competente nu au reusit sa numeasca cel putin o persoana independenta si un supleant, daca este implicata o singura persoana afectata.
(6) Persoanele independente, desemnate potrivit alin. (12) , numesc presedintele in conformitate cu art. 2838 alin. (3) , prin tragere la sorti din lista persoanelor independente prevazuta la art. 2839.
Art. 2838: Comisia consultativa
(1) Comisia consultativa prevazuta la art. 2836 are urmatoarea componenta:
a) un presedinte;
b) un reprezentant din partea fiecarei autoritati competente ale statelor membre in cauza. Daca autoritatile competente sunt de acord, numarul acestor reprezentanti poate creste la doi pentru fiecare autoritate competenta;
c) o persoana independenta care este numita de fiecare autoritate competenta din statele membre in cauza din lista mentionata la art. 2839. Daca autoritatile competente sunt de acord, numarul acestor persoane numite poate creste la doua pentru fiecare autoritate competenta.
(2) Normele privind numirea persoanelor independente se stabilesc de comun acord intre autoritatile competente ale statelor membre in cauza. Dupa numirea persoanelor independente se numeste cate un supleant pentru fiecare dintre ele, conform normelor privind numirea persoanelor independente, in cazul in care acestea se afla in imposibilitatea de a-si duce la indeplinire sarcinile.
(3) In cazul in care normele privind numirea persoanelor independente nu au fost convenite potrivit alin. (2) , numirea acestora se face prin tragere la sorti.
(4) A. N. A. F. sau orice autoritate competenta dintr-un stat membru in cauza poate formula obiectii cu privire la numirea in comisia consultativa a oricareia dintre persoanele independente, cu exceptia cazului in care persoanele independente au fost numite de catre instanta competenta sau de organismul national imputernicit sa faca numiri din statele membre in cauza, potrivit art. 2837. Obiectiile pot fi formulate pentru oricare dintre motivele convenite, in prealabil, cu celelalte autoritati competente in cauza sau pentru oricare dintre urmatoarele motive:
a) persoana respectiva face parte dintr-o administratie sau autoritate fiscala din statele membre in cauza sau actioneaza in numele acesteia sau a fost intr-o asemenea situatie in orice moment pe parcursul ultimilor 3 ani anteriori numirii sale;
b) persoana respectiva are sau a avut o participatie semnificativa sau un drept de vot in cadrul oricareia dintre persoanele afectate in cauza sau daca este sau a fost, in orice moment pe parcursul ultimilor 5 ani anteriori datei numirii sale, angajat sau consultant al acesteia;
c) persoana respectiva nu prezinta o garantie suficienta de obiectivitate in vederea solutionarii litigiului sau a litigiilor cu privire la care urmeaza sa fie luata o decizie;
d) persoana respectiva este un angajat al unei intreprinderi care furnizeaza consultanta fiscala sau ofera, intr-un alt mod, consultanta fiscala cu titlu profesional sau s-a aflat intr-o asemenea situatie in orice moment pe parcursul ultimilor 3 ani anteriori datei numirii sale.
(5) A. N. A. F. sau orice autoritate competenta a unui stat membru in cauza poate solicita ca o persoana independenta sau supleantul sau, care au fost numiti potrivit prevederilor alin. (2) sau (3) , dupa caz, sa informeze despre orice interes, relatie sau orice alt aspect care este de natura sa afecteze independenta sau impartialitatea persoanei respective sau care ar putea crea in mod rezonabil aparenta unei atitudini partinitoare in cadrul procedurilor.
(6) Pentru o perioada de 12 luni de la data emiterii deciziei comisiei consultative, o persoana independenta care face parte din comisia consultativa nu trebuie sa se afle intr-o situatie care ar fi dat motive A. N. A. F. sau altei autoritati competente sa prezinte obiectii fata de numirea sa, astfel cum este prevazut la alin. (4) , daca ar fi fost in situatia respectiva in momentul numirii sale in comisia consultativa respectiva.
(7) Reprezentantii fiecarei autoritati competente si persoanele independente numite potrivit alin. (1) aleg un presedinte din lista persoanelor prevazuta de art. 2839. Cu exceptia cazului in care reprezentantii fiecarei autoritati competente si persoanele independente convin altfel, presedintele este un judecator.
Art. 2839: Lista persoanelor independente
(1) Lista persoanelor independente este formata din toate persoanele independente nominalizate de statele membre. In acest sens, A. N. A. F. nominalizeaza, pentru un mandat de 4 ani, minimum 3 persoane ce detin competente in domeniul economic sau juridic, dovedite atat printr-un nivel superior al calificarii profesionale, cat si prin experienta in acest domeniu, si care nu se regasesc in niciuna dintre situatiile prevazute la art. 2838 alin. (4) lit. a) - d) . Neindeplinirea acestor conditii pe toata durata mandatului atrage excluderea de pe lista persoanelor independente.
(2) Procedura de selectie in vederea includerii si excluderii persoanelor independente pe lista prevazuta la alin. (1) se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(3) A. N. A. F. notifica Comisiei Europene numele persoanelor independente pe care le-a nominalizat. De asemenea, A. N. A. F. furnizeaza Comisiei Europene informatii complete si actualizate cu privire la profilul profesional si academic al acestor persoane, la competenta si experienta lor, precum si la potentialele conflicte de interese. In notificare, A. N. A. F. poate preciza care dintre persoanele respective poate fi numita in functia de presedinte.
(4) A. N. A. F. informeaza, de indata, Comisia Europeana cu privire la eventualele modificari aduse listei persoanelor independente.
(5) In situatia in care A. N. A. F. are motive intemeiate sa formuleze obiectii fata de mentinerea unei persoane independente pe lista prevazuta la alin. (1) din motive de lipsa de independenta, agentia informeaza Comisia Europeana, oferind elemente de proba adecvate in acest sens. Statul membru care a nominalizat persoana respectiva este informat cu privire la obiectiile si elementele de proba furnizate de A. N. A. F. , prin intermediul Comisiei Europene.
(6) In cazul in care A. N. A. F. a fost informata de catre Comisia Europeana despre obiectii si elemente de proba privind lipsa de independenta a uneia dintre persoanele independente nominalizate, ia masurile necesare, in termen de 180 de zile de la data informarii, pentru a examina plangerea si a decide daca sa mentina sau sa excluda persoana respectiva de pe lista. Ulterior, A. N. A. F. informeaza Comisia Europeana cu privire la decizia luata.
Art. 28310: Comisia de solutionare alternativa a litigiilor
(1) In cazul prevazut la art. 2836 alin. (1) lit. b) , A. N. A. F. , impreuna cu celelalte autoritati competente ale statelor membre in cauza, poate conveni sa infiinteze:
a) o comisie consultativa;
b) o comisie de solutionare alternativa a litigiilor, denumita in continuare comisia de solutionare alternativa a litigiilor, in locul unei comisii consultative, care sa emita un aviz privind modul de solutionare a chestiunii litigioase potrivit art. 28314;
c) in mod exceptional, o comisie de solutionare alternativa a litigiilor sub forma unui comitet care sa aiba un caracter permanent, denumit in continuare comitetul permanent.
(2) Conditiile prevazute la art. 2838 alin. (4) si (5) se aplica in mod corespunzator si in cazul comisiilor prevazute la alin. (1) lit. b) si c) , componenta acestora putand fi diferita de cea a comisiei prevazute la alin. (1) lit. a) .
(3) Comisiile prevazute la alin. (1) lit. b) si c) pot aplica, dupa caz, orice procedura de solutionare a litigiilor pentru a solutiona chestiunea litigioasa cu efect obligatoriu. Ca alternativa la tipul de procedura de solutionare a litigiilor aplicat de comisia consultativa, si anume procedura avizului independent, orice alt tip de procedura de solutionare a litigiilor, inclusiv procedura de arbitraj cu oferta finala, poate fi convenit de autoritatile competente ale statelor membre in cauza in temeiul prezentului articol si aplicat de comisia de solutionare alternativa a litigiilor.
(4) Prevederile art. 28312 si 28313 se aplica comisiei de solutionare alternativa a litigiilor, cu exceptia cazului in care se convine altfel in regulamentul de functionare prevazut la art. 28311.
Art. 28311: Regulamentul de functionare
(1) A. N. A. F. intocmeste, de comun acord cu autoritatile competente ale statelor membre in cauza, regulamentul de functionare a comisiei consultative sau a comisiei de solutionare alternativa a litigiilor. Regulamentul de functionare se intocmeste la fiecare instituire a uneia dintre comisiile mentionate anterior si cuprinde cel putin urmatoarele elemente:
a) descrierea si caracteristicile chestiunii litigioase;
b) termenii de referinta cu privire la care autoritatile competente ale statelor membre se pun de acord in legatura cu aspectele de ordin juridic si practic care trebuie clarificate;
c) forma organismului de solutionare a litigiilor, care poate fi fie o comisie consultativa, fie o comisie de solutionare alternativa a litigiilor, precum si tipul de procedura pentru solutionarea alternativa a litigiilor, daca difera de procedura avizului independent aplicata de comisia consultativa;
d) calendarul procedurii de solutionare a litigiului;
e) componenta comisiei consultative sau a comisiei de solutionare alternativa a litigiilor, inclusiv numarul si numele membrilor, detalii referitoare la competentele si calificarile acestora, precum si divulgarea oricaror conflicte de interese ale membrilor;
f) normele care reglementeaza participarea persoanei/persoanelor afectate si a tertilor la proceduri, schimburile de note, informatii si elemente de proba, costurile, tipul procedurii de solutionare a litigiilor care urmeaza a fi utilizata si orice alt aspect procedural sau organizatoric relevant;
g) aspectele logistice aferente lucrarilor comisiei consultative si emiterii avizului acesteia.
(2) In cazul in care o comisie consultativa este infiintata pentru a emite un aviz in temeiul art. 2836 alin. (7) , in regulamentul de functionare se prevad numai informatiile mentionate la alin. (1) lit. a) , d) , e) si f) .
(3) Regulamentul de functionare se semneaza de autoritatile competente ale statelor membre implicate in litigiu.
(4) In termenul de 120 de zile prevazut la art. 2836 alin. (4) , A. N. A. F. notifica persoanei afectate urmatoarele:
a) regulamentul de functionare al comisiei consultative sau al comisiei de solutionare alternativa a litigiilor;
b) data pana la care trebuie adoptat avizul privind solutionarea chestiunii litigioase;
c) trimiteri la orice norma juridica aplicabila din legislatia in vigoare si la orice acorduri sau conventii aplicabile.
(5) In cazul in care numirea persoanelor independente se face de Ministerul Finantelor Publice, conform art. 2837, A. N. A. F. impreuna cu celelalte autoritati competente ale statelor membre in cauza infiinteaza comisia consultativa si notifica informatiile prevazute la alin. (4) dupa numirea presedintelui comisiei consultative, cu respectarea unui termen de 120 de zile de la data la care a fost primita sesizarea prevazuta la art. 2837 alin. (1) .
(6) Atunci cand A. N. A. F. nu a notificat regulamentul de functionare persoanei afectate potrivit prevederilor alin. (4) si (5) , persoanele independente si presedintele completeaza regulamentul de functionare pe baza regulamentului de functionare standard, elaborat de Comisia Europeana in temeiul art. 11 alin. (3) din Directiva (UE) 1. 852/2017, pe care il transmit persoanei afectate in termen de 15 zile de la data infiintarii comisiei consultative sau a comisiei de solutionare alternativa a litigiilor. In cazul in care persoanele independente si presedintele nu convin asupra regulamentului de functionare sau nu il notifica persoanei afectate, persoana sau persoanele afectate se pot adresa instantei competente in unul dintre statele membre in cauza pentru a obtine o dispozitie pentru punerea in aplicare a regulamentului de functionare.
Art. 28312: Costurile procedurilor
(1) Cu exceptia prevederilor alin. (3) , precum si a cazului in care A. N. A. F. si celelalte autoritati competente ale statelor membre in cauza au convenit altfel, urmatoarele costuri se impart in mod egal intre statele membre:
a) cheltuielile persoanelor independente, care reprezinta o suma echivalenta cu media sumei rambursate in mod obisnuit inaltilor functionari publici din statele membre in cauza; si
b) onorariile persoanelor independente, dupa caz, care se limiteaza la 1. 000 EUR de persoana pentru fiecare zi de sedinta a comisiei consultative sau a comisiei de solutionare alternativa a litigiilor.
(2) Costurile care revin persoanei afectate nu sunt suportate de statele membre.
(3) In cazul in care A. N. A. F. si celelalte autoritati competente ale statelor membre in cauza sunt de acord, toate costurile mentionate la alin. (1) lit. a) si b) sunt suportate de persoana afectata in situatia in care aceasta a facut:
a) o notificare de retragere a plangerii potrivit art. 2833 alin. (10) ; sau
b) o cerere in temeiul dispozitiilor art. 2836 alin. (1) in urma unei respingeri in temeiul art. 2834 alin. (2) , iar comisia consultativa a decis ca autoritatile competente relevante au respins plangerea in mod justificat.
(4) Costurile prevazute de prezentul articol, care revin statului roman, potrivit prevederilor regulamentului de functionare prevazut la art. 28311, se suporta din bugetul A. N. A. F.
Art. 28313: Informatii, elemente de proba si audieri
(1) In sensul procedurii mentionate la art. 2836, in cazul in care autoritatile competente ale statelor membre in cauza sunt de acord, persoana sau persoanele afectata(e) pot furniza comisiei consultative sau comisiei de solutionare alternativa a litigiilor orice informatii, elemente de proba sau documente care ar putea fi relevante pentru luarea deciziei. Persoana sau persoanele afectata(e) si A. N. A. F. furnizeaza orice informatii, elemente de proba sau documente la cererea comisiei consultative sau a comisiei de solutionare alternativa a litigiilor.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) , A. N. A. F. poate refuza sa furnizeze informatii comisiei consultative in oricare dintre urmatoarele cazuri:
a) obtinerea informatiilor necesita masuri administrative care contravin normelor legale in vigoare;
b) informatiile nu pot fi obtinute in temeiul normelor legale in vigoare;
c) informatiile se refera la secrete comerciale, industriale sau profesionale ori la procese comerciale;
d) divulgarea informatiilor este contrara ordinii publice.
(3) Persoanele afectate pot, la cerere si cu acordul autoritatilor competente ale statelor membre in cauza, sa se prezinte sau sa fie reprezentate in fata comisiei consultative sau a comisiei de solutionare alternativa a litigiilor. Persoanele afectate se prezinta sau sunt reprezentate in fata comisiei la cererea comisiei consultative sau a comisiei de solutionare alternativa a litigiilor.
(4) Persoanele independente sau oricare alt membru nominalizat de A. N. A. F. au obligatia de a pastra secretul profesional, in temeiul normelor legale in vigoare, in legatura cu informatiile pe care le primesc in calitatea lor de membri ai comisiei consultative sau ai comisiei de solutionare alternativa a litigiilor. Persoanele afectate si, dupa caz, reprezentantii acestora se angajeaza sa respecte obligatia de confidentialitate privind orice informatii, inclusiv documente pe care le primesc in timpul lucrarilor comisiei consultative sau ale comisiei de solutionare alternativa a litigiilor. Persoanele afectate si reprezentantii acestora fac o declaratie in acest sens la A. N. A. F. , atunci cand li se solicita acest lucru in cursul lucrarilor.
Art. 28314: Avizul comisiei consultative sau al comisiei de solutionare alternativa a litigiilor
(1) O comisie consultativa sau o comisie de solutionare alternativa a litigiilor notifica avizul autoritatilor competente ale statelor membre in cauza in termen de 180 de zile de la data la care a fost instituita. In cazul in care comisia consultativa sau comisia de solutionare alternativa a litigiilor considera ca, data fiind natura chestiunii litigioase, sunt necesare mai mult de 180 de zile pentru a emite un aviz, acest termen poate fi prelungit cu 90 de zile. Comisia consultativa sau comisia de solutionare alternativa a litigiilor informeaza autoritatile competente ale statelor membre in cauza si persoanele afectate cu privire la prelungire.
(2) Comisia consultativa sau comisia de solutionare alternativa a litigiilor isi intemeiaza avizul pe dispozitiile acordurilor sau conventiilor aplicabile prevazute la art. 2831 alin. (3) lit. (a) , precum si pe oricare dintre normele legale in vigoare aplicabile.
(3) Comisia consultativa sau comisia de solutionare alternativa a litigiilor emite avizul cu o majoritate simpla a membrilor sai. In cazul in care nu se poate ajunge la o majoritate, votul presedintelui este definitoriu pentru avizul final. Presedintele comunica autoritatilor competente avizul comisiei consultative sau al comisiei de solutionare alternativa a litigiilor.
Art. 28315: Decizia finala
(1) In termen de 180 de zile de la notificarea avizului comisiei consultative sau al comisiei de solutionare alternativa a litigiilor, A. N. A. F. impreuna cu autoritatile competente ale statelor membre in cauza procedeaza dupa cum urmeaza:
a) se pun de acord asupra modului de solutionare a chestiunii litigioase si emit o decizie finala cu respectarea avizului comisiei consultative sau al comisiei de solutionare alternativa a litigiilor;
b) se pun de acord asupra modului de solutionare a chestiunii litigioase si emit o decizie finala fara respectarea avizului comisiei consultative sau al comisiei de solutionare alternativa a litigiilor;
c) nu se pun de acord asupra modului de solutionare a chestiunii litigioase si emit o decizie finala cu respectarea avizului comisiei consultative sau al comisiei de solutionare alternativa a litigiilor.
(2) In cazul in care persoana afectata este rezidenta fiscal in Romania, A. N. A. F. notifica, fara intarziere, persoanei afectate decizia finala privind chestiunea litigioasa. In absenta unei astfel de notificari in termen de 30 de zile de la luarea deciziei, persoana afectata se poate adresa instantei competente in vederea obtinerii deciziei.
(3) Decizia finala este obligatorie pentru statele membre in cauza si nu constituie un precedent. Decizia finala este pusa in aplicare cu conditia ca persoana sau persoanele afectata(e) sa o accepte si sa renunte la dreptul de a exercita orice cale de atac de la nivel national in termen de 60 de zile de la data la care decizia a fost notificata, dupa caz.
(4) A. N. A. F. pune in aplicare decizia finala prin modificarea impozitarii, indiferent de termenele de prescriptie prevazute de normele legale in vigoare.
(5) In cazul in care decizia finala nu a fost pusa in aplicare de A. N. A. F. , persoana afectata poate adresa o sesizare Curtii de Apel Bucuresti pentru a solicita punerea in aplicare a deciziei finale.
(6) Prin exceptie de la alin. (4) , decizia finala nu este pusa in aplicare de A. N. A. F. in cazul in care Curtea de Apel Bucuresti hotaraste ca, potrivit normelor legale in vigoare privind caile de atac si prin aplicarea criteriilor prevazute la art. 2838 alin. (4) si (6) , a existat o lipsa de independenta a persoanelor independente numite de catre A. N. A. F. in comisia consultativa.
Art. 28316: Interactiunea cu procedurile si derogarile nationale
(1) Persoana afectata poate recurge la procedurile prevazute de prezentul capitol, chiar daca decizia de impunere care a generat chestiunea litigioasa a ramas definitiva in sistemul cailor nationale de atac.
(2) Inaintarea chestiunii litigioase spre solutionare prin aplicarea procedurii amiabile sau a procedurii de solutionare a litigiilor prevazute la art. 2835 si, respectiv, la art. 2836 nu impiedica initierea sau continuarea, in Romania, de proceduri judiciare sau de proceduri privind sanctiuni administrative si penale legate de aceleasi aspecte.
(3) Persoanele afectate pot recurge la caile de atac pe care le au la dispozitie in temeiul normelor legale in vigoare. Cu toate acestea, atunci cand persoana afectata a initiat proceduri pentru a introduce o astfel de cale de atac, termenele mentionate la art. 2834 alin. (1) , respectiv la art. 2835 alin. (1) si (2) incep sa curga de la data la care o hotarare pronuntata in cadrul procedurilor respective a ramas definitiva sau la care procedurile respective au fost incheiate definitiv intr-un alt mod ori la care procedurile au fost suspendate.
(4) In cazul in care o hotarare definitiva privind o chestiune litigioasa a fost pronuntata de instanta competenta din Romania, inainte ca autoritatile competente ale statelor membre in cauza sa fi ajuns la un acord in temeiul procedurii amiabile, prevazute la art. 2835, cu privire la chestiunea litigioasa, A. N. A. F. notifica hotararea definitiva a instantei competente celorlalte autoritati competente ale statelor membre in cauza, iar procedura respectiva este incheiata incepand cu data notificarii respective.
(5) Dispozitiile art. 2836 alin. (1) nu se aplica in cazul in care chestiunea litigioasa a ramas nesolutionata pe parcursul intregii proceduri amiabile prevazute la art. 2835 si o hotarare definitiva privind o chestiune litigioasa a fost pronuntata de instanta competenta din Romania inainte ca persoana afectata sa fi depus o cerere potrivit art. 2836 alin. (1) . In acest caz A. N. A. F. informeaza celelalte autoritati competente ale statelor membre in cauza cu privire la efectul acestei hotarari a instantei competente.
(6) Procedura de solutionare a litigiilor prevazuta la art. 2836 este incheiata daca hotararea definitiva a instantei competente a fost pronuntata in orice moment dupa ce o persoana afectata a facut o cerere in temeiul art. 2836 alin. (1) , dar inainte de emiterea de catre comisia consultativa sau comisia de solutionare alternativa a litigiilor a avizului sau adresat autoritatilor competente ale statelor membre in cauza, potrivit prevederilor art. 28314, caz in care A. N. A. F. informeaza celelalte autoritati competente ale statelor membre in cauza si comisia consultativa sau comisia de solutionare alternativa a litigiilor cu privire la efectul acestei hotarari a instantei competente.
(7) Prin exceptie de la art. 2836, A. N. A. F. poate refuza accesul la procedura de solutionare a litigiilor prevazuta la articolul respectiv in cazuri in care in Romania au fost aplicate sanctiuni in legatura cu veniturile sau capitalurile ajustate pentru infractiunile de evaziune fiscala, inclusiv infractiunile aflate in legatura cu acestea. In cazul in care au fost initiate proceduri judiciare sau administrative care ar putea conduce la astfel de sanctiuni, iar aceste proceduri se desfasoara simultan cu oricare dintre procedurile mentionate in prezentul capitol, A. N. A. F. poate suspenda procedurile desfasurate in temeiul prezentului capitol de la data acceptarii plangerii pana la data rezultatului final al procedurilor respective.
(8) A. N. A. F. poate sa refuze accesul la procedura de solutionare a litigiilor prevazuta la art. 2836 in cazul in care o chestiune litigioasa nu se refera la dubla impunere. Intr-un astfel de caz, A. N. A. F. informeaza persoana afectata si autoritatile competente ale statelor membre in cauza fara intarziere.
Art. 28317: Dispozitii speciale pentru persoane fizice, microintreprinderi si intreprinderi mici
(1) In cazul in care persoana afectata este o persoana fizica, microintreprindere sau intreprindere mica si nu face parte dintr-un grup mare, astfel cum acestea sunt definite in Reglementarile contabile privind situatiile financiare anuale individuale si situatiile financiare anuale consolidate, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1. 802/2014, cu modificarile si completarile ulterioare, persoana afectata poate depune plangerile, raspunsurile la o cerere de informatii suplimentare, retragerile si cererile mentionate la art. 2833 alin. (1) , (7) si (10) si, respectiv, la art. 2836 alin. (1) , denumite in continuare comunicarile, numai la A. N. A. F. daca persoana afectata este rezidenta fiscal in Romania.
(2) In termen de 60 de zile de la data primirii comunicarilor prevazute la alin. (1) , A. N. A. F. transmite, in acelasi timp, o notificare autoritatilor competente ale tuturor celorlalte state membre in cauza. Dupa transmiterea notificarii se considera ca persoana afectata a transmis comunicarile tuturor celorlalte state membre in cauza la data notificarii respective.
(3) In cazul in care A. N. A. F. primeste informatii suplimentare in temeiul art. 2833 alin. (7) , aceasta transmite, in acelasi timp, o copie autoritatilor competente ale tuturor celorlalte state membre in cauza. Comunicarea informatiilor suplimentare se considera a fi realizata la data primirii unor astfel de informatii de toate statele membre in cauza.
Art. 28318: Publicarea
(1) Comisia consultativa si comisia de solutionare alternativa a litigiilor isi formuleaza avizele in scris.
(2) A. N. A. F. si celelalte autoritati competente ale statelor membre in cauza pot conveni sa publice decizia finala prevazuta la art. 28315 in toate elementele sale, sub rezerva obtinerii consimtamantului din partea fiecarei persoane afectate in cauza.
(3) In cazul in care autoritatile competente sau persoana afectata in cauza nu sunt de acord cu publicarea deciziei finale in toate elementele sale, A. N. A. F. si celelalte autoritati competente ale statelor membre in cauza publica un rezumat al deciziei finale. Rezumatul deciziei finale cuprinde toate elementele prevazute in Regulamentul de punere in aplicare (UE) 2019/652 al Comisiei din 24 aprilie 2019 de stabilire a regulamentului de functionare standard pentru comisia consultativa sau pentru comisia de solutionare alternativa a litigiilor si a unui formular standard pentru comunicarea informatiilor referitoare la publicarea deciziei finale in conformitate cu Directiva (UE) 2017/1. 852 a Consiliului.
(4) A. N. A. F. impreuna cu celelalte autoritati competente ale statelor membre in cauza transmit persoanei afectate, inainte de publicare, informatiile care urmeaza sa fie publicate, potrivit alin. (3) . In cel mult 60 de zile de la primirea informatiilor respective, persoana afectata poate solicita A. N. A. F. si celorlalte autoritati competente sa nu publice informatii care se refera la secrete comerciale, industriale sau profesionale ori la procese comerciale sau care contravin ordinii publice.
(5) A. N. A. F impreuna cu celelalte autoritati competente ale statelor membre in cauza notifica, de indata, Comisiei Europene informatiile care urmeaza sa fie publicate potrivit alin. (3) .
Art. 28319: Rolul Comisiei si sprijinul administrativ
A. N. A. F. informeaza Comisia Europeana cu privire la masurile adoptate cu scopul de a sanctiona orice nerespectare a obligatiei de confidentialitate prevazute la art. 28313 alin. (4) .
TITLUL X: Aspecte internationale
CAPITOLUL I: Cooperarea administrativa in domeniul fiscal
Art. 284: Scopul
(1) Prezentul capitol reglementeaza normele si procedurile potrivit carora Romania coopereaza cu celelalte state membre din cadrul Uniunii Europene, denumite in continuare state membre, in vederea realizarii unui schimb de informatii care este in mod previzibil relevant pentru administrarea si aplicarea legilor interne ale statelor membre in privinta taxelor si impozitelor prevazute la art. 285.
(2) Prezentul capitol contine si dispozitii privind schimbul de informatii prevazut la alin. (1) prin mijloace electronice, precum si norme si proceduri potrivit carora Romania coopereaza cu Comisia Europeana pe teme de coordonare si evaluare.
(3) Prezentul capitol nu afecteaza aplicarea in Romania a normelor privind asistenta reciproca in materie penala si nu aduce atingere indeplinirii niciunei obligatii a Romaniei in temeiul altor instrumente juridice, inclusiv acorduri bilaterale sau multilaterale, in ceea ce priveste cooperarea administrativa extinsa.
Art. 285: Sfera de aplicare
(1) Prezentul capitol se aplica tuturor tipurilor de taxe si impozite percepute de catre stat, unitatile administrativ-teritoriale ori subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, ori in numele acestora.
(2) Fara a aduce atingere prevederilor alin. (1) , prezentul capitol nu se aplica:
a) taxei pe valoarea adaugata, taxelor vamale si accizelor, care fac obiectul unei alte legislatii a Uniunii Europene privind cooperarea administrativa dintre statele membre;
b) contributiilor obligatorii la sistemul de securitate sociala platibile statului sau institutiilor de securitate sociala de drept public.
(3) Taxele si impozitele, astfel cum sunt prevazute la alin. (1) , nu se interpreteaza in niciun caz ca incluzand:
a) taxele, cum ar fi cele pentru certificate si alte documente emise de autoritatile publice;
b) contributiile de natura contractuala, cum ar fi sumele stabilite pentru utilitatile publice.
(4) Prezentul capitol se aplica taxelor si impozitelor prevazute la alin. (1) , percepute in cadrul teritoriilor unde tratatele Uniunii Europene sunt aplicabile in temeiul art. 52 din Tratatul privind Uniunea Europeana.
Art. 286: Definitii
In sensul prezentului capitol, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarea semnificatie:
1. a) autoritate competenta a unui stat membru - autoritatea care a fost desemnata ca atare de catre statul membru respectiv. In cazul in care actioneaza in temeiul prezentului capitol, un birou central de legatura, un departament de legatura sau un functionar autorizat este considerat, de asemenea, autoritate competenta prin delegare, potrivit art. 287;
2. b) birou central de legatura - un birou care a fost desemnat ca fiind responsabilul principal pentru contactele cu alte state membre in domeniul cooperarii administrative;
3. c) departament de legatura - orice birou, altul decat biroul central de legatura, care a fost astfel desemnat in vederea schimbului direct de informatii in temeiul prezentului capitol;
4. d) functionar autorizat - orice functionar care este autorizat sa faca schimb direct de informatii in temeiul prezentului capitol;
5. e) autoritate solicitanta - biroul central de legatura, un departament de legatura sau orice functionar autorizat al unui stat membru care inainteaza o cerere de asistenta in numele autoritatii competente;
6. f) autoritate solicitata - biroul central de legatura, un departament de legatura sau orice functionar autorizat al unui stat membru care primeste o cerere de asistenta in numele autoritatii competente;
7. g) ancheta administrativa - toate controalele, verificarile si alte actiuni intreprinse de statele membre in exercitarea atributiilor lor, in scopul asigurarii aplicarii corecte a legislatiei fiscale;
8. h) schimb de informatii la cerere - transmiterea de informatii efectuata pe baza unei cereri adresate de statul membru solicitant statului membru solicitat intr-un caz specific;
9. i) schimb de informatii automat:
1. in sensul art. 291 alin. (1) , art. 2911, 2913, 2914 si 2915, comunicarea sistematica a informatiilor predefinite catre alt stat membru, fara cerere prealabila, la intervale regulate prestabilite.
In sensul art. 291 alin. (1) , prin informatii disponibile se inteleg informatiile din dosarele fiscale ale statului membru care comunica informatiile respective, ce pot fi accesate in conformitate cu procedurile de colectare si de procesare a informatiilor din acel stat membru;
2. in sensul art. 291 alin. (4) , comunicarea sistematica a informatiilor predefinite referitoare la rezidentii din alte state membre catre statul membru de rezidenta relevant, fara cerere prealabila, la intervale regulate prestabilite;
3. in sensul oricaror altor dispozitii din prezentul capitol, cu exceptia prevederilor art. 291 alin. (1) si (4) , art. 2911, 2913, 2914 si 2915, comunicarea sistematica de informatii predefinite furnizate in conformitate cu pct. 1 si 2.
In sensul art. 291 alin. (4) si (7) , art. 304 alin. (2) , art. 308 alin. (2) si (3) , anexei nr. 4 si al anexei nr. 5, orice termen scris cu initiala majuscula are sensul atribuit conform definitiilor corespunzatoare prevazute in anexa nr. 1. In sensul art. 308 alin. (2) si (3) , orice cuvant scris cu initiala majuscula are intelesul corespunzator definitiilor prevazute in anexa nr. 1 sau anexa nr. 5. In sensul art. 2913 si al anexei nr. 3, orice termen scris cu initiala majuscula are sensul atribuit conform definitiilor corespunzatoare prevazute in aceasta anexa. In sensul art. 2915 si al anexei nr. 5, orice termen scris cu initiala majuscula are sensul atribuit conform definitiilor corespunzatoare prevazute in aceasta anexa.
10. j) schimb de informatii spontan - comunicarea nesistematica, in orice moment si fara o cerere prealabila, a unor informatii catre un alt stat membru;
11. k) persoana - orice persoana fizica ori juridica, orice asociere de persoane careia ii este recunoscuta, prin lege, capacitatea de a incheia acte juridice, dar care nu are statut de persoana juridica, sau orice alta entitate, indiferent de natura ori forma acesteia, fie ca are sau nu personalitate juridica, care detine ori gestioneaza active care, alaturi de venitul generat de acestea, sunt supuse unor taxe ori impozite care fac obiectul prezentului capitol;
12. l) mijloace electronice - utilizarea unui echipament electronic pentru procesarea, inclusiv compresia digitala, si stocarea datelor si prin utilizarea transmisiei prin fir a transmisiei radio, a tehnologiilor optice sau a altor mijloace electromagnetice;
13. m) retea CCN - platforma comuna bazata pe reteaua comuna de comunicatii (CCN) dezvoltata de Uniunea Europeana pentru a asigura toate transmisiile prin mijloace electronice intre autoritatile competente din domeniul vamal si fiscal.
14. n) decizie fiscala anticipata cu aplicare transfrontaliera - orice acord, comunicare sau orice alt instrument sau actiune cu efecte similare, inclusiv o decizie emis(a) , modificat(a) sau reinnoit(a) in contextul unui control fiscal si care indeplineste, cumulativ, urmatoarele conditii:
1. este emisa, modificata sau reinnoita de catre sau in numele guvernului sau al autoritatii fiscale a unui stat membru sau de catre subdiviziunile teritoriale sau administrative ale statului membru, inclusiv autoritatile locale, indiferent daca aceasta este efectiv utilizata;
2. este emisa, modificata sau reinnoita la adresa unei anumite persoane sau a unui anumit grup de persoane si pe care aceasta persoana sau acest grup de persoane are dreptul sa se bazeze;
3. se refera la interpretarea sau aplicarea unei dispozitii legale sau administrative privind administrarea sau aplicarea normelor legale nationale referitoare la impozitele din statul membru sau din subdiviziunile teritoriale sau administrative ale statului membru, inclusiv autoritatile locale;
4. se refera la o tranzactie transfrontaliera sau la intrebarea daca activitatile desfasurate de o persoana intr-o alta jurisdictie genereaza sau nu un sediu permanent; si
5. este luata anterior tranzactiilor sau activitatilor dintr-o alta jurisdictie care au potentialul de a genera un sediu permanent sau anterior depunerii declaratiei fiscale pentru perioada in care a avut loc tranzactia sau seria de tranzactii sau activitati.
Tranzactiile transfrontaliere pot include, fara a se limita la acestea, realizarea de investitii, furnizarea de bunuri, servicii, finantare sau utilizarea unor active corporale sau necorporale si nu trebuie neaparat sa implice in mod direct persoana careia i se adreseaza decizia fiscala anticipata cu aplicare transfrontaliera;
15. o) acord prealabil privind pretul de transfer - orice acord, comunicare sau orice alt instrument sau actiune cu efecte similare, inclusiv unul(una) emis(a) , modificat(a) sau reinnoit(a) in contextul unui control fiscal si care indeplineste, cumulativ, urmatoarele conditii;
1. este emis(a) , modificat(a) sau reinnoit(a) de catre sau in numele guvernului sau al autoritatii fiscale din unul sau mai multe state membre, inclusiv al oricarei subdiviziuni teritoriale sau administrative din acestea, inclusiv autoritati locale, indiferent daca acesta (aceasta) este efectiv utilizat(a) ;
2. este emis(a) , modificat(a) sau reinnoit(a) la adresa unei anumite persoane sau a unui grup de persoane si pe care aceasta persoana sau grup de persoane are dreptul sa se bazeze; si
3. stabileste, anterior tranzactiilor transfrontaliere intre intreprinderi asociate, un set corespunzator de criterii pentru stabilirea preturilor de transfer pentru aceste tranzactii sau determina atribuirea profiturilor catre un sediu permanent;
16. p) intreprindere asociata:
1. in sensul art. 2911 inseamna o intreprindere care participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei alte intreprinderi sau cand aceleasi persoane participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul intreprinderilor;
2. in sensul art. 2914 si al anexei nr. 4 inseamna o persoana care se afla in legatura cu alta persoana in cel putin unul dintre urmatoarele moduri:
(i) o persoana participa la gestionarea unei alte persoane prin faptul ca se afla in pozitia de a exercita o influenta semnificativa asupra celeilalte persoane;
(ii) o persoana participa la controlul asupra unei alte persoane printr-o participatie care depaseste 25% din drepturile de vot;
(iii) o persoana participa la capitalul unei alte persoane printr-un drept de proprietate care, direct sau indirect, depaseste 25% din capital;
(iv) o persoana are dreptul sa primeasca 25% sau mai mult din profitul unei alte persoane.
Daca mai multe persoane participa, astfel cum este prevazut la subpct. (i) -(iv) , la gestionarea, controlul, capitalul sau profitul aceleiasi persoane, toate persoanele in cauza sunt considerate intreprinderi asociate.
Daca aceleasi persoane participa, astfel cum este prevazut la subpct. (i) -(iv) , la gestionarea, controlul, capitalul sau profitul mai multor persoane, toate persoanele in cauza sunt considerate intreprinderi asociate.
In sensul prezentei litere, o persoana care actioneaza impreuna cu o alta persoana in ceea ce priveste drepturile de vot sau in ceea ce priveste proprietatea asupra capitalului unei entitati este considerata detinatoare a unei participatii la toate drepturile de vot sau la proprietatea asupra capitalului entitatii respective care sunt detinute de cealalta persoana.
In cazul participatiilor indirecte, indeplinirea cerintelor de la subpct. (iii) se stabileste prin inmultirea ratelor de participatie pe nivelurile succesive. Se considera ca o persoana care detine mai mult de 50% din drepturile de vot detine 100% din drepturile de vot.
O persoana fizica, sotul sau/sotia sa si descendentii sau ascendentii directi sunt considerati o singura persoana;
17. r) preturile de transfer - preturile la care o intreprindere transfera bunuri corporale si necorporale sau ofera servicii intreprinderilor asociate, iar "stabilirea preturilor de transfer" se interpreteaza in consecinta;
18. s) tranzactie transfrontaliera:
1. in sensul lit. n) - o tranzactie sau o serie de tranzactii in care:
(i) nu toate partile la tranzactie sau la seria de tranzactii au rezidenta fiscala in statul membru care emite, modifica sau reinnoieste decizia fiscala anticipata cu aplicare transfrontaliera;
(ii) oricare dintre partile la tranzactie sau la seria de tranzactii are in acelasi timp rezidenta fiscala in mai mult de o jurisdictie;
(iii) una dintre partile la tranzactie sau la seria de tranzactii isi desfasoara activitatea intr-o alta jurisdictie prin intermediul unui sediu permanent si tranzactia sau seria de tranzactii constituie o parte sau totalitatea activitatii la sediul permanent. O tranzactie sau o serie de tranzactii transfrontaliere include, de asemenea, masurile luate de catre o persoana in ceea ce priveste activitatile comerciale din alta jurisdictie pe care persoana respectiva le desfasoara prin intermediul unui sediu permanent; sau
(iv) tranzactiile sau seriile de tranzactii respective au un impact transfrontalier;
2. in sensul lit. o) -r) - o tranzactie sau o serie de tranzactii care implica intreprinderi asociate care nu isi au toate rezidenta fiscala pe teritoriul aferent unei singure jurisdictii sau o tranzactie sau o serie de tranzactii care au un impact transfrontalier;
19. s) intreprindere - in sensul lit. o) -s) , orice forma de desfasurare a unei activitati comerciale.
20. t) aranjament transfrontalier - un aranjament care implica fie mai mult de un stat membru, fie un stat membru si o tara terta, daca este indeplinita cel putin una din urmatoarele conditii:
1. nu toti participantii la aranjament sunt rezidenti in scopuri fiscale in aceeasi jurisdictie;
2. unul sau mai multi participanti la aranjament au in acelasi timp rezidenta fiscala in mai mult de o jurisdictie;
3. unul sau mai multi participanti la aranjament desfasoara o activitate economica in alta jurisdictie prin intermediul unui sediu permanent situat in jurisdictia respectiva, iar aranjamentul constituie totalitatea sau o parte a activitatii acelui sediu permanent;
4. unul sau mai multi participanti la aranjament desfasoara o activitate economica intr-o alta jurisdictie fara a avea rezidenta fiscala sau fara a institui un sediu permanent in acea jurisdictie;
5. un astfel de aranjament are un posibil impact asupra schimbului automat de informatii sau asupra identificarii beneficiarilor reali.
In sensul lit. t) -y) , al art. 2914 si al anexei nr. 4, un aranjament transfrontalier include de asemenea o serie de aranjamente. Un aranjament transfrontalier poate cuprinde mai multe etape sau mai multe parti;
21. t) aranjament transfrontalier care face obiectul raportarii - orice aranjament transfrontalier care cuprinde cel putin unul dintre semnele distinctive stabilite in anexa nr. 4;
22. u) semn distinctiv - o caracteristica sau insusire a unui aranjament transfrontalier care prezinta un indiciu al unui potential risc de evitare a obligatiilor fiscale, astfel cum este prevazut in anexa nr. 4;
23. v) intermediar - orice persoana care proiecteaza, comercializeaza, organizeaza, pune la dispozitie in vederea implementarii sau gestioneaza implementarea unui aranjament transfrontalier care face obiectul raportarii.
De asemenea, inseamna orice persoana care, avand in vedere faptele si circumstantele relevante si pe baza informatiilor disponibile, a cunostintelor de specialitate relevante si a intelegerii necesare pentru furnizarea acestor servicii, stie sau ar fi rezonabil de asteptat sa stie ca s-a angajat sa furnizeze, direct sau prin intermediul altor persoane, ajutor, asistenta sau consiliere cu privire la proiectarea, comercializarea, organizarea, punerea la dispozitie in vederea implementarii sau gestionarea implementarii unui aranjament transfrontalier care face obiectul raportarii.
Orice persoana are dreptul sa furnizeze A. N. A. F. dovezi ca nu a stiut si nu ar fi fost rezonabil de asteptat sa stie ca a fost implicata intr-un aranjament transfrontalier care face obiectul raportarii. In acest scop, persoana respectiva se poate raporta la toate faptele si circumstantele relevante, la informatiile disponibile, precum si la cunostintele sale de specialitate relevante si la capacitatea sa de intelegere.
Pentru a fi un intermediar, o persoana trebuie sa indeplineasca cel putin una dintre urmatoarele conditii suplimentare:
1. sa fie rezidenta in scopuri fiscale in Romania;
2. sa aiba un sediu permanent pe teritoriul Romaniei prin intermediul caruia sa fie furnizate serviciile legate de aranjamentul in cauza;
3. sa fie constituita in Romania sau sa fie reglementata de legislatia nationala a Romaniei;
4. sa fie inregistrata intr-o asociatie profesionala in legatura cu prestarea de servicii juridice, fiscale sau de consultanta din Romania;
24. w) contribuabil relevant - orice persoana careia i se pune la dispozitie un aranjament transfrontalier care face obiectul raportarii in vederea implementarii sau care este pregatita sa implementeze un aranjament transfrontalier care face obiectul raportarii sau care a implementat prima etapa a unui astfel de aranjament;
25. x) aranjament comercializabil - un aranjament transfrontalier care este proiectat, comercializat, pregatit pentru implementare sau pus la dispozitie in vederea implementarii, fara a fi necesara o personalizare substantiala a acestuia;
26. y) aranjament personalizat - un aranjament transfrontalier care nu este un aranjament comercializabil.
27. z) control comun inseamna o ancheta administrativa desfasurata de autoritatea competenta din Romania in comun cu una sau mai multe autoritati competente din celelalte state membre si care are legatura cu una sau mai multe persoane care sunt de interes comun sau complementar pentru autoritatea competenta din Romania sau pentru autoritatile competente din statele membre respective;
28. aa) incalcarea securitatii datelor inseamna o incalcare a securitatii care conduce la distrugerea, pierderea sau modificarea informatiilor la orice incident de acces, divulgare sau utilizare inadecvata, necorespunzatoare sau neautorizata a acestora, inclusiv, dar fara a se limita la date cu caracter personal transmise, stocate sau prelucrate in alt mod, ca urmare a unor acte ilegale, neglijente sau accidente savarsite cu intentie. O incalcare a securitatii datelor poate viza confidentialitatea, disponibilitatea si integritatea datelor.
Art. 287: Autoritatea competenta din Romania
(1) Autoritatea competenta din Romania pentru aplicarea prevederilor prezentului capitol, precum si pentru contactele cu Comisia Europeana este A. N. A. F.
(2) Prin ordin al presedintelui A. N. A. F. , se desemneaza biroul central de legatura. Autoritatea competenta din Romania este responsabila de informarea Comisiei Europene si a celorlalte state membre cu privire la desemnarea biroului central de legatura.
(3) Prin ordinul prevazut la alin. (2) , biroul central de legatura poate fi desemnat responsabil si de contactele cu Comisia Europeana. Autoritatea competenta din Romania este responsabila de informarea Comisiei Europene cu privire la acest lucru.
(4) Autoritatea competenta din Romania poate desemna departamente de legatura cu competente repartizate potrivit legislatiei sau politicii sale nationale. Biroul central de legatura are responsabilitatea de a actualiza lista departamentelor de legatura si de a o pune la dispozitia birourilor centrale de legatura din celelalte state membre interesate, precum si a Comisiei Europene.
(5) Autoritatea competenta din Romania poate desemna functionari autorizati. Biroul central de legatura are responsabilitatea de a actualiza lista acestor functionari autorizati si de a o pune la dispozitia birourilor centrale de legatura din celelalte state membre interesate, precum si a Comisiei Europene.
(6) Functionarii implicati in cooperarea administrativa in temeiul prezentului capitol sunt considerati, in orice situatie, ca fiind functionari autorizati in acest sens, potrivit conditiilor prevazute de autoritatile competente.
(7) In cazul in care un departament de legatura ori un functionar autorizat, desemnat potrivit alin. (4) sau (5) , trimite ori primeste o cerere sau un raspuns la o cerere de cooperare, acesta informeaza biroul central de legatura din Romania, potrivit procedurilor prevazute de acesta din urma.
(8) In cazul in care un departament de legatura ori un functionar autorizat, desemnat potrivit alin. (4) sau (5) , primeste o cerere de cooperare care necesita o actiune in afara competentei care i-a fost repartizata potrivit legislatiei ori politicii nationale din Romania, el transmite fara intarziere aceasta cerere biroului central de legatura din Romania si informeaza autoritatea solicitanta. In acest caz, perioada prevazuta la art. 290 incepe in ziua urmatoare transmiterii cererii de cooperare catre biroul central de legatura.
SECTIUNEA 2: Schimbul de informatii
SUBSECTIUNEA 1: A§1. Schimbul de informatii la cerere
Art. 288: Procedura aplicabila schimbului de informatii la cerere
La cererea autoritatii solicitante, autoritatea solicitata comunica acesteia orice informatii prevazute la art. 284 alin. (1) pe care le detine sau pe care le obtine in urma anchetelor administrative.
Art. 2881: Relevanta previzibila
(1) In sensul unei cereri prevazute la art. 288, informatiile solicitate sunt relevante in mod previzibil daca, la momentul transmiterii cererii, autoritatea solicitanta considera ca, in conformitate cu dreptul sau intern, exista o posibilitate rezonabila ca informatiile solicitate sa fie relevante pentru situatia fiscala a unuia sau mai multor contribuabili identificati prin nume sau in alt mod si sa fie justificate in scopul anchetei.
(2) In scopul demonstrarii relevantei previzibile a informatiilor solicitate, autoritatea solicitanta furnizeaza autoritatii solicitate cel putin urmatoarele informatii:
a) scopul fiscal pentru care se solicita informatia;
b) precizarea informatiilor necesare pentru aplicarea normelor legale in vigoare in privinta taxelor si impozitelor prevazute la art. 285.
(3) In cazul in care o cerere prevazuta la art. 288 vizeaza un grup de contribuabili care nu pot fi identificati individual, autoritatea solicitanta furnizeaza autoritatii solicitate cel putin urmatoarele informatii:
a) o descriere detaliata a grupului;
b) o explicatie privind legea aplicabila si faptele pe baza carora exista motive sa se considere ca contribuabilii din grup nu au respectat legea aplicabila;
c) o explicatie privind modul in care informatiile solicitate ar ajuta sa se stabileasca daca contribuabilii din grup s-au conformat cerintelor legale;
d) daca este cazul, faptele si circumstantele referitoare la implicarea unui tert care a contribuit in mod activ la eventuala nerespectare a legii aplicabile de catre contribuabilii din grup.
Art. 289: Anchete administrative
(1) Autoritatea solicitata din Romania asigura efectuarea oricaror anchete administrative necesare pentru a obtine informatiile prevazute la art. 288.
(2) Cererea prevazuta la art. 288 poate contine solicitarea motivata de efectuare a unei anchete administrative. In cazul in care autoritatea solicitata considera ca nu este necesara o ancheta administrativa, aceasta informeaza de indata autoritatea solicitanta cu privire la motivele acestei decizii.
(3) Pentru a obtine informatiile solicitate sau a efectua ancheta administrativa ceruta, autoritatea solicitata din Romania urmeaza aceleasi proceduri ca atunci cand actioneaza din propria initiativa ori la cererea unei alte autoritati din Romania.
(4) In cazul in care autoritatea solicitanta din alt stat membru ii solicita in mod expres, autoritatea solicitata din Romania transmite documente originale, cu conditia ca acest lucru sa nu contravina dispozitiilor in vigoare din Romania.
Art. 290: Termene pentru schimbul de informatii la cerere
(1) Autoritatea solicitata furnizeaza informatiile prevazute la art. 288 in cel mai scurt timp posibil, dar nu mai mult de trei luni de la data primirii cererii. In cazul in care autoritatea solicitata nu este in masura sa raspunda cererii in termenul stabilit, aceasta notifica autoritatii solicitante fara intarziere si, in orice caz, dar nu mai mult de trei luni de la primirea cererii, motivele nerespectarii termenului si data la care considera ca va fi in masura sa ofere un raspuns. Acest termen nu poate depasi sase luni de la data primirii cererii.
In cazul in care autoritatea solicitata detine deja informatiile cerute, transmiterea acestora se face in termen de doua luni de la data primirii cererii.
(2) Pentru anumite cazuri speciale, autoritatea solicitanta din alt stat membru si cea solicitata din Romania pot conveni asupra unor termene diferite de cele prevazute la alin. (1) .
(3) Autoritatea solicitata din Romania confirma autoritatii solicitante din alt stat membru, daca este posibil prin mijloace electronice, primirea unei cereri fara intarziere, dar nu mai mult de 7 zile lucratoare de la primire.
(4) In termen de o luna de la primirea cererii, autoritatea solicitata din Romania notifica autoritatii solicitante din alt stat membru orice nereguli ale cererii, precum si nevoia unor eventuale informatii suplimentare. Intr-un astfel de caz, termenele prevazute la alin. (1) se calculeaza din ziua urmatoare celei in care autoritatea solicitata din Romania primeste informatiile suplimentare necesare.
(5) - Art. 290, alin. (5) din titlul X, capitolul I, sectiunea 2, subsectiunea 1 a fost abrogat la 03-feb-2023 de Art. I, punctul 9. din Ordonanta 16/2023.
(6) In cazul in care autoritatea solicitata din Romania nu se afla in posesia informatiilor solicitate si nu este in masura sa raspunda sau refuza sa raspunda unei cereri de informatii din motivele prevazute la art. 300, aceasta notifica autoritatii solicitante din alt stat membru motivele sale fara intarziere, dar nu mai mult de o luna de la data primirii cererii.
SUBSECTIUNEA 2: A§2. Schimbul automat obligatoriu de informatii
Art. 291: Sfera de aplicare si conditiile schimbului automat obligatoriu de informatii
(1) Autoritatea competenta din Romania comunica autoritatii competente a oricarui alt stat membru, prin schimb automat, toate informatiile care sunt disponibile referitoare la rezidentii din respectivul stat membru, cu privire la urmatoarele categorii specifice de venituri si de capital, astfel cum sunt acestea intelese in temeiul normelor legale in vigoare:
a) venituri din munca;
b) remuneratii platite administratorilor si altor persoane asimilate acestora;
c) produse de asigurari de viata neacoperite de alte instrumente juridice ale Uniunii Europene privind schimbul de informatii si alte masuri similare;
d) pensii;
e) proprietatea asupra bunurilor imobile si venituri din bunuri imobile;
f) redevente.
(11) Pentru perioadele impozabile care incep la 1 ianuarie 2024 sau ulterior datei respective, autoritatea competenta din Romania include in informatiile comunicate, conform alin. (1) , numarul de identificare fiscala (NIF) al rezidentilor emis de statul membru de rezidenta.
(12) Autoritatea competenta din Romania informeaza anual Comisia Europeana cu privire la cel putin doua categorii de venituri si de capital prevazute la alin. (1) , in legatura cu care comunica informatii referitoare la rezidentii unui alt stat membru.
(2) Inainte de 1 ianuarie 2024, autoritatea competenta din Romania informeaza Comisia Europeana cu privire la cel putin patru categorii prevazute la alin. (1) , in legatura cu care comunica, prin schimb automat, autoritatii competente a oricarui alt stat membru informatii referitoare la rezidentii respectivului alt stat membru. Informatiile respective vizeaza perioade impozabile care incep la 1 ianuarie 2025 sau ulterior datei respective.
(3) Autoritatea competenta din Romania poate indica autoritatii competente a oricarui alt stat membru faptul ca nu doreste sa primeasca informatii referitoare la una sau mai multe dintre categoriile de venituri si de capital prevazute la alin. (1) . In cazul in care autoritatea competenta din Romania nu informeaza Comisia Europeana despre oricare dintre categoriile de venituri si de capital, prevazute la alin. (1) , cu privire la care detine informatii disponibile, atunci Romania poate fi considerata drept stat care nu doreste sa primeasca informatii potrivit alin. (1) .
(4) Institutiile financiare raportoare sunt obligate sa aplice procedurile de raportare si de diligenta fiscala incluse in anexele nr. 1 si 2. In temeiul procedurilor de raportare si de diligenta fiscala aplicabile, prevazute in anexele nr. 1 si 2, autoritatea competenta din Romania comunica autoritatii competente din orice alt stat membru, prin intermediul schimbului automat, in termenul prevazut la alin. (6) lit. b) , urmatoarele informatii aferente perioadelor impozabile care incep la 1 ianuarie 2016 referitoare la un cont care face obiectul raportarii:
a) numele, adresa, numarul (numerele) de identificare fiscala (NIF) , precum si data si locul nasterii (in cazul unei persoane fizice) ale fiecarei persoane care face obiectul raportarii si care este titular de cont al contului respectiv si, in cazul unei entitati care este titular de cont si care, dupa aplicarea procedurilor de diligenta fiscala prevazute in anexele nr. 1 si 2, este identificata ca avand una sau mai multe persoane care exercita controlul si care este o persoana care face obiectul raportarii, numele, adresa si NIF ale entitatii, precum si numele, adresa, NIF si data si locul nasterii fiecarei persoane care face obiectul raportarii;
b) numarul de cont (sau echivalentul sau functional in absenta unui numar de cont) ;
c) numele si numarul de identificare, daca este cazul, al institutiei financiare raportoare;
d) soldul sau valoarea contului, inclusiv valoarea de rascumparare in cazul unui contract de asigurare cu valoare de rascumparare sau al unui contract de renta viagera, la sfarsitul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate sau, in cazul in care contul a fost inchis in cursul anului sau al perioadei respective, inchiderea contului;
e) in cazul oricarui cont de custodie:
(i) cuantumul brut total al dobanzilor, cuantumul brut total al dividendelor si cuantumul brut total al altor venituri generate in legatura cu activele detinute in cont, in fiecare caz platite sau creditate in contul respectiv sau in legatura cu respectivul cont, in cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate;
(ii) incasarile brute totale din vanzarea sau rascumpararea activelor financiare platite sau creditate in cont in cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate in legatura cu care institutia financiara raportoare a actionat drept custode, broker, reprezentant sau orice alt fel de mandatar al titularului de cont;
f) in cazul oricarui cont de depozit, cuantumul brut total al dobanzilor platite sau creditate in cont in cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate;
g) in cazul oricarui alt cont decat cele prevazute la lit. e) sau f) , cuantumul brut total platit sau creditat titularului de cont in legatura cu respectivul cont in cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate in legatura cu care institutia financiara raportoare este debitoare, inclusiv suma agregata a oricaror rascumparari platite titularului de cont in cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate. In scopul schimbului de informatii in temeiul prezentului alineat, in absenta unor dispozitii contrare prevazute la prezentul alineat sau in anexele nr. 1 si 2, cuantumul si descrierea platilor efectuate in legatura cu un cont care face obiectul raportarii se stabilesc in conformitate cu legislatia nationala a statului membru care comunica informatiile. Primul si al doilea paragraf de la prezentul alineat au prioritate fata de alin. (1) lit. c) sau fata de orice alt instrument juridic al Uniunii Europene, in masura in care schimbul de informatii in cauza ar intra sub incidenta alin. (1) lit. c) sau a oricarui alt instrument juridic al Uniunii Europene.
(5) - Art. 291, alin. (5) din titlul X, capitolul I, sectiunea 2, subsectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2017 de Art. II, punctul 20. din Ordonanta urgenta 84/2016.
(6) Comunicarea informatiilor se desfasoara dupa cum urmeaza:
a) in cazul categoriilor prevazute la alin. (1) : cel putin o data pe an, in termen de 6 luni de la sfarsitul anului fiscal din statul membru respectiv pe parcursul caruia au devenit disponibile informatiile;
b) in cazul informatiilor prevazute la alin. (4) : anual, in termen de 9 luni de la sfarsitul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate la care se refera informatiile.
(7) In sensul lit. B pct. 1 lit. c) si al lit. C pct. 17 lit. g) din sectiunea VIII a anexei nr. 1 la prezentul cod, autoritatea competenta din Romania furnizeaza Comisiei Europene lista entitatilor si conturilor care trebuie tratate drept Institutii Financiare Nonraportoare, respectiv drept Conturi Excluse. Autoritatea competenta din Romania informeaza de asemenea Comisia Europeana in cazul in care survin eventuale modificari in acest sens. Romania garanteaza faptul ca aceste tipuri de Institutii Financiare Nonraportoare si de Conturi Excluse indeplinesc toate cerintele enumerate la lit. B pct. 1 lit. c) si la lit. C pct. 17 lit. g) din sectiunea VIII a anexei nr. 1 la prezentul cod si, in special, ca statutul unei Institutii Financiare drept Institutie Financiara Nonraportoare sau statutul unui cont drept Cont Exclus nu aduce atingere obiectivelor prezentului capitol.
(8) In cazul in care Romania convine cu alte state membre sa faca automat schimb de informatii referitoare la categorii suplimentare de venituri si de capital in cadrul unor acorduri bilaterale sau multilaterale pe care le incheie, Romania comunica acordurile respective Comisiei Europene care le pune la dispozitia tuturor celorlalte state membre.
Art. 2911: Domeniul de aplicare si conditiile schimbului obligatoriu de informatii privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontaliera si acordurile prealabile privind pretul de transfer
(1) In cazul in care autoritatea competenta din Romania emite, modifica sau reinnoieste o decizie fiscala anticipata cu aplicare transfrontaliera sau un acord prealabil privind pretul de transfer dupa data de 31 decembrie 2016, aceasta comunica, prin schimb automat, informatii cu privire la acest lucru autoritatilor competente din toate celelalte state membre, precum si Comisiei Europene, cu respectarea prevederilor de la alin. (9) , in conformitate cu masurile practice aplicabile adoptate in temeiul art. 304.
(2) In conformitate cu masurile practice aplicabile adoptate in temeiul art. 304, autoritatea competenta din Romania comunica informatii si autoritatilor competente din toate celelalte state membre, precum si Comisiei Europene, cu respectarea prevederilor de la alin. (9) , referitoare la deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontaliera si la acordurile prealabile privind pretul de transfer emise, modificate sau reinnoite intr-un termen care incepe cu 5 ani inaintea datei de 1 ianuarie 2017, astfel:
a) pentru deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontaliera si acordurile prealabile privind pretul de transfer care au fost emise, modificate sau reinnoite intre 1 ianuarie 2012 si 31 decembrie 2013, comunicarea are loc daca acestea erau valabile la data de 1 ianuarie 2014;
b) pentru deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontaliera si acordurile prealabile privind pretul de transfer care sunt emise, modificate sau reinnoite intre 1 ianuarie 2014 si 31 decembrie 2016, comunicarea are loc indiferent daca acestea sunt valabile la data de 1 ianuarie 2017.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (2) , autoritatea competenta din Romania nu va comunica informatiile privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontaliera si acordurile prealabile privind pretul de transfer emise, modificate sau reinnoite inainte de 1 aprilie 2016 la adresa unei anumite persoane sau a unui anumit grup de persoane care nu desfasoara in principal activitati financiare sau de investitii, dar care are o cifra de afaceri anuala neta la nivelul intregului grup, conform definitiei de la art. 2 pct. 5 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European si a Consiliului, care nu depaseste echivalentul in lei a 40. 000. 000 euro pe parcursul exercitiului financiar care preceda datei emiterii, modificarii sau reinnoirii respectivelor decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontaliera si acorduri prealabile privind pretul de transfer.
(4) Acordurile prealabile privind pretul de transfer bilaterale sau multilaterale cu tari terte se exclud din domeniul de aplicare al schimbului automat de informatii in cazul in care acordul international privind impozitarea in temeiul caruia a fost negociat acordul prealabil privind pretul de transfer nu permite divulgarea sa catre terti. Aceste acorduri prealabile privind pretul de transfer bilaterale sau multilaterale vor fi schimbate in temeiul art. 292 in cazul in care acordul in temeiul caruia a fost negociat acordul prealabil privind pretul de transfer permite divulgarea acestora, iar autoritatea competenta a tarii terte acorda permisiunea ca informatiile sa fie divulgate.
(5) In cazul in care acordurile prealabile privind pretul de transfer bilaterale sau multilaterale sunt excluse de la schimbul automat de informatii potrivit alin. (4) , informatiile prevazute la alin. (8) , mentionate in cererea care conduce la emiterea unui astfel de acord prealabil privind pretul de transfer bilateral sau multilateral, fac in schimb obiectul unui schimb in temeiul alin. (1) -(3) .
(6) Prevederile alin. (1) -(3) nu se aplica in cazul in care o decizie fiscala anticipata cu aplicare transfrontaliera implica si se refera exclusiv la afacerile fiscale ale uneia sau mai multor persoane fizice.
(7) Schimbul de informatii se desfasoara dupa cum urmeaza:
a) in ceea ce priveste informatiile comunicate in conformitate cu alin. (1) , fara intarziere, dupa emiterea, modificarea sau reinnoirea deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontaliera sau a acordului prealabil privind pretul de transfer si in termen de trei luni de la sfarsitul semestrului anului calendaristic in care s-a emis, s-a modificat sau s-a reinnoit decizia fiscala anticipata cu aplicare transfrontaliera sau acordul prealabil privind pretul de transfer;
b) pentru informatiile comunicate potrivit prevederilor alin. (2) si (3) , inainte de data de 1 ianuarie 2018.
(8) Informatiile comunicate de catre autoritatea competenta din Romania in conformitate cu prevederile alin. (1) -(3) cuprind urmatoarele:
a) identitatea persoanei, alta decat o persoana fizica, si, daca este cazul, a grupului de persoane din care aceasta face parte;
b) un rezumat al deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontaliera sau al acordului prealabil privind pretul de transfer, inclusiv o descriere a activitatilor comerciale sau a tranzactiei sau seriei de tranzactii relevante, precum si orice alte informatii care ar putea ajuta autoritatea competenta din alt stat membru sa evalueze un posibil risc fiscal, fara a conduce la divulgarea unui secret comercial, industrial sau profesional sau a unui procedeu comercial ori a unor informatii a caror divulgare ar fi contrara politicii publice;
c) data emiterii, modificarii sau reinnoirii deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontaliera sau a acordului prealabil privind pretul de transfer;
d) data incetarii perioadei de valabilitate a deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontaliera sau a acordului prealabil privind pretul de transfer, in cazul in care aceasta este specificata;
e) data incetarii perioadei de valabilitate a deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontaliera sau a acordului prealabil privind pretul de transfer, in cazul in care aceasta este specificata;
f) tipul de decizie fiscala anticipata cu aplicare transfrontaliera sau de acord prealabil privind pretul de transfer;
g) valoarea tranzactiei sau a seriei de tranzactii aferente deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontaliera sau acordului prealabil privind pretul de transfer daca o astfel de valoare este mentionata in decizia fiscala anticipata cu aplicare transfrontaliera sau in acordul prealabil privind pretul de transfer;
h) descrierea setului de criterii utilizate pentru a stabili preturile de transfer sau pretul de transfer in sine, in cazul unui acord prealabil privind pretul de transfer;
i) identificarea metodei utilizate pentru a stabili preturile de transfer sau pretul de transfer in sine, in cazul unui acord prealabil privind pretul de transfer;
j) identificarea celorlalte state membre, daca exista, care pot fi vizate de decizia fiscala anticipata cu aplicare transfrontaliera sau de acordul prealabil privind pretul de transfer;
k) identificarea oricarei persoane, alta decat o persoana fizica, din celelalte state membre, daca exista, care poate sa fie afectata de decizia fiscala anticipata cu aplicare transfrontaliera sau de acordul prealabil privind pretul de transfer (indicand statele membre de care sunt legate persoanele afectate) ;
l) precizarea daca informatiile comunicate se bazeaza pe decizia fiscala anticipata cu aplicare transfrontaliera sau pe acordul prealabil privind pretul de transfer in sine sau sunt furnizate ca urmare a cererii mentionate la alin. (5) .
(9) Informatiile definite la alin. (8) lit. a) , b) , h) si k) nu se comunica Comisiei Europene.
(10) Autoritatea competenta din Romania confirma primirea informatiilor comunicate in temeiul alin. (8) lit. j) , daca este posibil prin mijloace electronice, autoritatii competente care le-a furnizat, fara intarziere si, in orice caz, in cel mult 7 zile lucratoare de la primire. Aceasta masura se aplica pana cand registrul central securizat la nivel de stat membru devine functional.
(11) Autoritatea competenta din Romania poate, in conformitate cu art. 288 si art. 304 alin. (3) , sa solicite informatii suplimentare, inclusiv textul integral al unei decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontaliera sau al unui acord prealabil privind pretul de transfer.
Art. 2912: Statistici privind schimburile automate
Autoritatea competenta din Romania pune la dispozitia Comisiei Europene statistici anuale cu privire la volumul schimburilor automate prevazute la art. 291 alin. (1) si (4) si la art. 2913 si 2915, precum si informatii relevante cu privire la costurile si beneficiile administrative si de alta natura legate de schimbul care a avut loc si de orice potentiale modificari, atat pentru administratia fiscala din Romania, cat si pentru terti.
Art. 2913: Domeniul de aplicare si conditiile schimbului automat obligatoriu de informatii cu privire la raportul pentru fiecare tara in parte
(1) O societate-mama finala a unui grup de intreprinderi multinationale care isi are rezidenta fiscala in Romania sau o alta entitate raportoare, in conformitate cu sectiunea II din anexa nr. 3 la prezentul cod, au obligatia sa depuna un raport pentru fiecare tara in parte, pentru fiecare an fiscal de raportare, in termen de 12 luni de la ultima zi a anului fiscal de raportare a grupului de intreprinderi multinationale, in conformitate cu sectiunea II din anexa nr. 3 la prezentul cod.
(2) Autoritatea competenta din Romania care primeste raportul pentru fiecare tara in parte prevazut la alin. (1) transmite, prin intermediul schimbului de informatii automat si in termenul stabilit la alin. (4) , raportul pentru fiecare tara in parte oricarui altui stat membru in care, pe baza informatiilor din raportul pentru fiecare tara in parte, una sau mai multe entitati constitutive din grupul de intreprinderi multinationale al entitatii raportoare isi au rezidenta fiscala sau sunt supuse impozitarii pentru activitatea economica desfasurata prin intermediul unui sediu permanent.
(3) Raportul pentru fiecare tara in parte trebuie sa contina urmatoarele informatii cu privire la grupul de intreprinderi multinationale:
a) informatii agregate referitoare la suma veniturilor, profitul/pierderile anterioare impozitarii veniturilor, impozitul pe venit platit, impozitul pe venit acumulat, capitalul declarat, profitul nedistribuit, numarul de salariati si imobilizarile corporale, altele decat numerarul sau echivalentele de numerar pentru fiecare jurisdictie in care isi desfasoara activitatea grupul de intreprinderi multinationale;
b) identificarea fiecarei entitati constitutive din grupul de intreprinderi multinationale, precizand jurisdictia in care isi are rezidenta fiscala respectiva entitate constitutiva si, in cazul in care este diferita de respectiva jurisdictie de rezidenta fiscala, jurisdictia potrivit legislatiei in temeiul careia este organizata respectiva entitate constitutiva si natura principalei sau principalelor activitati economice ale respectivei entitati constitutive.
(4) Transmiterea are loc in termen de 15 luni de la ultima zi a anului fiscal al grupului de intreprinderi multinationale la care se refera raportul pentru fiecare tara in parte. Primul raport pentru fiecare tara in parte se transmite pentru anul fiscal al grupului de intreprinderi multinationale care incepe de la data de 1 ianuarie 2016 sau ulterior acestei date, in termen de 18 luni de la ultima zi a anului fiscal respectiv.
Art. 2914: Domeniul de aplicare si conditiile schimbului automat obligatoriu de informatii cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportarii
(1) In termen de 30 de zile, intermediarii raporteaza A. N. A. F. informatii, de care au luat cunostinta sau care se afla in posesia ori sub controlul lor, cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportarii.
*) Termenul de 30 de zile prevazut la art. 2914 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Codul de procedura fiscala, se proroga si incepe sa curga cel tarziu de la 1 ianuarie 2021 pentru aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportarii puse la dispozitie in vederea implementarii sau care sunt pregatite pentru implementare sau pentru care primul pas in demersul de implementare este facut in perioada 1 iulie 2020 - 31 decembrie 2020.
(2) In functie de momentul la care survine mai intai oricare dintre cazurile de mai jos, termenul de 30 de zile de la alin. (1) incepe sa curga:
a) din ziua urmatoare datei la care aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportarii este pus la dispozitie in vederea implementarii; sau
b) din ziua urmatoare datei la care aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportarii este pregatit pentru implementare; sau
c) din momentul in care a fost facut primul pas in demersul de implementare a aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportarii.
(3) Prin exceptie de la alin. (1) , intermediarii prevazuti la al doilea paragraf al art. 286 lit. v) au obligatia de a raporta A. N. A. F. informatiile relevante in termen de 30 de zile incepand din ziua urmatoare datei la care au furnizat ajutor, asistenta sau consiliere in mod direct sau prin intermediul altor persoane.
*) Termenul de 30 de zile prevazut la art. 2914 alin. (3) din Codul de procedura fiscala se proroga si incepe sa curga cel tarziu de la 1 ianuarie 2021 in cazul in care intermediarii prevazuti la al doilea paragraf al art. 286 lit. v) din Codul de procedura fiscala furnizeaza, direct sau prin intermediul altor persoane, ajutor, asistenta sau consiliere in perioada 1 iulie 2020 - 31 decembrie 2020.
(4) In cazul aranjamentelor comercializabile, intermediarul intocmeste la fiecare 3 luni un raport prin care furnizeaza A. N. A. F. informatiile noi sau actualizate care fac obiectul raportarii, prevazute la alin. (19) lit. a) , d) , g) si h) , devenite disponibile de la depunerea ultimului raport.
*) Intermediarul intocmeste primul raport prevazut la art. 2914 alin. (4) pana la data de 30 aprilie 2021.
(5) In cazul in care intermediarul are obligatia de raportare a informatiilor cu privire la un aranjament transfrontalier care face obiectul raportarii la autoritatile competente din mai multe state membre, atunci aceste informatii vor fi raportate numai la autoritatile competente din statul membru care ocupa primul loc in lista de mai jos:
a) statul membru in care intermediarul isi are rezidenta fiscala;
b) statul membru in care intermediarul are un sediu permanent prin intermediul caruia sunt furnizate serviciile legate de aranjamentul in cauza;
c) statul membru in care intermediarul este constituit sau de a carui legislatie este reglementat;
d) statul membru in care intermediarul este inregistrat intr-o asociatie profesionala in legatura cu servicii de natura juridica, fiscala sau de consultanta.
(6) In cazul in care, potrivit alin. (5) , exista o obligatie de raportare multipla, intermediarul este exonerat de la indeplinirea acesteia in Romania daca detine si prezinta A. N. A. F. dovezi concludente din care reiese ca aceleasi informatii au fost raportate autoritatii competente intr-un alt stat membru.
(7) In cazul intermediarilor care, potrivit legii, fac obiectul unei obligatii de pastrare a secretului profesional, acestia raporteaza aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportarii doar cu acordul scris al contribuabilului relevant.
(8) In lipsa acordului prevazut la alin. (7) :
a) intermediarul notifica, fara intarziere, in scris, oricarui alt intermediar obligatia de raportare a informatiilor prevazute la alin. (19) ;
b) intermediarul notifica, fara intarziere, in scris, contribuabilului relevant obligatia de raportare a informatiilor prevazute la alin. (19) , in cazul in care nu exista un alt intermediar.
(9) In cazul in care nu exista niciun intermediar, obligatia de raportare a informatiilor cu privire la aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportarii revine contribuabilului relevant.
(10) Contribuabilul relevant caruia ii revine obligatia de raportare raporteaza informatiile prevazute la alin. (19) catre A. N. A. F. in termen de 30 de zile. Termenul de 30 de zile incepe sa curga din ziua urmatoare datei in care survine mai intai oricare dintre momentele urmatoare:
a) aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportarii este pus la dispozitia respectivului contribuabil relevant in vederea implementarii;
b) aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportarii este pregatit pentru implementarea de catre contribuabilul relevant;
c) momentul in care a fost facut primul pas in procesul de implementare in legatura cu contribuabilul relevant.
*) Termenul de 30 de zile prevazut la art. 2914 alin. (10) din Codul de procedura fiscala se proroga si incepe sa curga cel tarziu de la 1 ianuarie 2021 pentru aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportarii puse la dispozitie in vederea implementarii sau care sunt pregatite pentru implementare sau pentru care primul pas in demersul de implementare este facut in perioada 1 iulie 2020 - 31 decembrie 2020.
(11) In cazul in care contribuabilul relevant are obligatia de raportare a informatiilor privind aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportarii la autoritatile competente din mai multe state membre, aceste informatii sunt raportate numai autoritatilor competente din statul membru care ocupa primul loc in lista de mai jos:
a) statul membru in care contribuabilul relevant isi are rezidenta fiscala;
b) statul membru in care contribuabilul relevant are un sediu permanent care beneficiaza de aranjamentul in cauza;
c) statul membru in care contribuabilul relevant obtine venituri sau genereaza profituri, desi nu isi are rezidenta fiscala si nici nu are un sediu permanent intr-un stat membru;
d) statul membru in care contribuabilul relevant desfasoara o activitate, desi nu isi are rezidenta fiscala si nici nu are un sediu permanent intr-un stat membru.
(12) In cazul in care, potrivit alin. (11) , exista o obligatie de raportare in mai multe state membre, contribuabilul relevant este exonerat de obligatia de a raporta daca prezinta A. N. A. F. dovezi concludente din care sa rezulte ca obligatia de raportare a fost indeplinita prin raportarea informatiile prevazute la alin. (19) autoritatii competente dintr-un alt stat membru.
(13) In cazul in care exista mai multi intermediari, obligatia de raportare a informatiilor cu privire la aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportarii revine tuturor intermediarilor implicati in acelasi aranjament transfrontalier care face obiectul raportarii. Oricare dintre intermediarii implicati in acelasi aranjament transfrontalier care face obiectul raportarii poate fi exonerat de la obligatia de raportare a informatiilor prevazute la alin. (19) catre A. N. A. F. daca detine dovezi concludente, din care sa rezulte dincolo de orice dubiu ca informatiile prevazute la alin. (19) au fost deja raportate catre A. N. A. F. sau catre autoritatea competenta dintr-un alt stat membru de un alt intermediar.
(14) In cazul in care obligatia de raportare revine contribuabilului relevant, dar exista mai multi contribuabili relevanti, contribuabilul relevant care raporteaza informatiile potrivit alin. (8) si (9) este cel care ocupa primul loc in lista de mai jos:
a) contribuabilul relevant care a convenit cu intermediarul cu privire la aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportarii;
b) contribuabilul relevant care gestioneaza implementarea aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportarii.
(15) Sunt exonerati de la indeplinirea obligatiei de raportare contribuabilii relevanti care detin dovezi concludente din care rezulta dincolo de orice dubiu ca informatiile mentionate la alin. (19) au fost deja raportate catre A. N. A. F. sau catre autoritatea competenta dintr-un alt stat membru de un alt contribuabil relevant.
(16) Contribuabilul relevant raporteaza A. N. A. F. informatiile cu privire la utilizarea aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportarii in fiecare an in care acesta a fost utilizat.
(17) Prin ordin al presedintelui A. N. A. F. se aproba formularul utilizat de intermediarii sau contribuabilii relevanti, dupa caz, in vederea raportarii informatiilor cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportarii, potrivit alin. (1) -(16) .
(18) Ulterior raportarii informatiilor de catre intermediarii sau contribuabilii relevanti, dupa caz, potrivit alin. (1) -(16) , A. N. A. F. comunica autoritatilor competente din celelalte state membre, prin intermediul schimbului automat, informatiile prevazute la alin. (19) , utilizand formularele-tip si procedurile specifice in conformitate cu art. 303 si 304.
(19) Informatiile comunicate de A. N. A. F. in temeiul alin. (18) includ, dupa caz, urmatoarele:
a) identificarea intermediarilor si a contribuabililor relevanti, inclusiv numele, data si locul nasterii, in cazul unei persoane fizice, rezidenta fiscala, NIF al acestora si, daca este cazul, identificarea persoanelor care sunt intreprinderi asociate cu contribuabilul relevant;
b) detalii privind semnele distinctive stabilite in anexa nr. 4 care au fost utilizate pentru a determina caracterul raportabil al aranjamentului transfrontalier;
c) un rezumat al continutului aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportarii, inclusiv o trimitere la denumirea sub care este cunoscut de regula, daca aceasta exista, si o descriere generala a aranjamentelor sau a activitatilor economice relevante, fara a conduce la dezvaluirea unui secret comercial, industrial sau profesional ori a unui proces comercial sau a informatiilor a caror dezvaluire ar fi contrara politicii publice;
d) data la care prima etapa pentru implementarea aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportarii a fost efectuata sau urmeaza a fi efectuata;
e) detalii privind dispozitiile din legislatia nationala relevanta care constituie baza aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportarii;
f) valoarea aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportarii;
g) identificarea statului membru al contribuabilului relevant si a oricaror alte state membre care este probabil sa fie vizate de aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportarii;
h) identificarea oricarei alte persoane dintr-un stat membru care este probabil sa fie afectata de aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportarii, indicand care sunt statele membre de care este legata o astfel de persoana.
(20) Lipsa de reactie a A. N. A. F. cu privire la un aranjament transfrontalier care face obiectul raportarii nu implica acceptarea validitatii sau tratamentul fiscal al respectivului aranjament.
(21) Schimbul automat de informatii are loc in termen de o luna de la sfarsitul trimestrului in care au fost raportate informatiile prevazute la alin. (19) . A. N. A. F. comunica, prin intermediul schimbului automat, primele informatii pana la data de 30 aprilie 2021.
(22) A. N. A. F. emite si publica pe pagina de internet proprie ghidul prin care detaliaza aspectele referitoare la modul de aplicare a prevederilor anexei nr. 4.
Art. 2915: Domeniul de aplicare si conditiile schimbului automat obligatoriu de informatii raportate de Operatorii de platforme
(1) Operatorii de platforme carora le revine obligatia de raportare trebuie sa indeplineasca procedurile de diligenta fiscala si de raportare prevazute in sectiunile II si III din anexa nr. 5.
(2) In temeiul procedurilor de diligenta fiscala si de raportare prevazute in sectiunile II si III din anexa nr. 5, autoritatea competenta din Romania comunica, prin intermediul schimbului automat si in termenul prevazut la alin. (5) , autoritatii competente a statului membru de rezidenta al Vanzatorului raportabil, determinat in temeiul subsectiunii D din sectiunea II a anexei nr. 5, iar in cazul in care Vanzatorul raportabil presteaza servicii de inchiriere de bunuri imobile, autoritatii competente a statului membru in care sunt situate bunurile imobile urmatoarele informatii referitoare la fiecare Vanzator raportabil:
a) numele, adresa sediului social, NIF-ul si, daca este cazul, numarul individual de identificare alocat in temeiul alin. (10) ale Operatorului de platforma care are obligatia de raportare, precum si denumirea comerciala/denumirile comerciale a(le) Platformei/Platformelor pentru care Operatorul de platforma care are obligatia de raportare in cauza raporteaza informatii;
b) prenumele si numele Vanzatorului raportabil care este o persoana fizica si denumirea juridica a Vanzatorului raportabil care este o Entitate;
c) adresa principala;
d) orice NIF al Vanzatorului raportabil, inclusiv fiecare stat membru emitent, sau, in absenta unui NIF, locul nasterii Vanzatorului raportabil care este o persoana fizica;
e) numarul de inregistrare in Registrul Comertului al Vanzatorului raportabil care este o Entitate;
f) numarul de identificare in scopuri de TVA al Vanzatorului raportabil, daca exista;
g) data nasterii Vanzatorului raportabil care este o persoana fizica;
h) Numarul de identificare a contului financiar in care se plateste sau se crediteaza Contraprestatia, in masura in care acesta este disponibil pentru Operatorul de platforma care are obligatia de raportare si daca autoritatea competenta din statul membru de rezidenta al Vanzatorului raportabil, in sensul subsectiunii D din sectiunea II a anexei nr. 5, nu a informat autoritatile competente din toate celelalte state membre ca nu intentioneaza sa utilizeze Numarul de identificare a contului financiar in acest scop;
i) in cazul in care este diferit de numele Vanzatorului raportabil, pe langa Numarul de identificare a contului financiar, numele titularului contului financiar in care se plateste sau se crediteaza Contraprestatia, in masura in care Operatorul de platforma caruia ii revine obligatia de raportare cunoaste acest nume, precum si orice alte informatii de identificare financiara a titularului contului respectiv disponibile pentru Operatorul de platforma care are obligatia de raportare;
j) fiecare stat membru de rezidenta al Vanzatorului raportabil, determinat in temeiul subsectiunii D din sectiunea II a anexei nr. 5;
k) Contraprestatia totala platita sau creditata in fiecare trimestru al Perioadei de raportare si numarul de Activitati relevante pentru care aceasta a fost platita sau creditata;
l) orice onorarii, comisioane sau taxe retinute sau percepute de Operatorul de platforme care are obligatia de raportare in fiecare trimestru al Perioadei de raportare.
(3) In cazul in care Vanzatorul raportabil presteaza servicii de inchiriere de bunuri imobile, se comunica urmatoarele informatii suplimentare:
a) adresa fiecarui Bun imobil listat, stabilita pe baza procedurii prevazute in subsectiunea E din sectiunea II a anexei nr. 5 si numarul cartii funciare respective sau echivalentul acestuia in temeiul dreptului intern al statului membru in care se afla Bunul imobil respectiv, daca este disponibil;
b) Contraprestatia totala platita sau creditata in fiecare trimestru al Perioadei de raportare si numarul de Activitati relevante corespunzator fiecarui Bun imobil listat;
c) daca este disponibil, numarul de zile pentru care a fost inchiriat fiecare Bun imobil listat in timpul Perioadei de raportare si tipul fiecarui Bun imobil listat.
(4) In cazul in care un Operator de platforma care are obligatia de raportare comunica informatii incorecte sau incomplete, autoritatea competenta din Romania ii trimite o notificare acestuia pentru a-i furniza toate informatiile necesare astfel incat sa isi poata indeplini obligatia prevazuta la alin. (2) .
(5) Comunicarea in temeiul alin. (2) se efectueaza prin intermediul formularului-tip prevazut la art. 303 alin. (5) , in termen de doua luni de la incheierea Perioadei de raportare aferente procedurilor de raportare aplicabile Operatorului de platforma care are obligatia de raportare. Autoritatea competenta din Romania comunica primele informatii, in temeiul alin. (2) , pentru Perioadele de raportare care incep la 1 ianuarie 2023.
(6) In cazul in care un Vanzator nu comunica informatiile prevazute in sectiunea II din anexa nr. 5 nici dupa primirea a doua atentionari transmise ulterior solicitarii initiale din partea Operatorului de platforma care are obligatia de raportare, dar nu inainte de expirarea unui termen de 60 de zile de la solicitarea initiala, Operatorul de platforma care are obligatia de raportare inchide contul Vanzatorului si nu ii permite acestuia sa se inregistreze din nou pe platforma sau retine plata Contraprestatiei catre Vanzator atat timp cat Vanzatorul nu comunica informatiile solicitate.
(7) Operatorii de platforme care au obligatia de raportare trebuie sa pastreze evidenta masurilor intreprinse si orice informatii pe care s-au bazat pentru efectuarea procedurii de diligenta fiscala si a procedurilor de raportare prevazute in sectiunile II si III din anexa nr. 5. Operatorii de platforme care au obligatia de raportare pastreaza aceste evidente pentru o perioada suficient de lunga si, in orice caz, pentru cel putin cinci ani, dar nu mai mult de zece ani dupa incheierea Perioadei de Raportare la care se refera informatiile.
(8) In vederea verificarii respectarii de catre Operatorii de platforme, care au obligatia de raportare, a procedurii de diligenta fiscala si a procedurilor de raportare prevazute in sectiunile II si III din anexa nr. 5, Agentia Nationala de Administrare Fiscala poate efectua verificari si controale in acest sens. Procedurile administrative si de punere in aplicare a prezentului alineat se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(9) Prin ordin al presedintelui A. N. A. F. se elaboreaza proceduri administrative de comunicare ulterioara cu Operatorul de platforma care are obligatia de raportare in situatiile in care informatiile raportate sunt incomplete sau incorecte.
(10) Operatorul de platforma care are obligatia de raportare, in sensul lit. b) de la pct. 4, subsectiunea A, sectiunea I din anexa nr. 5, trebuie sa se inregistreze la autoritatea competenta din Romania sau din oricare alt stat membru in vederea respectarii procedurilor de diligenta fiscala si de raportare prevazute in sectiunile II si III din anexa nr. 5.
In cazul in care Operatorul de platforma care are obligatia de raportare in sensul pct. 4 lit. b) din subsectiunea A al sectiunii I din anexa nr. 5 solicita sa se inregistreze la autoritatea competenta din Romania, aceasta ii aloca un numar individual de identificare si notifica acest numar autoritatilor competente din toate statele membre prin mijloace electronice.
Un Operator de platforma care are obligatia de raportare poate alege sa se inregistreze la autoritatea competenta dintrun singur stat membru.
(11) Autoritatea competenta din Romania poate sa reinregistreze un Operator de platforma care are obligatia de raportare a carui inregistrare a fost revocata in conformitate cu alin. (15) numai daca acesta furnizeaza garantii adecvate privind angajamentul sau, respectiv declaratii pe propria raspundere si garantii financiare, de a respecta cerintele de raportare din Uniunea Europeana, inclusiv orice cerinta de raportare neindeplinita. Procedura de aplicare a prezentului alineat se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(12) In cazul in care Operatorul de platforma care are obligatia de raportare alege sa se inregistreze in Romania, conform alin. (10) , comunica autoritatii competente din Romania urmatoarele informatii:
a) numele;
b) adresa postala;
c) adresele electronice, inclusiv site-urile web;
d) orice NIF care i s-a emis Operatorului de platforma care are obligatia de raportare;
e) o declaratie cu informatii privind identificarea Operatorului de platforma care are obligatia de raportare in scopuri de TVA in Uniunea Europeana, in temeiul Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare;
f) statele membre in care Vanzatorii Raportabili sunt rezidenti in sensul subsectiunii D, sectiunea II.
(13) Dupa inregistrare, Operatorul de platforma informeaza autoritatea competenta din Romania cu privire la orice modificari ale informatiilor prevazute la alin. (12) .
(14) Daca un Operator de platforma care are obligatia de raportare nu respecta obligatia de inregistrare sau daca inregistrarea sa a fost revocata in conformitate cu alin. (15) , autoritatea competenta din Romania ia masuri efective, proportionale si disuasive, fara a aduce atingere art. 336 alin. (1) lit. t) -ff) si alin. (2) lit. k1) -r) , pentru a asigura conformarea cu prevederile prezentului articol. Autoritatea competenta din Romania impreuna cu toate celelalte autoritati ale statelor membre isi coordoneaza actiunile menite sa asigure conformitatea, inclusiv, in ultima instanta, sa impiedice Operatorul de platforma care are obligatia de raportare sa isi desfasoare activitatea in cadrul Uniunii.
(15) Daca un Operator de platforma care are obligatia de raportare in sensul lit. b) de la pct. 4, subsectiunea A, sectiunea I din anexa nr. 5, nu respecta obligatia de raportare prevazuta in anexa nr. 5 dupa doua atentionari din partea autoritatii competente din Romania, fara a aduce atingere art. 336 alin. (1) lit. t) -ff) si alin. (2) lit. k1) -r) , aceasta ii revoca inregistrarea efectuata in temeiul alin. (10) . Inregistrarea se revoca cel tarziu dupa expirarea unui termen de 90 de zile, dar nu inainte de expirarea unui termen de 30 de zile de la a doua atentionare.
(16) In situatia prevazuta la alin. (14) autoritatea competenta din Romania solicita furnizorilor de retele sau servicii de comunicatii electronice oprirea accesului la site-ul sau aplicatia Operatorului de platforma care are obligatia de raportare in sensul pct. 4 lit. b) din subsectiunea A a sectiunii I din anexa nr. 5, pana cand operatorul respectiv se inregistreaza in Romania sau intr-un alt stat membru.
(17) Furnizorii de retele sau servicii de comunicatii electronice sunt obligati sa opreasca accesul la site-ul sau aplicatia Operatorului de platforma care are obligatia de raportare in sensul pct. 4 lit. b) din subsectiunea A a sectiunii I din anexa nr. 5, in termen de 24 de ore de la data primirii solicitarii prevazute la alin. (16) .
(18) Atunci cand Operatorul de platforma pentru care se aplica masura prevazuta la alin. (16) se inregistreaza in Romania sau in alt stat membru, autoritatea competenta din Romania notifica furnizorii de retele sau servicii de comunicatii electronice pentru a restabili accesul la site-ul sau aplicatia Operatorului de platforma in termen de 24 de ore de la notificare.
(19) Autoritatea competenta din Romania solicita Comisiei Europene sa elimine din registrul central un Operator de platforma care are obligatia de raportare in urmatoarele cazuri:
a) Operatorul de platforma informeaza autoritatea competenta din Romania ca nu mai desfasoara nicio activitate in calitate de Operator de platforma;
b) in absenta unei notificari in temeiul lit. a) , autoritatea competenta din Romania are motive sa creada ca activitatea unui Operator de platforma a incetat;
c) Operatorul de platforma nu mai indeplineste conditiile prevazute la pct. 4 lit. b) din subsectiunea A a sectiunii I din anexa nr. 5;
d) autoritatea competenta din Romania a revocat inregistrarea in temeiul alin. (15) .
(20) Autoritatea competenta din Romania informeaza de indata Comisia Europeana cu privire la orice Operator de platforma in sensul pct. 4 lit. b) din subsectiunea A a sectiunii I din anexa nr. 5, care isi incepe activitatea de Operator de platforma fara sa se inregistreze in conformitate cu prezenta subsectiune.
(21) In cazul in care autoritatea competenta din Romania considera un Operator de Platforma Exclus, in conformitate cu pct. 3 din subsectiunea A a sectiunii I din anexa nr. 5, notifica acest lucru autoritatilor competente din toate celelalte state membre, inclusiv orice modificari ulterioare.
(22) Autoritatea competenta poate solicita, motivat, Comisiei Europene sa stabileasca prin intermediul unor acte de punere in aplicare daca informatiile care trebuie sa faca obiectul schimbului automat de informatii in temeiul unui acord intre autoritatea competenta din Romania si o jurisdictie din afara Uniunii, in sensul pct. 7 din subsectiunea A a sectiunii I din anexa nr. 5, sunt echivalente cu cele precizate in subsectiunea B a sectiunii III din anexa nr. 5.
(23) In cazul in care autoritatea competenta din Romania solicita masura prevazuta la alin. (22) , trimite Comisiei Europene o cerere motivata.
(24) La solicitarea Comisiei Europene, Autoritatea competenta din Romania transmite informatii suplimentare necesare pentru evaluarea cererii prevazute la alin. (23) .
SUBSECTIUNEA 3: A§3. Schimbul spontan de informatii
Art. 292: Sfera de aplicare si conditiile schimbului spontan de informatii
(1) Autoritatea competenta din Romania comunica autoritatii competente din orice alt stat membru interesat informatiile prevazute la art. 284 alin. (1) , in oricare dintre urmatoarele situatii:
a) autoritatea competenta din Romania are dovezi pe baza carora presupune ca pot exista pierderi fiscale intr-un alt stat membru;
b) o persoana impozabila obtine o reducere sau o scutire de impozit in Romania, care ar putea determina o marire a impozitului ori o obligatie de plata a impozitului intr-un alt stat membru;
c) afacerile intre o persoana impozabila din Romania si o persoana impozabila din alt stat membru sunt realizate printr-una sau mai multe tari, astfel incat sa rezulte o scadere a impozitului in Romania ori in celalalt stat membru sau in amandoua;
d) autoritatea competenta din Romania are dovezi pe baza carora presupune ca poate avea loc o diminuare a impozitului in urma unor transferuri artificiale ale profiturilor in cadrul unor grupuri de intreprinderi;
e) informatiile transmise unui stat membru de catre autoritatea competenta a altui stat membru au permis obtinerea unor informatii care pot fi importante in evaluarea impozitului datorat in cel de-al doilea stat membru.
(2) Autoritatea competenta din Romania poate sa comunice, prin schimb spontan, autoritatilor competente din celelalte state membre orice informatii de care are cunostinta si care pot fi utile acestora.
Art. 293: Termene pentru schimbul spontan de informatii
(1) Autoritatea competenta din Romania careia i se pun la dispozitie informatiile prevazute la art. 292 alin. (1) transmite informatiile respective autoritatii competente a oricarui alt stat membru interesat, cat de curand posibil, dar nu mai tarziu de o luna de la data la care informatiile au fost puse la dispozitie.
(2) Autoritatea competenta din Romania careia i se comunica informatiile in temeiul art. 292 confirma, daca este posibil prin mijloace electronice, primirea acestor informatii autoritatii competente care le-a furnizat, fara intarziere, dar nu mai mult de 7 zile lucratoare de la primire.
SECTIUNEA 3: Alte forme de cooperare administrativa
SUBSECTIUNEA 1: A§1. Prezenta in birourile administrative si participarea la anchetele administrative
Art. 294: Sfera de aplicare si conditii
(1) In scopul realizarii schimbului de informatii prevazut la art. 284 alin. (1) , autoritatea solicitanta a unui stat membru poate cere autoritatii solicitate a unui alt stat membru ca, in conformitate cu normele procedurale prevazute de cea din urma, functionarii autorizati de cea dintai:
a) sa fie prezenti in birourile in care isi desfasoara activitatea autoritatile administrative ale statului membru solicitat;
b) sa fie prezenti in timpul anchetelor administrative efectuate pe teritoriul statului membru solicitat;
c) sa participe la anchetele administrative desfasurate de statul membru solicitat prin intermediul mijloacelor de comunicare electronice, dupa caz.
(2) Autoritatea solicitata raspunde la cererea prevazuta la alin. (1) in termen de 60 de zile de la primirea acesteia pentru asi da acordul sau a-si comunica refuzul motivat autoritatii solicitante.
In cazul in care informatiile solicitate sunt incluse in documente la care functionarii autoritatii solicitate au acces, functionarii autoritatii solicitante primesc copii ale acestor documente.
(3) In cazul in care functionarii autoritatii solicitante sunt prezenti in timpul anchetelor administrative sau participa la anchetele administrative prin intermediul mijloacelor de comunicare electronice, acestia pot sa intervieveze persoane si sa examineze evidente, sub rezerva normelor procedurale stabilite de autoritatea solicitata. Refuzul unei persoane care face obiectul unei anchete de a respecta masurile de control luate de functionarii autoritatii solicitante este tratat de catre autoritatea solicitata drept un refuz impotriva propriilor sai functionari.
(4) Functionarii imputerniciti de autoritatea solicitanta prezenti in Romania potrivit alin. (1) trebuie sa fie in masura sa prezinte in orice moment o imputernicire scrisa in care le sunt indicate identitatea si calitatea oficiala.
SUBSECTIUNEA 2: A§2. Cooperarea administrativa prin efectuarea de controale simultane
Art. 295: Controale simultane
(1) In cazul in care Romania convine cu unul sau mai multe state membre sa efectueze controale simultane, fiecare pe teritoriul propriu, ale uneia ori mai multor persoane care prezinta un interes comun sau complementar, pentru a face schimb cu informatiile astfel obtinute, sunt aplicabile prevederile alin. (2) -(4) .
(2) Autoritatea competenta din Romania identifica in mod independent persoanele pentru care intentioneaza sa propuna un control simultan. Ea notifica autoritatilor competente din celelalte state membre implicate orice cazuri pentru care propune efectuarea unui control simultan si indica motivele acestei alegeri, precum si perioada in care trebuie efectuate aceste controale.
(3) Autoritatea competenta din Romania decide daca doreste sa participe la controalele simultane si confirma autoritatii competente care a propus controlul simultan acordul sau sau ii comunica refuzul sau motivat in termen de 60 de zile de la primirea propunerii.
(4) Autoritatea competenta din Romania desemneaza un reprezentant insarcinat cu supravegherea si coordonarea operatiunii de control.
Art. 2951: Controale comune
(1) Autoritatea solicitanta dintr-unul sau mai multe state membre poate cere autoritatii solicitate din unul sau mai multe state membre sa desfasoare un control comun intr-un mod coordonat, convenit in prealabil, inclusiv in ceea ce priveste regimul lingvistic.
(2) Autoritatea solicitata din Romania raspunde la cererea de efectuare a controlului comun in termen de 60 de zile de la primirea acesteia. Autoritatea solicitata din Romania poate respinge o cerere de efectuare a unui control comun din partea unei autoritati solicitante dintr-un stat membru din motive justificate.
(3) Atunci cand controlul are loc pe teritoriul Romaniei, acesta se desfasoara in conformitate cu normele legale in vigoare. In acest caz, autoritatea solicitata din Romania desemneaza un reprezentant insarcinat cu supravegherea si coordonarea operatiunii de control.
(4) Drepturile si obligatiile functionarilor desemnati de statele membre care participa la controlul comun desfasurat pe teritoriul Romaniei se stabilesc in conformitate cu normele legale in vigoare, fara a depasi sfera competentelor care le sunt conferite in temeiul legislatiei propriului stat membru.
(5) Drepturile si obligatiile functionarilor, desemnati de autoritatea competenta din Romania, care participa la un control comun desfasurat pe teritoriul altui stat membru sunt cele prevazute de dreptul intern al statului membru respectiv, cu conditia ca acestia sa nu exercite nicio competenta care ar depasi sfera competentelor care le sunt conferite in temeiul normelor legale in vigoare din Romania.
(6) Fara a aduce atingere alin. (1) -(5) , atunci cand controlul comun se desfasoara pe teritoriul Romaniei:
a) functionarii desemnati de alte state membre care participa la activitatile controlului comun pot intervieva persoane si examina evidente impreuna cu functionarii publici ai autoritatii solicitate din Romania, cu respectarea normelor legale in vigoare;
b) probele colectate in timpul activitatilor controlului comun sunt evaluate in conformitate cu normele legale in vigoare, inclusiv in ceea ce priveste admisibilitatea lor, precum si in ceea ce priveste eventuale proceduri privind plangeri, reexaminari sau cai de atac; si
c) persoana sau persoanele care fac obiectul unui control comun sau care sunt afectate de acesta beneficiaza de aceleasi drepturi si au aceleasi obligatii ca in cazul unui control la care ar participa numai functionarii publici din Romania, inclusiv in cursul unor eventuale proceduri privind plangeri, reexaminari sau cai de atac.
(7) Atunci cand autoritatea competenta din Romania si autoritatea competenta din unul sau mai multe state membre desfasoara un control comun, acestea convin asupra faptelor si circumstantelor relevante si ajung la un acord privind situatia fiscala a persoanei sau a persoanelor controlate pe baza rezultatelor controlului comun. Constatarile controlului comun sunt incluse intr-un raport final.
(8) Aspectele asupra carora autoritatile competente convin sunt reflectate in raportul final si sunt luate in considerare in cadrul instrumentelor relevante emise de autoritatea competenta din Romania.
(9) Sub rezerva alin. (7) si (8) , actiunile intreprinse in urma unui control comun, de autoritatea competenta din Romania sau de catre functionarii desemnati sa participe la controlul comun, precum si orice alte proceduri, cum ar fi o decizie a autoritatii fiscale, o procedura privind o cale de atac sau solutionarea aferenta, se desfasoara conform normelor legale in vigoare.
(10) Persoana sau persoanele supuse unui control comun sunt informate de autoritatea competenta din Romania cu privire la rezultatul controlului comun, primind inclusiv o copie a raportului final, in termen de 60 de zile de la data emiterii raportului final.
SUBSECTIUNEA 3: A§3. Notificari administrative
Art. 296: Cereri de notificare
(1) La cererea autoritatii competente a unui stat membru, autoritatea competenta din Romania comunica destinatarului, potrivit art. 47, toate actele si deciziile emise de autoritatile administrative ale statului membru solicitant si care se refera la aplicarea pe teritoriul sau a legislatiei privind taxele si impozitele reglementate de prezentul capitol.
(2) Cererile de notificare precizeaza obiectul actului sau al deciziei care trebuie notificat(a) si indica numele si adresa destinatarului, precum si orice alte informatii care pot facilita identificarea acestuia.
(3) Autoritatea solicitata din Romania informeaza de indata autoritatea solicitanta din alt stat membru cu privire la raspunsul sau la cererea respectiva si ii comunica, in special, data la care actul sau decizia a fost notificat(a) destinatarului.
(4) Autoritatea solicitanta din Romania formuleaza o cerere de notificare in temeiul prezentului articol numai in cazul in care nu este in masura sa efectueze notificarea potrivit normelor care reglementeaza notificarea instrumentelor in cauza in Romania sau in cazul in care o astfel de notificare ar cauza dificultati disproportionate. Autoritatea competenta din Romania poate transmite orice document, prin scrisoare recomandata sau prin sisteme electronice de transmitere la distanta, in mod direct unei persoane aflate pe teritoriul unui alt stat membru.
SUBSECTIUNEA 4: A§4. Rezultatul utilizarii informatiilor
Art. 297: Conditii
(1) In cazul in care autoritatea competenta din Romania furnizeaza informatii in temeiul art. 288 sau art. 292, aceasta poate solicita autoritatii competente care primeste informatiile sa transmita rezultatul utilizarii informatiilor primite. In cazul in care i se solicita un asemenea raspuns, autoritatea competenta din Romania care a primit informatiile transmite autoritatii competente care a furnizat informatiile rezultatul utilizarii informatiilor, fara a aduce atingere normelor privind secretul fiscal si protectia datelor, aplicabile in Romania, in cel mai scurt timp posibil, dar nu mai mult de 3 luni de la momentul in care se cunoaste rezultatul utilizarii informatiilor solicitate.
(2) Autoritatea competenta din Romania transmite anual celorlalte state membre rezultatul utilizarii informatiilor ce fac obiectul schimbului automat de informatii, potrivit masurilor practice convenite bilateral.
SUBSECTIUNEA 5: A§5. Schimbul de experienta si de bune practici
Art. 298: Sfera de aplicare si conditii
(1) Impreuna cu Comisia Europeana si celelalte state membre, autoritatea competenta din Romania examineaza si evalueaza cooperarea administrativa prevazuta de prezentul capitol si fac schimb de experienta in scopul imbunatatirii acestei cooperari si, daca este cazul, al elaborarii unor norme in domeniile respective.
(2) Alaturi de Comisia Europeana si celelalte state membre, autoritatea competenta din Romania poate elabora orientari cu privire la orice aspect considerat necesar pentru schimbul de bune practici si schimbul de experienta.
SECTIUNEA 4: Conditii aplicabile cooperarii administrative
Art. 299: Transmiterea de informatii si documente
(1) Informatiile comunicate intre Romania si alte state membre potrivit prezentului capitol intra sub incidenta secretului profesional si se bucura de protectia conferita informatiilor de acest tip in temeiul legislatiei din Romania. Astfel de informatii pot fi utilizate pentru evaluarea, administrarea si aplicarea legislatiei din Romania referitoare la taxele si impozitele prevazute la art. 285, la TVA si la alte impozite indirecte. Aceste informatii pot fi utilizate, de asemenea, pentru stabilirea si recuperarea altor taxe si impozite prevazute la art. 311 sau pentru stabilirea si recuperarea contributiilor obligatorii la sistemul de securitate sociala. De asemenea, acestea pot fi folosite in legatura cu procedurile judiciare si administrative care pot implica sanctiuni, initiate ca urmare a incalcarii legislatiei fiscale, fara a aduce atingere normelor si dispozitiilor generale care reglementeaza drepturile faptuitorului, suspectului sau inculpatului ori contravenientului, precum si ale martorilor in cadrul acestor proceduri.
(2) Informatiile si documentele primite de Romania potrivit prezentului capitol pot fi utilizate in alte scopuri decat cele prevazute la alin. (1) , cu permisiunea autoritatii competente a statului membru care comunica informatii potrivit prezentului capitol si numai in masura in care acest lucru este permis in temeiul legislatiei din Romania. O astfel de permisiune se acorda de Romania daca informatiile pot fi utilizate in scopuri asemanatoare in Romania.
(21) Autoritatea competenta din Romania poate comunica autoritatilor competente din toate celelalte state membre o lista cu scopurile pentru care se pot utiliza informatiile si documentele, in afara de cele prevazute la alin. (1) , in conformitate cu legislatia din Romania. Autoritatea competenta din orice alt stat membru poate utiliza informatiile transmise de autoritatea competenta din Romania pentru oricare dintre aceste scopuri, fara a mai fi necesara permisiunea prevazuta la alin. (2) .
(22) Atunci cand autoritatea competenta din Romania primeste informatii si documente, aceasta le poate utiliza fara permisiunea prevazuta la alin. (2) pentru oricare dintre scopurile enumerate intr-o lista comunicata de catre statul membru care transmite informatiile.
(3) Daca autoritatea competenta din Romania considera ca informatiile primite de la autoritatea competenta a unui alt stat membru pot fi utile, in scopurile prevazute la alin. (1) , autoritatii competente a unui al treilea stat membru, le poate transmite acesteia din urma, cu conditia ca aceasta transmitere sa respecte normele si procedurile prevazute de prezentul capitol. Autoritatea competenta din Romania informeaza autoritatea competenta a statului membru din care provin informatiile cu privire la intentia sa de a transmite informatiile respective unui stat membru tert. In situatia in care Romania este stat membru din care provin informatiile, aceasta se poate opune transmiterii informatiilor respective in termen de 10 zile lucratoare de la data primirii comunicarii din partea statului membru care doreste sa transmita informatiile.
(4) Permisiunea de a utiliza potrivit alin. (2) informatiile transmise in temeiul alin. (3) poate fi acordata numai de catre autoritatea competenta din Romania.
(5) Informatiile, rapoartele, declaratiile si orice alte documente, precum si copiile certificate sau extrasele din aceste documente, obtinute de autoritatea solicitata din alt stat membru si comunicate autoritatii solicitante din Romania in temeiul prezentului capitol, pot fi invocate ca dovezi de catre organismele competente din Romania, in acelasi mod ca informatiile, rapoartele, declaratiile si orice alte documente similare furnizate de o autoritate din Romania.
(6) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) -(4) , informatiile comunicate de statele membre intre ele in temeiul art. 2913 sunt utilizate in scopul evaluarii riscurilor de nivel inalt aferente preturilor de transfer si a riscurilor aferente erodarii bazei impozabile si transferului profiturilor, inclusiv al evaluarii riscului de neconformare de catre membrii grupului de intreprinderi multinationale la normele aplicabile in materie de preturi de transfer si, dupa caz, in scopul analizelor economice si statistice.
(7) Ajustarea preturilor de transfer de catre autoritatile fiscale din statul membru destinatar nu se bazeaza pe informatiile care fac obiectul schimbului in temeiul art. 2913.
(8) Autoritatea competenta din Romania poate utiliza informatiile primite, in temeiul art. 2913, de la celelalte autoritati competente din statele membre, ca baza pentru efectuarea de cercetari suplimentare ale acordurilor prealabile privind pretul de transfer prevazute la art. 52, ale grupului de intreprinderi multinationale sau ale altor aspecte de natura fiscala in cursul unui control fiscal si pot fi facute ajustari corespunzatoare ale venitului impozabil al entitatii constitutive.
Art. 300: Limite
(1) Autoritatea solicitata din Romania furnizeaza autoritatii solicitante dintr-un alt stat membru informatiile prevazute la art. 288, cu conditia ca autoritatea solicitanta sa fi epuizat sursele uzuale de informatii pe care le-ar fi putut utiliza in aceasta situatie pentru a obtine informatiile solicitate, fara a risca sa puna in pericol atingerea scopului urmarit. Autoritatea solicitanta din Romania solicita informatiile prevazute la art. 288 autoritatii solicitate din alt stat membru numai in situatia in care au fost epuizate sursele uzuale de informatii pe care le-ar fi putut utiliza in aceasta situatie pentru a obtine informatiile solicitate, fara a risca sa puna in pericol atingerea scopului urmarit.
(2) Prezentul capitol nu impune Romaniei obligatia de a efectua anchete sau de a comunica informatii, in cazul in care efectuarea acestor anchete sau obtinerea informatiilor respective pentru propriile scopuri ar fi contrara legislatiei din Romania.
(3) Autoritatea competenta din Romania poate refuza sa furnizeze informatii, in cazul in care statul membru solicitant nu este in masura, din motive juridice, sa furnizeze informatii similare.
(4) Furnizarea de informatii poate fi refuzata in cazul in care ar conduce la divulgarea unui secret comercial, industrial sau profesional ori a unui procedeu comercial sau a unor informatii a caror divulgare ar fi contrara ordinii publice.
(5) Autoritatea solicitata din Romania comunica autoritatii solicitante din alt stat membru motivele refuzului de a raspunde la cererea de informatii.
Art. 301: Obligatii
(1) In cazul in care un stat membru solicita informatii in temeiul prezentului capitol, Romania recurge la mecanismul sau de colectare de informatii pentru a obtine informatiile solicitate, chiar daca acestea nu ii sunt necesare pentru propriile scopuri fiscale. Aceasta obligatie nu aduce atingere art. 300 alin. (2) -(4) , ale caror dispozitii nu pot fi in niciun caz interpretate in sensul autorizarii Romaniei sa refuze furnizarea informatiilor pentru motivul ca acestea nu prezinta un interes national.
(2) Prevederile art. 300 alin. (2) si (4) nu pot fi in niciun caz interpretate ca permitand autoritatii solicitate din Romania sa refuze furnizarea de informatii pentru motivul ca aceste informatii sunt detinute de o banca, de o alta institutie financiara, de o persoana desemnata sau care actioneaza in calitate de agent ori de administrator sau ca informatiile respective se refera la participatiile la capitalul unei persoane.
(3) Fara a aduce atingere alin. (2) , Romania poate refuza transmiterea informatiilor solicitate in cazul in care aceste informatii se refera la perioade de impozitare dinainte de data de 1 ianuarie 2011, iar transmiterea unor astfel de informatii ar fi putut fi refuzata in temeiul art. 8 alin. (1) din Directiva 77/799/CEE din 19 decembrie 1977 privind asistenta reciproca acordata de autoritatile competente din statele membre in domeniul impozitarii directe si al impozitarii primelor de asigurare, daca ar fi fost solicitate inainte de data de 11 martie 2011.
Art. 302: Largirea cooperarii extinse oferite unei tari terte
In cazul in care Romania ofera unei tari terte o cooperare mai extinsa decat cea prevazuta de prezentul capitol, Romania nu poate refuza o astfel de cooperare extinsa cu niciunul dintre celelalte state membre care doresc sa initieze o astfel de cooperare extinsa reciproca cu Romania.
Art. 303: Formulare-tip si formate electronice
(1) Cererile de informatii si de anchete administrative formulate potrivit art. 288 si raspunsurile aferente, confirmarile de primire, cererile de informatii generale suplimentare si declaratiile de incapacitate sau de refuz formulate in temeiul art. 290 se trimit, in masura posibilului, pe baza unui formular-tip adoptat de Comisia Europeana, potrivit procedurii prevazute la art. 5 si 10 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European si al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor si principiilor generale privind mecanismele de control de catre statele membre al exercitarii competentelor de executare de catre Comisie. Formularele-tip pot fi insotite de rapoarte, declaratii sau orice alte documente, precum si de copii certificate ori de extrase din acestea.
(2) Formularul-tip prevazut la alin. (1) include cel putin urmatoarele informatii care trebuie furnizate de catre autoritatea solicitanta:
a) identitatea persoanei care face obiectul examinarii sau al anchetei si, in cazul cererilor referitoare la grupuri, astfel cum sunt prevazute la art. 2881 alin. (3) , o descriere detaliata a grupului;
b) scopul fiscal pentru care se solicita informatia.
(3) In masura in care se cunosc si in acord cu evolutiile internationale, autoritatea solicitanta din Romania poate furniza numele si adresa oricarei persoane despre care se crede ca detine informatiile solicitate, precum si orice element care poate facilita colectarea de informatii de catre autoritatea solicitata din alt stat membru.
(4) Informatiile comunicate in mod spontan si confirmarea primirii acestora, prevazute la art. 292 si, respectiv, la art. 293, cererile de notificari administrative prevazute la art. 296, rezultatul utilizarii informatiilor prevazut la art. 297 si comunicarile prevazute la art. 299 alin. (2) si (3) si la art. 307 alin. (2) , se transmit prin intermediul formularelor-tip adoptate de Comisia Europeana, potrivit procedurii prevazute la art. 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(5) Schimbul automat obligatoriu de informatii prevazut la art. 291 si 2915 se efectueaza utilizand un format electronic standardizat elaborat pentru facilitarea unui astfel de schimb automat de informatii, adoptat de Comisia Europeana in conformitate cu procedura prevazuta la art. 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(6) Schimbul automat de informatii privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontaliera si acordurile prealabile privind pretul de transfer in temeiul art. 2911 se efectueaza utilizand formularul-tip adoptat de Comisia Europeana.
(7) ANAF comunica informatiile prevazute la art. 2911, 2913 si 2914 in limba romana. In functie de regimul lingvistic adoptat de Comisia Europeana, in temeiul art. 20 alin. (5) primul paragraf din Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativa in domeniul fiscal si de abrogare a Directivei 77/799/CEE, astfel cum a fost modificata prin Directiva (UE) 2016/881 din 25 mai 2016 si, respectiv, Directiva (UE) 2018/822 din 25 mai 2018, ANAF comunica elementele esentiale ale informatiilor respective si intr-o alta limba oficiala a Uniunii Europene.
(8) Schimbul de informatii automat cu privire la raportul pentru fiecare tara in parte in conformitate cu prevederile art. 2913 se efectueaza utilizand formularul-tip aprobat prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
Art. 304: Masuri practice
(1) Informatiile comunicate in temeiul prezentului capitol se furnizeaza, in masura posibilului, prin mijloace electronice, utilizand reteaua CCN.
(2) In situatia in care Comisia Europeana efectueaza orice adaptare a retelei CCN, Romania este responsabila sa efectueze orice adaptare a sistemelor sale necesara pentru a permite schimbul de informatii de acest tip prin intermediul retelei CCN si sa asigure securitatea sistemelor sale. Autoritatea competenta din Romania notifica fiecarei persoane care face obiectul raportarii incalcarea securitatii datelor sale atunci cand respectiva incalcare este de natura sa afecteze in mod negativ protectia datelor cu caracter personal sau a vietii private a persoanei in cauza. Romania renunta la orice cerere de rambursare a cheltuielilor ocazionate de aplicarea prezentului capitol, exceptand, dupa caz, cheltuielile cu onorariile platite expertilor.
(3) Cererile de cooperare, inclusiv cererile de notificare, si documentele anexate pot fi redactate in orice limba aleasa de comun acord de autoritatea solicitata si autoritatea solicitanta. Cererile respective sunt insotite de o traducere in limba oficiala sau in una dintre limbile oficiale ale statului membru al autoritatii solicitate numai in situatii speciale, cand autoritatea solicitata motiveaza cererea de traducere.
(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) , informatiile comunicate in temeiul art. 2913 alin. (2) se furnizeaza exclusiv prin mijloace electronice utilizand reteaua CCN.
(5) Autoritatea competenta din Romania are acces la interfata centrala securizata dezvoltata de Comisia Europeana in temeiul art. 21 alin. (7) din Directiva 2011/16/UE.
Art. 305: Obligatii speciale
Autoritatea competenta din Romania dispune toate masurile necesare pentru:
a) a asigura o coordonare interna eficace a masurilor de organizare prevazute la art. 287;
b) a stabili o cooperare directa cu autoritatile celorlalte state membre, prevazute la art. 287;
c) a asigura buna functionare a sistemului de cooperare administrativa prevazut de prezentul capitol.
SECTIUNEA 5: Relatiile cu Comisia Europeana
Art. 306: Evaluare
(1) Autoritatea competenta din Romania examineaza si evalueaza functionarea sistemului de cooperare administrativa prevazut de prezentul capitol.
(2) Autoritatea competenta din Romania transmite Comisiei Europene orice informatii pertinente necesare pentru evaluarea eficacitatii cooperarii administrative prevazute de prezentul capitol in ceea ce priveste combaterea fraudei si a evaziunii fiscale.
(3) Autoritatea competenta din Romania transmite Comisiei Europene o evaluare anuala a eficacitatii schimbului de informatii automat prevazut la art. 291, 2911, 2913 si 2914, precum si rezultatele practice obtinute, utilizand formularul si conditiile de transmitere adoptate de catre Comisia Europeana, conform art. 23 din Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011.
(31) Autoritatea competenta din Romania transmite datele statistice prevazute in lista elaborata de Comisia Europeana potrivit art. 23 alin. (4) din Directiva 2011/16/UE.
(4) - Art. 306, alin. (4) din titlul X, capitolul I, sectiunea 5 a fost abrogat la 01-ian-2017 de Art. II, punctul 24. din Ordonanta urgenta 84/2016.
Art. 3061: Confidentialitatea informatiilor
(1) Informatiile comunicate Comisiei Europene de catre autoritatea competenta din Romania in temeiul art. 306, precum si orice raport sau document elaborat de Comisia Europeana pe baza acestor informatii pot fi transmise altor state membre. Informatiile transmise intra sub incidenta secretului de serviciu si beneficiaza de protectia acordata informatiilor asemanatoare conform legislatiei interne a statului membru care le-a primit.
(2) Rapoartele si documentele intocmite de Comisia Europeana, prevazute la alin. (1) , pot fi utilizate de Romania doar in scopuri analitice, nu se publica si nici nu se pun la dispozitia unei alte persoane sau a unui alt organism fara acordul expres al Comisiei Europene.
SECTIUNEA 6: Relatiile cu tarile terte
Art. 307: Schimbul de informatii cu tarile terte
(1) In cazul in care autoritatea competenta din Romania primeste de la o tara terta informatii care sunt in mod previzibil relevante pentru administrarea si aplicarea legislatiei romane in privinta taxelor si impozitelor prevazute la art. 285, autoritatea competenta din Romania poate, in masura in care acest lucru este permis in temeiul unui acord cu tara terta respectiva, sa comunice aceste informatii autoritatilor competente ale statelor membre pentru care ar putea fi utile si oricarei autoritati solicitante din alt stat membru.
(2) Autoritatea competenta din Romania poate transmite unei tari terte, potrivit normelor interne privind comunicarea datelor cu caracter personal catre tarile terte, informatii obtinute in temeiul prezentului capitol, daca toate conditiile de mai jos sunt indeplinite:
a) autoritatea competenta a statului membru din care provin informatiile si-a dat acordul cu privire la comunicarea acestora;
b) tara terta in cauza s-a angajat sa coopereze pentru strangerea dovezilor care sa ateste caracterul neregulamentar sau ilegal al tranzactiilor care sunt susceptibile sa contravina legislatiei fiscale ori sa constituie o incalcare a acesteia.
SECTIUNEA 7: Dispozitii generale si finale
Art. 308: Protectia datelor
(1) Orice schimb de informatii efectuat in temeiul prezentului capitol se realizeaza cu respectarea Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European si al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protectia datelor) , cu modificarile ulterioare. Cu toate acestea, in scopul aplicarii corecte a prezentului capitol, operatorii de date din Romania prevazuti la alin. (2) restrang domeniul de aplicare a obligatiilor si drepturilor prevazute la art. 13, la art. 14 alin. (1) si la art. 15 din Regulamentul (UE) 2016/679 in masura in care acest lucru este necesar pentru protejarea intereselor prevazute la art. 23 alin. (1) lit. (e) din regulamentul respectiv.
(2) Institutiile financiare raportoare, intermediarii, Operatorii de platforme care au obligatia de raportare si autoritatile competente din Romania sunt considerati operatori de date atunci cand, actionand individual sau in comun, stabilesc scopurile si mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal in sensul Regulamentului (UE) 2016/679.
(3) Prin exceptie de la alin. (1) , fiecare Institutie financiara raportoare, intermediar sau, dupa caz, Operator de platforma care are obligatia de raportare trebuie sa:
a) informeze fiecare persoana vizata ca informatiile care o privesc vor fi colectate si transferate in conformitate cu prezentul capitol; si
b) comunice fiecarei persoane vizate toate informatiile pe care aceasta are dreptul sa le primeasca de la operatorul de date, in timp util, astfel incat persoana respectiva sa aiba suficient timp sa isi exercite drepturile in materie de protectie a datelor si, in orice caz, inainte de raportarea informatiilor.
(4) Fara a aduce atingere alin. (3) lit. b) , Operatorii de platforme care au obligatia de raportare trebuie sa informeze Vanzatorii raportabili in legatura cu Contraprestatia raportata.
(5) In cazul in care in Romania are loc o incalcare a securitatii datelor, autoritatea competenta din Romania raporteaza fara intarziere Comisiei Europene incalcarea securitatii datelor si eventuale masuri de remediere ulterioare.
(6) In cazul in care in Romania are loc o incalcare a securitatii datelor, autoritatile competente din Romania investigheaza, opresc si remediaza incalcarea securitatii datelor si solicita Comisiei Europene, printr-o cerere scrisa, suspendarea accesului la platforma comuna bazata pe reteaua comuna de telecomunicatii (CCN) in sensul prezentului capitol, daca incalcarea securitatii datelor nu poate fi oprita imediat si in mod corespunzator.
Autoritatea competenta din Romania raporteaza Comisiei Europene remedierea incalcarii securitatii datelor pentru ca aceasta sa ii poata restabili accesul la CCN.
(7) Autoritatea competenta din Romania poate suspenda schimbul de informatii catre statul/statele membru/membre al/ale Uniunii Europene in care a avut loc incalcarea securitatii datelor, notificand in scris Comisia Europeana si statul/statele membru/membre al/ale Uniunii Europene in cauza. O astfel de suspendare are efect imediat.
Autoritatea competenta din Romania poate solicita Comisiei Europene sa verifice in comun daca incalcarea securitatii datelor a fost remediata cu succes de catre statul in care a avut loc incalcarea securitatii datelor.
(8) Autoritatea competenta din Romania impreuna cu autoritatile competente din celelalte state membre, asistate de Comisia Europeana, convin asupra modalitatilor practice necesare pentru punerea in aplicare a prezentului articol, inclusiv asupra unor proceduri de gestionare a incalcarilor securitatii datelor care sunt aliniate la bunele practici recunoscute la nivel international, si, dupa caz, asupra unui acord comun intre operatori de date, a unui acord intre operatorul de date si persoana imputernicita de operator sau a unor modele ale acestora.
Art. 309: Pastrarea informatiilor
Informatiile prelucrate in conformitate cu prezentul capitol se pastreaza o perioada care nu depaseste perioada necesara pentru atingerea obiectivelor prezentului capitol si, in orice caz, in conformitate cu legislatia din Romania referitoare la termenele de prescriptie, ale fiecarui operator de date.
CAPITOLUL II: Asistenta reciproca in materie de recuperare a creantelor legate de taxe, impozite, drepturi si alte masuri
Art. 310: Scopul
Prezentul capitol stabileste norme privind asistenta in vederea recuperarii in Romania a unor creante stabilite intr-un alt stat membru al Uniunii Europene, precum si asistenta in vederea recuperarii intr-un alt stat membru al Uniunii Europene a creantelor stabilite in Romania.
Art. 311: Sfera de aplicare
(1) Prezentul capitol se aplica urmatoarelor creante:
a) tuturor taxelor, impozitelor si drepturilor de orice fel prelevate de catre un stat membru sau in numele acestuia ori de catre subdiviziunile sale teritoriale sau administrative, inclusiv autoritati locale, sau in numele acestora ori in numele Uniunii Europene;
b) rambursarilor, interventiilor si altor masuri care fac parte din sistemul de finantare integrala sau partiala a Fondului European de Garantare Agricola (FEGA) si a Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurala (FEADR) , inclusiv sumelor care se percep in legatura cu aceste actiuni;
c) prelevarilor si altor drepturi prevazute in cadrul organizarii comune a pietei din sectorul zaharului.
(2) Prezentul capitol se aplica si pentru:
a) sanctiunile administrative, amenzile, taxele si suprataxele in legatura cu creantele pentru care se poate solicita asistenta reciproca potrivit alin. (1) , care sunt stabilite de autoritatile administrative responsabile de perceperea taxelor, impozitelor sau drepturilor in cauza ori de desfasurarea de anchete administrative in privinta acestora sau care sunt confirmate de organismele administrative sau judiciare la cererea autoritatilor administrative mentionate;
b) taxele pentru certificate si alte documente similare emise in legatura cu procedurile administrative privind taxele, impozitele si drepturile;
c) obligatiile fiscale accesorii si costurile in legatura cu creantele pentru care poate fi solicitata asistenta reciproca potrivit alin. (1) ori potrivit lit. a) sau b) a prezentului alineat, dupa caz.
(3) Prezentul capitol nu se aplica:
a) contributiilor obligatorii la sistemul de securitate sociala care trebuie platite fie statului membru sau unei subdiviziuni a acestuia, fie institutiilor de securitate sociala de drept public;
b) taxelor care nu sunt prevazute la alin. (2) ;
c) drepturilor de natura contractuala, cum ar fi sumele stabilite pentru utilitati publice;
d) sanctiunilor cu caracter penal impuse in cadrul unei proceduri penale sau altor sanctiuni cu caracter penal care nu intra sub incidenta prevederilor alin. (2) lit. a) .
Art. 312: Definitii
a) autoritate solicitanta - un birou central de legatura, un birou de legatura sau un departament de legatura al unui stat membru care transmite o cerere de asistenta cu privire la o creanta prevazuta la art. 311;
b) autoritate solicitata - un birou central de legatura, un birou de legatura sau un departament de legatura al unui stat membru caruia ii este transmisa o cerere de asistenta;
c) persoana - orice persoana fizica sau juridica, orice asociere de persoane careia ii este recunoscuta, prin lege, capacitatea de a incheia acte juridice, dar care nu are statut de persoana juridica, sau orice alta entitate, indiferent de natura ori forma acesteia, fie ca are sau nu are personalitate juridica, ce detine ori gestioneaza active care, alaturi de venitul generat de acestea, sunt supuse unor taxe, impozite sau drepturi care fac obiectul prezentului capitol;
d) mijloace electronice - utilizarea unui echipament electronic pentru procesarea, inclusiv compresia digitala, si stocarea datelor si utilizarea transmisiei prin fir, a transmisiei radio, a tehnologiilor optice sau a altor mijloace electromagnetice;
e) retea RCC - platforma comuna bazata pe reteaua comuna de comunicatii (RCC) dezvoltata de Uniunea Europeana pentru toate transmisiile prin mijloace electronice intre autoritatile competente din domeniul vamal si fiscal.
Art. 313: Autoritatea competenta din Romania
(1) Autoritatile competente din Romania pentru aplicarea prevederilor prezentului capitol sunt:
a) A. N. A. F. , pentru creantele prevazute la art. 311 alin. (1) lit. a) si b) ;
b) Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura, pentru creantele prevazute la art. 311 alin. (1) lit. c) .
(2) Autoritatile prevazute la alin. (1) sunt competente si pentru asistenta la recuperarea creantelor prevazute la art. 311 alin. (2) , aferente creantelor principale pentru a caror asistenta la recuperare sunt competente.
(3) Prin ordin al presedintelui A. N. A. F. se desemneaza biroul central de legatura, care este responsabil pentru contactele cu alte state membre in domeniul asistentei reciproce care face obiectul prezentului capitol, precum si pentru contactele cu Comisia Europeana.
(4) Autoritatile competente din Romania pot desemna birouri de legatura care sa fie responsabile de contactele cu alte state membre in materie de asistenta reciproca in ceea ce priveste unul sau mai multe tipuri sau categorii specifice de taxe, impozite si drepturi prevazute la art. 311.
(5) In cazul in care un birou de legatura primeste o cerere de asistenta reciproca ce necesita masuri care nu tin de competenta ce i-a fost atribuita, acesta inainteaza cererea, fara intarziere, biroului competent, daca este cunoscut, sau biroului central de legatura si informeaza autoritatea solicitanta in consecinta.
(6) Autoritatile competente din Romania informeaza Comisia Europeana cu privire la biroul sau central de legatura si la orice birouri de legatura pe care le-a desemnat.
(7) Toate comunicarile sunt trimise de catre biroul central de legatura sau in numele acestuia, de la caz la caz, cu acordul biroului central de legatura, asigurandu-se eficienta comunicarii.
Art. 314: Furnizarea de informatii
(1) La cererea autoritatii solicitante, autoritatea solicitata furnizeaza orice informatii pe care le apreciaza ca sunt relevante pentru autoritatea solicitanta, in vederea recuperarii creantelor sale prevazute la art. 311. In scopul furnizarii acestor informatii, autoritatea solicitata asigura realizarea oricaror anchete administrative necesare pentru obtinerea acestora.
(2) Autoritatea solicitata nu este obligata sa furnizeze informatii:
a) pe care nu le-ar putea obtine in vederea recuperarii creantelor similare nascute in statul membru solicitat;
b) care ar divulga un secret comercial, industrial sau profesional;
c) a caror divulgare ar aduce atingere securitatii statului membru solicitat sau care ar fi contrare ordinii publice a acestuia.
(3) Autoritatea solicitata nu poate refuza furnizarea de informatii pentru motivul ca aceste informatii sunt detinute de o banca, de o alta institutie financiara, de o persoana desemnata sau care actioneaza in calitate de agent ori de administrator sau ca informatiile respective se refera la participatiile la capitalul unei persoane.
(4) Autoritatea solicitata informeaza autoritatea solicitanta in legatura cu motivele de refuz al unei cereri de informatii.
Art. 315: Schimbul de informatii fara cerere prealabila
In cazul in care urmeaza sa se efectueze o rambursare/restituire de impozite, taxe sau drepturi, altele decat taxa pe valoarea adaugata, catre o persoana stabilita ori avand domiciliul intr-un alt stat membru, statul membru din care urmeaza sa se efectueze rambursarea/restituirea poate informa statul membru unde este stabilita sau unde isi are domiciliul persoana respectiva cu privire la rambursarea/restituirea ce urmeaza a se efectua.
Art. 316: Prezenta in birourile administrative si participarea la anchetele administrative
(1) Prin acord intre autoritatea solicitanta si autoritatea solicitata si in concordanta cu procedurile stabilite de autoritatea solicitata, functionarii autorizati de autoritatea solicitanta pot, in vederea promovarii asistentei reciproce prevazute de prezentul capitol:
a) sa fie prezenti in birourile in care autoritatile administrative ale statului membru solicitat isi desfasoara activitatea;
b) sa fie prezenti la anchetele administrative efectuate pe teritoriul statului membru solicitat;
c) sa insoteasca functionarii competenti din statul membru solicitat in cursul procedurilor judiciare din respectivul stat membru.
(2) Acordul prevazut la alin. (1) lit. b) poate prevedea ca functionarii din statul membru solicitant sa poata intervieva persoane si examina registre, in cazul in care legislatia in vigoare in statul membru solicitat permite acest lucru.
(3) Functionarii autorizati de autoritatea solicitanta care utilizeaza posibilitatile oferite prin alin. (1) si (2) sunt in masura sa prezinte in orice moment o imputernicire scrisa in care le sunt indicate identitatea si calitatea oficiala.
SECTIUNEA 3: Asistenta pentru notificarea documentelor
Art. 317: Cererea de notificare a anumitor documente referitoare la creante
(1) La cererea autoritatii solicitante, autoritatea solicitata notifica persoanei careia ii sunt destinate, denumita in continuare destinatar, toate actele si deciziile, inclusiv pe cele de natura judiciara, privind o creanta sau recuperarea acesteia, emise de statul membru solicitant.
(2) Cererea de notificare prevazuta la alin. (1) este insotita de un formular-tip care contine cel putin urmatoarele informatii:
a) numele, adresa si orice alte informatii utile pentru identificarea destinatarului;
b) scopul notificarii si termenul in care aceasta ar trebui efectuata;
c) o descriere a documentelor anexate, a tipului de creanta si a valorii creantei pentru care se formuleaza cererea;
d) numele, adresa si alte date de contact cu privire la biroul responsabil de documentele anexate si, in cazul in care este diferit, biroul de la care se pot obtine informatii suplimentare privind documentele notificate sau posibilitatile de a contesta obligatia de plata.
(3) Autoritatea solicitanta depune o cerere de notificare in temeiul prezentului capitol numai atunci cand nu poate efectua notificarea in conformitate cu normele care reglementeaza notificarea documentului in cauza in statul membru solicitant sau atunci cand o astfel de notificare ar cauza dificultati disproportionate.
(4) Autoritatea solicitata informeaza de indata autoritatea solicitanta in privinta oricarei actiuni intreprinse in urma cererii de notificare, in special in legatura cu data notificarii documentului catre destinatar.
Art. 318: Mijloace de notificare
(1) Autoritatea solicitata se asigura ca procedura de notificare in statul membru solicitat se efectueaza potrivit reglementarilor legale si practicilor administrative nationale in vigoare in statul membru solicitat.
(2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere niciunei alte forme de notificare utilizate de o autoritate competenta a statului membru solicitant, in conformitate cu normele in vigoare in respectivul stat membru.
(3) O autoritate competenta stabilita pe teritoriul statului membru solicitant poate notifica direct orice document prin scrisoare recomandata sau prin posta electronica unei persoane dintr-un alt stat membru.
SECTIUNEA 4: Masurile asiguratorii sau de recuperare
Art. 319: Cererea de recuperare
(1) La cererea autoritatii solicitante, autoritatea solicitata recupereaza creantele care fac obiectul unui titlu ce permite executarea in statul membru solicitant.
(2) De indata ce autoritatea solicitanta are cunostinta despre orice informatii relevante cu privire la cazul care a motivat cererea de recuperare, aceasta le transmite autoritatii solicitate.
Art. 320: Conditii aplicabile cererilor de recuperare
(1) Autoritatea solicitanta nu poate formula o cerere de recuperare daca si atata vreme cat creanta si/sau titlul care permite executarea acesteia in statul membru solicitant sunt contestate in statul membru respectiv, cu exceptia cazurilor in care se aplica art. 323 alin. (6) .
(2) Inainte ca autoritatea solicitanta sa formuleze o cerere de recuperare se aplica procedurile de recuperare adecvate disponibile in statul membru solicitant, cu urmatoarele exceptii:
a) atunci cand este evident ca nu exista active pentru recuperare in statul membru solicitant sau ca astfel de proceduri nu vor duce la plata integrala a creantei si ca autoritatea solicitanta detine informatii specifice care indica faptul ca persoana in cauza are active in statul membru solicitat;
b) atunci cand aplicarea unor astfel de proceduri in statul membru solicitant ar cauza dificultati disproportionate.
Art. 321: Titlul executoriu si alte documente insotitoare
(1) Orice cerere de recuperare este insotita de un titlu uniform care permite executarea in statul membru solicitat. Acest titlu uniform care permite executarea in statul membru solicitat reflecta continutul principal al titlului initial care permite executarea si constituie baza unica a masurilor asiguratorii si de recuperare luate in statul membru solicitat. Acesta nu face obiectul niciunui act de recunoastere, completare sau inlocuire in respectivul stat membru.
(2) Titlul uniform care permite executarea contine cel putin urmatoarele informatii:
a) informatii relevante pentru identificarea titlului initial care permite executarea, o descriere a creantei, inclusiv natura acesteia, perioada acoperita de creanta, orice date relevante pentru procesul de executare si valoarea creantei si diferitele componente ale acesteia, precum creanta principala si creantele fiscale accesorii datorate;
b) numele, adresa si alte informatii utile pentru identificarea debitorului;
c) numele, adresa si alte date de contact cu privire la biroul responsabil de evaluarea creantei si, in cazul in care acesta este diferit, biroul de la care se pot obtine informatii suplimentare privind creanta sau posibilitatile de a contesta obligatia de plata.
(3) Cererea de recuperare a unei creante poate fi insotita de alte documente referitoare la creanta emise de statul membru solicitant.
Art. 322: Recuperarea creantei
(1) In scopul recuperarii creantei in statul membru solicitat, orice creanta pentru care a fost formulata o cerere de recuperare este tratata ca si cand ar fi o creanta a statului membru solicitat, cu exceptia cazului in care prezentul capitol prevede altfel. Autoritatea solicitata utilizeaza prerogativele conferite si procedurile legale din statul membru solicitat aplicabile creantelor cu privire la aceleasi taxe, impozite sau drepturi ori, in absenta acestora, cu privire la taxe, impozite sau drepturi similare, cu exceptia cazului in care prezentul capitol prevede altfel.
(2) Daca autoritatea solicitata considera ca pe teritoriul statului sau nu se colecteaza taxe, impozite sau drepturi identice ori similare, aceasta utilizeaza prerogativele conferite si procedurile legale din statul membru solicitat aplicabile creantelor rezultate din impozitul pe venitul persoanelor fizice, cu exceptia cazului in care prezentul capitol prevede altfel.
(3) Statul membru solicitat nu este obligat sa acorde creantelor altor state membre preferintele acordate pentru creante similare aparute in respectivul stat membru, cu exceptia cazurilor in care statele membre vizate convin altfel sau exista dispozitii contrare in legislatia statului membru solicitat. Un stat membru care acorda preferinte pentru creante altui stat membru nu poate refuza acordarea acelorasi facilitati pentru aceleasi creante sau pentru creante similare altor state membre, in aceleasi conditii.
(4) Statul membru solicitat recupereaza creanta in moneda sa nationala.
(5) Autoritatea solicitata informeaza cu diligenta necesara autoritatea solicitanta cu privire la orice actiune intreprinsa cu privire la cererea de recuperare.
(6) Incepand cu data la care este primita cererea de recuperare, autoritatea solicitata percepe dobanzi pentru plata cu intarziere, potrivit legislatiei in vigoare in statul membru solicitat. In cazul Romaniei sunt aplicabile prevederile art. 174.
(7) Autoritatea solicitata poate, in cazul in care legislatia in vigoare in statul membru solicitat permite acest lucru, sa acorde debitorului un termen de plata sau sa acorde pentru aceste creante esalonarea la plata si sa perceapa dobanda in acest sens. Autoritatea solicitata informeaza ulterior autoritatea solicitanta cu privire la orice astfel de decizie.
(8) Fara a aduce atingere prevederilor art. 329 alin. (1) , autoritatea solicitata ii transfera autoritatii solicitante sumele recuperate aferente creantei, precum si dobanzile prevazute la alin. (6) si (7) .
Art. 323: Litigii
(1) Litigiile cu privire la creanta, la titlul initial care permite executarea in statul membru solicitant sau la titlul uniform care permite executarea in statul membru solicitat si litigiile legate de validitatea unei notificari efectuate de o autoritate competenta a statului membru solicitant sunt de competenta autoritatilor competente ale statului membru solicitant. Daca, in cursul procedurii de recuperare, creanta, titlul initial care permite executarea in statul membru solicitant sau titlul uniform care permite executarea in statul membru solicitat este contestata/contestat de o parte interesata, autoritatea solicitata informeaza respectiva parte interesata ca o astfel de actiune trebuie introdusa de aceasta din urma in fata autoritatii competente a statului membru solicitant, potrivit legislatiei in vigoare in statul respectiv.
(2) Litigiile cu privire la masurile de executare luate in statul membru solicitat sau cu privire la validitatea unei notificari efectuate de o autoritate competenta a statului membru solicitat sunt introduse in fata organismului competent pentru solutionarea litigiului al statului membru respectiv, potrivit legislatiei in vigoare a acestui stat.
(3) Atunci cand una dintre actiunile prevazute la alin. (1) a fost introdusa in fata organismului competent al statului membru solicitant, autoritatea solicitanta informeaza autoritatea solicitata cu privire la aceasta si precizeaza care sunt elementele creantei ce nu fac obiectul contestatiei.
(4) De indata ce autoritatea solicitata primeste informatiile prevazute la alin. (3) , fie din partea autoritatii solicitante, fie din partea partii interesate, aceasta suspenda procedura de executare in ceea ce priveste partea contestata a creantei, pana la primirea deciziei organismului competent in materie, cu exceptia cazurilor in care autoritatea solicitanta formuleaza o cerere contrara, potrivit alin. (6) .
(5) La cererea autoritatii solicitante sau in cazul in care se considera necesar de catre autoritatea solicitata, fara sa se aduca atingere prevederilor art. 325, autoritatea solicitata poate recurge la masuri asiguratorii pentru a garanta recuperarea, in masura in care reglementarile legale in vigoare in statul membru solicitat permit acest lucru.
(6) Potrivit reglementarilor legale si practicilor administrative in vigoare in statul membru in care isi are sediul, autoritatea solicitanta poate cere autoritatii solicitate sa recupereze o creanta contestata sau o parte contestata a creantei, in masura in care reglementarile legale si practicile administrative in vigoare in statul membru solicitat permit acest lucru. Orice astfel de cerere se motiveaza. Daca rezultatul ulterior al contestatiei este favorabil debitorului, autoritatea solicitanta are obligatia de a rambursa orice suma recuperata, precum si de a plati orice compensatie datorata, potrivit reglementarilor legale in vigoare in statul membru solicitat.
(7) Daca autoritatile competente ale statului membru solicitant sau ale statului membru solicitat au initiat o procedura amiabila, iar rezultatul procedurii poate afecta creanta cu privire la care a fost solicitata asistenta, masurile de recuperare sunt suspendate sau blocate pana la incheierea procedurii respective, cu exceptia cazurilor de urgenta imediata datorate fraudei sau insolventei. In cazul in care masurile de recuperare sunt suspendate sau blocate, sunt aplicabile prevederile alin. (5) .
Art. 324: Modificarea sau retragerea cererii de asistenta pentru recuperare
(1) Autoritatea solicitanta informeaza imediat autoritatea solicitata cu privire la orice modificare ulterioara adusa cererii sale de recuperare sau cu privire la retragerea cererii sale, precizand motivele modificarii sau retragerii acesteia.
(2) Daca modificarea cererii este rezultatul unei decizii luate de organismul competent prevazut la art. 323 alin. (1) , autoritatea solicitanta comunica decizia respectiva impreuna cu un titlu uniform revizuit care permite executarea in statul membru solicitat. Autoritatea solicitata continua masurile de recuperare pe baza titlului revizuit. Masurile asiguratorii sau de recuperare deja luate pe baza titlului uniform initial care permite executarea in statul membru solicitat pot continua pe baza titlului revizuit, cu exceptia cazului in care modificarea cererii se datoreaza lipsei de valabilitate a titlului initial care permite executarea in statul membru solicitant sau a titlului uniform initial care permite executarea in statul membru solicitat. Dispozitiile art. 321 si 323 sunt aplicabile in mod corespunzator.
Art. 325: Cererea de masuri asiguratorii
(1) La cererea autoritatii solicitante, autoritatea solicitata ia masurile asiguratorii necesare, daca acestea sunt permise de legislatia sa nationala si in conformitate cu practicile sale administrative, pentru a asigura recuperarea in cazul in care creanta sau titlul care permite executarea in statul membru solicitant este contestata/contestat la momentul formularii cererii sau in cazul in care creanta nu face inca obiectul unui titlu care sa permita executarea in statul membru solicitant, in masura in care sunt, de asemenea, posibile masuri asiguratorii, intr-o situatie similara, in temeiul legislatiei nationale si al practicilor administrative ale statului membru solicitant. Documentul elaborat pentru a permite aplicarea de masuri asiguratorii in statul membru solicitant si referitor la creanta pentru care se solicita asistenta reciproca, daca este cazul, insoteste cererea de masuri asiguratorii in statul membru solicitat. Acest document nu face obiectul niciunui act de recunoastere, completare sau inlocuire in statul membru solicitat.
(2) Cererea de masuri asiguratorii poate fi insotita de alte documente referitoare la creanta, emise in statul membru solicitant.
Art. 326: Normele aplicabile cererilor de masuri asiguratorii
Pentru aplicarea dispozitiilor art. 325 sunt aplicabile, in mod corespunzator, dispozitiile art. 319 alin. (2) , art. 322 alin. (1) -(5) , art. 323 si 324.
Art. 327: Limite ale obligatiilor autoritatii solicitate
(1) Autoritatea solicitata nu este obligata sa acorde asistenta prevazuta la art. 319-325 daca recuperarea creantei este de natura sa genereze, din cauza situatiei debitorului, grave dificultati de ordin economic sau social in statul membru solicitat, in masura in care reglementarile legale si practicile administrative in vigoare in respectivul stat membru permit o astfel de exceptie in cazul creantelor nationale.
(2) Autoritatea solicitata nu este obligata sa acorde asistenta prevazuta la art. 314 si la art. 316-325 daca cererea initiala de asistenta, potrivit prevederilor art. 314, 316, 317, 319 sau art. 325, este efectuata cu privire la creante care au o vechime mai mare de 5 ani, acest termen incepand de la momentul scadentei creantei in statul membru solicitant si pana la momentul cererii initiale de asistenta. In cazul in care creanta sau titlul initial care permite executarea in statul membru solicitant este contestata/contestat, termenul de 5 ani incepe din momentul in care in statul membru solicitant se stabileste faptul ca nu mai este posibila contestarea creantei sau a titlului care permite executarea. In cazul in care se acorda o amanare a platii sau un plan de esalonare a platii de catre autoritatile competente din statul membru solicitant, termenul de 5 ani incepe din momentul in care intregul termen de plata a expirat. Cu toate acestea, in aceste cazuri, autoritatea solicitata nu este obligata sa acorde asistenta cu privire la creante care sunt mai vechi de 10 ani, termen calculat de la momentul scadentei creantei in statul membru solicitant.
(3) Un stat membru nu este obligat sa acorde asistenta daca valoarea totala a creantelor reglementate de prezentul capitol, pentru care se solicita asistenta, este mai mica de 1. 500 euro.
(4) Autoritatea solicitata informeaza autoritatea solicitanta in legatura cu motivele refuzului unei cereri de asistenta.
Art. 328: Aspecte privind prescriptia
(1) Aspectele privind termenele de prescriptie sunt reglementate exclusiv de legislatia in vigoare in statul membru solicitant.
(2) In ceea ce priveste suspendarea, intreruperea sau prelungirea termenului de prescriptie, toate demersurile efectuate in vederea recuperarii creantelor de catre autoritatea solicitata sau in numele acesteia, in temeiul unei cereri de asistenta, care au drept efect suspendarea, intreruperea sau prelungirea termenului de prescriptie, in conformitate cu legislatia in vigoare in statul membru solicitat, sunt considerate a avea acelasi efect in statul membru solicitant, cu conditia ca efectul corespunzator sa fie prevazut in reglementarile legale in vigoare in statul membru solicitant.
(3) Daca suspendarea, intreruperea sau prelungirea termenului de prescriptie nu este posibila in temeiul reglementarilor legale in vigoare in statul membru solicitat, toate demersurile efectuate in vederea recuperarii creantelor de catre autoritatea solicitata sau in numele acesteia in temeiul unei cereri de asistenta care, daca ar fi fost efectuate de catre autoritatea solicitanta in propriul stat membru sau in numele acesteia, ar fi dus la suspendarea, intreruperea sau prelungirea termenului de prescriptie, potrivit legislatiei in vigoare in statul membru solicitant, sunt considerate a fi fost efectuate in statul membru solicitant, in ceea ce priveste efectul respectiv.
(4) Prevederile alin. (2) si (3) nu afecteaza dreptul autoritatilor competente din statul membru solicitant de a lua masuri pentru a suspenda, intrerupe sau prelungi termenul de prescriptie, potrivit reglementarilor in vigoare in statul membru respectiv.
(5) Autoritatea solicitanta si autoritatea solicitata se informeaza reciproc cu privire la orice actiune care intrerupe, suspenda sau prelungeste termenul de prescriptie a creantei pentru care au fost solicitate masuri asiguratorii sau de recuperare sau care poate produce acest efect.
Art. 329: Costuri
(1) In plus fata de sumele prevazute la art. 322 alin. (8) , autoritatea solicitata urmareste sa recupereze de la debitor cheltuielile legate de recuperare pe care le-a suportat si le retine, potrivit reglementarilor legale in vigoare din statul membru solicitat.
(2) Statele membre renunta reciproc la toate cererile privind rambursarea cheltuielilor rezultate din asistenta reciproca pe care si-o acorda potrivit prezentului capitol.
(3) Cu toate acestea, in cazul unor recuperari care creeaza dificultati deosebite, care implica cheltuieli foarte mari sau care se refera la crima organizata, autoritatea solicitanta si autoritatea solicitata pot sa convina asupra unor modalitati de rambursare specifice cazurilor in speta.
(4) Fara a aduce atingere prevederilor alin. (2) si (3) , statul membru solicitant ramane raspunzator fata de statul membru solicitat pentru toate cheltuielile si toate pierderile suportate in legatura cu actiunile recunoscute ca fiind nejustificate, in ceea ce priveste fie fondul creantei, fie valabilitatea titlului emis de autoritatea solicitanta care permite executarea si/sau aplicarea de masuri asiguratorii.
SECTIUNEA 5: Dispozitii generale aplicabile tuturor tipurilor de cereri de asistenta
Art. 330: Formulare-tip si mijloace de comunicare
(1) Cererile de informatii in temeiul art. 314 alin. (1) , cererile de notificare in temeiul art. 317 alin. (1) , cererile de recuperare in temeiul art. 319 alin. (1) sau cererile de masuri asiguratorii in temeiul art. 325 alin. (1) se transmit prin mijloace electronice, utilizandu-se un formular-tip, cu exceptia cazurilor in care acest lucru nu este posibil din motive tehnice. In masura posibilului, aceste formulare se folosesc si pentru comunicarile ulterioare cu privire la cerere.
(2) Titlul uniform care permite executarea in statul membru solicitat, documentul care permite aplicarea de masuri asiguratorii in statul membru solicitant si celelalte documente prevazute la art. 321 si 325 se transmit, de asemenea, prin mijloace electronice, cu exceptia cazurilor in care acest lucru nu este posibil din motive tehnice.
(3) Formularul-tip poate fi insotit, daca este cazul, de rapoarte, declaratii si orice alte documente sau de copii certificate pentru conformitate sau extrase din acestea, care sunt, de asemenea, transmise pe cale electronica, cu exceptia cazurilor in care acest lucru nu este posibil din motive tehnice.
(4) Formularele-tip si comunicarile pe cale electronica pot, de asemenea, sa fie utilizate pentru schimbul de informatii in temeiul art. 315.
(5) Dispozitiile alin. (1) -(4) nu se aplica informatiilor si documentatiei obtinute prin prezenta in birourile administrative dintr-un alt stat membru sau prin participarea la anchetele administrative dintr-un alt stat membru, potrivit art. 316.
(6) In cazul in care comunicarile nu se efectueaza pe cale electronica sau prin intermediul formularelor-tip, acest lucru nu va afecta valabilitatea informatiilor obtinute sau a masurilor luate pentru executarea cererii de asistenta.
Art. 331: Limba utilizata
(1) Toate cererile de asistenta, formularele-tip pentru notificare si titlurile uniforme care permit executarea in statul membru solicitat sunt trimise in limba oficiala sau in una dintre limbile oficiale ale statului membru solicitat sau sunt insotite de o traducere in una dintre aceste limbi. Faptul ca anumite parti sunt scrise intr-o limba, alta decat limba oficiala sau una dintre limbile oficiale ale statului membru solicitat, nu afecteaza valabilitatea acestora sau a procedurii, in masura in care acea limba este stabilita de comun acord intre statele membre interesate.
(2) Documentele a caror notificare este solicitata potrivit art. 317 pot fi transmise autoritatii solicitate intr-o limba oficiala a statului membru solicitant.
(3) In cazul in care o cerere este insotita de alte documente decat cele prevazute la alin. (1) si (2) , autoritatea solicitata poate, daca este necesar, sa ceara autoritatii solicitante o traducere a acestor documente in limba oficiala sau in una dintre limbile oficiale ale statului membru solicitat sau in orice alta limba asupra careia statele membre interesate au convenit bilateral.
Art. 332: Divulgarea informatiilor si a documentelor
(1) Informatiile comunicate sub orice forma, in temeiul prezentului capitol, sunt reglementate de obligatia pastrarii secretului fiscal si beneficiaza de protectia acordata informatiilor similare in temeiul legislatiei nationale a statului membru care le-a primit. Astfel de informatii pot fi utilizate in scopul aplicarii de masuri asiguratorii sau de executare in privinta creantelor care intra sub incidenta prezentului capitol. De asemenea, astfel de informatii pot fi utilizate pentru evaluarea si impunerea contributiilor obligatorii la sistemul de securitate sociala.
(2) Persoanele acreditate in mod corespunzator de Autoritatea de Acreditare de Securitate a Comisiei Europene pot avea acces la aceste informatii numai in masura in care acest lucru este necesar pentru intretinerea si dezvoltarea retelei RCC.
(3) Statul membru care furnizeaza informatiile permite utilizarea acestora in alte scopuri decat cele prevazute la alin. (1) in statul membru care primeste informatiile, in cazul in care, in temeiul legislatiei statului membru care furnizeaza informatiile, acestea pot fi utilizate in scopuri similare.
(4) In cazul in care autoritatea solicitanta sau solicitata considera ca informatiile obtinute in temeiul prezentului capitol ar putea fi folositoare, in scopurile prevazute la alin. (1) , unui al treilea stat membru, ea poate sa transmita respectivele informatii acestui al treilea stat membru, cu conditia ca transmiterea acestor informatii sa fie conforma cu normele si procedurile stabilite in prezentul capitol. Aceasta informeaza statul membru de la care provin informatiile cu privire la intentia sa de a transmite informatiile respective unui stat membru tert. Statul membru de la care provin informatiile se poate opune acestei transmiteri a informatiilor, in termen de 10 zile lucratoare de la data la care a primit comunicarea din partea statului membru care doreste sa transmita informatiile.
(5) Permisiunea de a utiliza, in temeiul alin. (3) , informatii care au fost transmise in temeiul alin. (4) poate fi acordata numai de catre statul membru de unde provin informatiile.
(6) Informatiile comunicate sub orice forma in temeiul prezentului capitol pot fi invocate sau utilizate drept probe de toate autoritatile din statul membru care primeste informatiile, pe aceeasi baza ca si informatiile similare obtinute in respectivul stat.
SECTIUNEA 6: Dispozitii finale
Art. 333: Aplicarea altor acorduri privind asistenta
(1) Prezentul capitol nu aduce atingere indeplinirii niciunei obligatii de furnizare de asistenta mai extinsa, care decurge din acorduri sau intelegeri bilaterale ori multilaterale, inclusiv in domeniul notificarii actelor judiciare sau extrajudiciare.
(2) In cazul in care Romania incheie astfel de acorduri sau intelegeri bilaterale ori multilaterale cu privire la aspecte reglementate de prezentul capitol si care nu se refera la cazuri individuale, informeaza fara intarziere Comisia Europeana in acest sens.
(3) Atunci cand acorda asistenta reciproca mai extinsa in temeiul unui acord sau al unei intelegeri bilateral/bilaterale ori multilateral/multilaterale, Romania poate utiliza reteaua de comunicatii electronice si formularele-tip adoptate pentru punerea in aplicare a prezentului capitol.
Art. 334: Norme de aplicare
Normele de aplicare a dispozitiilor art. 313 alin. (3) si (4) , art. 314 alin. (1) , art. 317, 319, art. 321 alin. (1) si (2) , art. 322 alin. (5) -(8) , art. 324, art. 325 alin. (1) si ale art. 330 alin. (1) -(4) sunt normele aprobate de Comisia Europeana.
Art. 335: Raportare
(1) Romania, prin intermediul biroului central de legatura, informeaza Comisia Europeana anual, cel tarziu pana la 31 martie, cu privire la urmatoarele:
a) numarul de cereri de informatii, de comunicare si de recuperare sau de masuri asiguratorii transmise fiecarui stat membru solicitat si primite de la fiecare stat membru solicitant in fiecare an;
b) valoarea creantelor pentru care se solicita asistenta pentru recuperare si sumele recuperate.
(2) Romania, prin intermediul biroului central de legatura, poate furniza, de asemenea, orice alte informatii care ar putea fi folositoare pentru a evalua asistenta reciproca oferita in temeiul prezentului capitol.
CAPITOLUL III: Asistenta reciproca in materie de recuperare a creantelor in baza regulamentelor europene si a conventiilor internationale la care Romania este parte
Art. 3351: Scopul
Prezentul capitol stabileste competenta privind asistenta reciproca la recuperare a creantelor in baza:
a) Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala si ale Regulamentului (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere in aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala;
b) conventiilor de evitare a dublei impuneri incheiate de Romania cu alte state;
c) Legii nr. 13/2014 pentru ratificarea Conventiei privind asistenta administrativa reciproca in domeniul fiscal, adoptata la Strasbourg la 25 ianuarie 1988, si a Protocolului de modificare a Conventiei privind asistenta administrativa reciproca in domeniul fiscal, adoptat la Paris la 27 mai 2010, semnate de partea romana la 15 octombrie 2012.
Art. 3352: Sfera de aplicare
Prezentul capitol se aplica urmatoarelor creante:
a) creantelor fiscale datorate bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, inclusiv cele de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale, bugetului Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate si bugetului asigurarilor pentru somaj din Romania, respectiv bugetelor si fondurilor de securitate sociala din alte state, pentru care se aplica regulamentele prevazute la art. 3351 lit. a) ;
b) impozitelor pe venit si pe capital, pentru care recuperarea se realizeaza in baza conventiilor prevazute la art. 3351 lit. b) ;
c) impozitelor pe venit sau profit, creantelor fiscale datorate bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetului Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate si bugetului asigurarilor pentru somaj, taxei pe valoarea adaugata, accizelor, pentru care se aplica prevederile legii prevazute la art. 3351 lit. c) ;
d) creantelor definite la art. 75 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 16 septembrie 2009, cu modificarile si completarile ulterioare.
Articolul 3353: Autoritatea competenta
(1) A. N. A. F. este autoritatea competenta pentru aplicarea dispozitiilor referitoare la asistenta reciproca la recuperare, pentru creantele prevazute la art. 3352 lit. a) si d) .
(2) Ministerul Finantelor Publice, prin A. N. A. F. , este autoritatea competenta pentru aplicarea dispozitiilor referitoare la asistenta reciproca la recuperare, pentru creantele prevazute la art. 3352 lit. b) si c) .
(3) Prin ordin al presedintelui A. N. A. F. se desemneaza biroul de legatura, care este responsabil pentru contactele cu alte state pentru aplicarea prevederilor prezentului capitol.
(4) Ministerul Muncii si Justitiei Sociale, in calitate de autoritate competenta in domeniul securitatii sociale, informeaza Comisia Europeana si celelalte state cu privire la denumirea si adresa autoritatii competente pentru recuperarea creantelor prevazute la art. 3352 lit. a) .
TITLUL XI: Sanctiuni
Art. 336: Contraventii
(1) Constituie contraventii urmatoarele fapte, daca nu au fost savarsite in astfel de conditii incat sa fie considerate, potrivit legii, infractiuni:
1. a) nedepunerea de catre contribuabil/platitor la termenele prevazute de lege a declaratiilor de inregistrare fiscala, de radiere a inregistrarii fiscale sau de mentiuni;
2. b) neindeplinirea de catre contribuabil/platitor la termen a obligatiilor de declarare prevazute de lege, a bunurilor si veniturilor impozabile sau, dupa caz, a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume, precum si orice informatii in legatura cu impozitele, taxele, contributiile, bunurile si veniturile impozabile, daca legea prevede declararea acestora;
3. c) nerespectarea de catre contribuabil/platitor, precum si de persoanele cu care acesta are sau a avut raporturi economice sau juridice a obligatiei de a pune la dispozitia organului fiscal registre, evidente, documente de afaceri si orice alte inscrisuri la locul indicat de organul fiscal potrivit art. 64, precum si nerespectarea de catre contribuabil/platitor a obligatiei prevazute la art. 65 alin. (3) ;
4. d) nerespectarea de catre contribuabil/platitor a obligatiei prevazute la art. 118 alin. (7) ;
5. e) nerespectarea de catre contribuabil/platitor a obligatiilor de intocmire a dosarului preturilor de transfer in conditiile si la termenele prevazute prin ordinul presedintelui A. N. A. F. , precum si nerespectarea de catre contribuabil/platitor a obligatiei de a prezenta dosarul preturilor de transfer la solicitarea organului fiscal central in conditiile art. 108 alin. (2) ;
6. f) nerespectarea de catre contribuabil/platitor a obligatiei de a pastra, precum si a obligatiei de a prezenta organului fiscal, a datelor arhivate in format electronic si a aplicatiilor informatice cu ajutorul carora le-a generat, potrivit art. 109 alin. (4) ;
7. g) neindeplinirea masurilor dispuse in termenele si conditiile stabilite de organul de inspectie fiscala potrivit art. 118 alin. (8) , precum si a masurilor dispuse de organul de control antifrauda fiscala;
8. h) nefurnizarea la termen de catre contribuabil/platitor a informatiilor periodice solicitate de organul fiscal potrivit art. 59;
9. i) nerespectarea de catre institutiile de credit, precum si de alte persoane care transmit informatii catre Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor a oricarei obligatii privind furnizarea informatiilor potrivit art. 61, precum si nerespectarea de catre banci a obligatiilor de decontare prevazute la art. 172;
10. j) nerespectarea de catre orice entitate a obligatiei privind furnizarea informatiilor, potrivit art. 61;
11. k) nerespectarea obligatiilor ce ii revin tertului poprit, potrivit art. 236 alin. (9) -(11) si (21) ;
12. l) neindeplinirea la termen de catre Biroul de carte funciara a obligatiei de comunicare prevazute la art. 242 alin. (9) ;
13. m) refuzul debitorului supus executarii silite de a preda bunurile organului de executare silita spre a fi sechestrate sau de a le pune la dispozitie acestuia pentru a fi identificate si evaluate;
14. n) refuzul contribuabilului/platitorului de a prezenta organului fiscal bunurile materiale supuse impozitelor, taxelor, contributiilor sociale, in vederea stabilirii realitatii declaratiei fiscale;
15. o) neretinerea, potrivit legii, de catre platitorii obligatiilor fiscale, a sumelor reprezentand impozite si contributii cu retinere la sursa;
16. p) retinerea si nevarsarea in totalitate, de catre platitorii obligatiilor fiscale, a sumelor reprezentand impozite si contributii cu retinere la sursa;
17. r) nerespectarea de catre contribuabil/platitor sau persoana imputernicita de acesta, precum si nerespectarea de catre persoanele cu care contribuabilul/platitorul are sau a avut raporturi economice sau juridice, a obligatiei de a furniza organului fiscal informatiile necesare determinarii starii de fapt fiscale potrivit art. 58 alin. (1) ;
18. s) nerespectarea de catre persoana supusa verificarii situatiei fiscale personale a obligatiei de a depune declaratia de patrimoniu si de venituri, potrivit art. 138 alin. (7) ;
19. s) efectuarea de operatiuni intracomunitare de catre persoanele care au obligatia inscrierii in Registrul operatorilor intracomunitari fara a fi inscrise, conform legii, in acest registru;
20. t) nerespectarea de catre institutia solicitanta a obligatiei de a initia hotararea de constituire a dreptului de administrare, potrivit art. 263 alin. (4) ;
21. t) raportarea cu intarziere sau raportarea incorecta ori incompleta de catre institutiile financiare raportoare a informatiilor prevazute la art. 62 alin. (1) -(3) si art. 291 alin. (4) ;
22. t1) neaplicarea de catre institutiile financiare raportoare a procedurilor de diligenta fiscala, a procedurilor de raportare, a procedurilor speciale de diligenta fiscala, precum si a procedurilor suplimentare de raportare si de diligenta fiscala prevazute in anexele nr. 1 si 2 sau a procedurilor de conformare prevazute in anexa I la Acordul FATCA, dupa caz;
23. t2) nerespectarea de catre institutiile financiare raportoare a obligatiei prevazute la art. 62 alin. (11) ;
24. t3) nerespectarea de catre institutiile financiare raportoare a obligatiei prevazute la art. 62 alin. (12) ;
241. t4) neraportarea de catre institutiile financiare raportoare a informatiilor prevazute la art. 62 alin. (1) -(3) si art. 291 alin. (4) ;
25. u) depunerea cu intarziere de catre entitatile raportoare a raportului pentru fiecare tara in parte, potrivit art. 2913 alin. (1) , sau transmiterea de informatii incorecte ori incomplete;
26. v) nedepunerea de catre entitatile raportoare a raportului pentru fiecare tara in parte, potrivit art. 2913 alin. (1) .
27. w) neraportarea ori raportarea cu intarziere de catre intermediarii sau contribuabilii relevanti, dupa caz, a aranjamentelor transfrontaliere care fac obiectul raportarii;
28. x) neindeplinirea de catre intermediar a obligatiei de notificare a altui intermediar sau a contribuabilului relevant, astfel cum este prevazuta la art. 2914 alin. (8) .
29. y) neraportarea, raportarea cu intarziere sau raportarea incorecta ori incompleta de catre Operatorii de platforma care au obligatia de raportare, in sensul pct. 4 lit. a) din subsectiunea A a sectiunii I din anexa nr. 5, a informatiilor prevazute la art. 2915;
30. z) neraportarea de catre Operatorii de platforma care au obligatia de raportare, in sensul pct. 4 lit. b) din subsectiunea A a sectiunii I din anexa nr. 5, a informatiilor prevazute la art. 2915;
301. z1) netransmiterea, transmiterea cu intarziere, transmiterea incorecta si/sau incompleta de catre organele fiscale locale a informatiilor prevazute la art. 60 alin. (4) si art. 68 alin. (2) ;
302. z2) netransmiterea, transmiterea cu intarziere, transmiterea incorecta si/sau incompleta de catre organele fiscale centrale a informatiilor cu relevanta fiscala stabilite pe baza de protocol potrivit dispozitiilor art. 60 alin. (6) si art. 611 alin. (4) ;
31. aa) raportarea cu intarziere sau raportarea incorecta ori incompleta de catre Operatorii de platforma care au obligatia de raportare, in sensul pct. 4 lit. b) din subsectiunea A a sectiunii I din anexa nr. 5, a informatiilor prevazute la art. 2915;
32. bb) nerespectarea de catre Operatorii de platforma care au obligatia de raportare a procedurilor de diligenta fiscala si a procedurilor de raportare prevazute in sectiunile II si III din anexa nr. 5;
33. cc) nerespectarea de catre Operatorii de platforma care au obligatia de raportare, in sensul pct. 4 lit. b) din subsectiunea A a sectiunii I din anexa nr. 5, a obligatiei de inregistrare prevazute la art. 2915 alin. (10) ;
34. dd) nerespectarea de catre Operatorii de platforma care au obligatia de raportare a obligatiei prevazute la art. 2915 alin. (6) ;
35. ee) nerespectarea de catre Operatorii de platforma care au obligatia de raportare a obligatiei prevazute la art. 2915 alin. (7) ;
36. ff) nerespectarea de catre Operatorii de platforma care au obligatia de raportare, in sensul pct. 4 lit. b) din subsectiunea A a sectiunii I din anexa nr. 5, a obligatiei prevazute la art. 2915 alin. (13) ;
37. gg) nerespectarea de catre furnizorii de retele sau servicii de comunicatii electronice a obligatiilor prevazute la art. 2915 alin. (17) si (18) ;
38. hh) impiedicarea, prin orice mijloace, de catre institutiile financiare raportoare si Operatorii de platforme a verificarilor si controalelor prevazute la art. 62 alin. (5) si art. 2915 alin. (8) ;
39. ii) raportarea de catre institutiile financiare raportoare a altor conturi decat cele prevazute la subsectiunea D a sectiunii VIII din anexa nr. 1 si cele din Acordul FATCA.
(2) Contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza astfel:
a) cu amenda de la 25. 000 lei la 27. 000 lei pentru persoanele juridice incadrate in categoria contribuabililor mijlocii si mari si cu amenda de la 6. 000 lei la 8. 000 lei, pentru celelalte persoane juridice, precum si pentru persoanele fizice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. c) ;
b) cu amenda de la 5. 000 lei la 7. 000 lei pentru persoanele juridice incadrate in categoria contribuabililor mijlocii si mari si cu amenda de la 1. 000 lei la 1. 500 lei, pentru celelalte persoane juridice, precum si pentru persoanele fizice, in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. d) ;
c) cu amenda de la 12. 000 lei la 14. 000 lei pentru persoanele juridice incadrate in categoria contribuabililor mijlocii si mari si cu amenda de la 2. 000 lei la 3. 500 lei, pentru celelalte persoane juridice, precum si pentru persoanele fizice, in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. e) -h) ;
d) cu amenda de la 1. 000 lei la 5. 000 lei pentru persoanele juridice incadrate in categoria contribuabililor mijlocii si mari si cu amenda de la 500 lei la 1. 000 lei, pentru celelalte persoane juridice, precum si pentru persoanele fizice, in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. a) , b) si i) -m) ;
e) cu amenda de la 4. 000 lei la 10. 000 lei pentru persoanele juridice incadrate in categoria contribuabililor mijlocii si mari si cu amenda de la 2. 000 lei la 5. 000 lei, pentru celelalte persoane juridice, precum si pentru persoanele fizice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. n) si r) ;
f) cu amenda de la 4. 000 lei la 6. 000 lei pentru persoanele juridice incadrate in categoria contribuabililor mijlocii si mari si cu amenda de la 1. 000 lei la 1. 500 lei, pentru celelalte persoane juridice, precum si pentru persoanele fizice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. o) si p) , daca obligatiile fiscale sustrase la plata sunt de pana la 50. 000 lei inclusiv;
g) cu amenda de la 12. 000 lei la 14. 000 lei pentru persoanele juridice incadrate in categoria contribuabililor mijlocii si mari si cu amenda de la 4. 000 lei la 6. 000 lei, pentru celelalte persoane juridice, precum si pentru persoanele fizice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. o) si p) , daca obligatiile fiscale sustrase la plata sunt cuprinse intre 50. 000 lei si 100. 000 lei inclusiv;
h) cu amenda de la 25. 000 lei la 27. 000 lei pentru persoanele juridice incadrate in categoria contribuabililor mijlocii si mari si cu amenda de la 6. 000 lei la 8. 000 lei, pentru celelalte persoane juridice, precum si pentru persoanele fizice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. o) si p) , daca obligatiile fiscale sustrase la plata sunt mai mari de 100. 000 lei;
i) cu amenda de la 10. 000 lei la 50. 000 lei in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. s) ;
j) cu amenda de la 1. 000 lei la 5. 000 lei in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. s) ;
k) cu amenda de la 1. 000 lei la 5. 000 lei in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. t) .
k1) cu amenda de la 2. 000 lei la 5. 000 lei pentru fiecare cont care face obiectul raportarii, in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. t) ;
k2) cu amenda de la 5. 000 lei la 10. 000 lei pentru fiecare cont care face obiectul raportarii, in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. t1) ;
k3) cu amenda de la 20. 000 lei la 100. 000 lei, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. t2) , t3) si t4) ;
k4) - Art. 336, alin. (2) , litera K^4. din titlul XI a fost abrogat la 03-feb-2023 de Art. I, punctul 30. din Ordonanta 16/2023.
l) cu amenda de la 30. 000 lei la 50. 000 lei in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. u) ;
m) cu amenda de la 70. 000 lei la 100. 000 lei in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. v) .
n) cu amenda de la 20. 000 lei la 100. 000 lei in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. w) ;
o) cu amenda de la 5. 000 lei la 30. 000 lei in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. x) .
p) cu amenda de la 20. 000 lei la 100. 000 lei in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. y) , aa) , bb) si dd) -hh) ;
q) cu amenda de la 20. 000 lei la 100. 000 lei si revocarea inregistrarii Operatorului de platforma care are obligatia de raportare in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. z) ;
r) cu amenda de la 20. 000 lei la 50. 000 lei in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. cc) ;
s) in situatia in care, in termen de 30 de zile de la ultima sanctionare a faptei prevazute la alin. (1) lit. cc) , Operatorul de platforma care are obligatia de raportare nu se inregistreaza potrivit art. 2915 alin. (10) , cu amenda de la 20. 000 lei la 100. 000 lei si oprirea accesului la site-ul sau aplicatia acestuia;
s) cu amenda de la 2. 000 lei la 5. 000 lei pentru fiecare cont raportat, in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. ii) .
t) cu amenda de la 1. 000 lei la 5. 000 lei in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. z1) si z2) .
(3) In cazul persoanelor fizice nedepunerea la termenele prevazute de lege a declaratiilor de venit, precum si a declaratiei unice privind impozitul pe venit si contributiile sociale datorate de persoanele fizice constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 50 lei la 500 lei.
(31) Nedepunerea in termen a Chestionarului pentru stabilirea rezidentei persoanei fizice la sosirea in Romania, respectiv a Chestionarului pentru stabilirea rezidentei persoanei fizice la plecarea din Romania, de catre persoanele obligate potrivit Codului fiscal, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 50 lei la 100 lei.
*) Conform art. II alin. (12) din O. G. nr. 30/2017, contraventia prevazuta la art. 336 alin. (31) intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2018.
(32) Nedepunerea in termenul de 45 de zile a scrisorii de garantie/politei de asigurare de garantie de catre debitorul care a notificat organul fiscal potrivit art. 233 alin. (21) constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 2. 500 lei la 5. 000 lei pentru persoanele juridice incadrate in categoria contribuabililor mijlocii si mari si cu amenda de la 500 lei la 1. 000 lei pentru celelalte persoane juridice, precum si pentru persoanele fizice.
(4) In cazul asocierilor si al altor entitati fara personalitate juridica, contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza cu amenda prevazuta pentru persoanele fizice.
(5) Nedepunerea la termen a declaratiilor fiscale pentru obligatiile datorate bugetelor locale se sanctioneaza potrivit Codului fiscal.
(6) Sumele incasate in conditiile prezentului titlu se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, dupa caz.
Art. 337: Contraventii in cazul declaratiilor recapitulative
(1) Constituie contraventii urmatoarele fapte:
a) nedepunerea la termenele prevazute de lege a declaratiilor recapitulative reglementate de normele din Codul fiscal privind taxa pe valoarea adaugata;
b) depunerea de declaratii recapitulative incorecte ori incomplete.
a) cu amenda de la 1. 000 lei la 5. 000 lei in cazul savarsirii faptei prevazute la lit. a) ;
b) cu amenda de la 500 lei la 1. 500 lei in cazul savarsirii faptei prevazute la lit. b) .
(3) Nu se sanctioneaza contraventional:
a) persoanele care corecteaza declaratia recapitulativa pana la termenul legal de depunere a urmatoarei declaratii recapitulative, daca fapta prevazuta la alin. (1) lit. b) nu a fost constatata de organul fiscal anterior corectarii;
b) persoanele care, ulterior termenului legal de depunere, corecteaza declaratiile ca urmare a unui fapt neimputabil persoanei impozabile.
Art. 3371: Contraventii aplicabile pentru incalcarea dispozitiilor referitoare la fisierul standard de control fiscal
a) nedepunerea la termenele prevazute de lege a fisierului standard de control fiscal;
b) depunerea incorecta ori incompleta a fisierului standard de control fiscal.
a) persoanele care corecteaza fisierul standard de control fiscal pana la termenul legal de depunere a urmatorului fisier;
b) persoanele care, ulterior termenului legal de depunere, corecteaza fisierul standard de control fiscal ca urmare a unui fapt neimputabil persoanei impozabile.
Art. 338: Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor
(1) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre organele fiscale competente, cu exceptia contraventiei prevazute la art. 336 alin. (1) lit. t) pentru care constatarea contraventiei si aplicarea sanctiunii se face de persoanele stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice sau, dupa caz, hotarare a autoritatii deliberative.
(11) Constatarea si sanctionarea faptelor ce constituie contraventie potrivit dispozitiilor art. 336 alin. (1) lit. z1) se fac de catre persoanele din cadrul aparatului de inspectie economico-financiara, iar constatarea si sanctionarea faptelor ce constituie contraventie potrivit dispozitiilor art. 336 alin. (1) lit. z2) se fac de catre persoanele din cadrul autoritatilor administratiei publice locale stabilite prin hotarare a autoritatii deliberative.
(2) Sanctiunile contraventionale prevazute la art. 336 si 337 se aplica, dupa caz, persoanelor fizice sau persoanelor juridice. In cazul asocierilor si al altor entitati fara personalitate juridica, sanctiunile se aplica reprezentantilor acestora.
(3) - Art. 338, alin. (3) din titlul XI a fost abrogat la 11-nov-2023 de Art. 60, punctul 7. din capitolul IV, sectiunea 3 din Legea 296/2023.
Art. 339: Dispozitii aplicabile
(1) Prin derogare de la prevederile art. 13 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, aplicarea sanctiunii amenzii pentru contraventiile prevazute in prezentul titlu se prescrie in termen de 5 ani de la data savarsirii faptei.
(2) Dispozitiile prezentului titlu se completeaza cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
TITLUL XII: Dispozitii tranzitorii si finale
Art. 340: Dispozitii privind regimul vamal
Neplata la termenul legal a taxelor care se datoreaza in vama, potrivit legii, cu exceptia celor prevazute la art. 157 alin. (2) , atrage interzicerea efectuarii operatiunilor de vamuire pana la stingerea integrala a acestora.
Art. 341: Dispozitii privind functionarii publici din cadrul organelor fiscale
(1) In exercitarea atributiilor de serviciu functionarii publici din cadrul organelor fiscale sunt investiti cu exercitiul autoritatii publice si beneficiaza de protectie potrivit legii.
(2) Statul si unitatile administrativ-teritoriale raspund patrimonial pentru prejudiciile cauzate contribuabilului de functionarii publici din cadrul organelor fiscale, in exercitarea atributiilor de serviciu.
(3) Incalcarea de catre functionarii publici, cu vinovatie, a indatoririlor de serviciu atrage raspunderea potrivit Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Prevederile art. IX din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 46/2009 privind imbunatatirea procedurilor fiscale si diminuarea evaziunii fiscale, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 324/2009, raman aplicabile.
Art. 342: Acte normative de aplicare
(1) Formularele necesare si instructiunile de utilizare a acestora privind administrarea creantelor fiscale de catre organul fiscal central, precum si orice norme sau instructiuni necesare aplicarii unitare a prezentului cod se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F.
(2) Formularele necesare si instructiunile de utilizare a acestora, pentru administrarea creantelor fiscale de catre organul fiscal local, precum si orice norme sau instructiuni necesare aplicarii unitare a prezentului cod, se aproba prin ordin al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice, cu avizul Ministerului Finantelor Publice.
(3) Formularele necesare si instructiunile de utilizare a acestora, privind realizarea creantelor bugetului general consolidat administrate de alte autoritati publice care administreaza creante fiscale, precum si orice norme sau instructiuni necesare aplicarii unitare a prezentului cod se aproba prin ordin al ministrului de resort sau al conducatorului institutiei publice, dupa caz, cu avizul Ministerului Finantelor Publice.
(4) Ordinele ministrului finantelor publice, ale presedintelui A. N. A. F. , precum si celelalte ordine prevazute de prezentul cod se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, cu exceptia ordinelor prin care sunt reglementate exclusiv norme de lucru interne care vizeaza atributii si schimbul de informatii intre structurile organului fiscal.
(5) Ordinele presedintelui A. N. A. F. , cu caracter normativ, emise in temeiul Codului fiscal, Codului de procedura fiscala, precum si a altor reglementari din domeniul de competenta al Ministerului Finantelor Publice se supun, in mod obligatoriu, avizarii acestui minister. Avizul Ministerului Finantelor Publice este un aviz conform.
Art. 343: Scutirea organelor fiscale de plata taxelor
Organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, comisioane, cautiuni si alte asemenea sume pentru cererile, actiunile si orice alte masuri pe care le indeplinesc in vederea administrarii creantelor fiscale, cu exceptia celor privind comunicarea actului administrativ fiscal.
Art. 344: Scutirea de la plata taxelor extrajudiciare de timbru
Certificatele, adeverintele sau alte documente pentru care legea prevede plata taxei extrajudiciare de timbru, eliberate de organele fiscale sunt scutite de taxe extrajudiciare de timbru.
Art. 345: Inscrierea creantelor la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare
A. N. A. F. este autorizata ca operator care, prin structurile de specialitate cu atributii de administrare a creantelor fiscale, inclusiv unitatile subordonate A. N. A. F. , ca agenti imputerniciti, sa inscrie garantiile reale la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare pentru creantele fiscale administrate de catre organul fiscal central, precum si pentru creantele fiscale administrate de organele fiscale locale.
Art. 346: Conflictul temporal al actelor normative
(1) Reglementarile emise in temeiul actelor normative prevazute la art. 354 raman aplicabile pana la data aprobarii actelor normative de aplicare a prezentului cod, in masura in care nu contravin prevederilor acestuia.
(2) Trimiterile facute prin alte acte normative la Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se considera a fi facute la prezentul cod.
Art. 347: Dispozitii privind termenele
(1) Termenele in curs la data intrarii in vigoare a prezentului cod se calculeaza dupa normele legale in vigoare la data cand au inceput sa curga.
(2) Cauzele de intrerupere sau suspendare a termenului de prescriptie se supun legii in vigoare la data la care acestea au intervenit.
Art. 348: Confiscari
(1) Confiscarile dispuse potrivit legii se duc la indeplinire de catre organele care au dispus confiscarea. Confiscarile dispuse de instantele de judecata se duc la indeplinire de catre Ministerul Finantelor Publice, Ministerul Afacerilor Interne sau, dupa caz, de catre alte autoritati publice abilitate de lege, prin organele competente, stabilite prin ordin comun al conducatorilor institutiilor in cauza, iar valorificarea se face de organele competente ale Ministerului Finantelor Publice, sau de catre alte autoritati publice abilitate de lege, cu respectarea prevederilor legale in vigoare.
(2) In situatia in care confiscarile privesc sume exprimate in moneda straina, sumele se convertesc in lei la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil la data ramanerii definitive a masurii confiscarii.
(3) Sumele confiscate, precum si cele realizate din valorificarea bunurilor confiscate, mai putin cheltuielile impuse de ducerea la indeplinire si de valorificare, se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, dupa caz, conform legii.
Art. 349: Constatarea faptelor ce pot constitui infractiuni
(1) Ori de cate ori organele fiscale constata ca exista indicii privind savarsirea unor infractiuni in legatura cu situatii de fapt ce intra in competenta de constatare a organelor fiscale, acestea intocmesc procese-verbale/acte de control, in baza carora sesizeaza organele de urmarire penala cu privire la faptele constatate.
(2) Procesul-verbal sau actul de control incheiat potrivit competentelor ce revin organelor fiscale, documentele ridicate si explicatiile scrise solicitate, potrivit legii, dupa caz, precum si alte inscrisuri care au valoare probatorie de inscrisuri in procesul penal se trimit organelor de urmarire penala impreuna cu actul de sesizare.
Art. 350: Colaborarea cu organele de urmarire penala
(1) - Art. 350, alin. (1) din titlul XII a fost abrogat la 16-iun-2019 de Actul din Decizia 72/2019.
(2) In cazuri temeinic justificate, dupa inceperea urmaririi penale, cu avizul procurorului, poate fi solicitata A. N. A. F. si/sau Autoritatii Vamale Romane, in functie de obligatiile fiscale pe care le administreaza fiecare autoritate, efectuarea de controale fiscale, conform obiectivelor stabilite.
(3) Rezultatul controalelor prevazute la alin. (2) se consemneaza in procese-verbale care constituie mijloace de proba. Procesele-verbale nu constituie titlu de creanta fiscala in sensul prezentului cod.
Art. 351: Solutionarea cailor de atac in cazul actelor administrative fiscale privind debitorii in insolventa
Prin derogare de la dispozitiile art. 75 din Legea nr. 85/2014, actele administrative fiscale emise inainte si dupa intrarea in insolventa se supun controlului instantelor specializate de contencios administrativ fiscal.
Art. 352: Aplicarea legii noi si ultraactivarea legii vechi
(1) Dispozitiile prezentului cod se aplica numai procedurilor de administrare incepute dupa intrarea acestuia in vigoare.
(2) Procedurile de administrare incepute inainte de data intrarii in vigoare a prezentului cod raman supuse legii vechi.
(3) Dispozitiile art. 181 sunt aplicabile creantelor fiscale nascute dupa data de 1 ianuarie 2016.
(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) si (2) , executarile silite in curs la data intrarii in vigoare a prezentei legi se continua potrivit dispozitiilor prezentului cod, actele indeplinite anterior ramanand valabile.
(5) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) si (2) , dispozitiile art. 6, 8, 13 si 133 se aplica si procedurilor de administrare in derulare la data de 1 ianuarie 2016.
(6) Taxele prevazute la art. 52 se aplica pentru cererile de emitere/modificare a unui acord de pret in avans sau solutie fiscala individuala anticipata, dupa caz, depuse dupa data de 1 ianuarie 2016.
(7) Prevederile art. 129 se aplica pentru refacerea inspectiei fiscale dispusa prin decizii de solutionare a contestatiilor emise dupa data de 1 ianuarie 2016.
(8) Prevederile art. 186-209 se aplica si pentru obligatiile fiscale pentru care au fost acordate esalonari la plata pana la data de 1 ianuarie 2016.
(9) Prevederile art. 213 alin. (7) se aplica si masurilor asiguratorii aplicate inainte de 1 ianuarie 2016. In acest caz, termenele de 6 luni sau 1 an incep sa curga de la 1 ianuarie 2016.
(10) Prevederile art. 278 alin. (2) se aplica cererilor de suspendare a executarii actului administrativ fiscal depuse dupa data de 1 ianuarie 2016, precum si cererilor de suspendare in curs de solutionare la aceasta data.
(11) Prevederile art. 278 alin. (4) se aplica pentru cererile de suspendare a executarii actului administrativ fiscal admise de instanta judecatoreasca dupa 1 ianuarie 2016.
Art. 353: Intrarea in vigoare
Prezentul cod intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2016.
Art. 354: Abrogari
La data intrarii in vigoare a prezentului cod se abroga:
a) Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificarile si completarile ulterioare;
b) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordarii esalonarilor la plata, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 200 din 22 martie 2011, aprobata prin Legea nr. 15/2012, cu modificarile si completarile ulterioare;
c) Hotararea Guvernului nr. 1. 050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 651 din 20 iulie 2004;
d) Hotararea Guvernului nr. 529/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a solutiei fiscale individuale anticipate si a acordului de pret in avans, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 395 din 12 iunie 2007;
e) art. 1-5 din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare;
f) Hotararea Guvernului nr. 248/2011 privind aprobarea Procedurii de aplicare a metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 191 din 18 martie 2011, cu modificarile si completarile ulterioare.
*
Prevederile capitolului I al titlului X transpun Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativa in domeniul fiscal si de abrogare a Directivei 77/799/CEE, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 64 din 11 martie 2011, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2014/107/UE a Consiliului din 9 decembrie 2014 de modificare a Directivei 2011/16/UE in ceea ce priveste schimbul automat obligatoriu de informatii in domeniul fiscal, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 359 din 16 decembrie 2014.
Prevederile capitolului II al titlului X transpun Directiva 2010/24/UE a Consiliului din 16 martie 2010 privind asistenta reciproca in materie de recuperare a creantelor legate de impozite, taxe si alte masuri, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 84 din 31 martie 2010 si rectificata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 100 din 22 aprilie 2010.
-****-
Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VALERIU-STEFAN ZGONEA
PRESEDINTELE SENATULUI
CALIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TARICEANU
ANEXA nr. 1: PROCEDURI de raportare si de diligenta fiscala pentru schimbul de informatii referitoare la conturile financiare
SECTIUNEA I: Proceduri generale de raportare
(A) Sub rezerva dispozitiilor subsectiunilor C-E ale prezentei sectiuni, fiecare institutie financiara raportoare trebuie sa raporteze autoritatii competente din Romania urmatoarele informatii cu privire la fiecare cont care face obiectul raportarii al respectivelor institutii financiare raportoare:
1. In cazul unei persoane fizice care este o persoana care face obiectul raportarii si care este titular de cont al respectivului cont: numele, adresa, jurisdictia/jurisdictiile de rezidenta, numarul/numerele de identificare fiscala si data si locul nasterii.
In cazul unei entitati care este titular de cont si o persoana care face obiectul raportarii: denumirea, adresa, jurisdictia/jurisdictiile de rezidenta si numarul/numerele de identificare fiscala.
In cazul unei entitati care este titular de cont si care, dupa aplicarea procedurilor de diligenta fiscala in conformitate cu sectiunile V, VI si VII este identificata ca avand una sau mai multe persoane care exercita controlul si care sunt persoane care fac obiectul raportarii: numele, adresa, jurisdictia/jurisdictiile de rezidenta si numarul/numerele de identificare fiscala ale entitatii, precum si numele, adresa, jurisdictia/jurisdictiile de rezidenta si numarul/numerele de identificare fiscala si data si locul nasterii a fiecarei persoane care face obiectul raportarii;
2. numarul de cont sau echivalentul sau functional in absenta unui numar de cont;
3. numele si numarul de identificare, daca este cazul, al institutiei financiare raportoare;
4. soldul sau valoarea contului, inclusiv valoarea de rascumparare in cazul unui contract de asigurare cu valoare de rascumparare sau al unui contract de renta viagera, valabil/a la sfarsitul anului calendaristic relevant sau la sfarsitul altei perioade de raportare adecvate sau inchiderea contului in cazul in care contul a fost inchis in cursul anului calendaristic relevant;
5. in cazul oricarui cont de custodie:
a) cuantumul brut total al dobanzilor, cuantumul brut total al dividendelor si cuantumul brut total al altor venituri generate in legatura cu activele detinute in cont, in fiecare caz platite sau creditate in contul respectiv sau in legatura cu respectivul cont in cursul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate; si
b) incasarile brute totale din vanzarea sau rascumpararea activelor financiare platite sau creditate in cont in cursul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate, in legatura cu care institutia financiara raportoare a actionat drept custode, broker, reprezentant sau orice alt fel de mandatar al titularului de cont;
6. in cazul oricarui cont de depozit, cuantumul brut total al dobanzilor platite sau creditate in cont in cursul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate; si
7. in cazul oricarui cont care nu este descris la pct. 5 sau la pct. 6, cuantumul brut total platit sau creditat titularului de cont in legatura cu respectivul cont in cursul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate in legatura cu care institutia financiara raportoare este debitoare sau datoare sa il plateasca, inclusiv cuantumul agregat al oricaror rambursari platite titularului de cont in cursul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate.
(B) Informatiile trebuie raportate in moneda in care este exprimat contul, iar informatiile raportate trebuie sa identifice moneda in care este exprimata fiecare suma. In cazul unui cont exprimat in mai multe monede, institutia financiara raportoare poate alege sa raporteze informatiile intr-o moneda in care este exprimat contul si este obligata sa identifice moneda in care este raportat contul.
Daca soldul sau valoarea unui cont financiar sau orice alta suma este exprimata intr-o moneda diferita de moneda utilizata de catre Romania, in scopul stabilirii pragurilor si al limitelor, institutiile financiare raportoare din Romania trebuie sa calculeze soldul sau valoarea prin aplicarea cursului zilnic de referinta, valabil in ultima zi a anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvata pentru care contul respectiv este raportat, pentru a transforma soldul sau valoarea in moneda echivalenta.
(C) Fara a aduce atingere pct. 1 din subsectiunea A, cu privire la fiecare cont care face obiectul raportarii care este un cont preexistent:
1. Nu este obligatorie raportarea numarului/numerelor de identificare fiscala sau a datei nasterii in cazul in care:
a) acestea nu figureaza in registrele institutiei financiare raportoare; si
b) nu exista o alta cerinta care sa impuna respectivei institutii financiare raportoare sa colecteze aceste informatii in temeiul normelor legale in vigoare.
2. In situatia in care institutia financiara raportoare nu detine numarul/numerele de identificare fiscala sau data nasterii ale titularului de cont preexistent in evidentele sale si nu este obligata sa obtina aceste informatii in temeiul normelor legale in vigoare sau al oricarui instrument juridic al Uniunii Europene, institutia financiara raportoare are obligatia sa depuna eforturi rezonabile pentru a obtine numarul/numerele de identificare fiscala si data nasterii in ceea ce priveste conturile preexistente pana la sfarsitul celui de al doilea an calendaristic care urmeaza anului in care respectivele conturi preexistente au fost identificate drept conturi care fac obiectul raportarii.
3. In situatia prevazuta la pct. 1 lit. b) , numarul/numerele de identificare fiscala sau data nasterii trebuie sa fie raportate daca:
a) acestea figureaza in evidentele institutiei financiare raportoare; sau
b) acestea nu figureaza in evidentele institutiei financiare raportoare, dar sunt colectate de catre institutia financiara raportoare in alt mod sau in temeiul normelor legale in vigoare sau al oricarui instrument juridic al Uniunii Europene.
4. Termenul "evidentele" institutiei financiare raportoare include dosarul principal al clientului si informatiile disponibile in format electronic.
5. Termenul "dosar principal al clientului" include dosarele institutiei financiare raportoare care contin informatiile despre titularul contului, precum informatiile utilizate pentru contactarea titularilor de cont sau pentru aplicarea masurilor de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului.
6. Prin "eforturi rezonabile" se intelege incercarile reale de a obtine numarul/numerele de identificare fiscala si data nasterii titularului de cont care face obiectul raportarii. Astfel de eforturi rezonabile trebuie facute cel putin o data pe an pana la termenul prevazut la art. 62 alin. (7) . Eforturile rezonabile pot fi continuate si dupa acest termen.
(D) Fara a aduce atingere pct. 1 din subsectiunea A, nu exista obligatia raportarii numarului/numerelor de identificare fiscala pentru titularul conturilor noi si pentru titularul conturilor preexistente in cazul in care:
1. nu este emis de catre jurisdictia care face obiectul raportarii sau de alta jurisdictie de rezidenta;
2. nu este impusa obtinerea acestor informatii in temeiul normelor legale in vigoare sau al oricarui instrument juridic al Uniunii Europene;
3. numarul/numerele de identificare fiscala este/sunt considerat(e) a nu fi emis(e) de jurisdictia de rezidenta daca:
a) jurisdictia care face obiectul raportarii sau alta jurisdictie de rezidenta nu emite un numar/numere de identificare fiscala si niciun echivalent functional in absenta acestuia; sau
b) jurisdictia care face obiectul raportarii sau alta jurisdictie de rezidenta nu a emis un numar/numere de identificare fiscala pentru o anumita persoana fizica sau entitate;
4. in cazul in care jurisdictia care face obiectul raportarii sau alta jurisdictie de rezidenta incepe sa emita numar/numere de identificare fiscala in general sau pentru anumite persoane care fac obiectul raportarii, exceptiile prevazute la pct. 1-3 nu se mai aplica si institutia financiara raportoare trebuie sa raporteze numarul/numerele de identificare fiscala al/ale persoanei care face obiectul raportarii daca obtine o declaratie pe propria raspundere care contine numarul/numerele de identificare fiscala sau obtine aceasta informatie in alt mod.
(E) Fara a aduce atingere pct. 1 din subsectiunea A:
1. Nu exista obligatia raportarii locului nasterii in ceea ce priveste conturile preexistente si conturile noi, cu exceptia cazului in care sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) institutia financiara raportoare este obligata, in orice mod, sa obtina si sa raporteze aceasta informatie in temeiul normelor legale in vigoare; si
b) informatia este disponibila si poate fi cautata in evidenta electronica pastrata de institutia financiara raportoare.
2. Termenul "informatii/date din evidenta sa electronica" se refera la informatiile pe care o institutie financiara raportoare le pastreaza in dosarele sale de raportare in scopuri fiscale in dosarele principale ale clientilor sau in alte asemenea dosare, care sunt stocate sub forma unei baze de date electronice asupra carora se ruleaza cereri in limbaje de programare (de exemplu: Structured Query Language etc. ) .
SECTIUNEA II: Proceduri generale de diligenta fiscala
(A) Un cont este considerat drept cont care face obiectul raportarii incepand de la data la care este identificat ca atare in conformitate cu procedurile de diligenta fiscala prevazute in sectiunile II-VII.
Cu exceptia cazului in care se prevede altfel, informatiile cu privire la un cont care face obiectul raportarii trebuie raportate anual, in anul calendaristic urmator anului la care se refera informatiile. Din momentul in care un cont este considerat un cont care face obiectul raportarii, acesta isi mentine aceasta functie pana la data la care inceteaza a mai fi un cont care face obiectul raportarii, chiar daca soldul sau valoarea contului este egala cu zero sau este negativa sau nu exista nicio suma platita sau creditata in contul respectiv sau in legatura cu respectivul cont.
Atunci cand un cont este identificat ca fiind un cont care face obiectul raportarii, in functie de situatia acestuia la sfarsitul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate, informatiile in legatura cu acest cont trebuie raportate ca si cand ar fi fost un cont care face obiectul raportarii pe tot parcursul anului calendaristic sau al alte perioade de raportare adecvate in care a fost identificat ca atare.
Cand un cont care face obiectul raportarii este inchis, informatiile raportate cu privire la acel cont trebuie sa acopere perioada in care acesta a fost deschis.
(B) Soldul sau valoarea unui cont se stabileste ca fiind cel/cea valabil/valabila in ultima zi a anului calendaristic relevant sau a altei perioade de raportare.
In cazul in care soldul sau pragul valorii urmeaza sa se stabileasca in ultima zi a unui an calendaristic, soldul sau valoarea in cauza trebuie stabilit(a) in ultima zi a perioadei de raportare care se incheie cu sau in anul calendaristic respectiv.
(C) Institutiile financiare raportoare pot sa utilizeze prestatori de servicii, in scopul indeplinirii obligatiilor de raportare si de diligenta fiscala.
In situatia prevazuta la primul paragraf, responsabilitatea pentru respectivele obligatii revine in continuare institutiilor financiare raportoare, inclusiv pentru obligatiile lor cu privire la respectarea prevederilor Regulamentului UE 2016/679 al Parlamentului European si al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protectia datelor) , cu modificarile ulterioare, ale Legii nr. 190/2018 privind masuri de punere in aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European si al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protectia persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE, cu modificarile ulterioare, Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Legii nr. 363/2018 privind protectia persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de catre autoritatile competente in scopul prevenirii, descoperirii, cercetarii, urmaririi penale si combaterii infractiunilor sau al executarii pedepselor, masurilor educative si de siguranta, precum si privind libera circulatie a acestor date.
(D) Institutiile financiare raportoare pot aplica urmatoarele proceduri in ceea ce priveste conformarea cu procedurile generale de diligenta fiscala.
1. Institutiile financiare raportoare pot aplica procedurile de diligenta fiscala pentru conturile noi in cazul conturilor preexistente. Procedurile specifice conturilor preexistente trebuie aplicate in continuare.
2. Institutiile financiare raportoare pot aplica procedurile de diligenta fiscala pentru conturile cu valoare mare in cazul conturilor cu valoare mai mica.
3. Institutiile financiare raportoare pot aplica prevederile pct. 1 si 2 in legatura cu toate conturile preexistente relevante sau separat, in legatura cu orice grup clar identificat de astfel de conturi, in functie de domeniul de activitate sau de locatia unde conturile sunt mentinute, cum ar fi linia de activitate sau locul unde este mentinut contul.
4. O institutie financiara raportoare poate aplica procedurile de diligenta fiscala pentru conturile noi fara a renunta la aplicarea exceptiilor care se aplica conturilor preexistente, precum cele de la subsectiunea C din sectiunea I, subsectiunea A din sectiunea III si de la subsectiunea A din sectiunea V. De asemenea, in concordanta cu subsectiunea B din sectiunea III, raportarea unei singure adrese de rezidenta pentru un cont de persoana fizica preexistent este suficienta pentru conformarea cu procedurile de raportare din sectiunea I.
SECTIUNEA III: Proceduri de diligenta fiscala in ceea ce priveste conturile de persoana fizica preexistente
(A) Urmatoarele proceduri de diligenta fiscala se aplica in scopul identificarii conturilor care fac obiectul raportarii dintre conturile de persoana fizica preexistente.
1. Institutia financiara raportoare nu trebuie sa verifice, sa identifice sau sa raporteze conturile de persoana fizica preexistente ce reprezinta contracte de asigurare cu valoare de rascumparare si contracte de renta viagera, cu conditia ca institutiei financiare raportoare sa ii fie strict interzis prin lege sa vanda astfel de contracte rezidentilor unei jurisdictii care face obiectul raportarii.
2. In cazul in care legea nu interzice direct institutiei financiare raportoare sa vanda contracte de asigurare sau de renta viagera, dar ii impune indeplinirea unor conditii prealabile posibilitatii de a vinde astfel de contracte rezidentilor unei jurisdictii care face obiectul raportarii, precum obtinerea unei autorizatii si inregistrarea contractelor, institutia financiara raportoare care nu a indeplinit aceste conditii, conform normelor legale in vigoare, este considerata drept institutie careia "legea ii interzice strict" sa vanda astfel de contracte rezidentilor unei jurisdictii care face obiectul raportarii.
(B) Conturi cu valoare mai mica. In cazul conturilor cu valoare mai mica se aplica urmatoarele proceduri.
1. institutiile financiare raportoare aplica:
a) testul adresei de rezidenta prevazut la pct. 2-11 sau cautarea in evidenta electronica prevazuta la pct. 12-20;
b) cautarea in evidenta electronica prevazuta la pct. 12-20.
In cazul in care institutia financiara raportoare alege sa aplice testul adresei de rezidenta, aceasta trebuie sa aplice testul cu privire la fiecare cont cu valoare mai mica.
In cazul in care institutia financiara raportoare alege sa nu aplice testul adresei de rezidenta sau una sau mai multe cerinte ale testului nu sunt indeplinite, atunci trebuie sa efectueze cautarea in evidenta electronica cu privire la respectivul cont cu valoare mai mica.
2. Testul adresei de rezidenta. Pentru a stabili daca titularul de cont persoana fizica este o persoana care face obiectul raportarii, institutia financiara raportoare poate considera titularul de cont persoana fizica ca avand rezidenta fiscala in jurisdictia in care este situata adresa, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) institutia financiara raportoare detine in evidentele sale adresa de rezidenta pentru titularul de cont persoana fizica;
b) acea adresa de rezidenta este actuala; si
c) acea adresa de rezidenta se bazeaza pe documente justificative.
3. O casuta postala poate sa fie considerata in general o adresa de rezidenta daca face parte dintr-o adresa care cuprinde, de exemplu, o strada, un numar de apartament sau camera, sau un drum de tara si identifica in mod clar astfel rezidenta actuala a titularului de cont.
4. Adresa de rezidenta este considerata a fi "actuala" in cazul in care este adresa de rezidenta cea mai recenta care a fost inregistrata de catre institutia financiara raportoare cu privire la titularul de cont persoana fizica. Cu toate acestea, adresa de rezidenta nu este considerata a fi "actuala" daca a fost folosita pentru corespondenta, iar aceasta a fost returnata cu mentiunea "adresa necunoscuta din alt motiv decat o eroare". O adresa de rezidenta asociata cu un cont care este inactiv este considerata "actuala" pe durata inactivitatii.
Un cont, altul decat un contract de renta viagera, este "un cont inactiv" daca:
a) titularul de cont nu a realizat nicio tranzactie in legatura cu acel cont sau cu orice alt cont detinut de titularul de cont la institutia financiara raportoare in ultimii trei ani;
b) titularul de cont nu a comunicat cu institutia financiara raportoare la care este deschis respectivul cont cu privire la acesta sau orice alt cont detinut de titularul de cont la respectiva institutie financiara raportoare in ultimii sase ani; si
c) in cazul unui contract de asigurare cu valoare de rascumparare, institutia financiara raportoare nu a comunicat cu titularul de cont care detine respectivul cont cu privire la acesta sau orice alt cont detinut de titularul de cont la respectiva institutie financiara raportoare in ultimii sase ani.
In mod alternativ, un cont, altul decat un contract de renta viagera, poate de asemenea fi considerat un "cont inactiv" in temeiul normelor legale in vigoare sau normelor sau procedurilor de operare obisnuite ale institutiei financiare raportoare care sunt aplicate in mod consecvent pentru toate conturile pastrate de respectiva institutie, cu conditia ca aceste norme legale, regulamente sau proceduri sa contina prevederi substantial similare celor din paragraful anterior.
Un cont inceteaza sa mai fie considerat drept un cont inactiv atunci cand:
(i) titularul de cont initiaza o tranzactie cu privire la contul respectiv sau orice alt cont detinut de titularul de cont la respectiva institutie financiara raportoare;
(ii) titularul de cont comunica cu institutia financiara raportoare care pastreaza un astfel de cont cu privire la acesta sau la orice alt cont detinut de titularul de cont la institutia financiara raportoare; sau
(iii) contul inceteaza sa mai fie considerat drept un cont inactiv in temeiul normelor legale in vigoare sau in temeiul procedurilor de operare obisnuite ale institutiei financiare raportoare.
5. In ceea ce priveste cerinta de la pct. 2 lit. c) , aceasta se considera a fi indeplinita in urmatoarele situatii:
a) politicile si procedurile institutiei financiare raportoare asigura ca adresa de rezidenta actuala din registrele sale este aceeasi adresa sau in acelasi stat cu cea din documentele justificative; sau
b) politicile si procedurile institutiei financiare raportoare asigura ca in cazul in care detine documente justificative emise de o autoritate publica, dar aceste documente justificative nu contin adresa de rezidenta recenta sau nu contin nicio adresa, adresa de rezidenta actuala din registrele Institutiei financiare raportoare este aceeasi adresa sau in aceeasi jurisdictie cu cea din documentele recente emise de o autoritate publica sau de o companie de utilitati sau dintr-o declaratie a titularului contului de persoana fizica preexistent, data sub sanctiunea falsului in declaratii;
c) politicile si procedurile sale asigura ca jurisdictia mentionata in adresa de rezidenta corespunde jurisdictiei care a emis documentele justificative emise de autoritatea publica.
6. Cu titlu de exemplu pot fi considerate documente justificative cartea de identitate, certificatul de rezidenta fiscala, pasaportul, permisul de conducere auto sau orice alt document emis de catre o autoritate publica.
Documentele acceptabile emise de o autoritate publica includ, spre exemplu, notificari oficiale sau decizii ale unei administratii fiscale. Documentele acceptabile emise de companiile de utilitati se refera la utilitatile unei anumite proprietati si includ factura pentru apa, electricitate, telefon fix, gaze sau combustibil.
7. In cazul in care adresa de rezidenta nu poate fi confirmata prin documentele justificative sau se doreste confirmarea acestei adrese, institutiile financiare raportoare pot solicita o declaratie pe propria raspundere titularului contului de persoana fizica preexistent, sub sanctiunea falsului in declaratii.
8. Declaratia titularului contului de persoana fizica preexistent data sub sanctiunea falsului in declaratii este valabila doar daca indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:
a) institutia financiara raportoare a trebuit sa obtina aceasta declaratie pentru mai multi ani la rand, conform normelor legale in vigoare;
b) contine adresa de rezidenta a titularului contului de persoana fizica preexistent; si
c) este datata si semnata de titularul contului de persoana fizica preexistent.
In aceste situatii, procedurile speciale de diligenta fiscala prevazute la subsectiunea A din sectiunea VII aplicabile documentelor justificative se aplica de asemenea si documentelor pe care institutia financiara raportoare se bazeaza.
9. Institutiile financiare raportoare au obligatia sa depuna eforturi rezonabile si sa isi contacteze clientii pentru a obtine documente justificative cu privire la conturile preexistente ce fac obiectul raportarii pentru care nu au fost aplicate masurile de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului la momentul deschiderii unor astfel de conturi.
10. In situatia in care exista conturi deschise anterior introducerii in legislatia nationala a masurilor de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, iar institutia financiara raportoare nu a verificat documentele justificative de la momentul inregistrarii titularului contului de persoana fizica preexistent, cerinta reglementata la pct. 2 lit. c) se considera a fi indeplinita si daca procedurile si politicile institutiei financiare raportoare asigura faptul ca adresa de rezidenta actuala din evidentele sale se afla in aceeasi jurisdictie:
a) ca si cea unde se afla adresa din cel mai recent document obtinut de institutia financiara raportoare, de exemplu, factura de utilitati, contract de inchiriere spatiu sau declaratia titularului contului de persoana fizica, sub sanctiunea falsului in declaratii; si
b) ca si cea raportata de catre institutia financiara raportoare in legatura cu titularul contului de persoana fizica preexistent in temeiul altor cerinte de raportare in scop fiscal aplicabile, daca exista.
11. In vederea indeplinirii cerintei de la pct. 2 lit. c) , in cazul unui contract de asigurare cu valoare de rascumparare, institutia financiara raportoare se poate baza pe adresa de rezidenta actuala din registrele sale pana la momentul la care:
a) intervine o modificare a circumstantelor care determina institutia financiara raportoare sa cunoasca sau sa aiba motive sa cunoasca ca acea adresa de rezidenta este incorecta ori nu mai este de incredere; sau
b) intervine plata totala sau partiala sau scadenta contractului de asigurare cu valoare de rascumparare. Plata sau scadenta unui astfel de contract constituie modificarea circumstantelor si determina aplicarea procedurilor reglementate la pct. 1 din anexa nr. 2.
12. Cautarea in evidenta electronica. In cazul in care o institutie financiara raportoare nu se bazeaza pe o adresa actuala de rezidenta a titularului de cont persoana fizica pe baza unor documente justificative, astfel cum este prevazut la pct. 2, institutia financiara raportoare trebuie sa examineze datele accesibile in evidenta electronica cu privire la urmatoarele indicii, aplicand dispozitiile de la pct. 14-19:
a) identificarea titularului de cont drept rezident al unei jurisdictii care face obiectul raportarii;
b) adresa de corespondenta sau de rezidenta actuala, inclusiv o casuta postala, dintr-o jurisdictie care face obiectul raportarii;
c) unul sau mai multe numere de telefon dintr-o jurisdictie care face obiectul raportarii si niciun numar de telefon in Romania;
d) instructiunile permanente, altele decat cele privind un cont de depozit, de a transfera fonduri intr-un cont administrat intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii;
e) o imputernicire sau o delegare de semnatura valabila, acordata unei persoane cu adresa intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii;
f) o adresa purtand mentiunea "post-restant" sau "in atentia" intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii, in cazul in care institutia financiara raportoare nu are la dosar nicio alta adresa pentru titularul contului de persoana fizica preexistent.
13. Indiciul prevazut la pct. 12 lit. b) este indeplinit daca informatiile accesibile pentru cautarea electronica contin o referire la titularul contului de persoana fizica preexistent ca avand rezidenta intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii.
In cazul in care institutia financiara raportoare a inregistrat doua sau mai multe adrese de corespondenta sau de rezidenta in legatura cu titularul contului de persoana fizica preexistent si una dintre aceste adrese este cea a unui furnizor de servicii al acestuia, institutia financiara raportoare nu trebuie sa considere adresa furnizorului de servicii ca indiciu privind rezidenta titularului contului de persoana fizica preexistent. Numarul/Numerele de telefon dintr-o jurisdictie care face obiectul raportarii sunt considerate indicii in sensul pct. 12 lit. c) numai atunci cand este/sunt numar/numere de telefon "actual"/"actuale" dintr-o jurisdictie care face obiectul raportarii. Un numar/numere de telefon este/sunt considerat/e a fi "actual"/"actuale" daca este/sunt ultimul numar/ultimele numere inregistrat/e de Institutia Financiara Raportoare in legatura cu titularul contului de persoana fizica preexistent. In cazul in care institutia financiara raportoare a inregistrat doua sau mai multe numere de telefon in legatura cu titularul contului de persoana fizica preexistent si unul dintre aceste numere de telefon este al unuia dintre prestatorii de servicii ai titularului contului de persoana fizica preexistent, institutia financiara raportoare nu trebuie sa considere numarul de telefon al furnizorului de servicii drept un indiciu privind rezidenta titularului contului de persoana fizica preexistent.
Termenul "instructiuni permanente de a transfera fonduri" in sensul pct. 12 lit. d) se refera la instructiunile de plati curente furnizate de titularul contului de persoana fizica preexistent sau de un reprezentant al acestuia, care raman in vigoare fara instructiuni suplimentare din partea titularului contului de persoana fizica preexistent.
Indiciile prevazute la pct. 12 lit. f) se refera la adresele purtand mentiunea "post-restant" sau "in atentia" intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii, in cazul in care institutia financiara raportoare nu are la dosar nicio alta adresa pentru titularul contului de persoana fizica preexistent. Mentiunea "post-restant" este o instructiune curenta a titularului contului de persoana fizica preexistent sau a unui reprezentant al acestuia, de a pastra corespondenta pana la modificarea unei astfel de instructiuni. In cazul in care exista o astfel de instructiune si institutia financiara raportoare nu are la dosar nicio alta adresa pentru titularul contului de persoana fizica preexistent, indiciul este realizat. Instructiunea de a trimite toata corespondenta "electronic" nu este o mentiune "post-restant". In cazul in care institutia financiara raportoare detine o adresa "in atentia" intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii si nu are la dosar nicio alta adresa pentru titularul contului de persoana fizica preexistent, indiciul este realizat.
14. In cazul in care nu se descopera in urma cautarii electronice niciunul dintre indiciile enumerate la pct. 12, nu se impune nicio masura suplimentara pana in momentul in care intervine o modificare a circumstantelor care sa duca fie la asocierea unuia sau mai multor indicii cu contul de persoana fizica preexistent, fie la transformarea contului intr-un cont cu valoare mare.
15. In cazul in care oricare dintre indiciile enumerate la pct. 12 lit. a) -e) este descoperit in evidenta sa electronica sau in cazul in care intervine o modificare a circumstantelor care sa duca la asocierea unuia sau a mai multor indicii cu contul de persoana fizica preexistent, institutia financiara raportoare trebuie sa considere titularul contului de persoana fizica
preexistent drept rezident fiscal in fiecare jurisdictie care face obiectul raportarii pentru care este identificat un indiciu, cu exceptia cazului in care aceasta alege sa aplice pct. 19 si, cu privire la respectivul cont, se aplica una dintre exceptiile prevazute la respectivul punct.
16. In cazul modificarii circumstantelor, institutia financiara raportoare poate considera titularul contului de persoana fizica preexistent ca avand aceeasi situatie ca cea anterioara modificarii circumstantelor pana cel mai tarziu in ultima zi a anului calendaristic relevant sau a altei perioade de raportare adecvate ori in 90 de zile calendaristice de la data la care indiciul a fost descoperit ca urmare a modificarii circumstantelor.
17. In cazul in care o adresa purtand mentiunea "post-restant" sau "in atentia" este descoperita in urma cautarii electronice si nicio alta adresa si niciunul dintre celelalte indicii enumerate la pct. 12 lit. a) -e) nu sunt identificate cu privire la titularul contului de persoana fizica preexistent, institutia financiara raportoare trebuie, in ordinea cea mai adecvata circumstantelor, sa efectueze cautarea in registrul pe suport hartie prevazut la pct. 2, subsectiunea C din prezenta sectiune sau sa incerce sa obtina din partea titularului contului de persoana fizica preexistent o declaratie pe propria raspundere sau documente justificative pentru a stabili rezidenta fiscala/rezidentele fiscale a/ale respectivului titular de cont de persoana fizica preexistent. In cazul in care in urma cautarii in dosar nu se constata niciun indiciu, iar incercarea de a obtine declaratia pe propria raspundere sau documentele justificative nu da rezultate, institutia financiara raportoare trebuie sa raporteze contul autoritatii competente din Romania drept cont nedocumentat.
18. In momentul in care institutia financiara raportoare stabileste ca un cont cu valoare mai mica este un cont nedocumentat, institutia financiara raportoare nu trebuie sa aplice din nou procedura prevazuta la pct. 17 aceluiasi cont cu valoare mai mica in anii urmatori, pana cand nu intervine o modificare a circumstantelor care sa aiba ca rezultat unul sau mai multe indicii asociate cu respectivul cont sau transformarea contului intr-un cont cu valoare mare. Institutia financiara raportoare trebuie sa raporteze contul cu valoare mai mica drept un cont nedocumentat pana acest cont inceteaza sa mai fie un cont nedocumentat.
19. Prevederile acestui punct reprezinta o procedura de clarificare in urma identificarii unor indicii in temeiul pct. 12.
Sub rezerva identificarii unor indicii in temeiul pct. 12, institutia financiara raportoare nu este obligata sa considere un titular de cont drept rezident al unei jurisdictii care face obiectul raportarii in cazul in care:
a) informatiile referitoare la titularul contului de persoana fizica preexistent contin o adresa de corespondenta sau de rezidenta actuala in jurisdictia respectiva care face obiectul raportarii, unul sau mai multe numere de telefon in jurisdictia respectiva care face obiectul raportarii si niciun numar de telefon in Romania sau instructiuni permanente cu privire la conturi financiare, altele decat conturile de depozit, de a transfera fonduri intr-un cont administrat intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii, iar institutia financiara raportoare obtine sau a examinat anterior si pastreaza evidenta urmatoarelor informatii:
(i) o declaratie pe propria raspundere din partea titularului contului de persoana fizica preexistent privind jurisdictia/jurisdictiile de rezidenta care nu include/includ jurisdictia/jurisdictiile care face/fac obiectul raportarii; si
(ii) documente justificative care stabilesc statutul titularului contului de persoana fizica preexistent ca nefacand obiectul raportarii;
b) informatiile referitoare la titularul contului de persoana fizica preexistent contin o imputernicire sau o delegare de semnatura valabila, acordata unei persoane cu adresa in jurisdictia respectiva care face obiectul raportarii, iar institutia financiara raportoare obtine sau a examinat anterior si pastreaza evidenta urmatoarelor informatii:
(i) o declaratie pe propria raspundere din partea titularului contului de persoana fizica preexistent privind jurisdictia/jurisdictiile de rezidenta care nu include/includ jurisdictia/jurisdictiile care face/fac obiectul raportarii; sau
(ii) documente justificative care stabilesc statutul titularului contului de persoana fizica preexistent ca nefacand obiectul raportarii.
O declaratie pe propria raspundere din partea titularului contului de persoana fizica preexistent sau documentele justificative care au fost examinate anterior pot fi luate in considerare in scopurile procedurii de clarificare, cu exceptia cazului in care institutia financiara raportoare afla ca declaratia pe propria raspundere din partea titularului contului de persoana fizica preexistent sau documentele justificative sunt incorecte sau nu mai sunt de incredere.
20. Declaratia pe propria raspundere care este parte din procedura de clarificare nu trebuie sa contina o confirmare expresa ca titularul contului de persoana fizica preexistent nu este rezident intr-o anumita jurisdictie care face obiectul raportarii, daca titularul contului de persoana fizica preexistent confirma faptul ca aceasta contine toate jurisdictiile sale de rezidenta, cum ar fi, spre exemplu, faptul ca informatiile despre jurisdictiile de rezidenta ale titularului contului de persoana fizica preexistent sunt corecte si complete. Documentele justificative sunt suficiente pentru a stabili statutul titularului contului de persoana fizica preexistent ca nefacand obiectul raportarii, daca documentele justificative:
a) confirma ca titularul contului de persoana fizica preexistent este rezident intr-o alta jurisdictie decat cea care face obiectul raportarii;
b) contin o adresa de rezidenta actuala in afara jurisdictiei respective care face obiectul raportarii; sau
c) sunt emise de o autoritate publica a unei jurisdictii, alta decat jurisdictia respectiva care face obiectul raportarii.
(C) Proceduri de examinare aprofundata pentru conturile cu valoare mare. Pentru conturile cu valoare mare se aplica urmatoarele proceduri de examinare aprofundata.
1. Cautarea in evidenta electronica. Examinarea datelor accesibile pentru cautarea in evidenta electronica trebuie efectuata pentru toate conturile cu valoare mare, iar institutia financiara raportoare trebuie sa examineze datele accesibile pentru cautarea in evidenta electronica cu privire la oricare dintre indiciile descrise la pct. 12 al subsectiunii B.
2. Cautarea in registrul pe suport hartie. In cazul in care baza de date accesibila pentru cautare electronica a institutiei financiare raportoare include domenii destinate tuturor informatiilor prevazute la pct. 3 si toate informatiile respective, nu este necesara cautarea suplimentara in registrul pe suport hartie.
In cazul in care evidenta electronica a institutiei financiare raportoare nu cuprinde toate informatiile prevazute la pct. 3, atunci aceasta este obligata sa efectueze cautarea in registrul pe suport hartie doar cu privire la informatiile de la pct. 3 ce nu sunt disponibile electronic.
In cazul in care evidenta electronica nu cuprinde toate informatiile respective, atunci, in ceea ce priveste conturile cu valoare mare, institutia financiara raportoare trebuie sa examineze registrul pe suport hartie. In masura in care informatiile respective nu sunt cuprinse in registrul pe suport hartie institutia financiara raportoare trebuie sa examineze urmatoarele documente asociate contului si obtinute de aceasta in cursul ultimilor 5 ani pentru oricare dintre indiciile prevazute la pct. 12 al subsectiunii B:
a) cele mai recente documente justificative colectate cu privire la contul respectiv;
b) cel mai recent contract sau cea mai recenta documentatie cu privire la deschiderea contului;
c) cea mai recenta documentatie obtinuta de institutia financiara raportoare in conformitate cu masurile de cunoastere a clientelei prevazute de legislatia specifica prevenirii si combaterii spalarii banilor si finantarii terorismului sau in alte scopuri de reglementare;
d) orice formulare de imputernicire sau de delegare de semnatura valabile; si
e) orice instructiuni permanente in vigoare, altele decat cele referitoare la un cont de depozit, de a transfera fonduri.
3. O institutie financiara raportoare nu este obligata sa efectueze cautarea in registrul pe suport hartie prevazut la pct. 2, in masura in care informatiile disponibile in evidenta electronica a institutiei financiare raportoare includ:
a) statutul titularului contului de persoana fizica preexistent in ceea ce priveste rezidenta;
b) adresa de rezidenta si adresa de corespondenta ale titularului contului de persoana fizica preexistent, aflate in prezent la dosarul institutiei financiare raportoare;
c) numarul/numerele de telefon al/ale titularului de cont de persoana fizica preexistent, aflat/aflate in prezent la dosarul institutiei financiare raportoare, daca este cazul;
d) in cazul conturilor financiare, altele decat conturile de depozit, daca exista instructiuni permanente pentru a transfera fonduri din respectivul cont intr-un alt cont, inclusiv un cont aflat la o alta sucursala a institutiei financiare raportoare sau la o alta institutie financiara;
e) daca exista in prezent o mentiune "post-restant" sau "in atentia" pentru titularul de cont de persoana fizica preexistent; si
f) daca exista orice imputernicire sau delegare de semnatura pentru contul respectiv.
4. Consultarea responsabilului pentru relatii cu clientii in scopul obtinerii de informatii concrete. In afara de cautarea in evidenta electronica si in registrul pe suport hartie prevazute la pct. 1 si 2, institutia financiara raportoare trebuie sa considere drept cont care face obiectul raportarii orice cont cu valoare mare incredintat unui responsabil pentru relatii cu clientii, inclusiv orice conturi financiare agregate respectivului cont cu valoare mare, in cazul in care responsabilul pentru relatii cu clientii detine informatii concrete conform carora titularul contului de persoana fizica preexistent este o persoana care face obiectul raportarii. In vederea indeplinirii acestei obligatii, institutia financiara raportoare desemneaza o persoana/persoane responsabila/responsabile pentru relatii cu clientii doar in acest scop in legatura cu contul care are un sold sau o valoare agregata de mai mult de 1. 000. 000 USD, avand in vedere agregarea conturilor si regulile de conversie a monedei prevazute la subsectiunea C din sectiunea VII.
5. Efectele identificarii unor indicii:
a) Daca, in urma examinarii aprofundate a conturilor cu valoare mare, prevazuta la punctele anterioare, nu este descoperit niciunul dintre indiciile enumerate la pct. 12 al subsectiunii B, iar contul nu este identificat ca fiind detinut de o persoana care face obiectul raportarii, astfel cum e descris la pct. 4, atunci nu sunt necesare actiuni suplimentare pana in momentul in care intervine o modificare a circumstantelor care sa duca la asocierea unuia sau a mai multor indicii cu contul respectiv.
b) In cazul in care, in urma examinarii aprofundate a conturilor cu valoare mare, este descoperit oricare dintre indiciile enumerate la pct. 12 lit. a) -e) din subsectiunea B sau in cazul in care intervine ulterior o modificare a circumstantelor care duce la asocierea unuia sau a mai multor indicii cu contul, institutia financiara raportoare trebuie sa considere contul drept cont care face obiectul raportarii in fiecare jurisdictie pentru care este identificat un indiciu, cu exceptia cazului in care aceasta alege sa aplice pct. 19 al subsectiunii B si, cu privire la respectivul cont, se aplica una dintre exceptiile prevazute la respectivul punct.
Indiciul identificat cu ocazia procedurii de examinare (de exemplu: cautarea in registrul pe suport hartie sau consultarea responsabilului pentru relatii cu clientii) nu poate fi folosit pentru a clarifica un indiciu identificat cu ocazia altei proceduri de examinare (de exemplu: cautarea in evidenta electronica) .
c) In cazul in care, in urma examinarii aprofundate, este descoperita o adresa purtand mentiunea "post-restant" sau "in atentia" si pentru titularul contului de persoana fizica preexistent nu sunt identificate nicio alta adresa si niciunul dintre celelalte indicii enumerate la subsectiunea B pct. 12 lit. a) -e) , institutia financiara raportoare trebuie sa obtina din partea titularului contului de persoana fizica preexistent respectiv o declaratie pe propria raspundere sau documente justificative pentru a stabili rezidenta fiscala/rezidentele fiscale a/ale respectivului titular de cont. In cazul in care institutia financiara raportoare nu poate obtine declaratia pe propria raspundere sau documentele justificative respective, aceasta trebuie sa raporteze contul autoritatii competente din Romania drept cont nedocumentat.
6. In cazul in care un cont de persoana fizica preexistent nu este un cont cu valoare mare la data de 31 decembrie 2015, dar devine un cont cu valoare mare incepand cu ultima zi a anului calendaristic urmator, institutia financiara raportoare trebuie sa finalizeze procedurile de examinare aprofundata cu privire la respectivul cont in anul calendaristic urmator anului in care contul devine un cont cu valoare mare. Daca, pe baza acestei examinari, respectivul cont este identificat drept cont care face obiectul raportarii, institutia financiara raportoare are obligatia de a raporta, anual, informatiile necesare cu privire la respectivul cont pentru anul in care acesta este identificat drept cont care face obiectul raportarii si pentru anii urmatori, cu exceptia cazului in care titularul contului de persoana fizica preexistent inceteaza sa mai fie o persoana care face obiectul raportarii.
7. Atunci cand institutia financiara raportoare aplica procedurile de examinare aprofundata pentru un cont cu valoare mare, institutia financiara raportoare nu este obligata sa aplice din nou respectivele proceduri, in afara de consultarea responsabilului pentru relatii cu clientii prevazuta la pct. 4, cu privire la acelasi cont cu valoare mare in orice an ulterior, cu exceptia cazului in care contul este nedocumentat, caz in care institutia financiara raportoare ar trebui sa aplice din nou, anual, respectivele proceduri, pana in momentul in care respectivul cont inceteaza sa mai fie nedocumentat.
8. In cazul in care intervine o modificare a circumstantelor privind un cont cu valoare mare care duce la asocierea cu contul respectiv a unuia sau a mai multor indicii, prevazute la pct. 12 al subsectiunii B, institutia financiara raportoare trebuie sa considere contul drept cont care face obiectul raportarii in legatura cu fiecare jurisdictie care face obiectul raportarii pentru care este identificat un indiciu, cu exceptia cazului in care aceasta alege sa aplice pct. 19 al subsectiunii B si cu privire la respectivul cont se aplica una dintre exceptiile prevazute la respectivul punct.
9. Institutia financiara raportoare trebuie sa puna in aplicare proceduri prin care sa se asigure ca un responsabil pentru relatii cu clientii identifica orice modificare a circumstantelor referitoare la un cont. De exemplu, in cazul in care responsabilului pentru relatii cu clientii i se comunica faptul ca titularul de cont are o noua adresa de corespondenta intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii, institutia financiara raportoare are obligatia de a considera noua adresa drept o modificare a circumstantelor si, in cazul in care aceasta alege sa aplice pct. 19 al subsectiunii B, este obligata sa obtina documentele adecvate din partea titularului contului de persoana fizica preexistent.
(D) Examinarea conturilor de persoana fizica cu valoare mare preexistente trebuie finalizata pana la 31 decembrie 2016. Examinarea conturilor de persoana fizica cu valoare mai mica preexistente trebuie finalizata pana la 31 decembrie 2017.
(E) Orice cont de persoana fizica preexistent, care a fost identificat drept cont ce face obiectul raportarii in temeiul prezentei sectiuni, trebuie considerat drept cont care face obiectul raportarii in toti anii urmatori, cu exceptia cazului in care titularul contului de persoana fizica preexistent inceteaza sa mai fie o persoana care face obiectul raportarii.
SECTIUNEA IV: Proceduri de diligenta fiscala in ceea ce priveste conturile de persoana fizica noi
(A) Urmatoarele proceduri se aplica in scopul identificarii conturilor care fac obiectul raportarii dintre conturile de persoana fizica noi.
1. In ceea ce priveste conturile de persoana fizica noi, in momentul deschiderii contului, institutia financiara raportoare trebuie:
a) sa obtina o declaratie pe propria raspundere, care poate face parte din documentatia de deschidere a contului, care permite institutiei financiare raportoare sa stabileasca rezidenta fiscala/rezidentele fiscale a/ale titularului contului de persoana fizica nou; si
b) sa confirme caracterul rezonabil al respectivei declaratii pe propria raspundere pe baza informatiilor obtinute de institutia financiara raportoare in legatura cu deschiderea contului, inclusiv eventualele documente colectate in conformitate cu masurile de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului.
(B) In cazul in care prin declaratia pe propria raspundere se stabileste ca titularul contului de persoana fizica nou este rezident fiscal intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii, institutia financiara raportoare trebuie sa considere contul drept cont care face obiectul raportarii.
1. Declaratia pe propria raspundere trebuie sa permita stabilirea rezidentei fiscale/rezidentelor fiscale a/ale titularului contului de persoana fizica nou.
2. Declaratia pe propria raspundere a titularului contului de persoana fizica nou este declaratia care furnizeaza statutul acestuia si orice alta informatie care poate sa fie solicitata in mod rezonabil de catre institutia financiara raportoare pentru a-si indeplini obligatiile de raportare si de diligenta fiscala, de exemplu, daca titularul contului de persoana fizica nou are rezidenta fiscala intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii.
3. Cu privire la conturile de persoana fizica noi, declaratia pe propria raspundere a titularului contului de persoana fizica nou este valabila doar daca este semnata sau confirmata in alt mod de catre acesta, este datata cel mai tarziu cu data primirii si contine urmatoarele date despre titularul contului de persoana fizica nou:
a) numele si prenumele;
b) adresa de rezidenta/domiciliu;
c) jurisdictia/jurisdictiile de rezidenta pentru scopuri fiscale;
d) numarul/numerele de identificare fiscala cu privire la fiecare jurisdictie care face obiectul raportarii; si
e) data nasterii.
Declaratia pe propria raspundere poate sa fie precompletata de institutia financiara raportoare astfel incat sa cuprinda informatiile despre titularul contului de persoana fizica nou, cu exceptia jurisdictiilor in care isi are rezidentele fiscale, in afara de cele care exista deja in registrele acesteia.
4. Daca titularul contului de persoana fizica nou este rezident fiscal intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii, declaratia pe propria raspundere trebuie sa includa:
a) numarul/numerele de identificare fiscala al/ale titularului contului de persoana fizica nou pentru fiecare jurisdictie care face obiectul raportarii, sub rezerva pct. 1 din subsectiunea D din sectiunea I; si
b) data nasterii.
5. Declaratia pe propria raspundere poate sa fie furnizata in orice modalitate si sub orice forma (de exemplu, electronic, in format pdf. sau sub forma unui document scanat) . Daca declaratia pe propria raspundere este furnizata electronic, sistemul electronic trebuie sa asigure faptul ca informatiile primite sunt informatiile trimise si trebuie sa documenteze toate sesiunile de acces ale utilizatorului care au ca rezultat trimiterea, reinnoirea sau modificarea declaratiei pe propria raspundere. In plus, designul si functionarea sistemului electronic, inclusiv procedurile de acces, trebuie sa asigure faptul ca persoana care acceseaza sistemul si furnizeaza declaratia pe propria raspundere este persoana mentionata in aceasta si trebuie sa fie capabila sa furnizeze, la cerere, o copie pe suport hartie a tuturor declaratiilor pe propria raspundere furnizate electronic.
6. Declaratia pe propria raspundere a titularului contului de persoana fizica nou poate fi semnata (sau confirmata in alt mod) de un reprezentant legal, imputernicit, curator, tutore sau in orice alta calitate legala a acestuia. Institutia financiara raportoare obtine si verifica informatiile si documentele corespunzatoare cu privire la identitatea reprezentantului, natura si limitele reprezentarii.
(C) _
1. In cazul in care intervine o modificare a circumstantelor cu privire la un cont de persoana fizica nou in urma careia institutia financiara raportoare cunoaste sau are motive sa cunoasca faptul ca declaratia pe propria raspundere initiala este incorecta sau nu mai este de incredere, institutia financiara raportoare nu se poate baza pe declaratia pe propria raspundere initiala. In acest caz, institutia financiara raportoare trebuie sa obtina:
a) fie o declaratie pe propria raspundere valabila, care sa stabileasca rezidenta fiscala/rezidentele fiscale a/ale titularului contului de persoana fizica nou;
b) fie o explicatie rezonabila si documente aferente (daca este cazul) care sa confirme valabilitatea declaratiei pe propria raspundere initiala. Institutia financiara raportoare trebuie sa pastreze o copie sau o consemnare a unei astfel de explicatii si a documentelor aferente.
2. Institutia financiara raportoare trebuie sa detina procedurile necesare prin care sa se asigure ca orice modificare, care reprezinta o modificare a circumstantelor, este identificata de institutia financiara raportoare.
3. Institutia financiara raportoare trebuie sa notifice orice persoana care furnizeaza o declaratie pe propria raspundere asupra obligatiei acestei persoane de a instiinta institutia financiara raportoare asupra oricarei modificari de circumstante.
4. O modificare a circumstantelor inceteaza valabilitatea declaratiei pe propria raspundere cu privire la informatiile care nu mai sunt corecte sau nu mai sunt de incredere, pana cand respectivele informatii sunt actualizate.
5. Declaratia pe propria raspundere isi pierde valabilitatea la data la care institutia financiara raportoare care detine declaratia cunoaste sau are motive sa cunoasca ca circumstantele s-au schimbat. Institutia financiara raportoare poate sa decida sa considere ca o persoana are acelasi statut pe care l-a avut inainte de modificarea circumstantelor pana la expirarea a 90 de zile calendaristice de la data la care declaratia pe propria raspundere isi pierde valabilitatea ca urmare a modificarii circumstantelor, pana la data la care valabilitatea declaratiei este confirmata sau pana la data la care se obtine o noua declaratie.
6. Institutia financiara raportoare poate sa se bazeze pe declaratia pe propria raspundere a titularului contului de persoana fizica nou fara sa fie obligata sa examineze posibilele modificari de circumstante care pot afecta valabilitatea declaratiei, in afara de situatia in care se afla in posesia unor documente care o pot face sa cunoasca sau sa aiba motive sa cunoasca faptul ca aceste circumstante s-au schimbat.
7. Daca institutia financiara raportoare nu poate sa obtina o confirmare a valabilitatii declaratiei initiale sau o declaratie valabila in termenul de 90 de zile calendaristice de la data la care declaratia pe propria raspundere isi pierde valabilitatea ca urmare a modificarii circumstantelor, institutia financiara raportoare trebuie sa considere titularul contului de persoana fizica nou ca fiind rezident al jurisdictiei in care acesta a declarat ca este rezident in declaratia initiala si in jurisdictia in care acesta ar putea fi rezident ca urmare a modificarii circumstantelor.
8. Institutia financiara raportoare poate sa retina declaratia pe propria raspundere in original, in copie certificata sau copie simpla (inclusiv microfisa, document scanat electronic sau alte metode similare de stocare electronica) , conform procedurilor interne proprii.
9. Orice document care este stocat electronic trebuie sa fie disponibil pe suport hartie, la cerere.
10. Institutia financiara raportoare poate sa considere o declaratie pe propria raspundere a titularului contului de persoana fizica nou ca fiind valabila, chiar daca acea declaratie contine o eroare neimportanta, daca institutia financiara raportoare detine suficiente documente la dosar pentru a acoperi informatiile lipsa din declaratia pe propria raspundere.
11. Institutia financiara raportoare poate sa obtina o declaratie pe propria raspundere furnizata de client fie pentru toate conturile, fie pentru fiecare cont in parte, in scopul indeplinirii procedurilor speciale de diligenta fiscala prevazute la subsectiunea A din sectiunea VII. Cu toate acestea, institutia financiara raportoare poate sa se bazeze pe declaratia pe propria raspundere furnizata de un client pentru un alt cont daca ambele conturi sunt considerate un singur cont in scopul indeplinirii procedurilor speciale de diligenta fiscala prevazute la subsectiunea A din sectiunea VII.
12. Institutiile financiare raportoare pot sa utilizeze prestatori de servicii in scopul indeplinirii obligatiilor de raportare si de diligenta fiscala. Institutia financiara raportoare poate sa foloseasca documentele obtinute de prestatorii de servicii pentru a-si indeplini obligatiile de raportare si de diligenta fiscala, iar obligatiile de raportare si de diligenta fiscala raman in sarcina institutiei financiare raportoare.
13. Institutia financiara raportoare poate sa se bazeze pe documentele colectate de un agent, inclusiv un consilier de fonduri pentru fonduri mutuale, fonduri speculative sau un grup privat de investitii al institutiei financiare raportoare.
14. Institutia financiara raportoare care obtine un cont de la un predecesor sau cedent in cazul unei fuziuni sau absorbtii de conturi cu titlu oneros trebuie sa se bazeze in general pe documentele valabile, inclusiv pe o declaratie pe propria raspundere valabila, sau pe copii de pe aceste documente valabile obtinute de predecesor sau cesionar.
15. Institutia financiara raportoare care obtine un cont printr-o fuziune sau absorbtie de conturi cu titlu oneros de la o alta institutie financiara raportoare care a finalizat toate procedurile de diligenta fiscala prevazute la sectiunile II-VII cu privire la conturile cesionate trebuie sa se bazeze, in general, pe documentatia de stabilire a statutului titularului contului de persoana fizica nou apartinand predecesorului sau cesionarului pana la momentul in care cunoaste sau are motive sa cunoasca faptul ca declaratia pe propria raspundere initiala este incorecta sau a intervenit o modificare a circumstantelor, potrivit pct. 1 din anexa nr. 2.
16. La deschiderea contului, odata ce institutia financiara raportoare a obtinut declaratia pe propria raspundere care ii permite sa stabileasca rezidenta fiscala/rezidentele fiscale a/ale titularului contului de persoana fizica nou, trebuie sa confirme caracterul rezonabil al unei astfel de declaratii, pe baza unor informatii obtinute la deschiderea contului, inclusiv orice documente colectate in conformitate cu masurile de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, acestea reprezentand "testul de rezonabilitate".
17. Caracterul rezonabil al declaratiei pe propria raspundere este confirmat daca pe parcursul procedurilor de deschidere de cont si cu ocazia examinarii informatiilor obtinute la momentul deschiderii contului, inclusiv orice documente colectate in conformitate cu masurile de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, institutia financiara raportoare nu cunoaste sau nu are motive sa cunoasca faptul ca declaratia pe propria raspundere este incorecta sau nu este de incredere.
18. In cazul unei declaratii pe propria raspundere care nu trece testul de rezonabilitate, institutia financiara raportoare face demersuri ca, pe parcursul procedurilor de deschidere de cont, sa obtina o declaratie pe propria raspundere valabila sau o explicatie rezonabila si documentele aferente, daca este cazul, care sa confirme caracterul rezonabil al declaratiei pe propria raspundere, situatie in care trebuie sa pastreze o copie sau o consemnare a unei astfel de explicatii si a documentelor aferente.
SECTIUNEA V: Proceduri de diligenta fiscala in ceea ce priveste conturile de entitate preexistente
Urmatoarele proceduri se aplica in scopul identificarii conturilor care fac obiectul raportarii dintre conturile de entitate preexistente.
(A) Conturi de entitate care nu fac obiectul obligatiei de examinare, identificare sau raportare. Cu exceptia cazului in care institutia financiara raportoare decide altfel, fie cu privire la toate conturile de entitate preexistente, fie separat, cu privire la orice grup clar identificat de astfel de conturi, un cont de entitate preexistent cu un sold agregat sau o valoare agregata a contului care nu depaseste, la data de 31 decembrie 2015, echivalentul in lei a 250. 000 USD nu face obiectul obligatiei de examinare, identificare sau raportare drept un cont care face obiectul raportarii, pana in momentul in care soldul agregat sau valoarea agregata a contului depaseste cuantumul respectiv in ultima zi din orice an calendaristic ulterior.
In cazul in care institutia financiara raportoare alege sa nu aplice exceptia prevazuta in paragraful anterior, atunci toate conturile de entitate preexistente trebuie examinate in conformitate cu procedurile prevazute la subsectiunea D.
(B) Conturi de entitate care fac obiectul examinarii. Conturile de entitate preexistente care trebuie examinate in conformitate cu procedurile prevazute la subsectiunea D sunt:
a) un cont de entitate preexistent cu un sold sau o valoare agregata a contului care depaseste echivalentul in lei a 250. 000 USD la data de 31 decembrie 2015; si
b) un cont de entitate preexistent care nu depaseste echivalentul in lei a 250. 000 USD, la data de 31 decembrie 2015, dar cu un sold sau o valoare agregata a contului care depaseste acest cuantum in ultima zi din orice an calendaristic ulterior.
(C) Conturi de entitate care fac obiectul obligatiei de raportare. In ceea ce priveste conturile de entitate preexistente prevazute la subsectiunea B, sunt considerate drept conturi care fac obiectul raportarii numai:
a) conturile care sunt detinute de una sau mai multe entitati care sunt persoane care fac obiectul raportarii; sau
b) conturile care sunt detinute de una sau mai multe entitati care sunt ENF (entitate nonfinanciara) pasive cu una sau mai multe persoane care exercita controlul care sunt persoane care fac obiectul raportarii.
Un cont de entitate preexistent detinut de o ENF pasiva cu una sau mai multe persoane care exercita controlul care sunt persoane care fac obiectul raportarii trebuie considerat un cont care face obiectul raportarii, chiar daca entitatea insasi nu este o persoana care face obiectul raportarii sau niciuna dintre persoanele care exercita controlul asupra ENF pasiva nu este rezidenta a aceluiasi stat ca si ENF pasiva.
(D) Proceduri de examinare pentru identificarea conturilor de entitate care fac obiectul obligatiei de raportare. Pentru conturile de entitate preexistente prevazute la subsectiunea B, institutia financiara raportoare trebuie sa aplice procedurile de examinare, prevazute la pct. 1 si la pct. 6, pentru a stabili daca contul este detinut de una sau mai multe entitati care sunt persoane care fac obiectul raportarii sau de una sau mai multe entitati care sunt ENF pasive cu una sau mai multe persoane care exercita controlul care sunt persoane care fac obiectul raportarii.
1. Sa stabileasca daca entitatea este o persoana care face obiectul raportarii, dupa cum urmeaza:
a) sa examineze informatiile pastrate in scopuri de reglementare sau de relatii cu clientii, inclusiv informatii colectate in conformitate cu masurile de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, pentru a stabili daca informatiile indica faptul ca titularul contului de entitate preexistent este rezident intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii. In acest scop, informatiile care indica faptul ca titularul contului de entitate preexistent este rezident intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii includ:
(i) un loc de inregistrare ori de constituire intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii; sau
(ii) o adresa intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii; sau
(iii) o adresa a unuia sau mai multor fiduciari ai fiduciei/trustului, dupa caz, intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii, in masura in care aceasta informatie este disponibila.
Cu toate acestea, existenta unui sediu permanent, inclusiv o adresa a unui sediu permanent sau o sucursala, intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii nu indica in sine rezidenta in scopul raportarii.
b) Daca informatiile indica faptul ca titularul contului de entitate preexistent este rezident intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii, institutia financiara raportoare trebuie sa considere contul drept cont care face obiectul raportarii, cu exceptia cazului in care aceasta obtine o declaratie pe propria raspundere din partea titularului contului de entitate preexistent sau stabileste, in mod rezonabil, pe baza informatiilor aflate in posesia sa sau care sunt disponibile public, ca titularul contului de entitate preexistent nu este o persoana care face obiectul raportarii.
2. Informatiile "disponibile public" includ informatiile publicate de catre o autoritate publica dintr-o jurisdictie care face obiectul raportarii, cum ar fi informatiile publicate sub forma de lista care contine numele si numerele de identificare ale institutiilor financiare, informatiile dintr-un registru disponibil public, informatiile raportate pe o piata reglementata, orice clasificare accesibila public in legatura cu titularul contului de entitate preexistent stabilita pe baza codurilor standardizate ale activitatilor economice. In acest scop, institutia financiara raportoare trebuie sa pastreze o consemnare a tipului de informatie examinata si data la care acea informatie a fost examinata.
3. Declaratia pe propria raspundere este declaratia data de titularul contului de entitate preexistent care furnizeaza statutul acestuia si orice alta informatie care poate sa fie solicitata in mod rezonabil de institutia financiara raportoare pentru a-si indeplini obligatiile de raportare si de diligenta fiscala, cum ar fi, daca titularul contului de entitate preexistent are rezidenta fiscala intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii sau daca titularul contului de entitate preexistent este o ENF pasiva.
4. Declaratia pe propria raspundere este valabila doar daca este semnata sau confirmata in alt mod de catre reprezentantul legal, imputernicitul, curatorul, tutorele sau in orice alta calitate legala al titularului contului de entitate preexistent, este datata cel mai tarziu in ziua primirii si contine informatiile despre titularul contului de entitate preexistent referitoare la:
a) nume;
b) adresa;
c) rezidenta fiscala/rezidentele fiscale; si
d) numarul/numerele de identificare fiscala din fiecare jurisdictie care face obiectul raportarii.
Declaratia pe propria raspundere poate sa fie precompletata de institutia financiara raportoare astfel incat sa includa informatiile despre titularul contului de entitate preexistent, cu exceptia rezidentei fiscale/rezidentelor fiscale, in masura in care acestea sunt deja disponibile in registrele sale. Institutia financiara raportoare obtine si verifica informatiile si documentele corespunzatoare cu privire la identitatea reprezentantului, natura si limitele reprezentarii.
5. O declaratie pe propria raspundere cu privire la conturile preexistente ale entitatii poate, de asemenea, sa contina statutul titularului contului de entitate preexistent. In acest caz, statutul acestuia poate sa fie unul dintre urmatoarele:
a) institutie financiara:
(i) entitate de investitii prevazuta la lit. b) , pct. 17, subsectiunea A din sectiunea VIII;
(ii) alta institutie financiara;
b) ENF:
(i) societate care este pe o piata reglementata sau un afiliat al unei societati care este pe o piata reglementata;
(ii) entitate guvernamentala;
(iii) organizatie internationala;
(iv) ENF activa, alta decat cea prevazuta la pct. (i) -(iii) de mai sus;
(v) ENF pasiva, in afara de entitatea de investitii prevazuta la lit. b) , pct. 17, subsectiunea A din sectiunea VIII.
6. Sa stabileasca daca entitatea este o ENF pasiva cu una sau mai multe persoane care exercita controlul care sunt persoane care fac obiectul raportarii.
Cu privire la titularul contului de entitate preexistent, inclusiv o entitate care este o persoana care face obiectul raportarii, institutia financiara raportoare trebuie sa stabileasca daca titularul contului de entitate preexistent este o ENF pasiva cu una sau mai multe persoane care exercita controlul care sunt persoane care fac obiectul raportarii. In cazul in care oricare dintre persoanele care exercita controlul asupra unei ENF pasive este o persoana care face obiectul raportarii, atunci contul trebuie considerat drept un cont care face obiectul raportarii, chiar daca persoana care exercita controlul este rezidenta in aceeasi jurisdictie ca ENF pasiva. In cursul stabilirii acestor elemente, institutia financiara raportoare trebuie sa respecte urmatoarele orientari in ordinea cea mai adecvata a circumstantelor:
a) sa stabileasca daca titularul contului de entitate preexistent este o ENF pasiva. In scopul de a stabili daca titularul contului de entitate preexistent este o ENF pasiva, institutia financiara raportoare trebuie sa obtina o declaratie pe propria raspundere din partea titularului contului de entitate preexistent pentru a stabili statutul acestuia, cu exceptia cazului in care exista informatii aflate in posesia sa sau disponibile public, pe baza carora poate stabili in mod rezonabil ca titularul contului de entitate preexistent este o ENF activa sau o institutie financiara, alta decat o entitate de investitii prevazuta la lit. b) , pct. 17, subsectiunea A din sectiunea a VIII-a care nu este o institutie financiara dintr-o jurisdictie participanta; sau
b) sa stabileasca persoanele care exercita controlul asupra titularului contului de entitate preexistent. In scopul stabilirii persoanelor care exercita controlul asupra titularului contului de entitate preexistent, institutia financiara raportoare se poate baza pe informatiile colectate si pastrate in conformitate cu masurile de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului;
c) sa stabileasca daca o persoana care exercita controlul asupra unei ENF pasive este o persoana care face obiectul raportarii. Pentru a stabili daca o persoana care exercita controlul asupra unei ENF pasive este o persoana care face obiectul raportarii, institutia financiara raportoare se poate baza pe:
(i) informatii colectate si pastrate in conformitate cu masurile de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, in cazul contului de entitate preexistent detinut de una sau mai multe ENF cu un sold sau o valoare agregata care nu depaseste echivalentul in lei a 1. 000. 000 USD; sau
(ii) o declaratie pe propria raspundere din partea titularului contului de entitate preexistent sau a persoanei care exercita controlul, care poate fi furnizata in aceeasi declaratie a titularului contului de entitate preexistent privind statutul sau, referitoare la jurisdictia/jurisdictiile in care persoana care exercita controlul are rezidenta fiscala.
7. Declaratia pe propria raspundere este valabila doar daca este semnata sau confirmata in alt mod de catre persoana care exercita controlul sau de catre reprezentantul legal, imputernicitul, curatorul, tutorele sau in orice alta calitate legala al titularului contului de entitate preexistent sau al persoanei care exercita controlul, este datata cel mai tarziu in ziua primirii si contine urmatoarele informatii despre fiecare persoana care exercita controlul:
c) rezidenta fiscala/rezidentele fiscale;
8. Cerintele pentru valabilitatea declaratiilor pe propria raspundere in legatura cu conturile de persoana fizica noi, prevazute la pct. 3-6 subsectiunea B si la pct. 4-9 subsectiunea C din sectiunea IV, sunt aplicabile si pentru valabilitatea declaratiilor pe propria raspundere in legatura cu conturile de entitate preexistente.
Cerintele privind procedura de remediere a erorilor din declaratiile pe propria raspundere in legatura cu conturile de persoana fizica noi si cerinta de a obtine declaratii pe propria raspundere pentru fiecare cont in parte si documentele colectate de alte persoane, prevazute la pct. 10-14 de la subsectiunea C din sectiunea IV, sunt aplicabile si pentru declaratiile referitoare la conturile de entitate preexistente.
9. Daca exista cerinta obtinerii unei declaratii pe propria raspundere si aceasta nu este obtinuta in legatura cu o persoana care exercita controlul asupra unei ENF pasive, institutia financiara raportoare trebuie sa se bazeze pe indiciile prevazute la pct. 12 de la subsectiunea B din sectiunea III, pe care le detine in evidentele sale pentru persoanele care exercita controlul, pentru a determina daca sunt persoane care fac obiectul raportarii.
10. Daca institutia financiara raportoare nu are niciunul dintre aceste indicii in evidentele sale, atunci nu se impune nicio actiune suplimentara pana cand nu intervine o modificare a circumstantelor care sa aiba ca rezultat unul sau mai multe indicii cu privire la persoana care exercita controlul si care are legatura cu respectivul cont.
(E) Calendarul punerii in aplicare a examinarii si procedurile suplimentare aplicabile conturilor de entitate preexistente
1. Examinarea conturilor de entitate preexistente cu un sold sau o valoare agregata a contului care depaseste, la data de 31 decembrie 2015, echivalentul in lei a 250. 000 USD trebuie finalizata pana la data de 31 decembrie 2017.
2. Examinarea conturilor de entitate preexistente cu un sold sau o valoare agregata a contului care nu depaseste la data de 31 decembrie 2015 echivalentul in lei a 250. 000 USD, dar depaseste cuantumul respectiv la data de 31 decembrie a unui an ulterior, trebuie finalizata in anul calendaristic urmator anului in care soldul sau valoarea agregata a contului depaseste acest cuantum.
3. In cazul in care intervine o modificare a circumstantelor cu privire la un cont de entitate preexistent in urma careia institutia financiara raportoare cunoaste sau are motive sa cunoasca faptul ca declaratia pe propria raspundere sau alte documente asociate cu un cont sunt incorecte sau nu sunt de incredere, institutia financiara raportoare trebuie sa stabileasca din nou statutul contului in conformitate cu procedurile prevazute la subsectiunea D din prezenta sectiune. Procedurile speciale de diligenta fiscala prevazute la subsectiunea A din sectiunea VII aplicabile documentelor justificative se aplica, de asemenea, si oricarei alte documentatii pe care se bazeaza procedurile prevazute la subsectiunea D.
4. Institutia financiara raportoare trebuie sa aplice urmatoarele proceduri cel tarziu in ultima zi a anului calendaristic relevant sau a altei perioade de raportare adecvate sau cel tarziu in 90 de zile calendaristice de la descoperirea modificarii circumstantelor cu privire la contul de entitate preexistent:
a) pentru a determina daca titularul contului de entitate preexistent este o persoana care face obiectul raportarii, institutia financiara raportoare trebuie sa obtina fie o declaratie pe propria raspundere, fie documente care sa dovedeasca valabilitatea declaratiei pe propria raspundere sau a documentelor initiale. De asemenea, institutia financiara raportoare trebuie sa pastreze noua declaratie pe propria raspundere sau documentele noi in copie certificata sau copie simpla, conform procedurilor interne proprii. In cazul in care institutia financiara raportoare nu poate sa obtina o declaratie pe propria raspundere noua sau sa confirme valabilitatea declaratiei pe propria raspundere sau a documentelor initiale, trebuie sa trateze titularul contului de entitate preexistent ca fiind rezident al jurisdictiei care face obiectul raportarii in care titularul contului de entitate preexistent a declarat ca este rezident in declaratia initiala, dar si in jurisdictia care face obiectul raportarii in care titularul contului de entitate preexistent ar putea fi rezident ca urmare a modificarii circumstantelor;
b) pentru a determina daca titularul contului de entitate preexistent este o institutie financiara, o ENF activa sau o ENF pasiva, institutia financiara raportoare trebuie sa obtina documente suplimentare sau o declaratie pe propria raspundere pentru a stabili statutul titularului contului de entitate preexistent drept o ENF activa sau o institutie financiara. In cazul in care institutia financiara raportoare nu poate sa obtina documentele suplimentare sau declaratia pe propria raspundere, trebuie sa trateze titularul contului de entitate preexistent drept ENF pasiva;
c) pentru a determina daca persoana care exercita controlul asupra unei ENF pasive este o persoana care face obiectul raportarii, institutia financiara raportoare trebuie sa obtina fie o declaratie pe propria raspundere noua, fie documente care sa dovedeasca valabilitatea declaratiei pe propria raspundere sau a documentelor initiale. De asemenea, institutia financiara raportoare trebuie sa pastreze noua declaratie pe propria raspundere sau documentele noi, in copie certificata sau copie simpla, conform procedurilor interne proprii. In cazul in care institutia financiara raportoare nu poate sa obtina o declaratie pe propria raspundere noua sau sa confirme valabilitatea declaratiei pe propria raspundere sau a documentelor initiale, aceasta trebuie sa se bazeze pe indiciile descrise la pct. 12 subsectiunea B din sectiunea III pe care le detine in registrele sale pentru o astfel de persoana care exercita controlul pentru a determina daca este o persoana care face obiectul raportarii.
SECTIUNEA VI: Proceduri de diligenta fiscala in ceea ce priveste conturile de entitate noi
Urmatoarele proceduri se aplica in scopul identificarii conturilor care fac obiectul raportarii dintre conturile de entitate noi.
Pentru conturile de entitate noi, institutia financiara raportoare trebuie sa aplice urmatoarele proceduri de examinare, prevazute la pct. 1 si pct. 2, pentru a stabili daca contul este detinut de una sau mai multe persoane care fac obiectul raportarii sau de ENF pasive cu una sau mai multe persoane care exercita controlul care sunt persoane care fac obiectul raportarii:
1. sa stabileasca daca entitatea este o persoana care face obiectul raportarii, sens in care institutia financiara trebuie:
a) sa obtina o declaratie pe propria raspundere, care poate face parte din documentatia de deschidere a contului, care permite institutiei financiare raportoare sa stabileasca rezidenta fiscala/rezidentele fiscale a/ale titularului contului de entitate nou si sa confirme caracterul rezonabil al respectivei declaratii pe propria raspundere pe baza informatiilor obtinute de institutia financiara raportoare in legatura cu deschiderea contului, inclusiv eventualele documente colectate in conformitate cu masurile de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului. In cazul in care entitatea certifica faptul ca nu are rezidenta fiscala, institutia financiara raportoare se poate baza pe adresa sediului principal al entitatii pentru a stabili rezidenta titularului contului de entitate nou;
b) sa considere contul drept cont care face obiectul raportarii daca declaratia pe propria raspundere indica faptul ca titularul contului de entitate nou este rezident intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii, cu exceptia cazului in care aceasta stabileste in mod rezonabil, pe baza informatiilor aflate in posesia sa sau care sunt disponibile public, astfel cum sunt definite la pct. 2, subsectiunea D din sectiunea V, ca titularul contului de entitate nou nu este o persoana care face obiectul raportarii in legatura cu respectiva jurisdictie care face obiectul raportarii;
2. sa stabileasca daca entitatea este o ENF pasiva cu una sau mai multe persoane care exercita controlul care sunt persoane care fac obiectul raportarii. Cu privire la titularul contului de entitate nou, inclusiv o entitate care este o persoana care face obiectul raportarii, institutia financiara raportoare trebuie sa stabileasca daca titularul contului de entitate nou este o ENF pasiva cu una sau mai multe persoane care exercita controlul care sunt persoane care fac obiectul raportarii. In cazul in care oricare dintre persoanele care exercita controlul asupra unei ENF pasive este o persoana care face obiectul raportarii, atunci contul trebuie considerat drept un cont care face obiectul raportarii. In cursul stabilirii acestor elemente, institutia financiara raportoare trebuie sa respecte orientarile de la lit. a) -c) in ordinea cea mai adecvata circumstantelor:
a) sa stabileasca daca titularul contului de entitate nou este o ENF pasiva. In acest scop, institutia financiara raportoare trebuie sa se bazeze pe o declaratie pe propria raspundere din partea titularului contului de entitate nou pentru a stabili statutul acestuia, cu exceptia cazului in care exista informatii aflate in posesia sa sau disponibile public, astfel cum sunt definite la pct. 2, subsectiunea D din sectiunea V, pe baza carora poate stabili in mod rezonabil ca titularul contului de entitate nou este o ENF activa sau o institutie financiara, alta decat o entitate de investitii prevazuta la lit. b) , pct. 17, subsectiunea A din sectiunea a VIII-a care nu este o institutie financiara dintr-o jurisdictie participanta. In cazul in care institutia financiara raportoare nu poate determina statutul titularului contului de entitate nou ca fiind o ENF activa sau o institutie financiara, alta decat o entitate de investitii prevazuta la lit. b) , pct. 17, subsectiunea A din sectiunea a VIII-a care nu este o institutie financiara dintr-o jurisdictie participanta, atunci institutia financiara raportoare trebuie sa il considere pe acesta drept o ENF pasiva;
b) sa stabileasca persoanele care exercita controlul asupra titularului contului de entitate nou. In acest scop, institutia financiara raportoare se poate baza pe informatiile colectate si pastrate in conformitate cu masurile de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului;
c) sa stabileasca daca o persoana care exercita controlul asupra unei ENF pasive este o persoana care face obiectul raportarii. In acest scop, institutia financiara raportoare se poate baza pe o declaratie pe propria raspundere din partea titularului contului de entitate nou sau a respectivei persoane care exercita controlul, in conformitate cu prevederile de la lit. c) , pct. 6, subsectiunea D din sectiunea V;
3. pentru a stabili daca un cont de entitate nou este detinut de una sau mai multe entitati care sunt persoane care fac obiectul raportarii, institutia financiara raportoare trebuie sa urmeze procedurile de examinare de la pct. 1 in ordinea cea mai adecvata circumstantelor. In cazul in care un cont de entitate nou este detinut de mai multe entitati, iar oricare dintre aceste entitati este o persoana care face obiectul raportarii atunci contul trebuie tratat drept cont care face obiectul raportarii;
4. prevederile referitoare la declaratia pe propria raspundere aplicabile conturilor de entitate preexistente prevazute la sectiunea V, subsectiunea D, pct. 3 sunt aplicabile si declaratiilor pe propria raspundere prevazute de aceasta sectiune.
De asemenea, institutia financiara raportoare in cadrul procedurii de deschidere a unui cont se poate baza pe declaratia pe propria raspundere furnizata de un client pentru un alt cont al sau, astfel cum este prevazut la pct. 11, subsectiunea C din sectiunea IV;
5. la deschiderea contului, odata ce institutia financiara raportoare a obtinut declaratia pe propria raspundere care ii permite sa stabileasca rezidenta fiscala/rezidentele fiscale ale titularului de cont, institutia financiara raportoare trebuie sa confirme caracterul rezonabil al unei astfel de declaratii in conformitate cu prevederile de la pct. 16-18, subsectiunea C din sectiunea IV;
6. declaratia pe propria raspundere poate sa fie precompletata de institutia financiara raportoare astfel incat sa includa informatiile despre titularul contului de entitate nou, cu exceptia rezidentei fiscale/rezidentelor fiscale, in masura in care acestea sunt deja in registrele sale;
7. cerintele pentru valabilitatea declaratiilor pe propria raspundere in legatura cu conturile de persoana fizica noi, prevazute la pct. 3-6, subsectiunea B si la pct. 4-9, subsectiunea C din sectiunea IV, sunt aplicabile si pentru valabilitatea declaratiilor pe propria raspundere in legatura cu conturile de entitate noi.
Cerintele privind procedura de remediere a erorilor din declaratiile pe propria raspundere in legatura cu conturile de persoana fizica noi si cerinta de a obtine declaratii pe propria raspundere pentru fiecare cont in parte si documentele colectate de alte persoane, prevazute la pct. 10-14 de la subsectiunea C din sectiunea IV, sunt aplicabile si pentru declaratiile referitoare la conturile de entitate noi;
8. in cazul in care intervine o modificare a circumstantelor cu privire la un cont de entitate nou in urma careia institutia financiara raportoare cunoaste sau are motive sa cunoasca faptul ca declaratia pe propria raspundere sau alte documente asociate contului sunt incorecte sau nu mai sunt de incredere, institutia financiara raportoare trebuie sa stabileasca din nou statutul contului in conformitate cu procedurile prevazute la pct. 3 si pct. 4, subsectiunea E de la sectiunea V.
SECTIUNEA VII: Proceduri speciale de diligenta fiscala
Prezenta sectiune contine proceduri speciale de diligenta fiscala pe care institutiile financiare raportoare trebuie sa le aplice in plus fata de procedurile generale de diligenta fiscala prevazute in sectiunea II si fata de oricare alte proceduri specifice de diligenta fiscala aplicabile conturilor pastrate de acestea. Aceste proceduri reprezinta masurile de incredere aplicabile declaratiei pe propria raspundere si documentelor justificative, o procedura de diligenta fiscala alternativa pentru contractele de asigurare cu valoare de rascumparare si pentru contractele cu renta viagera detinute de beneficiarii persoane fizice si, pentru agregarea conturilor, si normele de conversie a monedei.
(A) Utilizarea declaratiilor pe propria raspundere si a documentelor justificative. Prezenta subsectiune contine masurile de incredere aplicabile declaratiei pe propria raspundere si documentelor justificative.
1. Institutia financiara raportoare nu se poate baza pe o declaratie pe propria raspundere sau pe documente justificative in cazul in care institutia financiara raportoare cunoaste sau are motive sa cunoasca faptul ca declaratia pe propria raspundere sau documentele justificative sunt incorecte sau nu mai sunt de incredere.
2. Institutia financiara raportoare cunoaste sau are motive sa cunoasca faptul ca declaratia pe propria raspundere sau documentele justificative sunt incorecte sau nu mai sunt de incredere daca detine date cu privire la faptele sau afirmatiile dintr-o declaratie pe propria raspundere sau din alte documente, inclusiv informatiile detinute de responsabilul pentru relatia cu clientii, daca este cazul, care sunt de natura sa determine institutia financiara raportoare sa nu mai considere de incredere informatiile primite. Institutia financiara raportoare nu se poate baza pe o declaratie pe propria raspundere a titularului de cont, daca declaratia sau documentele justificative sunt incorecte sau contrazic declaratia persoanei care face obiectul raportarii cu privire la statutul acesteia.
3. Masuri de incredere aplicabile declaratiei pe propria raspundere:
a) institutia financiara raportoare cunoaste sau are motive sa cunoasca faptul ca o declaratie pe propria raspundere furnizata de o persoana este incorecta sau nu mai este de incredere daca:
(i) declaratia este incompleta cu privire la oricare dintre elementele declaratiei pe propria raspundere care sunt relevante pentru afirmatiile facute de persoana respectiva;
(ii) declaratia contine orice informatii contradictorii cu afirmatiile persoanei respective; sau
(iii) institutia financiara raportoare detine informatii aferente altui cont care difera de afirmatiile persoanei respective;
b) institutia financiara raportoare care recurge la un furnizor de servicii pentru examinarea si pastrarea declaratiilor pe propria raspundere este considerata a cunoaste sau a avea motive sa cunoasca faptele cunoscute de furnizorul de servicii.
4. Masuri de incredere aplicabile documentelor justificative:
a) institutia financiara raportoare poate sa nu se bazeze pe documentele justificative furnizate de o persoana daca documentele justificative nu stabilesc in mod rezonabil identitatea persoanei care prezinta documentele justificative;
b) institutia financiara raportoare poate sa nu se bazeze pe documentele justificative daca:
(i) acestea contin informatii care se contrazic cu afirmatiile persoanei cu privire la statutul acesteia;
(ii) institutia financiara raportoare are informatii provenite de la alt cont care sunt in contradictie cu statutul persoanei; sau
(iii) documentele justificative nu contin informatiile necesare pentru a stabili statutul unei persoane;
c) institutia financiara raportoare nu este obligata sa se bazeze pe o situatie financiara auditata pentru a stabili daca un titular de cont realizeaza un anumit prag de active. Daca institutia financiara raportoare alege sa se bazeze pe situatia financiara, aceasta cunoaste sau are motive sa cunoasca faptul ca statutul declarat nu mai este de incredere sau este incorect doar daca activele totale din situatia financiara a titularului de cont nu se incadreaza in pragurile admise sau notele explicative la situatia financiara arata ca titularul contului nu este eligibil pentru statutul declarat;
d) daca institutia financiara raportoare alege sa se bazeze pe o situatie financiara auditata pentru a stabili daca titularul de cont este o ENF activa, trebuie sa examineze bilantul si contul de profit si pierdere pentru a determina daca titularul contului realizeaza pragurile de venit si de active prevazute la lit. a) , pct. 9, subsectiunea D din sectiunea VIII si notele explicative la situatiile financiare pentru a descoperi daca exista vreun criteriu care sa indice faptul ca titularul contului este o institutie financiara;
e) daca institutia financiara raportoare alege sa se bazeze pe o situatie financiara auditata pentru a stabili statutul titularului de cont care nu presupune indeplinirea de catre titularul de cont a unui anumit prag de venituri sau de active, aceasta trebuie sa examineze doar notele explicative la situatia financiara pentru a determina daca aceasta justifica statutul declarat. Daca institutia financiara raportoare nu alege sa se bazeze pe o situatia financiara auditata pentru a stabili statutul titularului de cont (spre exemplu, pentru ca detine alte documente care stabilesc statutul titularului de cont) , institutia financiara raportoare nu trebuie sa efectueze o analiza independenta a situatiei financiare doar pentru ca a obtinut situatia financiara auditata in cursul procedurii de deschidere de cont sau al altor proceduri.
f) institutia financiara raportoare nu este obligata sa se bazeze pe actele de constituire pentru a stabili daca entitatea are un anume statut. Cu toate acestea, daca institutia financiara raportoare alege sa faca acest lucru, aceasta trebuie sa examineze actele de constituire in masura in care este necesar pentru a stabili daca cerintele aplicabile unui anumit statut sunt indeplinite si daca aceste acte sunt valabile, fara a fi nevoita sa analizeze si restul actelor de constituire.
5. Limite de a cunoaste sau a avea motive sa cunoasca:
a) pentru a stabili daca institutia financiara raportoare care pastreaza un cont de entitate preexistent cunoaste sau are motive sa cunoasca faptul ca statutul aplicat entitatii este incorect sau nu este de incredere, aceasta trebuie sa verifice doar informatiile care contrazic statutul declarat, daca aceste informatii sunt cuprinse in dosarul principal al clientului, in cele mai recente declaratii pe propria raspundere, in documentele justificative, in cel mai recent contract de deschidere de cont si in cea mai recenta documentatie cu privire la masurile de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului sau cu privire la alte scopuri de reglementare;
b) institutia financiara raportoare care pastreaza mai multe conturi pentru o singura persoana cunoaste sau are motive sa cunoasca daca statutul persoanei respective este incorect in baza informatiilor detinute pentru un alt cont al persoanei respective, doar in masura in care conturile trebuie sa fie agregate in temeiul subsectiunii C din prezenta sectiune sau sa fie considerate drept un singur cont in scopul indeplinirii procedurilor de la pct. 1-4 din prezenta subsectiune;
c) institutia financiara raportoare nu considera o declaratie pe propria raspundere sau documentele justificative ca fiind incorecte doar pentru ca a intervenit o schimbare de adresa in cadrul aceleiasi jurisdictii care face obiectul raportarii, fata de prima adresa;
d) institutia financiara raportoare nu considera o declaratie pe propria raspundere sau documentele justificative ca fiind incorecte doar pentru ca descopera oricare dintre indiciile prevazute la lit. b) -d) , pct. 12, subsectiunea B din cadrul sectiunii III, iar aceste indicii contrazic declaratia sau documentele justificative.
(B) Proceduri alternative pentru conturile financiare detinute de beneficiari persoane fizice ai unui contract de asigurare cu valoare de rascumparare sau ai unui contract de renta viagera si pentru contractele de asigurare cu valoare de rascumparare de grup sau pentru contractele de renta viagera de grup.
1. Institutia financiara raportoare poate considera ca un beneficiar persoana fizica (altul decat detinatorul) al unui contract de asigurare cu valoare de rascumparare sau al unui contract de renta viagera care beneficiaza de o indemnizatie de deces nu este o persoana care face obiectul raportarii si poate considera un astfel de cont financiar ca nefiind un cont care face obiectul raportarii, cu exceptia cazului in care institutia financiara raportoare are informatii concrete sau are motive sa cunoasca faptul ca beneficiarul este o persoana care face obiectul raportarii.
2. Institutia financiara raportoare are motive sa cunoasca faptul ca beneficiarul unui contract de asigurare cu valoare de rascumparare sau al unui contract de renta viagera este o persoana care face obiectul raportarii daca informatiile colectate si asociate respectivului beneficiar contin indicii conform celor prevazute la pct. 12, subsectiunea B din sectiunea III. In cazul in care o institutie financiara raportoare detine informatii concrete sau are motive sa cunoasca faptul ca beneficiarul este o persoana care face obiectul raportarii, institutia financiara raportoare trebuie sa respecte procedurile de la subsectiunea B din sectiunea III.
3. Institutia financiara raportoare poate considera un cont financiar care consta in participatia de care beneficiaza un membru in cadrul unui contract de asigurare cu valoare de rascumparare de grup sau al unui contract de renta viagera de grup drept un cont financiar care este un cont care nu face obiectul raportarii, pana la data la care suma respectiva trebuie platita angajatului/detinatorului unui certificat sau beneficiarului, in cazul in care contul financiar care consta in participatia de care beneficiaza un membru in cadrul unui contract de asigurare cu valoare de rascumparare de grup sau al unui contract de renta viagera de grup indeplineste urmatoarele cerinte:
a) contractul de asigurare cu valoare de rascumparare de grup sau contractul de renta viagera de grup ii este emis unui angajator si asigura cel putin 25 de angajati/detinatori de certificate;
b) angajatul/detinatorul/ii de certificate au dreptul sa beneficieze de orice valoare inscrisa in contract in legatura cu participatia lor si sa numeasca beneficiari pentru indemnizatia platibila la decesul angajatului; si
c) suma agregata platibila oricarui angajat/detinator de certificat sau beneficiar nu depaseste echivalentul in lei a 1. 000. 000 USD.
4. Termenul "Contract de asigurare cu valoare de rascumparare de grup" inseamna un contract de asigurare cu valoare de rascumparare care:
a) asigura persoanelor fizice care sunt afiliate prin intermediul unui angajator, al unei organizatii profesionale, al unui sindicat ori al altei asociatii sau grupari; si
b) impune plata unei prime pentru fiecare membru al grupului (sau membru al unei categorii din cadrul grupului) , care este stabilita fara a lua in considerare caracteristicile individuale de sanatate, altele decat varsta, genul si obiceiurile legate de fumat ale respectivului membru al grupului (sau ale categoriei de membri) .
5. Termenul "Contract de renta viagera de grup" inseamna un contract de renta viagera in care creditorii sunt persoane fizice care sunt afiliate prin intermediul unui angajator, al unei organizatii profesionale, al unui sindicat ori al altei asociatii sau grupari.
(C) Norme privind agregarea soldurilor conturilor si conversia monetara
1. Agregarea conturilor de persoana fizica si a conturilor de entitate se realizeaza astfel:
a) institutia financiara raportoare are obligatia de a agrega sau de a lua in considerare toate conturile financiare administrate de catre aceasta sau de o entitate afiliata, dar numai in masura in care sistemele informatice ale institutiei financiare raportoare arata o legatura intre conturile financiare prin referire la un element de date, cum ar fi numarul de client sau numarul/numerele de identificare fiscala, si permite agregarea soldurilor sau a valorii conturilor;
b) fiecarui titular al unui cont financiar detinut in comun i se atribuie soldul sau valoarea integrala a contului financiar detinut in comun in scopul aplicarii cerintelor privind agregarea.
2. In scopul stabilirii soldului sau a valorii agregate a conturilor financiare detinute de o persoana, pentru a stabili daca un cont financiar este un cont cu valoare mare, institutia financiara raportoare are, de asemenea, obligatia ca, pe langa normele de agregare a conturilor prevazute mai sus, in cazul oricaror conturi financiare cu privire la care responsabilul pentru relatii cu clientii cunoaste sau are motive sa cunoasca faptul ca sunt in mod direct sau indirect detinute, controlate sau instituite (altfel decat in capacitate fiduciara) de catre aceeasi persoana, de a agrega toate conturile respective. Aceasta cerinta prevede agregarea tuturor conturilor pe care responsabilul pentru relatii cu clientii le-a asociat intre ele prin intermediul unui nume, cod de relatie, numar de identificare client, numarul/numerele de identificare fiscala sau alt indicator similar sau pe care responsabilul pentru relatii cu clientii le-ar asocia in mod regulat intre ele in temeiul procedurilor institutiei financiare sau ale departamentului, diviziei sau unitatii cu care responsabilul pentru relatii cu clientii este asociat.
3. Institutiile financiare raportoare trebuie sa foloseasca sumele echivalente in lei pentru sumele exprimate in dolari SUA, in vederea stabilirii pragurilor de raportare din prezenta anexa. Institutiile financiare raportoare care functioneaza in mai multe state pot sa aplice sumele cu titlu de prag exprimate in dolari SUA, alaturi de sumele echivalente in alte monede nationale.
SECTIUNEA VIII: Definitiile termenilor
Urmatorii termeni sunt definiti in continuare:
(A) Institutie financiara raportoare
1. Termenul "institutie financiara raportoare" inseamna orice institutie financiara care nu este o institutie financiara nonraportoare. Termenul "institutie financiara" inseamna:
(i) orice institutie financiara care este rezidenta in Romania, dar exclude orice sucursala a respectivei institutii financiare care se afla in afara teritoriului Romaniei; si
(ii) orice sucursala a unei institutii financiare care nu este rezidenta in Romania, in cazul in care sucursala respectiva se afla in Romania.
2. Termenul "institutie financiara dintr-o jurisdictie participanta" inseamna:
a) orice institutie financiara care este rezidenta intr-o jurisdictie participanta, dar exclude orice sucursala a respectivei institutii financiare care se afla in afara teritoriului jurisdictiei participante; si
b) orice sucursala a unei institutii financiare care nu este rezidenta intr-o jurisdictie participanta, in cazul in care sucursala respectiva se afla intr-o jurisdictie participanta.
3. Institutia financiara dintr-o jurisdictie participanta, asa cum este definita la pct. 2, este "rezidenta" intr-o jurisdictie participanta daca este supusa cadrului legal al respectivei jurisdictii participante.
4. In cazul in care o/un fiducie/trust, dupa caz, este o Institutie financiara, indiferent in ce jurisdictie participanta are rezidenta fiscala, fiducia/trustul este considerat(a) a se supune cadrului legal al respectivei jurisdictii daca unul sau mai multi fiduciari sunt rezidenti in respectiva jurisdictie, cu exceptia cazului in care fiducia/trustul raporteaza toate informatiile altei jurisdictii participante unde are rezidenta fiscala, in conformitate cu prezenta anexa cu privire la conturile care fac obiectul raportarii administrate de fiducie/trust.
5. In cazul in care o institutie financiara, alta in afara de fiducie/trust, dupa caz, nu are o rezidenta fiscala, fie pentru ca este considerata ca fiind transparenta din punct de vedere fiscal sau este localizata intr-o jurisdictie care nu impoziteaza veniturile, atunci aceasta institutie financiara este considerata ca fiind rezidenta a jurisdictiei participante si este, in consecinta, o institutie financiara a jurisdictiei respective daca:
a) este infiintata in baza legilor din jurisdictia participanta; sau
b) locul conducerii sale efective se afla in jurisdictia participanta; sau
c) se supune supravegherii financiare din jurisdictia participanta.
6. In cazul in care institutia financiara, alta decat o fiducie/un trust, dupa caz, are rezidenta in doua sau mai multe jurisdictii participante, aceasta institutie financiara se supune obligatiilor de raportare si de diligenta fiscala din jurisdictia participanta in care isi administreaza contul/conturile financiar/e.
7. In scopul aplicarii procedurilor de diligenta fiscala si de raportare prevazute in prezenta anexa, termenul "sucursala" inseamna un loc de afaceri sau un birou al unei institutii financiare care este considerat o sucursala in temeiul legislatiei privind infiintarea intr-o jurisdictie sau care este reglementat in alt mod de legislatia unei jurisdictii ca fiind diferita de alte locuri de afaceri sau birouri sau sucursale ale institutiei financiare. O sucursala include un loc de afaceri sau un birou al institutiei financiare situat intr-o jurisdictie in care institutia financiara este rezidenta si un birou al institutiei financiare situat intr-o jurisdictie in care institutia financiara este infiintata. Toate locurile de afaceri sau birourile institutiei financiare raportoare dintr-o singura jurisdictie vor fi considerate drept o singura sucursala.
8. Termenul "institutie financiara" inseamna o institutie de custodie, o institutie depozitara, o entitate de investitii sau o companie de asigurari specificata.
9. Termenul "institutie de custodie" inseamna orice entitate care detine, ca parte substantiala a activitatii sale, active financiare in contul unor terti. O entitate detine, ca parte substantiala a activitatii sale, active financiare in contul unor terti daca venitul brut al entitatii atribuibil detinerii de active financiare si serviciilor financiare conexe este egal sau mai mare de 20% din venitul brut al entitatii pe perioada cea mai scurta dintre urmatoarele:
a) perioada de trei ani care se incheie la data de 31 decembrie sau in ultima zi a unei perioade contabile care nu este un an calendaristic dinaintea anului in care se efectueaza calculul; sau
b) perioada in cursul careia entitatea a existat.
10. Termenul "venit atribuibil detinerii de active financiare si servicii financiare conexe" se refera la:
a) onorarii pentru custodia, administrarea contului si taxe de transfer;
b) comisioanele si taxele realizate din executarea si taxarea tranzactiilor de titluri cu privire la activele financiare detinute in custodie;
c) veniturile realizate din extinderea creditului catre clienti cu privire la activele financiare detinute in custodie sau obtinute printr-o extindere de credit;
d) venituri realizate pe o plaja de licitare a activelor financiare detinute in custodie;
e) onorarii pentru furnizarea consultatiilor financiare in legatura cu activele financiare detinute sau susceptibil sa fie detinute in custodie de entitate; si
f) pentru serviciile de compensare si decontare.
11. Entitatile care pastreaza si administreaza active financiare in numele unor terti, precum bancile de custodie, brokerii si depozitarii centrali de valori mobiliare, sunt considerate in general drept institutii de custodie. Entitatile care nu detin active financiare pentru terti nu sunt considerate institutii de custodie.
12. Termenul de "institutie depozitara" inseamna orice entitate care atrage depozite in cadrul obisnuit al activitatii bancare sau al unei activitati similare.
13. O entitate este considerata a fi implicata in "activitati bancare sau alte activitati similare" daca, in cadrul obisnuit al activitatii sale cu clientii, entitatea atrage depozite sau alte investitii similare de fonduri si se angajeaza in mod regulat intr-una sau multe dintre activitatile de mai jos:
a) acorda credite in cont propriu;
b) cumpara, vinde, reduce sau negociaza conturi de creante, obligatii de plata in transe, bilete la ordin, trate, cecuri, cambii, acceptari sau alte certificate de indatorare;
c) emite scrisori de credit si negociaza trate utilizate in temeiul acestora;
d) ofera fiducii si servicii fiduciare;
e) finanteaza tranzactii de schimb valutar; sau
f) incheie, cumpara sau vinde contracte de leasing financiar sau active luate in leasing.
14. Bancile, organizatiile cooperatiste de credit, bancile de economisire si creditare in domeniul locativ si bancile de credit ipotecar sunt considerate in general institutii depozitare. Cu toate acestea, daca o entitate desfasoara o activitate bancara sau similara, se stabileste in functie de caracterul real al acestor activitati ale entitatii.
15. In categoria institutiilor depozitare definite conform prezentei subsectiuni se incadreaza si casele de ajutor reciproc, reglementate potrivit legislatiei specifice.
16. O institutie nu este considerata a fi implicata intr-o activitate bancara sau in alte activitati similare daca institutia accepta depozite de la persoane, doar ca garantii aferente unei vanzari sau inchirieri de bunuri imobile sau conform unei alte conventii financiare incheiate intre institutie si persoana care detine depozitul la aceasta entitate.
17. Termenul "entitate de investitii" inseamna orice entitate:
a) care desfasoara, ca activitate principala, una sau mai multe dintre urmatoarele activitati ori operatiuni pentru sau in numele unui client, fara a include oferirea de consultanta neobligatorie acestuia privind investitiile:
(i) tranzactii cu instrumente de piata monetara (cecuri, certificate de trezorerie, certificate de depozit, instrumente derivate etc. ) ; schimb valutar; instrumente in materie de schimb valutar, rata dobanzii si indici bursieri; titluri de valoare transferabile sau tranzactii la termen cu marfuri;
(ii) administrarea individuala si colectiva a portofoliului; sau
(iii) investirea, administrarea sau gestionarea in alt mod de active financiare sau bani in numele altor persoane; sau
b) al carei venit brut provine in principal din activitati de investire, reinvestire sau tranzactionare de active financiare, in cazul in care entitatea este administrata de catre o alta entitate care este o institutie depozitara, o institutie de custodie, o companie de asigurari specificata sau o entitate de investitii, astfel cum sunt prevazute la lit. a) .
18. O entitate este administrata de alta entitate daca entitatea care o administreaza desfasoara fie direct, fie prin intermediul unui furnizor de servicii, oricare dintre activitatile sau operatiunile prevazute la pct. 17 lit. a) in numele entitatii administrate.
Totusi, o entitate nu administreaza o alta entitate in cazul in care nu are competenta discretionara de a administra in tot sau in parte activele acelei entitati.
In cazul in care o entitate este administrata de un mix de institutii financiare, ENF sau de persoane fizice, entitatea este considerata a fi administrata de o alta entitate care este o institutie depozitara, o institutie de custodie, o companie de asigurari specificata sau o entitate de investitii, astfel cum sunt prevazute la pct. 17 lit. a) , daca una dintre entitatile care o administreaza este o entitate de acest fel.
19. O entitate este considerata a desfasura ca activitate principala una sau mai multe dintre activitatile prevazute la pct. 17 lit. a) , sau venitul brut al unei entitati este atribuibil in principal activitatilor de investire, reinvestire sau tranzactionare de active financiare in sensul pct. 17 lit. b) , in cazul in care venitul brut al entitatii atribuibil activitatilor relevante este egal sau mai mare de 50% din venitul brut al entitatii pe perioada cea mai scurta dintre urmatoarele:
a) perioada de trei ani care se incheie la data de 31 decembrie a anului dinaintea anului in care se efectueaza calculul; sau
Termenul "entitate de investitii" nu include o entitate care este o ENF activa, intrucat entitatea respectiva indeplineste oricare dintre criteriile prevazute la pct. 9 lit. d) -g) , subsectiunea D.
20. O entitate este considerata a fi o entitate de investitii daca functioneaza sau se declara drept un organism de plasament colectiv, fond mutual, fond tranzactionat la bursa, fond de capital privat, fond speculativ, fond cu capital de risc, fond pentru preluari realizate cu capital imprumutat sau orice alt organism de investitii similar infiintat in baza unei strategii de investitii pentru investire, reinvestire sau tranzactionare de active financiare.
Nu se considera entitate de investitii entitatea care se comporta ca o societate de investire, administrare sau gestionare a drepturilor asupra unor bunuri imobile care nu sunt titluri de datorie in numele altor persoane, precum o fiducie de investitii imobiliare.
21. Termenul de entitate de investitii trebuie interpretat intr-o maniera consecventa cu cea utilizata in definitia termenului "institutie financiara" din recomandarile Grupului de actiune financiara.
22. Termenul "activ financiar" include un titlu de valoare, de exemplu, actiuni in cadrul capitalului unei societati; participatii in capitalurile proprii sau dreptul la beneficii in cadrul unui parteneriat detinut de multi asociati sau cotat la bursa sau in cadrul unei fiducii; bilete la ordin, obligatiuni sau alte titluri de datorie. De asemenea, termenul "activ financiar" include drepturi generate de un parteneriat, o marfa, un swap, de exemplu, swap pe rata dobanzii, swap valutar, swap de baza, rata de dobanda cu plafon maxim, rata de dobanda cu prag minim, swap pe marfuri, swap pe actiuni, swap pe indici bursieri si acorduri similare, un contract de asigurare sau un contract de renta viagera sau orice dobanda, inclusiv un contract de tip futures sau forward sau o optiune in legatura cu un titlu de valoare, drepturi generate de un parteneriat, o marfa, un swap, un contract de asigurare sau un contract de renta viagera. Termenul activ financiar nu include drepturile directe asupra unor bunuri imobile, care sa nu fie titluri de datorie.
23. Titlurile de creanta negociabile care sunt tranzactionate pe o piata reglementata sau pe o piata extrabursiera si distribuite si detinute prin intermediul institutiilor financiare si actiunile sau titlurile la o fiducie de investitii imobiliare sunt considerate in general active financiare.
24. Termenul "companie de asigurari specificata" inseamna orice entitate care este o companie de asigurari sau societatea holding a unei companii de asigurari reglementata ca o societate de asigurari in temeiul Legii nr. 237/2015 privind autorizarea si supravegherea activitatii de asigurare si reasigurare, cu modificarile si completarile ulterioare, care emite sau este obligata sa efectueze plati cu privire la un contract de asigurare cu valoare de rascumparare sau la un contract de renta viagera.
25. O companie de asigurari este o entitate:
a) al carei venit brut, spre exemplu, veniturile din primele brute si din investitiile brute, asociate cu asigurarea, reasigurarea, si contractul cu renta viagera, depaseste 50% din venitul total brut din anul calendaristic imediat precedent; sau
b) a carei valoare agregata a activelor asociate cu asigurarea, reasigurarea si contractele cu renta viagera depaseste 50% din totalul activelor in orice moment pe durata anului calendaristic anterior.
26. Majoritatea companiilor de asigurari de viata sunt considerate in general companii de asigurare specificate. Entitatile care nu emit contracte de asigurare cu valoare de rascumparare sau contracte cu renta viagera si nici nu sunt obligate sa faca plati cu privire la acestea nu sunt considerate a fi companii de asigurare specificate.
27. Activitatile de constituire de rezerve ale unei companii de asigurare nu determina considerarea companiei drept o institutie de custodie, o institutie depozitara sau o entitate de investitii.
(B) Institutie financiara nonraportoare
1. Termenul "institutie financiara nonraportoare" inseamna orice institutie financiara care este:
a) o entitate guvernamentala, o organizatie internationala sau o banca centrala, in afara de situatiile care se refera la o plata care deriva dintr-o obligatie care incumba in legatura cu o activitate financiara comerciala de tipul celor desfasurate de o companie de asigurari specificata, de o institutie de custodie sau de o institutie depozitara;
b) un fond de pensii cu participare larga; un fond de pensii cu participare restransa; un fond de pensii al unei entitati guvernamentale, al unei organizatii internationale sau al unei banci centrale; sau un emitent de carduri de credit calificat;
c) orice alta entitate care prezinta un risc scazut de a fi utilizata pentru evaziune fiscala care are caracteristici similare in mod substantial cu oricare dintre entitatile prevazute la lit. a) si b) , cu conditia ca statutul respectivei entitati drept institutie financiara nonraportoare sa nu aduca atingere prevederilor art. 62 alin. (1) si (2) si art. 291 alin. (4) ;
d) un organism de plasament colectiv exceptat; sau
e) o fiducie, in masura in care fiduciarul este o institutie financiara raportoare si raporteaza toate informatiile in conformitate cu sectiunea I cu privire la toate conturile fiduciei care fac obiectul raportarii.
2. Termenul "entitate guvernamentala" inseamna Guvernul Romaniei sau al unei alte jurisdictii, orice subdiviziune politica a Romaniei sau a unei alte jurisdictii care include un stat, o provincie, un judet sau o localitate. De asemenea, inseamna orice organism sau agentie detinut/a integral de Romania sau de o alta jurisdictie ori de una sau mai multe dintre subdiviziunile sus-mentionate, fiecare reprezentand o entitate guvernamentala. Aceasta categorie este alcatuita din parti integrante, entitati controlate si subdiviziuni politice ale Romaniei sau ale unei alte jurisdictii:
a) O "parte integranta" a Romaniei sau a unei alte jurisdictii inseamna orice persoana, organizatie, agentie, birou, fond, organism public sau alt organism, oricare ar fi denumirea sa, care constituie o autoritate administrativa a Romaniei sau a unei alte jurisdictii. Veniturile nete ale autoritatii administrative trebuie sa fie creditate contului propriu al acesteia sau altor conturi ale Romaniei sau al unei alte jurisdictii si nicio parte a acestora nu trebuie sa revina in beneficiul vreunei persoane private. O parte integranta nu include nicio persoana fizica ce este un membru al Guvernului, functionar sau administrator care actioneaza cu titlu privat sau personal;
b) O "entitate controlata" inseamna o entitate care este, formal, separata de Romania sau de alta jurisdictie sau care constituie, in alt mod, o entitate juridica separata, cu conditia ca:
(i) entitatea sa fie detinuta si controlata, in totalitate, de una sau mai multe entitati guvernamentale, direct sau prin intermediul uneia sau al mai multor entitati controlate;
(ii) veniturile nete ale entitatii sa fie creditate contului propriu al acesteia sau altor conturi ale uneia sau ale mai multor entitati guvernamentale si nicio parte a acestora sa nu revina in beneficiul vreunei persoane private; si
(iii) activele entitatii sa revina uneia sau mai multor entitati guvernamentale in momentul dizolvarii acesteia;
c) Venitul nu revine in beneficiul persoanelor in cazul in care respectivele persoane sunt beneficiarii-tinta ai unui program guvernamental, iar activitatile din cadrul programului sunt desfasurate pentru publicul larg in interes general sau se refera la administrarea unei parti a Guvernului. Cu toate acestea, sub rezerva dispozitiilor anterioare, se considera ca venitul revine in beneficiul persoanelor in cazul in care este obtinut din folosirea unei entitati guvernamentale pentru a desfasura o activitate comerciala, cum ar fi o activitate bancara comerciala, care furnizeaza servicii financiare persoanelor.
3. Termenul "organizatie internationala" inseamna orice organizatie internationala ori agentie sau organism detinut in totalitate de aceasta. Aceasta categorie include orice organizatie interguvernamentala (inclusiv o organizatie supranationala) care:
(i) este alcatuita in primul rand din guverne;
(ii) are in vigoare un acord privind sediul sau un acord in mod fundamental similar cu Romania; si
(iii) al carei venit nu revine in beneficiul unor persoane private.
4. In Romania, termenul "banca centrala" inseamna Banca Nationala a Romaniei, astfel cum este definita de prevederile art. 1 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei, cu modificarile si completarile ulterioare.
5. Termenul "fond de pensii cu participare larga" inseamna un fond instituit pentru a furniza beneficii cu titlu de pensie, indemnizatii de invaliditate sau de deces sau orice combinatie a acestora catre beneficiari care sunt actuali sau fosti angajati sau persoanele desemnate de catre respectivii angajati ai unuia sau ai mai multor angajatori in schimbul unor servicii prestate, cu conditia ca fondul:
a) sa nu aiba un singur beneficiar cu dreptul la mai mult de 5% din activele fondului;
b) sa fie autorizat si sa raporteze informatii autoritatilor fiscale; si
c) sa indeplineasca cel putin una dintre urmatoarele cerinte:
(i) fondul este, in general, scutit de la plata impozitului pe veniturile din investitii sau impozitarea acestor venituri este amanata sau impozitata cu o cota redusa, datorita statutului sau de fond de pensii sau regim de pensii;
(ii) fondul primeste cel putin 50% din contributiile sale totale, altele decat transferurile de active de la alte regimuri prevazute la pct. 5-7 din prezenta subsectiune sau din conturile de pensii prevazute la lit. a) , pct. 19 de la subsectiunea C, din partea angajatorilor care le finanteaza;
(iii) platile sau retragerile din fond sunt permise numai in cazul producerii unor evenimente determinate legate de pensionare, invaliditate sau deces, cu exceptia platilor periodice catre alte fonduri de pensii prevazute la pct. 5-7 din prezenta subsectiune si a conturilor de pensii prevazute la lit. a) , pct. 19 de la subsectiunea C sau, in cazul efectuarii de plati sau de retrageri inainte de evenimentele determinate, se aplica sanctiuni; sau
(iv) contributiile angajatilor, altele decat anumite contributii autorizate la fond sunt limitate in functie de venitul castigat de angajat sau nu pot depasi, anual, echivalentul in lei a 50. 000 USD, aplicand normele stabilite la subsectiunea C de la sectiunea a VII-a privind agregarea soldurilor conturilor si conversia monetara.
6. Termenul "fond de pensii cu participare restransa" inseamna un fond instituit pentru a furniza beneficii cu titlu de pensii sau indemnizatii de invaliditate sau de deces catre beneficiari care sunt actuali sau fosti angajati sau persoanele desemnate de catre respectivii angajati ai unuia sau ai mai multor angajatori in schimbul unor servicii prestate, cu urmatoarele conditii:
a) fondul sa aiba mai putin de 50 de participanti;
b) fondul sa fie finantat de unul sau mai multi angajatori care nu sunt entitati de investitii sau ENF pasive;
c) contributiile angajatului si ale angajatorului la fond, altele decat transferurile de active din conturile de pensii prevazute la lit. a) , pct. 20 de la subsectiunea C, sa fie limitate in functie de venitul castigat si, respectiv, de remunerarea angajatilor;
d) participantii care nu sunt rezidenti ai Romaniei sa nu aiba dreptul la mai mult de 20% din activele fondului; si
e) fondul sa faca obiectul normelor legale in vigoare si sa raporteze informatii autoritatilor fiscale.
7. Termenul "fond de pensii al unei entitati guvernamentale, al unei organizatii internationale sau al unei banci centrale" inseamna un fond instituit de o entitate guvernamentala, o organizatie internationala sau o banca centrala pentru a furniza beneficii cu titlu de pensii sau indemnizatii de invaliditate sau de deces catre beneficiari sau participanti care sunt actuali sau fosti angajati sau persoanele desemnate de catre respectivii angajati sau care nu sunt actuali sau fosti angajati, daca respectivele beneficii sunt acordate unor astfel de beneficiari sau participanti in schimbul unor servicii personale prestate pentru entitatea guvernamentala, organizatia internationala sau banca centrala respectiva.
8. Termenul "emitent de carduri de credit calificat" inseamna o institutie financiara care indeplineste urmatoarele cerinte:
a) institutia financiara este o institutie financiara doar pentru ca este un emitent de carduri de credit care atrage depozite numai atunci cand un client face o plata care depaseste soldul datorat cu privire la card si platile in exces nu sunt restituite imediat clientului; si
b) anterior datei de 1 ianuarie 2016 sau incepand cu aceasta data, institutia financiara pune in aplicare politici si proceduri fie pentru a impiedica un client de la a face o plata excedentara care depaseste echivalentul in lei a 50. 000 USD, fie pentru a asigura faptul ca orice plata excedentara efectuata de un client peste cuantumul respectiv este restituita clientului in termen de 60 de zile, aplicand, in fiecare caz, normele prevazute la subsectiunea C de la sectiunea a VII-a, privind agregarea conturilor si conversia monetara. In acest sens, o plata excedentara a unui client nu se refera la solduri creditoare aferente unor debite contestate, ci include soldurile creditoare rezultate din restituiri de marfuri.
9. Termenul "organism de plasament colectiv exceptat" inseamna o entitate de investitii care este reglementata ca organism de plasament colectiv, cu conditia ca toate drepturile asupra organismului de plasament colectiv sa fie detinute de catre sau prin intermediul unor persoane fizice sau entitati care nu sunt persoane care fac obiectul raportarii, cu exceptia unei ENF pasive cu persoane care exercita controlul care sunt persoane care fac obiectul raportarii.
Simplul fapt ca organismul de plasament colectiv a emis actiuni fizice la purtator nu impiedica o entitate de investitii care este reglementata ca organism de plasament colectiv sa se incadreze drept organism de plasament colectiv exceptat, in urmatoarele conditii:
a) organismul de plasament colectiv sa nu fi emis si sa nu emita niciun fel de actiuni fizice la purtator ulterior datei de 31 decembrie 2015;
b) organismul de plasament colectiv sa retraga toate actiunile respective in caz de rascumparare;
c) organismul de plasament colectiv sa indeplineasca procedurile de diligenta fiscala prevazute in sectiunile II-VII si sa raporteze orice informatii solicitate care trebuie raportate cu privire la orice astfel de actiuni atunci cand respectivele actiuni sunt prezentate pentru rascumparare sau alte forme de plata; si
d) organismul de plasament colectiv sa fi instituit politici si proceduri pentru a se asigura ca astfel de actiuni sunt rascumparate sau imobilizate cat mai curand posibil si, in orice caz, anterior datei de 1 ianuarie 2018.
(C) Cont financiar
1. Termenul "cont financiar" inseamna un cont administrat de o institutie financiara si include un cont de depozit, un cont de custodie si:
a) in cazul unei entitati de investitii, orice drepturi aferente capitalului sau datoriei apartinand institutiei financiare. Fara a aduce atingere dispozitiilor anterioare, termenul "cont financiar" nu include niciun drept aferent capitalului sau datoriei unei entitati care este o entitate de investitii doar din motivul ca aceasta:
(i) presteaza un serviciu de consiliere in investitii si actioneaza in numele; sau
(ii) administreaza portofolii ale unui client si actioneaza in numele acestuia in scopul realizarii de investitii, de gestionare sau de administrare a activelor financiare depuse in numele clientului la o institutie financiara, alta decat respectiva entitate;
b) in cazul unei institutii financiare care nu este prevazuta la lit. a) , orice drept aferent capitalului sau datoriei institutiei financiare, in cazul in care categoria de drepturi a fost stabilita cu scopul de a evita raportarea in conformitate cu sectiunea I; si
c) orice contract de asigurare cu valoare de rascumparare si orice contract de renta viagera emis sau administrat de catre o institutie financiara, altul decat o renta viagera imediata, nelegata de investitii, netransferabila care ii este emisa unei persoane fizice si corespunde unei pensii sau unei indemnizatii de invaliditate furnizate in cadrul unui cont care este un cont exclus.
Termenul "cont financiar" nu include niciun cont care este un cont exclus.
Pensia sau indemnizatia de invaliditate includ indemnizatiile de pensie sau deces.
O "renta imediata, nelegata de investitii, netransferabila" este un contract cu renta viagera netransferabila care:
(i) nu este un contract cu renta viagera legat de investitii;
(ii) este o renta imediata; si
(iii) este un contract cu renta viagera.
Termenul "contract cu renta viagera legata de investitii" este un contract cu renta viagera in baza caruia beneficiile sau primele sunt modificate astfel incat sa reflecte randamentul investitiei sau valoarea de piata a activelor asociate cu contractul. Termenul "renta imediata" inseamna un contract cu renta viagera care: (i) este achizitionat in schimbul unei singure prime sau rente; (ii) si nu mai tarziu de un an de la data de achizitionare a contractului incepe efectuarea de plati anuale sau mai frecvente, substantial egale si periodice. Termenul "contract cu renta viagera" inseamna un contract cu renta viagera care prevede plati pe timpul vietii unuia sau mai multor persoane fizice.
2. Termenul "cont de depozit" include orice cont comercial, cum ar fi: cont curent, de economii, la termen, de consemnatiuni, sau un cont a carui existenta este documentata printr-un certificat de depozit, de economii, de investitii, un certificat de indatorare sau un alt instrument similar pastrat de o institutie financiara in cadrul obisnuit al activitatii bancare sau al unei activitati similare. Un cont de depozit include, de asemenea, o suma detinuta de o companie de asigurari in temeiul unui contract de investitii cu garantie sau al unui acord similar care are drept scop plata sau creditarea de dobanzi catre titular.
Titlurile de creanta negociabile care sunt tranzactionate pe o piata reglementata sau pe o piata extrabursiera si distribuite si detinute prin intermediul institutiilor financiare nu sunt considerate in general conturi de depozit, ci active financiare.
3. Termenul "cont de custodie" inseamna un cont, altul decat un contract de asigurare sau un contract de renta viagera, care contine unul sau mai multe active financiare in beneficiul altei persoane.
4. Termenul "participatie in capitalurile proprii" inseamna, in cazul unui parteneriat care este o institutie financiara, o participatie fie la capitalul, fie la profitul parteneriatului. In cazul unei fiducii care este o institutie financiara, o participatie in capitalurile proprii este considerata a fi detinuta de catre orice persoana asimilata unui constituitor sau unui beneficiar al intregii fiducii sau a unei parti a acesteia sau a oricarei alte persoane fizice care exercita un control efectiv definitiv asupra fiduciei.
O persoana care face obiectul raportarii va fi considerata beneficiar al unei fiducii daca respectiva persoana care face obiectul raportarii are dreptul de a primi, direct sau indirect, de exemplu, prin intermediul unui mandatar, o distributie obligatorie sau poate primi, direct sau indirect, o distributie discretionara din fiducie. In acest scop, un beneficiar care poate primi o distributie discretionara din fiducie poate sa fie considerat doar un beneficiar al fiduciei daca aceasta persoana primeste o distributie in cursul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate, adica fie distributia a fost platita, fie este de platit.
In cazul in care participatiile in capitalurile proprii sunt detinute prin intermediul unei institutii de custodie, aceasta institutie este responsabila pentru raportare.
5. Termenul "contract de asigurare" inseamna un contract, altul decat un contract de renta viagera, in conformitate cu care emitentul este de acord sa plateasca o suma in momentul in care survine un eveniment asigurat specificat, legat de mortalitate, morbiditate, accident, raspundere civila sau paguba materiala afectand o proprietate.
6. Termenul "contract de renta viagera" inseamna un contract in conformitate cu care emitentul este de acord sa efectueze plati pentru o anumita perioada de timp, determinata, in totalitate sau partial, in functie de speranta de viata a uneia sau mai multor persoane fizice. Termenul include, de asemenea, un contract care este considerat a fi un contract de renta viagera in conformitate cu prevederile legale in vigoare din Romania sau din alta jurisdictie in care contractul a fost emis si in conformitate cu care emitentul este de acord sa faca platile pentru o perioada de mai multi ani.
7. Termenul "contract de asigurare cu valoare de rascumparare" inseamna un contract de asigurare, altul decat un contract de reasigurare incheiat intre doua societati de asigurare, care are o valoare de rascumparare.
8. Termenul "valoare de rascumparare" inseamna valoarea cea mai mare dintre:
(i) suma pe care detinatorul politei de asigurare este indreptatit sa o primeasca in cazul rascumpararii sau rezilierii contractului (calculata fara a scadea eventualele taxe de rascumparare sau imprumuturi din polita) ; si
(ii) suma pe care detinatorul politei de asigurare o poate imprumuta in temeiul contractului sau in legatura cu acesta.
Fara a aduce atingere dispozitiilor de mai sus, termenul "valoare de rascumparare" nu include o suma de platit in temeiul unui contract de asigurare:
a) doar din motivul decesului unei persoane fizice asigurate in temeiul unui contract de asigurare de viata;
b) drept indemnizatie pentru o dauna corporala, o boala sau o alta plata reparatorie pentru o pierdere economica ce survine in momentul producerii evenimentului asigurat;
c) drept rambursare a unei prime platite anterior (mai putin costul taxelor de asigurare, fie ca acestea sunt sau nu efectiv aplicate) in conformitate cu un contract de asigurare (altul decat un contract de asigurare de viata cu componenta de investitii sau un contract de renta viagera) ca urmare a anularii sau a rezilierii contractului, a diminuarii expunerii la risc pe parcursul perioadei in care contractul este efectiv in vigoare ori rezultand din corectarea unei erori de inscriere sau a unei erori similare cu privire la prima stipulata in contract;
d) drept dividend in beneficiul detinatorului politei de asigurare (in afara de dividendele transferate la rezilierea contractului) , cu conditia ca respectivele dividende sa fie legate de un contract de asigurare in conformitate cu care singurele indemnizatii de platit sunt cele prevazute la lit. b) ; sau
e) drept restituire a unei prime in avans sau a unui depozit de prima pentru un contract de asigurare a carui prima trebuie platita cel putin o data pe an, daca suma reprezentand prima anticipata sau depozitul de prima nu depaseste suma primei anuale de plata pentru anul urmator in temeiul contractului.
In sensul lit. b) , termenul "alta plata" nu include nicio indemnizatie de platit in temeiul unui contract de asigurare cu componenta de investitii. Un "contract de asigurare cu componenta de investitii" inseamna un contract de asigurare in temeiul caruia indemnizatiile, primele sau perioada de acoperire sunt ajustate astfel incat sa reflecte randamentul investitiei sau valoarea de piata a activelor asociate cu respectivul contract.
9. Termenul "dividendele unui detinator al politei de asigurare" se refera la orice dividende sau alta distributie similara catre detinatori de polite de asigurare, incluzand:
a) o suma platita sau creditata, inclusiv ca o crestere a indemnizatiilor, daca suma de bani nu este determinata in contract si depinde mai degraba de experienta companiei de asigurari sau de discretia conducerii;
b) o reducere a primei care, daca nu s-ar fi realizat reducerea, trebuia sa fie platita;
c) un fond cu experienta sau un credit bazat doar pe pretentiile de experienta ale contractului sau ale grupului implicat.
Dividendele unui detinator de polita de asigurare nu pot sa depaseasca primele platite anterior in considerarea contractului, mai putin suma costului asigurarii si modificarilor cheltuielilor, chiar daca se aplica sau nu, pe durata existentei contractului, si suma agregata a oricaror dividende platite sau creditate anterior cu privire la contract.
Dividendele unui detinator de polita de asigurare nu includ nicio suma care este de natura dobanzii care este platita sau creditata unui titular de contract in masura in care acea suma depaseste valoarea minima a dobanzii necesar a fi creditata cu privire la valorile contractuale in temeiul legii.
Dividendele unui detinator al politei de asigurare care indeplinesc toate conditiile prevazute la pct. 8 lit. d) sunt excluse din termenul "valoare de rascumparare".
10. Microcontractele de asigurare care nu au o valoare de rascumparare, inclusiv o valoare de rascumparare egala cu zero, nu vor fi considerate contracte de asigurare cu valoare de rascumparare.
Produsele de investitii sub forma de asigurare, precum contractele de asigurare de viata cu plasament privat sunt considerate in general contracte de asigurare cu valoare de rascumparare.
Termenul "produs de investitii sub forma de asigurare" include un contract de asigurare ale carui active sunt:
a) detinute intr-un cont administrat de o institutie financiara; si
b) gestionate in conformitate cu o strategie de investitii personalizata sau sub controlul sau influenta detinatorului de polita, proprietarului sau beneficiarului contractului.
11. Termenul "cont preexistent" inseamna:
a) un cont financiar administrat de o institutie financiara raportoare incepand cu data de 31 decembrie 2015;
b) orice cont financiar al unui titular de cont, indiferent de data la care a fost deschis respectivul cont financiar, in cazul in care:
(i) titularul de cont detine, de asemenea, la institutia financiara raportoare sau la o entitate afiliata acesteia din Romania un cont financiar care este un cont preexistent in conformitate cu lit. a) ;
(ii) Institutia financiara raportoare si, dupa caz, entitatea afiliata acesteia din Romania trateaza atat conturile financiare mentionate anterior, precum si orice alte conturi financiare ale titularului de cont care sunt considerate drept conturi preexistente in temeiul lit. b) drept un singur cont financiar in scopul respectarii masurilor de incredere prevazute la subsectiunea A din sectiunea VII si in scopul stabilirii soldului sau a valorii oricaruia dintre conturile financiare, atunci cand aplica oricare dintre pragurile referitoare la cont;
(iii) in ceea ce priveste un cont financiar care face obiectul masurilor de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, institutia financiara raportoare este autorizata sa respecte respectivele masuri referitoare la contul financiar bazandu-se pe aceste masuri efectuate pentru contul preexistent prevazut la lit. a) ;
(iv) deschiderea contului financiar nu implica obligatia de a furniza informatii despre un client nou, suplimentare sau modificate de catre titularul de cont, in afara celor necesare in scopul aplicarii art. 62 alin. (1) si art. 291 alin. (4) .
12. Termenul "cont nou" inseamna un cont financiar administrat de o institutie financiara raportoare deschis la data de 1 ianuarie 2016 sau ulterior acestei date, cu exceptia cazului in care acesta este considerat drept un cont preexistent in temeiul pct. 11 lit. b) .
13. Termenul "cont de persoana fizica preexistent" inseamna un cont preexistent detinut de una sau mai multe persoane fizice.
14. Termenul "cont de persoana fizica nou" inseamna un cont nou detinut de una sau mai multe persoane fizice.
15. Termenul "cont de entitate preexistent" inseamna un cont preexistent detinut de una sau mai multe entitati.
16. Termenul "cont cu valoare mai mica" inseamna un cont de persoana fizica preexistent cu un sold sau o valoare agregata a contului care, la data de 31 decembrie 2015, nu depaseste echivalentul in lei a 1. 000. 000 USD.
17. Termenul "cont cu valoare mare" inseamna un cont de persoana fizica preexistent cu un sold sau o valoare agregata a contului care depaseste, la data de 31 decembrie 2015 sau la data de 31 decembrie a oricarui an ulterior, echivalentul in lei a 1. 000. 000 USD.
Din momentul in care un cont devine un cont cu valoare mare, aceasta isi pastreaza acest statut pana la data inchiderii si prin urmare nu mai poate fi considerat un cont cu valoare mai mica.
18. Termenul "cont de entitate nou" inseamna un cont nou detinut de una sau mai multe entitati.
19. Termenul "cont exclus" inseamna oricare dintre urmatoarele conturi:
a) un cont de pensii;
b) un cont reglementat in alte scopuri decat pentru pensii, care beneficiaza de un tratament fiscal favorabil;
c) un contract de asigurare de viata pe o anumita perioada de timp;
d) un cont de patrimoniu succesoral;
e) un cont escrow;
f) un cont de depozit datorat platilor in exces; si
g) un cont exclus cu risc scazut de a fi utilizat pentru evaziune fiscala.
Pentru a determina daca un cont respecta toate cerintele unei anumite categorii de cont exclus, institutia financiara raportoare poate sa se bazeze pe informatiile aflate in posesia sa, inclusiv informatiile colectate in urma aplicarii masurilor de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, sau care sunt disponibile public, conform carora poate sa stabileasca in mod rezonabil ca un anume cont este un cont exclus.
20. In ceea ce priveste pct. 19, lit. a) un cont de pensie este un cont exclus daca indeplineste cumulativ urmatoarele cerinte:
a) contul este reglementat drept cont de pensie cu caracter personal sau face parte dintr-un plan de pensii reglementat pentru furnizarea de beneficii cu titlu de pensii sau de indemnizatii, inclusiv indemnizatii de invaliditate sau de deces;
b) contul beneficiaza de un tratament fiscal favorabil, respectiv contributiile in cont care ar face in mod normal obiectul impozitarii sunt deductibile sau excluse din venitul brut al titularului de cont sau impozitate la o cota redusa ori impozitarea venitului din investitii generat de contul respectiv este amanata sau venitul din investitii este impozitat la o cota redusa;
c) este obligatorie raportarea informatiilor cu privire la cont catre autoritatile fiscale;
d) retragerile sunt conditionate de atingerea unei varste de pensionare determinate, de invaliditate sau deces sau se aplica sanctiuni in cazul retragerilor efectuate inainte de astfel de evenimente determinate; si
e) contributiile anuale sunt limitate la echivalentul in lei a 50. 000 USD sau mai putin, fie exista o limita maxima de contributie pe durata vietii, egala cu echivalentul in lei a 1. 000. 000 USD sau inferioara, aplicandu-se, in fiecare caz, normele prevazute la subsectiunea C de la sectiunea a VII-a, privind agregarea conturilor si conversia monetara. Un cont financiar care indeplineste in alt mod cerinta prezentei litere nu inceteaza sa indeplineasca aceasta cerinta numai din cauza faptului ca respectivul cont financiar poate primi active sau fonduri virate din unul sau mai multe conturi financiare care indeplinesc cerintele prezentului punct sau ale pct. 21 sau din unul sau mai multe fonduri de pensii care indeplinesc cerintele de la oricare dintre pct. 5-7 de la subsectiunea B.
21. In ceea ce priveste pct. 19, lit. b) , contul reglementat in alt scop decat pentru pensii, care beneficiaza de un tratament fiscal favorabil, este considerat cont exclus daca indeplineste cumulativ urmatoarele cerinte:
a) contul este reglementat drept organism de plasament in alte scopuri decat pentru pensie si este tranzactionat in mod regulat pe o piata reglementata sau contul este reglementat drept instrument pentru economii in alte scopuri decat pentru pensie;
b) contul beneficiaza de un tratament fiscal favorabil respectiv contributiile in cont care ar face in mod normal obiectul impozitarii sunt deductibile sau excluse din venitul brut al titularului de cont sau impozitate la o cota redusa ori impozitarea venitului din investitii generat de contul respectiv este amanata sau venitul din investitii este impozitat la o cota redusa;
c) retragerile sunt conditionate de indeplinirea unor criterii specifice legate de scopul contului de investitii sau de economii (de exemplu, acordarea de beneficii medicale sau pentru educatie) sau se aplica sanctiuni in cazul unor retrageri efectuate inainte ca aceste criterii sa fie indeplinite; si
d) contributiile anuale sunt limitate la echivalentul in lei a 50. 000 USD sau mai putin, aplicandu-se normele prevazute la subsectiunea C de la sectiunea a VII-a privind agregarea conturilor si conversia monetara. Un cont financiar care indeplineste in alt mod aceasta cerinta nu inceteaza sa indeplineasca aceasta cerinta numai din cauza faptului ca respectivul cont financiar poate primi active sau fonduri virate din unul sau mai multe conturi financiare care indeplinesc cerintele de la pct. 20 sau de la prezentul punct sau din unul sau mai multe fonduri de pensii care indeplinesc cerintele de la oricare dintre pct. 5-7 de la subsectiunea B.
22. In ceea ce priveste pct. 19, lit. c) , un contract de asigurare de viata pe o perioada care urmeaza sa se incheie inainte ca persoana fizica asigurata sa implineasca varsta de 90 de ani poate fi un cont exclus, cu conditia ca acest contract sa indeplineasca cumulativ urmatoarele cerinte:
a) primele sunt periodice, nu se diminueaza in timp, se platesc cel putin o data pe an pe parcursul perioadei in care contractul este in vigoare sau pana in momentul in care persoana asigurata implineste varsta de 90 de ani, oricare dintre aceste perioade este mai scurta;
b) nicio persoana nu poate avea acces la valoarea contractului prin retragere, imprumut sau altfel, fara rezilierea contractului;
c) suma, alta decat o indemnizatie de deces, care trebuie platita in cazul anularii sau al rezilierii contractului nu poate depasi totalul primelor platite pentru contract, minus suma reprezentand taxe aferente mortalitatii, morbiditatii si cheltuielilor, fie ca au fost sau nu aplicate efectiv, pentru perioada sau perioadele in care contractul este in vigoare si orice sume platite inainte de anularea sau rezilierea contractului; si
d) contractul nu este detinut de un cesionar cu titlu oneros.
23. In ceea ce priveste pct. 19 lit. d) , un cont care este detinut exclusiv de un patrimoniu succesoral poate fi un cont exclus daca documentatia pentru respectivul cont include o copie a testamentului sau a certificatului de deces al persoanei decedate. In acest sens, institutia financiara raportoare trebuie sa trateze contul ca avand acelasi statut pe care l-a avut anterior decesului titularului de cont pana la data la care obtine o astfel de copie.
24. In ceea ce priveste contul prevazut la pct. 19 lit. e) , acesta poate fi un cont exclus daca este instituit in legatura cu oricare dintre urmatoarele elemente:
a) un ordin judecatoresc sau o hotarare judecatoreasca;
b) o vanzare, un schimb, inchirierea unei proprietati imobiliare sau personale, cu conditia ca acest cont sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
(i) contul este finantat exclusiv cu o plata in avans, o suma reprezentand o plata anticipata care constituie un acont, o suma corespunzatoare pentru a asigura o obligatie direct legata de tranzactie sau o plata similara, ori este finantat cu un activ financiar care este depus in cont in legatura cu vanzarea, cedarea sau inchirierea proprietatii;
(ii) contul este instituit si utilizat exclusiv pentru a garanta obligatia cumparatorului de a plati pretul de achizitie a proprietatii, obligatia vanzatorului de a plati orice datorie neprevazuta ori a locatorului sau a locatarului de a plati orice despagubiri legate de proprietatea inchiriata, dupa cum s-a convenit in contractul de inchiriere;
(iii) activele contului, inclusiv veniturile castigate din aceste active vor fi platite sau altfel distribuite in beneficiul vanzatorului, cumparatorului, locatorului sau locatarului, inclusiv in scopul indeplinirii unei obligatii a persoanei respective, atunci cand bunul este vandut, cedat sau predat sau cand contractul de inchiriere este reziliat;
(iv) contul nu este un cont in marja sau un cont similar instituit in legatura cu vanzarea sau tranzactionarea unui activ financiar; si
(v) contul nu este asociat unui cont prevazut la pct. 19 lit. f) ;
c) obligatia unei institutii financiare care achita ratele unui imprumut garantat cu bunuri imobiliare de a rezerva o parte din plata exclusiv in scopul facilitarii platii impozitelor sau a asigurarii referitoare la respectivul bun imobiliar la un moment ulterior;
d) obligatia unei institutii financiare de a facilita plata impozitelor la un moment ulterior.
25. In ceea ce priveste pct. 19, lit. f) , un cont de depozit datorat platilor in exces poate fi un cont exclus daca indeplineste urmatoarele cerinte:
a) contul exista numai din motivul ca un client face o plata care depaseste soldul debitor cu privire la un card de credit sau la alta facilitate de credit reinnoibila si plata excedentara nu este restituita imediat clientului; si
b) de la data de 1 ianuarie 2016 sau anterior acestei date, institutia financiara pune in aplicare politici si proceduri, fie pentru a impiedica un client de la a face o plata excedentara care depaseste echivalentul in lei a 50. 000 USD, fie pentru a asigura faptul ca orice plata excedentara efectuata de un client si care depaseste cuantumul respectiv este restituita clientului in termen de 60 de zile, aplicand, in fiecare caz, normele prevazute la subsectiunea C de la sectiunea a VII-a, privind conversia monetara. In acest sens, o plata excedentara a unui client nu se refera la solduri creditoare aferente unor debite contestate, dar include soldurile creditoare rezultate din restituiri de marfuri.
In acest scop, institutia financiara raportoare care se constituie dupa 1 ianuarie 2016 trebuie sa se conformeze cu cerinta prevazuta la prezenta litera in termen de sase luni dupa data la care acea institutie financiara raportoare a fost constituita.
26. In ceea ce priveste pct. 19, lit. g) , un cont care prezinta un risc scazut de a fi utilizat pentru evaziune fiscala poate fi considerat un cont exclus daca are caracteristici in mod substantial similare cu oricare dintre conturile prevazute la punctele 19-25 de mai sus, cu conditia ca statutul respectivului cont drept cont exclus sa nu aduca atingere aplicarii prevederilor art. 62 alin. (1) si art. 291 alin. (4) .
(D) Cont care face obiectul raportarii
1. Termenul "cont care face obiectul raportarii" inseamna un cont financiar care este administrat de o institutie financiara raportoare din Romania si este detinut de una sau mai multe persoane care fac obiectul raportarii sau de o ENF pasiva cu una sau mai multe persoane care exercita controlul care sunt persoane care fac obiectul raportarii, cu conditia ca aceasta sa fi fost identificata ca atare in temeiul procedurilor de diligenta fiscala prevazute la sectiunile II-VII.
2. Termenul "persoana care face obiectul raportarii" inseamna o persoana care este rezidenta intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii, dar care nu este:
a) o companie al carei capital este tranzactionat in mod regulat pe una sau mai multe piete reglementate;
b) orice companie care este o entitate afiliata unei companii prevazute la lit. a) ;
c) o entitate guvernamentala;
d) o organizatie internationala;
e) o banca centrala; sau
f) o institutie financiara.
3. Termenul "persoana dintr-o jurisdictie care face obiectul raportarii" inseamna o persoana fizica sau o entitate care are rezidenta in orice alta jurisdictie, in temeiul legislatiei fiscale a respectivei jurisdictii, sau patrimoniul succesoral al unei persoane decedate care era rezidenta a oricarei alte jurisdictii. In acest sens, o entitate precum o societate civila, o societate cu raspundere limitata sau o constructie juridica similara care nu are rezidenta fiscala este considerata ca fiind rezidenta in jurisdictia in care se afla sediul conducerii efective.
4. Termenul "jurisdictie care face obiectul raportarii" inseamna:
a) orice alt stat membru al Uniunii Europene;
b) orice alta jurisdictie, alta decat statele membre ale Uniunii Europene, astfel cum este definita la sectiunea 1 paragraful 1 lit. a) din Acordul multilateral al autoritatilor competente pentru schimb automat de informatii privind conturi financiare, semnat la Berlin la 29 octombrie 2014, ratificat prin Legea nr. 70/2016, cu care Romania sau Uniunea Europeana, dupa caz, are un acord in vigoare in temeiul caruia exista obligatia respectivei jurisdictii de a furniza informatiile prevazute la sectiunea 2 pct. 2 din acordul ratificat prin Legea nr. 70/2016.
5. Termenul "jurisdictie participanta" cu privire la Romania inseamna:
b) orice alta jurisdictie:
(i) cu care Romania are un acord in vigoare in temeiul caruia respectiva jurisdictie va furniza informatiile prevazute la sectiunea I; si
(ii) care este identificata pe o lista publicata de Romania si notificata Comisiei Europene;
c) orice alta jurisdictie:
(i) cu care Uniunea are un acord in vigoare in temeiul caruia respectiva jurisdictie va furniza informatiile prevazute la sectiunea I; si
(ii) care este identificata pe o lista publicata de Comisia Europeana.
6. Termenul "persoane care exercita controlul" inseamna persoanele fizice care exercita controlul asupra unei entitati.
Termenul "persoane care exercita controlul" este echivalent cu termenul "beneficiar real", asa cum este definit la art. 4 din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative, cu modificarile si completarile ulterioare.
In mod corespunzator, institutiile financiare raportoare trebuie sa se bazeze pe informatiile colectate si pastrate in baza masurilor de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, in scopul determinarii persoanelor care exercita controlul unui titular de cont al unui cont de entitate nou, precum si al unui cont de entitate preexistent.
Pentru stabilirea sursei fondurilor din contul/conturile detinut(e) de fiducie, in cazul in care un constitutor/constitutorii unei fiducii este/sunt o entitate, institutiile financiare raportoare trebuie sa identifice si persoanele care exercita controlul constitutorului/constitutorilor si sa le raporteze drept persoane care exercita controlul fiduciei. Pentru beneficiarul/beneficiarii fiduciilor care sunt desemnati in functie de caracteristici sau clasa, institutiile financiare raportoare ar trebui sa obtina suficiente informatii despre beneficiar/beneficiari pentru ca institutia financiara raportoare sa poata sa stabileasca identitatea beneficiarului/beneficiarilor la momentul platii sau cand beneficiarul/beneficiarii intentioneaza sa-si exercite drepturile dobandite. Aceasta ocazie reprezinta o modificare a circumstantelor si declanseaza procedurile specifice. Institutiile financiare raportoare pot asimila beneficiarul/beneficiarii unei fiducii considerat/considerati drept persoana/persoane care exercita controlul unei fiducii cu beneficiarul/beneficiarii unei fiducii considerat/considerati persoana/persoane care face/fac obiectul raportarii a/ale unei fiducii care este o institutie financiara.
7. Termenul "ENF" inseamna orice entitate care nu este o institutie financiara.
8. Termenul "ENF pasiva" inseamna orice:
a) ENF care nu este o ENF activa; sau
b) o entitate de investitii prevazuta la lit. b) , pct. 17 din subsectiunea A de mai sus, care nu este o institutie financiara dintr-o jurisdictie participanta.
9. Termenul "ENF activa" inseamna orice ENF care indeplineste oricare dintre urmatoarele criterii:
a) mai putin de 50% din venitul brut al ENF pentru anul calendaristic precedent este venit pasiv si mai putin de 50% din activele detinute de ENF in cursul anului calendaristic precedent sunt active care produc sau sunt detinute pentru a produce venit pasiv;
b) actiunile ENF sunt tranzactionate in mod regulat pe o piata reglementata sau ENF este o entitate afiliata unei entitati ale carei actiuni sunt tranzactionate in mod regulat pe o piata reglementata;
c) ENF este o entitate guvernamentala, o organizatie internationala, o banca centrala sau o entitate detinuta, in totalitate, de una sau mai multe dintre aceste entitati;
d) toate activitatile ENF constau, in esenta, in detinerea (in totalitate sau partial) actiunilor subscrise emise de una sau mai multe filiale ale caror tranzactii sau activitati sunt diferite de activitatile unei institutii financiare sau in finantarea si prestarea de servicii respectivelor filiale. Cu toate acestea, o entitate nu are statutul de entitate activa daca functioneaza (sau se prezinta) drept un fond de investitii, cum ar fi un fond de investitii in societati necotate, un fond cu capital de risc, un fond de achizitie prin indatorarea companiei sau orice alt organism de plasament al carui scop este de a achizitiona sau de a finanta companii si de a detine capital in cadrul respectivelor companii, reprezentand active de capital in scopul unor investitii;
e) ENF nu desfasoara inca activitati comerciale si nu a mai desfasurat niciodata, dar investeste capital in active cu intentia de a desfasura o activitate comerciala, alta decat cea a unei institutii financiare, cu conditia ca ENF sa nu se califice pentru aceasta exceptie ulterior datei la care se implinesc 24 de luni de la data initiala a constituirii ENF;
f) ENF nu a fost o institutie financiara in ultimii 5 ani si este in proces de lichidare a activelor sale sau de restructurare, cu intentia de a continua sau de a relua operatiunile in alte activitati decat cele ale unei institutii financiare;
g) activitatile ENF constau in principal in finantare si operatiuni de acoperire a riscurilor cu sau pentru entitati afiliate care nu sunt institutii financiare, iar ENF nu presteaza servicii de finantare sau de acoperire a riscurilor niciunei alte entitati care nu este o entitate asimilata, cu conditia ca grupul din care fac parte respectivele entitati afiliate sa desfasoare in principal o activitate diferita de activitatile unei institutii financiare; sau
h) ENF indeplineste toate conditiile urmatoare:
(i) este constituita si isi desfasoara activitatea in Romania sau in alta jurisdictie de rezidenta exclusiv in scopuri religioase, caritabile, stiintifice, artistice, culturale, sportive sau educationale; sau este constituita si isi desfasoara activitatea in Romania sau in alta jurisdictie de rezidenta si este o organizatie profesionala, o asociatie de afaceri, o camera de comert, o organizatie a muncii, o organizatie din sectorul agriculturii sau al horticulturii, o asociatie civica sau o organizatie care functioneaza exclusiv pentru promovarea bunastarii sociale;
(ii) este scutita de impozitul pe venit in Romania sau in alta jurisdictie de rezidenta;
(iii) nu are actionari sau membri care au drepturi de proprietate sau beneficii legate de activele sau veniturile sale;
(iv) legislatia nationala aplicabila ENF sau a altei jurisdictii de rezidenta a ENF ori documentele de constituire a ENF nu permit ca vreun venit ori vreun activ al ENF sa fie distribuit sau utilizat in beneficiul unei persoane private sau al unei entitati noncaritabile in alt mod decat in scopul desfasurarii de activitati caritabile ale ENF sau drept plata a unor compensatii rezonabile pentru servicii prestate ori drept plata reprezentand valoarea justa de piata a proprietatii pe care ENF a cumparat-o; si
(v) legislatia nationala aplicabila ENF sau a altei jurisdictii de rezidenta a ENF ori documentele de constituire a ENF impun ca, in momentul lichidarii sau dizolvarii ENF, toate activele sale sa fie distribuite catre o entitate guvernamentala sau alta organizatie nonprofit sau sa revina Guvernului Romaniei sau al altei jurisdictii de rezidenta a ENF sau oricarei subdiviziuni politice a acestora.
10. "Venitul pasiv" include, in general, partea din venitul brut care consta in:
a) dividende;
b) dobanzi si alte venituri echivalente din punct de vedere economic dobanzilor;
c) chirii si redevente, altele decat chiriile si redeventele derivate in urma desfasurarii active a unei afaceri gestionate, cel putin partial, de angajatii unei ENF;
d) anuitati;
e) castigurile din vanzarea sau tranzactionarea de active financiare care genereaza venitul pasiv prevazut mai sus;
f) castigurile din tranzactii (inclusiv contracte futures, contracte forward, contracte options si tranzactii similare) de orice active financiare;
g) castigurile din diferentele de curs valutar;
h) venit net din operatiuni swap; sau
i) sumele primite in baza contractelor de asigurare cu valoare de rascumparare.
Fara a aduce atingere celor de mai sus, venitul pasiv nu include, in cazul unei ENF care actioneaza in mod regulat ca intermediar in piata activelor financiare, niciun venit din orice tranzactie desfasurata in cursul obisnuit al afacerii unui astfel de intermediar.
(E) Diverse
1. Termenul "titular de cont" inseamna persoana inclusa pe o lista sau identificata drept titularul unui cont financiar de catre institutia financiara care mentine contul. O persoana, alta decat o institutie financiara, care detine un cont financiar in beneficiul sau in numele altei persoane, in calitate de agent, custode, mandatar, semnatar, consilier de investitii sau intermediar, nu este considerata drept detinatoare a contului in sensul art. 62 alin. (1) si art. 291 alin. (4) , ci cealalta persoana este considerata drept titulara a contului. In acest sens, institutia financiara raportoare poate sa se bazeze pe informatiile din posesia sa, inclusiv informatiile colectate in conformitate cu masurile de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, pe baza carora poate sa stabileasca in mod rezonabil daca o persoana actioneaza in beneficiul sau in numele unei alte persoane.
In cazul unui contract de asigurare cu valoare de rascumparare sau al unui contract de renta viagera, titularul de cont este orice persoana care are dreptul sa acceseze valoarea de rascumparare sau sa modifice beneficiarul contractului. In cazul in care nicio persoana nu poate sa aiba acces la valoarea de rascumparare sau sa modifice beneficiarul, titularul de cont este orice persoana desemnata in calitate de proprietar in contract si orice persoana cu un drept la plata in conformitate cu termenii contractuali. La scadenta unui contract de asigurare cu valoare de rascumparare sau a unui contract de renta viagera, fiecare persoana care are dreptul sa primeasca o plata in conformitate cu contractul este considerata ca fiind un titular de cont.
2. In cazul unui cont detinut in comun, fiecare titular este considerat un titular de cont in scopul de a stabili daca contul este un cont care face obiectul raportarii. Astfel, un cont este un cont care face obiectul raportarii daca oricare dintre titularii de cont este o persoana care face obiectul raportarii sau este o ENF pasiva cu una sau mai multe persoane care controleaza si care fac obiectul raportarii.
3. In cazul in care exista mai multe persoane care detin in comun un cont, fiecare persoana care face obiectul raportarii este considerata drept titular de cont si ii este atribuit intregul sold al contului detinut in comun, inclusiv in scopul de a aplica regulile de agregare prevazute la pct. 1 si pct. 2, subsectiunea C din sectiunea VII.
4. Termenul "entitate" inseamna o persoana juridica sau o constructie juridica, de exemplu, o fiducie/un trust, o asociere in participatiune sau o alta asociere fara personalitate juridica.
5. O entitate este o "entitate afiliata" in urmatoarele situatii:
a) daca oricare dintre cele doua entitati detine controlul asupra celeilalte;
b) cele doua entitati se afla sub control comun; sau
c) cele doua entitati sunt entitati de investitii astfel cum sunt definite la lit. b) , pct. 17 din subsectiunea A din prezenta sectiune si se afla sub o conducere comuna, iar respectiva conducere este cea care asigura respectarea procedurilor de diligenta fiscala care revine unor astfel de entitati de investitii. In acest sens, notiunea de control include detinerea directa sau indirecta a peste 50% din voturi si din valoarea unei entitati.
Daca o entitate este o entitate afiliata a unei alte entitati este relevant pentru regulile de agregare a soldului contului prevazute la subsectiunea C din sectiunea VII, domeniul de aplicare al termenului "Persoana care face obiectul raportarii" descris la lit. b) , pct. 2 din subsectiunea D si criteriul descris la lit. b) , pct. 9 din subsectiunea D.
6. Termenul "numarul/numerele de identificare fiscala" inseamna un numar de identificare fiscala sau echivalentul sau functional daca nu exista un numar/numere de identificare fiscala. Un numar de identificare fiscala este o combinatie unica de litere sau de numere, atribuite de o jurisdictie unei persoane fizice sau unei persoane juridice si folosite pentru a identifica persoana fizica sau juridica in scopul aplicarii legilor fiscale ale respectivei jurisdictii.
7. Termenul "documente justificative" include oricare dintre urmatoarele:
a) un certificat de rezidenta emis de o autoritate publica a unei jurisdictii in care beneficiarul platii afirma ca este rezident. Astfel de certificate de rezidenta pot fi:
(i) un certificat de rezidenta fiscala;
(ii) informatiile despre rezidenta publicate de o autoritate publica a unei jurisdictii, spre exemplu o lista publicata de o administratie fiscala care sa contina numele si rezidentele contribuabililor;
(iii) informatiile despre rezidenta dintr-un registru public tinut sau autorizat de o autoritate publica a unei jurisdictii, precum un registru public tinut de o administratie fiscala;
b) in ceea ce priveste o persoana fizica, orice identificare valabila eliberata de o autoritate publica care include numele persoanei si este utilizata, de regula, in scopuri de identificare;
c) cu privire la o entitate, orice document oficial eliberat de o autoritate publica a unei jurisdictii (de exemplu, un guvern sau o agentie a acestuia sau o comuna) , care include numele entitatii si fie adresa sediului sau principal in jurisdictia in care aceasta afirma ca este rezidenta, fie in jurisdictia in care entitatea a fost inregistrata sau constituita. Adresa unei institutii financiare la care entitatea are deschis un cont, casuta postala sau adresa folosita doar pentru corespondenta nu este considerata a fi adresa sediului principal al entitatii, cu exceptia cazului in care aceasta adresa este singura adresa utilizata de entitate si apare ca adresa inregistrata a entitatii in documentele de infiintare sau constituire ale entitatii. Mai mult, o adresa care este furnizata in conformitate cu instructiunea "post-restant" cu privire la acea adresa nu este adresa sediului principal al entitatii;
d) orice situatie financiara auditata, raport de credit efectuat de un tert, acte de procedura in legatura cu procedurile de insolventa sau raport al unei autoritati de reglementare a pietei.
8. Cu privire la un cont de entitate preexistent, institutia financiara raportoare poate utiliza drept documente justificative orice clasificare care figureaza in registrele acesteia cu privire la titularul de cont care a fost determinata pe baza unui sistem de codificare standardizat industrial si inregistrata de institutia financiara raportoare conform practicilor sale comerciale obisnuite in scopul aplicarii masurilor de cunoastere a clientelei specifice legislatiei pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului sau in alte scopuri de reglementare, altele decat fiscale, si care a fost pusa in aplicare de institutia financiara raportoare inainte de data utilizata pentru a clasifica contul financiar drept un cont preexistent, cu conditia ca institutia financiara raportoare sa nu cunoasca sau sa nu aiba motive sa cunoasca ca o astfel de clasificare este incorecta sau nu mai este de incredere. Termenul de "sistem de codificare industrial standardizat" se refera la un sistem de codificare folosit pentru a clasifica constructiile juridice in functie de tipul acestora in alte scopuri decat cele fiscale. Exemple ale unui sistem de codificare standardizat industrial includ Clasificarea internationala industriala standard (ISIC) din SUA, Clasificarea statistica a activitatilor economice din Comunitatea Europeana (NACE/CAEN) si Sistemul de clasificare industrial nord american (NAICS) .
9. Conditii de valabilitate ale documentelor justificative. Documentele justificative care contin o data de expirare a valabilitatii pot sa fie considerate valabile pana in ultima zi a perioadei de valabilitate sau in ultima zi al celui de-al cincilea an calendaristic dupa anul in care documentele justificative au fost furnizate institutiei financiare raportoare. Cu toate acestea, urmatoarele documente justificative sunt considerate a ramane valabile pe o durata nedeterminata:
a) documentele justificative furnizate de o autoritate publica (de exemplu, pasapoartele) ;
b) documentele justificative care nu sunt in general reinnoite sau modificate (cum ar fi certificatul de inregistrare) ; sau
c) documentele justificative furnizate de o institutie financiara nonraportoare sau de o persoana dintr-o jurisdictie care face obiectul raportarii si care nu este o persoana care face obiectul raportarii.
Toate celelalte documente justificative sunt valabile pana in ultima zi din cel de-al cincilea an calendaristic dupa anul in care documentele justificative sunt furnizate institutiei financiare raportoare.
10. Prin exceptie de la pct. 9, o institutie financiara raportoare poate sa nu se bazeze pe documentele justificative, conform subsectiunii A a sectiunii VII, daca cunoaste sau are motive sa cunoasca faptul ca documentele justificative sunt incorecte sau nu mai sunt de incredere.
Institutia financiara raportoare este obligata sa instituie proceduri prin care sa se asigure ca orice modificare a dosarelor principale ale clientilor care reprezinta o modificare a circumstantelor sa fie identificata.
11. Institutia financiara raportoare trebuie sa notifice orice persoana care furnizeaza documente, asupra obligatiei de a o notifica in cazul intervenirii unei modificari a circumstantelor.
12. Institutia financiara raportoare poate sa retina o copie certificata sau o copie simpla, inclusiv un microfisier, un document electronic scanat sau disponibil prin alte mijloace de stocare electronica, de pe documentele justificative sau cel putin o consemnare a documentelor examinate, data examinarii acestora si numarul de identificare a documentelor, daca este cazul, (spre exemplu, un numar de pasaport) . Orice document care este stocat electronic trebuie sa fie disponibil la cerere si pe suport hartie.
13. O institutie financiara raportoare poate sa accepte o copie a documentelor justificative in format electronic daca sistemul electronic asigura ca informatiile primite sunt aceleasi cu informatiile trimise si pastreaza evidenta tuturor sesiunilor de acces al utilizatorului care au ca rezultat trimiterea, reinnoirea sau modificarea documentelor justificative. In plus, design-ul si operarea sistemului electronic, inclusiv procedurile de acces, trebuie sa asigure ca persoana care acceseaza sistemul si furnizeaza documentele justificative este persoana titulara a acestor documente.
14. Institutia financiara raportoare la care un client deschide un cont trebuie sa obtina documentele justificative pentru fiecare cont in parte. Cu toate acestea, o institutie financiara raportoare poate sa se bazeze pe documentele justificative furnizate de client pentru un alt cont daca ambele conturi sunt considerate un singur cont in scopul respectarii masurilor de incredere prevazute la subsectiunea A, sectiunea VII.
15. Documentele colectate de alte persoane
Institutia financiara raportoare poate sa se bazeze pe documentele colectate de un agent (inclusiv un consilier de fonduri pentru fonduri mutuale, fonduri speculative sau un grup privat de investitii) al acesteia. Agentul poate sa retina documentele ca parte dintr-un sistem de informatii pentru o singura institutie financiara raportoare sau pentru mai multe institutii financiare raportoare cu conditia ca pe baza sistemului respectiv orice institutie financiara raportoare in numele careia agentul retine documentele sa acceseze cu usurinta datele privind natura documentelor, informatiile continute in respectivele documente (inclusiv o copie a documentelor) si valabilitatea acestora si trebuie sa permita institutiei financiare raportoare sa transmita datele, fie direct intr-un sistem electronic sau prin furnizarea acestor date agentului, referitoare la orice fapte pe care le afla si care ar putea sa afecteze credibilitatea documentelor. Institutia financiara raportoare trebuie sa stabileasca cum si cand au fost transmise datele referitoare la orice fapte pe care le afla si care pot afecta credibilitatea documentelor si trebuie sa stabileasca faptul ca orice date pe care le-a transmis au fost procesate si au fost aplicate masurile de incredere. Agentul trebuie sa dispuna de un sistem care sa asigure ca orice informatii pe care le primeste referitoare la fapte care afecteaza credibilitatea documentelor sau statutul atribuit clientului sunt furnizate catre toate institutiile financiare raportoare pentru care agentul retine documentele.
Institutia financiara raportoare care obtine un cont de la un predecesor sau cesionar in cazul unei fuziuni sau absorbtii de conturi cu titlu oneros poate in general sa se bazeze pe documentele valabile sau copii de pe aceste documente valabile obtinute de predecesor sau cesionar. In plus, institutia financiara raportoare care obtine un cont printr-o fuziune sau absorbtie de conturi cu titlu oneros de la o alta institutie financiara raportoare care a finalizat toate procedurile de diligenta fiscala prevazute de sectiunile II-VII cu privire la conturile cesionate poate in general sa se bazeze pe documentatia de stabilire a statutului titularului de cont apartinand predecesorului sau cesionarului pana la momentul in care cunoaste sau are motive sa cunoasca ca statutul respectiv este incorect sau a intervenit o modificare a circumstantelor.
ANEXA nr. 2: PROCEDURI SUPLIMENTARE de raportare si de diligenta fiscala pentru schimbul de informatii referitoare la conturile financiare
1. Modificarea circumstantelor
O "modificare a circumstantelor" include orice modificare care are drept rezultat adaugarea de informatii relevante privind statutul unei persoane sau intra, in alt mod, in contradictie cu statutul persoanei respective. In plus, o modificare a circumstantelor include orice modificare sau completare a informatiilor privind contul titularului de cont (inclusiv adaugarea sau substituirea unui titular de cont ori alta modificare referitoare la acesta) sau orice modificare sau completare a informatiilor privind orice cont asociat cu un astfel de cont (aplicand normele privind agregarea conturilor prevazute la pct. 1 si 2, subsectiunea C, sectiunea VII din anexa nr. 1) daca o astfel de modificare sau completare a informatiilor afecteaza statutul titularului de cont.
In cazul in care institutia financiara raportoare se bazeaza pe adresa de rezidenta, stabilita in conformitate cu pct. 2-11, subsectiunea B, sectiunea a III-a din anexa nr. 1, si intervine o modificare a circumstantelor in urma careia institutia financiara raportoare cunoaste sau are motive sa cunoasca faptul ca documentele justificative initiale sau alte documente asociate unui cont sunt incorecte sau nu mai sunt de incredere, institutia financiara raportoare are obligatia ca pana cel tarziu in ultima zi a anului calendaristic relevant sau a altei perioade de raportare adecvate ori in 90 de zile calendaristice de la notificarea sau descoperirea unei astfel de modificari a circumstantelor, oricare dintre acestea este mai recenta, sa obtina o declaratie pe propria raspundere si noi documente justificative din partea titularului de cont pentru a-i stabili rezidenta fiscala. In cazul in care institutia financiara raportoare nu a putut sa obtina o declaratie pe propria raspundere din partea titularului de cont si nici alte documente justificative in termenul mentionat anterior, institutia financiara raportoare trebuie sa aplice procedura de cautare in evidentele electronice prevazuta la pct. 12-15 subsectiunea B, sectiunea a III-a din anexa nr. 1.
2. Declaratia pe propria raspundere pentru conturile de entitate noi
In ceea ce priveste conturile de entitate noi, pentru a stabili daca o persoana care exercita controlul asupra unei ENF pasive este o persoana care face obiectul raportarii, institutia financiara raportoare se poate baza numai pe o declaratie pe propria raspundere, fie din partea titularului de cont, fie din partea persoanei care exercita controlul.
3. Rezidenta unei institutii financiare
Institutie financiara este "rezidenta" in Romania in cazul in care aceasta se afla sub jurisdictia Romaniei (si anume, Romania poate impune raportarea de catre institutia financiara) . In general, in cazul in care o institutie financiara are rezidenta fiscala intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii, aceasta se afla sub autoritatea unei jurisdictii care face obiectul raportarii si, prin urmare, este o institutie financiara a respectivei jurisdictii. In cazul unei fiducii care este o institutie financiara (indiferent daca aceasta este rezident fiscal intr-o jurisdictie care face obiectul raportarii) , fiducia este considerata a se afla sub autoritatea unei jurisdictii care face obiectul raportarii daca unul sau mai multi fiduciari sunt rezidenti in respectivele jurisdictii, cu exceptia cazului in care fiducia raporteaza altei jurisdictii care face obiectul raportarii toate informatiile care trebuie raportate in temeiul cap. I al titlului X cu privire la conturile care fac obiectul raportarii administrate de fiducie, in virtutea faptului ca fiducia are rezidenta fiscala in acea jurisdictie care face obiectul raportarii. Cu toate acestea, in cazul in care o institutie financiara (care nu este o fiducie) nu are rezidenta fiscala (de exemplu, pentru ca este considerata transparenta din punct de vedere fiscal sau pentru ca se afla intr-o jurisdictie in care nu exista impozit pe venit) , se considera ca aceasta se afla sub autoritatea unei jurisdictii care face obiectul raportarii si ca este, prin urmare, o institutie financiara a respectivei jurisdictii, in cazul in care:
a) este constituita in temeiul legislatiei respectivei jurisdictii;
b) are sediul conducerii efective (inclusiv sediul administrativ efectiv) in respectiva jurisdictie; sau
c) face obiectul supravegherii financiare in respectiva jurisdictie.
In cazul in care institutia financiara (care nu este o fiducie) este rezidenta in doua sau mai multe jurisdictii care fac obiectul raportarii, respectiva institutie financiara face obiectul cerintelor de raportare si de diligenta fiscala ale respectivei jurisdictii in care aceasta isi mentine contul/conturile financiar(e) .
4. Cont administrat
In general, se poate considera ca un cont este administrat de catre o institutie financiara in urmatoarele situatii:
a) in cazul unui cont de custodie, de institutia financiara care detine custodia activelor din contul respectiv (inclusiv o institutie financiara care detine active in regim "street name" pentru un titular de cont in respectiva institutie) ;
b) in cazul unui cont de depozit, de institutia financiara care este obligata sa faca plati cu privire la contul respectiv (cu exceptia unui reprezentant al unei institutii financiare, indiferent daca acest reprezentant este sau nu o institutie financiara) ;
c) in cazul oricarui titlu de capital sau de creanta asupra unei institutii financiare care constituie un cont financiar, de catre respectiva institutie financiara;
d) in cazul unui contract de asigurare cu valoare de rascumparare sau al unui contract de renta viagera, de institutia financiara care este obligata sa faca plati cu privire la respectivul contract.
5. Fiducii care sunt ENF pasive
O entitate precum o societate civila, o societate cu raspundere limitata sau o constructie juridica similara care nu are rezidenta fiscala, in conformitate cu pct. 3, subsectiunea D, sectiunea a VIII-a din anexa nr. 1, este considerata ca fiind rezidenta in jurisdictia in care se afla sediul conducerii efective. In acest sens, o persoana juridica sau o constructie juridica este considerata a fi "similara" cu o societate civila si cu o societate cu raspundere limitata in cazul in care aceasta nu este tratata ca o persoana impozabila in Romania in temeiul legislatiei fiscale romane. Cu toate acestea, in scopul de a evita raportarea dubla (tinand cont de sfera ampla a termenului "Persoane care exercita controlul" in cazul fiduciilor) , o fiducie care este o ENF pasiva nu poate fi considerata o constructie juridica similara.
6. Adresa sediului principal al entitatii
Una dintre cerintele prevazute la pct. 7, lit. c) , subsectiunea E, sectiunea a VIII-a din anexa nr. 1 este ca, in ceea ce priveste o entitate, documentatia oficiala include fie adresa sediului principal al entitatii in jurisdictia care face obiectul raportarii sau in alta jurisdictie in care aceasta afirma ca este rezidenta, fie din jurisdictia care face obiectul raportarii sau din alta jurisdictie in care entitatea a fost inregistrata sau constituita. Adresa sediului principal al entitatii este, in general, locul in care se afla sediul conducerii efective. Adresa unei institutii financiare la care entitatea administreaza un cont, o casuta postala sau o adresa utilizate exclusiv pentru corespondenta nu este adresa sediului principal al entitatii, cu exceptia cazului in care respectiva adresa este singura adresa utilizata de catre entitate si figureaza ca adresa de inregistrare a entitatii in documentele de constituire. Mai mult decat atat, o adresa furnizata purtand mentiunea "post-restant" nu este adresa sediului principal al entitatii.
ANEXA nr. 3: NORME de raportare pentru grupurile de intreprinderi multinationale
SECTIUNEA I: Definitiile termenilor
1. Grup inseamna un ansamblu de intreprinderi legate prin dreptul de proprietate sau prin control, astfel incat acesta fie este obligat sa elaboreze situatii financiare consolidate in scopuri de raportare financiara in temeiul principiilor contabile aplicabile, fie ar fi obligat sa faca acest lucru daca participatiile in capitalurile proprii ale oricareia dintre intreprinderile respective ar fi tranzactionate la o bursa de valori publice.
2. Intreprindere inseamna o forma de desfasurare a unei activitati economice de catre o persoana mentionata la art. 286 lit. k) , cu exceptia persoanelor fizice.
3. Grup de intreprinderi multinationale inseamna un grup care include doua sau mai multe intreprinderi a caror rezidenta fiscala se afla in jurisdictii diferite sau care include o intreprindere cu rezidenta fiscala intr-o jurisdictie, dar care este impozabila in alta jurisdictie pentru activitatea desfasurata prin intermediul unui sediu permanent si care nu este un grup de intreprinderi multinationale exclus.
4. Grup de intreprinderi multinationale exclus inseamna un grup care, in anul precedent anului fiscal de raportare, are un venit consolidat total mai mic de 750. 000. 000 euro sau o suma in lei echivalenta cu 750. 000. 000 euro, astfel cum se reflecta in situatiile financiare consolidate ale grupului pentru respectivul an fiscal precedent.
Pentru fiecare an fiscal de raportare, la determinarea sumei in lei se va utiliza cursul de schimb mediu al lunii ianuarie 2015 comunicat de Banca Nationala a Romaniei.
Venitul consolidat total se determina conform prevederilor Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situatiile financiare anuale, situatiile financiare consolidate si rapoartele conexe ale anumitor tipuri de intreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European si a Consiliului si de abrogare a Directivelor 78/660/CEE si 83/349/CEE ale Consiliului, transpusa in legislatia nationala.
5. Entitate constitutiva inseamna oricare dintre urmatoarele:
a) o unitate operationala separata a unui grup de intreprinderi multinationale care este inclusa in situatiile financiare consolidate ale grupului de intreprinderi multinationale in scopul raportarii financiare sau care ar fi inclusa in acestea daca participatiile in capitalurile proprii ale respectivei unitati operationale apartinand unui grup de intreprinderi multinationale ar fi tranzactionate la o bursa de valori publice;
b) o astfel de unitate operationala care este exclusa din situatiile financiare consolidate ale grupului de intreprinderi multinationale exclusiv din motive de marime sau de importanta relativa;
c) un sediu permanent al oricarei unitati operationale separate a unui grup de intreprinderi multinationale mentionate la lit. a) sau b) , cu conditia ca unitatea operationala in cauza sa elaboreze o situatie financiara separata pentru respectivul sediu permanent in scopul raportarii financiare, al raportarii in scopuri de reglementare sau al raportarii fiscale ori in scopuri de control intern al managementului.
6. Entitate raportoare inseamna entitatea constitutiva insarcinata sa prezinte, in numele grupului de intreprinderi multinationale, un raport pentru fiecare tara in parte in conformitate cu cerintele art. 2913 alin. (3) in jurisdictia in care aceasta isi are rezidenta fiscala. Entitatea raportoare poate fi societatea-mama finala, societatea-mama surogat sau o societate descrisa la sectiunea II pct. 1.
7. Societate-mama finala inseamna o entitate constitutiva a unui grup de intreprinderi multinationale care indeplineste urmatoarele criterii:
a) are, in mod direct sau indirect, un interes suficient in ceea ce priveste una sau mai multe entitati constitutive ale grupului respectiv de intreprinderi multinationale, astfel incat este obligata sa elaboreze situatii financiare consolidate in temeiul principiilor contabile general aplicabile in jurisdictia in care isi are rezidenta fiscala sau ar fi obligata sa faca acest lucru daca participatiile sale in capitalurile proprii ar fi tranzactionate la o bursa de valori publice in jurisdictiile in care aceasta isi are rezidenta fiscala;
b) in respectivul grup de intreprinderi multinationale nu exista nicio alta entitate constitutiva care sa aiba, in mod direct sau indirect, un interes precum cel descris la lit. a) in prima entitate constitutiva mentionata.
8. Societate-mama surogat inseamna o entitate constitutiva a grupului de intreprinderi multinationale care a fost desemnata de respectivul grup de intreprinderi multinationale ca unic substitut pentru societatea-mama finala, cu scopul de a prezenta, in numele grupului de intreprinderi multinationale in cauza, un raport pentru fiecare tara in parte in jurisdictia in care respectiva entitate constitutiva isi are rezidenta fiscala, atunci cand se aplica una sau mai multe dintre conditiile stabilite la sectiunea II pct. 1 lit. b) .
9. An fiscal inseamna o perioada contabila anuala pentru care societatea-mama finala a grupului de intreprinderi multinationale isi pregateste situatiile financiare.
10. An fiscal de raportare inseamna anul fiscal ale carui rezultate financiare si operationale sunt reflectate in raportul pentru fiecare tara in parte mentionat la art. 2913 alin. (3) .
11. Acord privind stabilirea autoritatii competente inseamna un acord care se incheie intre reprezentantii autorizati din Romania si cei ai unei jurisdictii din afara Uniunii Europene care sunt parti la un acord international si care prevede schimbul automat de rapoarte pentru fiecare tara in parte intre jurisdictiile semnatare.
12. Acord international inseamna Conventia multilaterala privind asistenta administrativa reciproca in materie fiscala, o conventie fiscala bilaterala sau multilaterala sau un acord privind schimbul de informatii in domeniul fiscal la care Romania este parte si care, prin clauzele sale, confera forta juridica schimbului de informatii in domeniul fiscal intre jurisdictii, inclusiv schimbului automat de astfel de informatii.
13. Situatii financiare consolidate inseamna situatiile financiare ale unui grup de intreprinderi multinationale in care activele, datoriile, veniturile, cheltuielile si fluxurile de numerar ale societatii-mama finale si ale entitatilor constitutive sunt prezentate ca fiind ale unei singure entitati economice.
14. Esec sistemic cu privire la o jurisdictie inseamna fie faptul ca o jurisdictie a incheiat cu Romania un acord privind stabilirea autoritatii competente care este inca in vigoare, dar a suspendat schimbul automat, din alte motive decat cele conforme cu clauzele acordului, fie faptul ca o jurisdictie a omis in alt fel, in mod repetat, sa transmita automat Romaniei rapoartele pentru fiecare tara in parte, aflate in posesia sa, ale grupurilor de intreprinderi multinationale care detin entitati constitutive in Romania.
SECTIUNEA II: Cerinte generale de raportare
1. O entitate constitutiva rezidenta in Romania, care nu este societatea-mama finala a unui grup de intreprinderi multinationale, prezinta un raport pentru fiecare tara in parte referitor la anul fiscal de raportare al unui grup de intreprinderi multinationale din care face parte, daca sunt indeplinite urmatoarele criterii:
a) entitatea isi are rezidenta fiscala in Romania;
b) indeplineste una dintre urmatoarele conditii:
(i) societatea-mama finala a grupului de intreprinderi multinationale nu este obligata sa prezinte un raport pentru fiecare tara in parte in jurisdictiile in care isi are rezidenta fiscala;
(ii) jurisdictia in care isi are rezidenta fiscala societatea-mama finala este parte la un acord international in vigoare, la care Romania este parte, dar nu este parte la un acord privind stabilirea autoritatii competente in vigoare la care sa fie parte Romania, pana la momentul specificat la art. 2913 alin. (1) , in vederea prezentarii raportului pentru fiecare tara in parte pentru anul fiscal de raportare;
(iii) in jurisdictia in care isi are rezidenta fiscala societatea-mama finala s-a produs un esec sistemic care a fost notificat de catre autoritatea competenta din Romania entitatii constitutive care isi are rezidenta fiscala in Romania.
2. Fara a aduce atingere obligatiei societatii-mama finale mentionate la art. 2913 alin. (1) sau a societatii sale mama surogat de a prezenta primul raport pentru fiecare tara in parte pentru anul fiscal al grupului de intreprinderi multinationale care incepe de la data de 1 ianuarie 2016 sau dupa aceasta data, obligatia pentru entitatile constitutive prevazute la pct. 1 din prezenta sectiune se aplica rapoartelor pentru fiecare tara in parte in ceea ce priveste anii fiscali de raportare care incep de la data de 1 ianuarie 2017 sau dupa aceasta data.
3. O entitate constitutiva rezidenta in Romania, astfel cum este definita la pct. 1 din prezenta sectiune, solicita societatii sale mama finale sa ii puna la dispozitie toate informatiile necesare pentru a-i permite sa isi indeplineasca obligatiile de a prezenta un raport pentru fiecare tara in parte, in conformitate cu art. 2913 alin. (3) . In cazul in care nu a obtinut sau nu a dobandit toate informatiile necesare pentru intocmirea raportului pentru grupul de intreprinderi multinationale, entitatea constitutiva prezinta un raport pentru fiecare tara in parte care contine toate informatiile de care dispune, obtinute sau dobandite, si notifica autoritatii competente din Romania ca societatea-mama finala a refuzat sa puna la dispozitie informatiile necesare. Acest lucru nu aduce atingere dreptului autoritatii competente din Romania de a aplica sanctiunile prevazute in legislatia sa nationala. De asemenea, autoritatea competenta din Romania informeaza toate autoritatile competente din statele membre cu privire la refuzul sus-mentionat.
4. Daca acelasi grup de intreprinderi multinationale are mai mult de o entitate constitutiva cu rezidenta fiscala in Uniunea Europeana si daca se aplica una sau mai multe dintre conditiile stabilite la lit. b) de la pct. 1 din prezenta sectiune, grupul de intreprinderi multinationale poate desemna una dintre respectivele entitati constitutive sa prezinte raportul pentru fiecare tara in parte in conformitate cu cerintele art. 2913 alin. (3) , cu privire la un an fiscal de raportare, in termenul specificat la art. 2913 alin. (1) si sa notifice autoritatii competente din Romania ca prezentarea are ca scop indeplinirea obligatiei de raportare care le revine tuturor entitatilor constitutive ale grupului de intreprinderi multinationale in cauza care isi au rezidenta fiscala in Uniunea Europeana. Autoritatea competenta din Romania comunica, in temeiul art. 2913 alin. (2) , raportul pentru fiecare tara in parte pe care l-a primit oricarui altui stat membru in care, pe baza informatiilor din raportul pentru fiecare tara in parte, una sau mai multe entitati constitutive ale grupului de intreprinderi multinationale din care face parte entitatea raportoare fie isi au rezidenta fiscala, fie sunt impozabile pentru activitatea economica desfasurata prin intermediul unui sediu permanent.
5. In cazul in care o entitate constitutiva nu poate obtine sau dobandi toate informatiile necesare, prevazute la art. 2913 alin. (3) , pentru a prezenta un raport pentru fiecare tara in parte, respectiva entitate constitutiva nu este eligibila pentru a fi desemnata drept entitate raportoare pentru grupul de intreprinderi multinationale in conformitate cu pct. 4 din prezenta sectiune. Aceasta regula nu aduce atingere obligatiei entitatii constitutive de a notifica autoritatea competenta din Romania cu privire la faptul ca societatea-mama finala a refuzat sa puna la dispozitie informatiile necesare.
6. Prin exceptie de la pct. 1-5 din prezenta sectiune, atunci cand se aplica una sau mai multe dintre conditiile stabilite la pct. 1 lit. b) din prezenta sectiune, o entitate constitutiva nu este obligata sa prezinte un raport pentru fiecare tara in parte referitor la anul fiscal de raportare, daca grupul de intreprinderi multinationale in cadrul caruia aceasta este o entitate constitutiva a pus la dispozitie un raport pentru fiecare tara in parte, in conformitate cu art. 2913 alin. (3) , referitor la respectivul an fiscal, prin intermediul unei societati-mama surogat, care prezinta respectivul raport pentru fiecare tara in parte autoritatii fiscale din jurisdictia in care isi are rezidenta fiscala la data specificata la art. 2913 alin. (1) sau anterior acestei date si care, in cazul in care societatea-mama surogat isi are rezidenta fiscala intr-o jurisdictie din afara Uniunii Europene, indeplineste urmatoarele conditii:
a) jurisdictia in care isi are rezidenta fiscala societatea-mama surogat prevede obligatia de a prezenta rapoarte pentru fiecare tara in parte in conformitate cu cerintele art. 2913 alin. (3) ;
b) jurisdictia in care isi are rezidenta fiscala societatea-mama surogat a incheiat un acord privind stabilirea autoritatii competente, care este in vigoare, la care este parte Romania, pana la data specificata la art. 2913 alin. (1) , in vederea prezentarii raportului pentru fiecare tara in parte pentru anul fiscal de raportare;
c) jurisdictia in care isi are rezidenta fiscala societatea-mama surogat nu a notificat autoritatii competente din Romania un esec sistemic;
d) cel tarziu in ultima zi a anului fiscal de raportare al grupului de intreprinderi multinationale in cauza, jurisdictia in care isi are rezidenta fiscala societatea-mama surogat a fost informata de catre entitatea constitutiva cu rezidenta fiscala in jurisdictia respectiva ca ea este societatea-mama surogat;
e) s-a transmis o notificare autoritatii competente din Romania in conformitate cu pct. 8.
7. O entitate constitutiva a unui grup de intreprinderi multinationale care isi are rezidenta fiscala in Romania are obligatia sa notifice autoritatii competente din Romania daca este societatea-mama finala sau societatea-mama surogat sau entitatea constitutiva desemnata conform pct. 1-5 din prezenta sectiune, pana cel tarziu in ultima zi a anului fiscal de raportare al respectivului grup de intreprinderi multinationale, dar nu mai tarziu de ultima zi de depunere a declaratiei fiscale a respectivei entitati constitutive pentru anul fiscal precedent.
8. In cazul in care o entitate constitutiva a unui grup de intreprinderi multinationale care isi are rezidenta fiscala in Romania nu este societatea-mama finala, nici societatea-mama surogat, nici entitatea constitutiva desemnata conform pct. 1-5 din prezenta sectiune, entitatea respectiva are obligatia sa notifice autoritatii competente din Romania identitatea si rezidenta fiscala a entitatii raportoare pana cel tarziu in ultima zi din anul fiscal de raportare al respectivului grup de intreprinderi multinationale, dar nu mai tarziu de ultima zi de depunere a declaratiei fiscale a respectivei entitati constitutive pentru anul fiscal precedent.
9. Raportul pentru fiecare tara in parte specifica moneda in care sunt exprimate sumele mentionate in raportul respectiv.
ANEXA nr. 4: SEMNE DISTINCTIVE
PARTEA I: Testul beneficiului principal
1. Semnele distinctive generice din categoria A si semnele distinctive specifice din categoria B si din categoria C pct. 1 lit. b) subpct. (i) si lit. c) si d) pot fi luate in considerare numai in cazul in care trec "testul beneficiului principal".
2. Testul respectiv se considera a fi trecut daca se poate stabili faptul ca beneficiul principal sau unul dintre beneficiile principale pe care o persoana se poate astepta in mod rezonabil sa le obtina de pe urma unui aranjament transfrontalier, tinand seama de toate imprejurarile si circumstantele relevante, este obtinerea unui avantaj fiscal.
3. In contextul semnului distinctiv de la categoria C pct. 1, prezenta conditiilor enuntate la categoria C pct. 1 lit. b) poz. (i) , lit. c) sau lit. d) , necoroborata cu alte elemente, nu poate constitui singurul motiv pentru a concluziona ca un aranjament transfrontalier trece testul beneficiului principal.
PARTEA II: Categorii de semne distinctive
(A) Semne distinctive generice legate de testul beneficiului principal
1. Un aranjament transfrontalier in cazul caruia contribuabilul relevant sau un participant la aranjamentul transfrontalier accepta sa respecte o clauza de confidentialitate care ii poate impune sa nu comunice modul in care aranjamentul respectiv ar putea duce la obtinerea unui avantaj fiscal catre alti intermediari sau catre autoritatile fiscale.
2. Un aranjament transfrontalier pentru care intermediarul este indreptatit sa primeasca un comision sau o dobanda, o remuneratie aferenta costurilor financiare si altor cheltuieli pentru aranjamentul respectiv, stabilite prin referire la:
a) cuantumul avantajului fiscal care rezulta din aranjamentul respectiv; sau
b) un avantaj fiscal care deriva sau nu din aranjamentul respectiv. Aceasta ar include obligatia intermediarului sa restituie partial sau integral comisioanele, in cazul in care avantajul fiscal urmarit ce deriva din aranjamentul respectiv nu a fost obtinut partial sau integral.
3. Un aranjament transfrontalier care contine o documentatie si/sau o structura puternic standardizata si care este disponibil pentru mai mult de un contribuabil relevant fara a fi necesara personalizarea substantiala a acestuia pentru implementare.
(B) Semne distinctive specifice legate de testul beneficiului principal
1. Un aranjament transfrontalier prin care un participant la aranjamentul respectiv ia masuri artificiale care constau in achizitionarea unei societati care inregistreaza pierderi, intreruperea activitatii principale a respectivei societati si utilizarea pierderilor societatii pentru a reduce obligatiile fiscale, inclusiv prin intermediul unui transfer al acestor pierderi catre o alta jurisdictie sau prin accelerarea utilizarii acestor pierderi.
2. Un aranjament transfrontalier care are ca efect conversia veniturilor in capital, donatii sau alte categorii de venituri care sunt impozitate la un nivel mai redus sau sunt scutite de la plata impozitelor.
3. Un aranjament transfrontalier care include tranzactii circulare care au ca rezultat un carusel de fonduri (round-tripping of funds) , anume prin implicarea unor entitati interpuse fara alt scop comercial primar sau prin tranzactii care se compenseaza ori se anuleaza reciproc sau care au alte caracteristici similare.
(C) Semne distinctive specifice asociate tranzactiilor transfrontaliere
1. Un aranjament transfrontalier care implica plati transfrontaliere deductibile efectuate intre doua sau mai multe intreprinderi asociate, in cazul in care este prezenta cel putin una dintre urmatoarele conditii:
a) destinatarul nu este rezident fiscal in nicio jurisdictie;
b) cu toate ca destinatarul este rezident fiscal intr-o jurisdictie, acea jurisdictie:
(i) nu impune un impozit pe profit sau impune un impozit pe profit la o cota egala cu zero ori mai mica de 1%; sau
(ii) este inclusa intr-o lista de jurisdictii ale unor tari terte care au fost evaluate de statele membre, in mod colectiv sau in cadrul Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, si au fost calificate ca fiind necooperante;
c) plata beneficiaza de o scutire integrala de impozit in jurisdictia in care destinatarul este rezident fiscal;
d) plata beneficiaza de un regim fiscal preferential in jurisdictia in care destinatarul este rezident fiscal.
2. Deducerile pentru aceeasi amortizare a activului sunt solicitate in mai multe jurisdictii.
3. Scutirea de la dubla impunere cu privire la acelasi element de venit sau de capital este pretinsa in mai mult de o jurisdictie.
4. Exista un aranjament transfrontalier care include transferuri de active si in cazul caruia exista o diferenta semnificativa in ceea ce priveste suma tratata ca platibila pentru activele respective in jurisdictiile implicate.
(D) Semne distinctive specifice referitoare la schimbul automat de informatii si la beneficiarii reali
1. Un aranjament transfrontalier care poate avea ca efect subminarea obligatiei de raportare instituite potrivit normelor prin care a fost transpusa legislatia Uniunii Europene in materie sau oricare alte acorduri echivalente privind schimbul automat de informatii referitoare la Conturile Financiare, inclusiv acorduri cu tari terte, sau care profita de absenta unor astfel de legi sau acorduri. Aceste aranjamente transfrontaliere includ cel putin:
a) utilizarea unui cont, a unui produs sau a unei investitii care nu reprezinta sau despre care se pretinde ca nu reprezinta un Cont Financiar, dar prezinta caracteristici care sunt similare in esenta cu cele ale unui Cont Financiar;
b) transferul Conturilor Financiare sau al activelor catre jurisdictii in care nu exista obligatia schimbului automat de informatii privind Conturile Financiare cu statul de resedinta al contribuabilului relevant sau utilizarea jurisdictiilor respective;
c) reclasificarea veniturilor si a capitalului in produse sau plati care nu fac obiectul schimbului automat de informatii privind Conturile Financiare;
d) transferul sau conversia unei Institutii Financiare, a unui Cont Financiar sau a activelor acestora, intr-o Institutie Financiara, un Cont Financiar sau active care nu fac obiectul raportarii in cadrul schimbului automat de informatii privind Conturile Financiare;
e) utilizarea entitatilor legale, aranjamentelor sau structurilor juridice care elimina sau despre care se pretinde ca inlatura obligatia de raportare a unuia sau mai multor Titulari de cont sau Persoane care exercita controlul, instituita potrivit normelor privind schimbul automat de informatii privind Conturile Financiare;
f) aranjamente transfrontaliere care submineaza sau exploateaza slabiciunile din cadrul procedurilor de diligenta fiscala utilizate de Institutiile Financiare pentru a-si respecta obligatiile de raportare a informatiilor privind Conturi Financiare, inclusiv utilizarea jurisdictiilor cu regimuri inadecvate sau precare de asigurare a respectarii legislatiei privind combaterea spalarii banilor ori cu cerinte precare in materie de transparenta cu privire la persoanele juridice sau constructiile juridice.
2. Un aranjament transfrontalier care implica un lant juridic sau de beneficiari reali netransparent, ce utilizeaza persoane, aranjamente juridice sau structuri:
a) care nu desfasoara o activitate economica semnificativa sustinuta de personal, echipamente, active si spatii de lucru adecvate; si
b) care sunt incorporate, gestionate, rezidente, controlate sau stabilite in orice alta jurisdictie decat cea de rezidenta a unuia sau mai multi dintre beneficiarii reali ai activelor detinute de aceste persoane, constructii juridice sau structuri; si
c) in cazul in care beneficiarii reali ai acestor persoane, constructii juridice sau structuri, astfel cum sunt definite in Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European si a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizarii sistemului financiar in scopul spalarii banilor sau finantarii terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European si al Consiliului si de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European si a Consiliului si a Directivei 2006/70/CE a Comisiei, devin neidentificabili.
(E) Semne distinctive specifice privind preturile de transfer
1. Un aranjament transfrontalier care implica utilizarea unor reglementari unilaterale privind "zona de siguranta", potrivit intelesului atribuit acestei notiuni de Liniile directoare privind preturile de transfer emise de catre Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica pentru societatile multinationale si administratiile fiscale, cu modificarile si completarile ulterioare.
2. Un aranjament transfrontalier care implica transferul de active necorporale greu de evaluat, potrivit intelesului atribuit acestei notiuni de Liniile directoare privind preturile de transfer emise de catre Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica pentru societatile multinationale si administratiile fiscale, cu modificarile si completarile ulterioare. Notiunea "active necorporale greu de evaluat" vizeaza activele necorporale sau drepturile asupra acestora pentru care, la momentul transferului lor intre intreprinderi asociate:
a) nu exista elemente comparabile fiabile; si
b) la data la care a fost incheiata tranzactia, previziunile privind viitoarele fluxuri de numerar sau veniturile preconizate a fi obtinute din activul necorporal transferat sau ipotezele utilizate in evaluarea activului necorporal sunt incerte, generand dificultati in preconizarea nivelului final de succes al activului necorporal la momentul transferului.
3. Un aranjament transfrontalier care implica un transfer transfrontalier de functii si/sau riscuri si/sau de active in interiorul unui grup, daca profiturile anuale preconizate, determinate inainte de a calcula impactul dobanzilor si a impozitelor asupra acestora (EBIT) , pentru perioada de 3 ani ulterioara transferului, de catre entitatea/entitatile care efectueaza transferul, sunt mai mici de 50% din EBIT anuale preconizate de catre aceasta entitate/aceste entitati care efectueaza transferul, daca transferul nu ar fi avut loc.
ANEXA nr. 5: PROCEDURA de diligenta fiscala, procedura de raportare si alte norme pentru Operatorii de platforme
Prezenta anexa stabileste procedura de diligenta fiscala, procedura de raportare si alte norme care trebuie sa fie aplicate de catre Operatorii de platforme care au obligatia de raportare pentru a permite autoritatii competente din Romania sa comunice, prin schimb automat, informatiile prevazute la art. 2915 alin. (2) si (3) .
Prezenta anexa stabileste, de asemenea, normele si procedurile administrative care trebuie sa fie in vigoare in Romania pentru a asigura atat punerea in aplicare efectiva, cat si respectarea procedurii de diligenta fiscala si a procedurii de raportare prezentate in continuare.
Urmatorii termeni au sensul definit in dispozitiile urmatoare:
SUBSECTIUNEA A: Operatori de platforme care au obligatia de raportare
1. Platforma inseamna orice software, inclusiv un site web sau o parte a unui site web, si aplicatii, inclusiv aplicatii mobile, care sunt accesibile utilizatorilor si care permit Vanzatorilor sa fie conectati cu alti utilizatori in scopul realizarii unei Activitati Relevante, in mod direct sau indirect, pentru acesti utilizatori. Termenul include, de asemenea, orice aranjament pentru colectarea si plata unei Contraprestatii pentru realizarea Activitatii Relevante.
Termenul Platforma nu include software care, fara nicio interventie suplimentara in cadrul realizarii unei Activitati Relevante, permite exclusiv oricare dintre urmatoarele:
a) procesarea platilor in legatura cu Activitatea Relevanta;
b) listarea sau promovarea de catre utilizatori a unei Activitati Relevante;
c) redirectionarea sau transferarea utilizatorilor catre o Platforma.
2. Operator de platforma inseamna o Entitate care pune la dispozitia Vanzatorilor, in temeiul unor contracte, o intreaga Platforma sau o parte a acesteia.
3. Operator de Platforma Exclus inseamna un Operator de platforma care a demonstrat in prealabil si anual intr-un mod convingator autoritatii competente din Romania, careia Operatorul de platforma ar fi trebuit in mod normal sa ii raporteze informatii in conformitate cu normele prevazute la pct. 1-3 ale subsectiunii A din sectiunea III, ca intregul model de afaceri al Platformei respective este de asa natura incat nu detine Vanzatori Raportabili.
4. Operator de platforma care are obligatia de raportare inseamna orice Operator de platforma, altul decat un Operator de Platforma Exclus, care se afla in oricare dintre situatiile urmatoare:
a) are rezidenta fiscala in Romania sau intr-un alt stat membru sau, atunci cand respectivul Operator de platforma nu are rezidenta fiscala in Romania si nici intr-un alt stat membru, dar indeplineste oricare dintre conditiile urmatoare:
(i) este constituit in temeiul legislatiei din Romania sau dintr-un alt stat membru;
(ii) are sediul conducerii, inclusiv sediul conducerii efective, in Romania sau intr-un alt stat membru;
(iii) are un sediu permanent in Romania sau intr-un alt stat membru si nu este un Operator de platforma Calificat din afara Uniunii;
b) nu are rezidenta fiscala, nu este constituit sau administrat in Romania sau in oricare alt stat membru si nici nu are sediu permanent in Romania sau in oricare alt stat membru, dar faciliteaza realizarea unei Activitati Relevante de catre Vanzatori Raportabili sau a unei Activitati Relevante care implica inchirierea unui bun imobil situat in Romania sau intr-un alt stat membru si nu este un Operator de Platforma Calificat din afara Uniunii.
5. Operator de Platforma Calificat din afara Uniunii inseamna un Operator de platforma in cazul caruia toate Activitatile Relevante pe care le faciliteaza sunt si Activitati Relevante Calificate si care are rezidenta fiscala intr-o Jurisdictie Calificata din afara Uniunii sau, atunci cand respectivul Operator de platforma nu are rezidenta fiscala intr-o Jurisdictie Calificata din afara Uniunii, dar indeplineste oricare dintre conditiile urmatoare:
a) este constituit in temeiul legislatiei unei Jurisdictii Calificate din afara Uniunii; sau
b) are sediul conducerii, inclusiv sediul conducerii efective, intr-o Jurisdictie Calificata din afara Uniunii.
6. Jurisdictie Calificata din afara Uniunii inseamna o jurisdictie din afara Uniunii care a incheiat un Acord Efectiv privind Stabilirea Autoritatii Competente cu autoritatile competente din toate statele membre care sunt identificate drept jurisdictii raportabile pe o lista publicata de jurisdictia din afara Uniunii.
7. Acord Efectiv privind Stabilirea Autoritatii Competente inseamna un acord intre autoritatea competenta din Romania si o jurisdictie din afara Uniunii care impune schimbul automat de informatii echivalente cu cele specificate la subsectiunea B a sectiunii III din prezenta anexa, astfel cum este confirmat printr-un act de punere in aplicare in conformitate cu art. 2915 alin. (22) .
8. Activitate Relevanta inseamna o activitate realizata in schimbul unei Contraprestatii si consta in oricare dintre urmatoarele:
a) inchirierea de bunuri imobile, inclusiv rezidentiale si comerciale, precum si de orice alte bunuri imobile si spatii de parcare;
b) un Serviciu Personal;
c) vanzarea de Bunuri;
d) inchirierea oricarui mijloc de transport.
Termenul Activitate Relevanta nu include o activitate realizata de un Vanzator care actioneaza in calitate de angajat al Operatorului de platforma sau de o Entitate afiliata Operatorului de platforma.
9. Activitati Relevante Calificate inseamna orice Activitate Relevanta care face obiectul schimbului automat in temeiul unui Acord Efectiv privind Stabilirea Autoritatii Competente.
10. Contraprestatie inseamna orice forma de compensatie, dupa scaderea tuturor onorariilor, comisioanelor sau taxelor retinute sau percepute de Operatorul de platforma care are obligatia de raportare, care este platita sau creditata in contul unui Vanzator in legatura cu Activitatea Relevanta si a carei valoare este cunoscuta sau ar putea fi, in mod rezonabil, cunoscuta de Operatorul de platforma.
11. Serviciu Personal inseamna un serviciu care implica o munca pe baza de intervale de timp sau sarcini, prestata de una sau mai multe persoane care actioneaza fie independent, fie in numele unei Entitati, si realizata la cererea unui utilizator, fie online, fie in mod fizic, offline, dupa ce a fost facilitata prin intermediul unei Platforme.
SUBSECTIUNEA B: Vanzatori Raportabili
1. Vanzator inseamna un utilizator al unei Platforme, care poate fi o persoana fizica sau o Entitate, si care este inregistrat pe Platforma in orice moment din Perioada de raportare si realizeaza o Activitate Relevanta.
2. Vanzator Activ inseamna orice Vanzator care presteaza o Activitate Relevanta in timpul Perioadei de raportare sau caruia i se plateste sau i se crediteaza o Contraprestatie in legatura cu o Activitate Relevanta in timpul Perioadei de raportare.
3. Vanzator Raportabil inseamna orice Vanzator Activ, cu exceptia Vanzatorilor Exclusi, care este rezident in Romania sau intr-un alt stat membru sau care a oferit spre inchiriere un bun imobil situat in Romania sau intr-un alt stat membru.
4. Vanzator Exclus inseamna orice Vanzator:
a) care este o Entitate Guvernamentala;
b) care este o Entitate ale carei actiuni sunt tranzactionate in mod regulat pe o piata reglementata sau o Entitate afiliata unei Entitati ale carei actiuni sunt tranzactionate in mod regulat pe o piata reglementata;
c) care este o Entitate pentru care Operatorul de platforma a facilitat peste 2. 000 de Activitati Relevante prin inchirierea de bunuri imobile in legatura cu un Bun Imobil Listat in cursul Perioadei de raportare; sau
d) pentru care Operatorul de platforma a facilitat mai putin de 30 de Activitati Relevante prin vanzarea de Bunuri si pentru care valoarea totala a Contraprestatiei platite sau creditate nu a depasit echivalentul in lei a 2. 000 de euro in cursul Perioadei de raportare.
SUBSECTIUNEA C: Alte definitii
1. Entitate inseamna o persoana juridica sau o constructie juridica, de exemplu o companie, un parteneriat, o fiducie sau o fundatie. O Entitate este o Entitate afiliata a unei alte Entitati daca oricare dintre cele doua Entitati detine controlul asupra celeilalte sau cele doua Entitati se afla sub control comun. In acest sens, notiunea de control include detinerea directa sau indirecta a peste 50% din voturi si din valoarea unei Entitati. In cazul participatiei indirecte, indeplinirea cerintei privind detinerea a peste 50% din dreptul de proprietate asupra capitalului celeilalte Entitati se stabileste prin inmultirea ratelor de participatie pe nivelurile succesive. Se considera ca o persoana care detine mai mult de 50% din drepturile de vot detine 100% din drepturile de vot.
2. Entitate Guvernamentala inseamna Guvernul Romaniei, al unui stat membru sau al unei alte jurisdictii, orice unitate administrativ-teritoriala, subdiviziune administrativ-teritoriala sau subdiviziune politica a Romaniei, a unui stat membru sau a unei alte jurisdictii (care include un stat, o provincie, un judet sau o localitate) sau orice organism sau agentie detinut/a integral de Romania sau de un stat membru sau de o alta jurisdictie ori de una sau mai multe dintre subdiviziunile sus-mentionate (fiecare reprezentand o A«Entitate GuvernamentalaA») .
3. NIF inseamna Numar de Identificare Fiscala, emis de Romania sau de un stat membru, sau echivalentul sau functional daca nu exista un Numar de Identificare Fiscala.
4. Numar TVA inseamna numarul unic care identifica o persoana impozabila sau o entitate juridica neimpozabila care este inregistrata in scopuri de TVA.
5. Adresa Principala inseamna adresa la care se afla resedinta principala a Vanzatorului care este o persoana fizica, respectiv adresa la care se afla sediul social al Vanzatorului care este o Entitate.
6. Perioada de raportare inseamna anul calendaristic pentru care se face raportarea in temeiul sectiunii III.
7. Bun Imobil Listat inseamna toate unitatile bunului imobil situate la aceeasi adresa fizica, detinute de acelasi proprietar si oferite spre inchiriere pe o Platforma de catre acelasi Vanzator.
8. Numar de Identificare a Contului Financiar inseamna numarul sau referinta unic/a de identificare a contului bancar sau a unui alt cont de servicii de plata similar in care este platita sau creditata Contraprestatia, de care dispune Operatorul de platforma.
9. Bunuri inseamna orice bun corporal.
SECTIUNEA II: Procedura de diligenta fiscala
In scopul identificarii Vanzatorilor Raportabili se aplica procedura descrisa in continuare.
SUBSECTIUNEA A: Vanzatori care nu fac obiectul examinarii
Pentru a determina daca un Vanzator care este o Entitate se califica drept Vanzator Exclus in sensul descris la pct. 4 lit. a) si b) din subsectiunea B din sectiunea I, un Operator de platforma care are obligatia de raportare poate utiliza informatiile disponibile in mod public sau o confirmare din partea Vanzatorului care este o Entitate.
Pentru a determina daca un Vanzator se califica drept Vanzator Exclus in sensul descris la pct. 4 lit. c) si d) din subsectiunea B din sectiunea I, un Operator de platforma care are obligatia de raportare poate utiliza evidentele aflate la dispozitia sa.
SUBSECTIUNEA B: Colectarea informatiilor despre Vanzator
1. Operatorul de platforma care are obligatia de raportare colecteaza toate informatiile urmatoare pentru fiecare Vanzator care este o persoana fizica si care nu este Vanzator Exclus:
a) prenumele si numele;
b) Adresa Principala;
c) orice NIF emis Vanzatorului respectiv, inclusiv fiecare stat membru emitent, si, in absenta unui NIF, locul nasterii Vanzatorului respectiv;
d) numarul TVA al Vanzatorului respectiv, daca exista;
2. Operatorul de platforma care are obligatia de raportare colecteaza toate informatiile urmatoare pentru fiecare Vanzator care este o Entitate si care nu este Vanzator Exclus:
a) denumirea juridica;
c) orice NIF emis Vanzatorului respectiv, inclusiv fiecare stat membru emitent;
e) numarul de inregistrare in Registrul Comertului;
f) existenta oricarui sediu permanent prin care se realizeaza Activitati Relevante in Romania sau in oricare alt stat membru, daca informatia este disponibila, indicand fiecare stat membru in care este situat un astfel de sediu permanent.
3. Prin exceptie de la pct. 1 si 2, Operatorul de platforma care are obligatia de raportare nu este obligat sa colecteze informatiile prevazute la pct. 1 lit. b) -e) si pct. 2 lit. b) -f) in cazul in care se bazeaza pe confirmarea directa a identitatii si a rezidentei Vanzatorului prin intermediul unui serviciu de identificare pus la dispozitie de un stat membru sau de Uniunea Europeana pentru a stabili identitatea si rezidenta fiscala a Vanzatorului.
4. Prin exceptie de la pct. 1 lit. c) si pct. 2 lit. c) si e) , Operatorul de platforma care are obligatia de raportare nu este obligat sa colecteze NIF-ul sau, dupa caz, numarul de inregistrare in Registrul Comertului in niciuna dintre situatiile urmatoare:
a) statul membru de rezidenta al Vanzatorului nu ii emite acestuia un NIF sau un numar de inregistrare in Registrul Comertului;
b) statul membru de rezidenta al Vanzatorului nu impune colectarea NIF-ului emis Vanzatorului.
SUBSECTIUNEA C: Verificarea informatiilor despre Vanzator
1. Operatorul de platforma care are obligatia de raportare stabileste daca informatiile colectate in temeiul subsectiunii A, al pct. 2 lit. a) -e) din subsectiunea B si al subsectiunii E sunt corecte, utilizand toate informatiile si documentele de care dispune in evidentele sale, precum si orice interfata electronica pusa la dispozitie gratuit de un stat membru sau de Uniunea Europeana pentru a verifica valabilitatea NIF-ului si/sau a numarului TVA.
2. Prin exceptie de la pct. 1, in vederea indeplinirii procedurii de diligenta fiscala in temeiul pct. 2 din subsectiunea F, Operatorul de platforma care are obligatia de raportare poate stabili daca informatiile colectate in temeiul subsectiunii A, al pct. 1 si pct. 2 lit. a) -e) din subsectiunea B si in temeiul subsectiunii E sunt corecte, utilizand informatiile si documentele de care dispune in evidentele sale electronice.
3. In aplicarea pct. 3 lit. b) de la subsectiunea F si prin exceptie de la pct. 1 si 2 din subsectiunea C, in cazurile in care Operatorul de platforma care are obligatia de raportare are motive sa considere ca oricare dintre informatiile descrise la subsectiunile B sau E pot fi inexacte in temeiul informatiilor furnizate de catre autoritatea competenta din Romania sau de catre autoritatea competenta a unui stat membru intr-o cerere privind un anumit Vanzator, Operatorul de platforma care are obligatia de raportare solicita Vanzatorului sa corecteze informatiile despre care s-a constatat ca sunt incorecte si sa furnizeze documente justificative, date sau informatii, provenite dintr-o sursa independenta, cum ar fi:
a) un document de identificare valabil, emis de o autoritate publica din Romania sau din alt stat membru;
b) un certificat de rezidenta fiscala, aprobat prin ordin al ministrului finantelor.
SUBSECTIUNEA D: Determinarea statului/lor membru/e al/ale Uniunii Europene de rezidenta al/e Vanzatorului in sensul art. 2915 din lege si al prezentei anexe
1. Un Operator de platforma care are obligatia de raportare considera ca un Vanzator este rezident in Romania sau intr-un stat membru daca Adresa Principala a Vanzatorului se afla in Romania sau in statul membru respectiv.
2. In cazul in care Adresa principala a Vanzatorului se afla intr-un alt stat membru, un Operator de platforma care are obligatia de raportare considera ca Vanzatorul este rezident si in Romania in cazul in care NIF-ul i-a fost emis in Romania in conformitate cu normele legale in vigoare.
Un Operator de platforma care are obligatia de raportare considera ca Vanzatorul are rezidenta si in statul membru de emitere a NIF-ului daca statul emitent este diferit de statul membru in care se afla Adresa Principala a Vanzatorului.
3. In cazul in care Vanzatorul a furnizat informatii cu privire la existenta unui sediu permanent in Romania sau intr-un alt stat membru, in conformitate cu pct. 2 lit. f) de la subsectiunea B, un Operator de platforma care are obligatia de raportare considera ca un Vanzator este rezident si in Romania sau in statul membru respectiv, astfel cum a precizat Vanzatorul.
4. Prin exceptie de la pct. 1 D, un Operator de platforma care are obligatia de raportare considera ca un Vanzator este rezident in fiecare stat membru confirmat de un serviciu de identificare electronica pus la dispozitie de un stat membru sau de Uniunea Europeana in temeiul pct. 3 din subsectiunea B.
SUBSECTIUNEA E: Colectarea informatiilor privind bunul imobil inchiriat
1. Daca un Vanzator desfasoara o Activitate Relevanta care implica inchirierea de bunuri imobile situate in Romania sau intr-un alt stat membru, Operatorul de platforma care are obligatia de raportare colecteaza adresa fiecarui Bun Imobil Listat si, daca a fost emis, numarul cartii funciare respective sau echivalentul acestuia prevazut de normele legale in vigoare din Romania sau de dreptul intern al statului membru in care se afla.
2. Daca un Operator de platforma care are obligatia de raportare a facilitat peste 2. 000 de Activitati Relevante prin inchirierea unui Bun Imobil Listat pentru acelasi Vanzator care este o Entitate, Operatorul de platforma care are obligatia de raportare colecteaza documente justificative, date sau informatii conform carora Bunul Imobil Listat este detinut de acelasi proprietar.
SUBSECTIUNEA F: Termenele de finalizare si de valabilitate ale procedurii de diligenta fiscala
1. Un Operator de platforma care are obligatia de raportare finalizeaza procedura de diligenta fiscala prevazuta la subsectiunile A-E pana la data de 31 decembrie a Perioadei de Raportare.
2. Prin exceptie de la pct. 1 din subsectiunea F, pentru Vanzatorii care sunt inregistrati deja pe Platforma la 1 ianuarie 2023 sau de la data la care o Entitate devine Operator de platforma care are obligatia de raportare, procedura de diligenta fiscala prevazuta la subsectiunile A-E trebuie sa fie finalizata pana la data de 31 decembrie a celei de a doua Perioade de Raportare de catre Operatorul de platforma care are obligatia de raportare.
3. Prin exceptie de la pct. 1, un Operator de platforma care are obligatia de raportare poate utiliza procedura de diligenta fiscala efectuata in legatura cu Perioadele de Raportare anterioare daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
a) informatiile despre Vanzator solicitate la pct. 1 si 2 din subsectiunea B au fost fie colectate si verificate, fie confirmate in ultimele 36 de luni; si
b) Operatorul de platforma care are obligatia de raportare nu are motive sa considere ca informatiile colectate in temeiul subsectiunilor A, B si E sunt sau au devenit incorecte sau nu mai sunt de incredere.
SUBSECTIUNEA G: Aplicarea procedurii de diligenta fiscala numai Vanzatorilor Activi
Un Operator de platforma care are obligatia de raportare poate alege sa efectueze procedura de diligenta fiscala in temeiul subsectiunilor A-F numai in ceea ce priveste Vanzatorii Activi.
SUBSECTIUNEA H: Indeplinirea procedurii de diligenta fiscala de catre terti
1. Un Operator de platforma care are obligatia de raportare poate incredinta unui prestator de servicii tert indeplinirea procedurii de diligenta fiscala prevazute in prezenta sectiune, insa aceste obligatii raman in responsabilitatea Operatorului de platforma care are obligatia de raportare.
2. Daca un Operator de platforma efectueaza procedura de diligenta fiscala pentru un Operator de platforma care are obligatia de raportare in ceea ce priveste aceeasi Platforma in temeiul pct. 1, Operatorul de platforma in cauza efectueaza procedura de diligenta fiscala in temeiul normelor prevazute in prezenta sectiune. Obligatiile privind procedura de diligenta fiscala raman in responsabilitatea Operatorului de platforma care are obligatia de raportare.
SECTIUNEA III: Proceduri de raportare
SUBSECTIUNEA A: Calendarul si modalitatea de raportare
1. Un Operator de platforma care are obligatia de raportare in temeiul pct. 4 lit. a) din subsectiunea A a sectiunii I raporteaza autoritatii competente din Romania informatiile prevazute la subsectiunea B in ceea ce priveste Perioada de Raportare. Informatiile prevazute la subsectiunea B trebuie raportate cel tarziu pana la data de 31 ianuarie a anului urmator anului calendaristic in care Vanzatorul este identificat ca Vanzator Raportabil.
Daca exista mai multi Operatori de platforme care au obligatia de raportare, oricare dintre respectivii Operatori de platforme care au obligatia de raportare este exonerat de obligatia de a raporta informatiile catre autoritatea competenta din Romania daca detine dovezi, in conformitate cu normele legale in vigoare, ca aceleasi informatii au fost raportate de un alt Operator de platforma care are obligatia de raportare.
2. Daca un Operator de platforma care are obligatia de raportare in temeiul pct. 4 lit. a) din subsectiunea A a sectiunii I indeplineste oricare dintre conditiile prevazute la aceasta dispozitie in mai multe state membre, atunci alege unul dintre respectivele state membre in care sa indeplineasca procedurile de raportare stabilite in prezenta sectiune. Acest Operator de platforma care are obligatia de raportare raporteaza informatiile prevazute la subsectiunea B, in ceea ce priveste Perioada de Raportare, autoritatii competente din statul membru ales, astfel cum este determinat acesta in conformitate cu sectiunea IV, pana la data de 31 ianuarie a anului urmator anului calendaristic in care Vanzatorul este identificat ca Vanzator Raportabil. Daca exista mai multi Operatori de platforme care au obligatia de raportare, oricare dintre respectivii Operatori de platforme care au obligatia de raportare este exonerat de obligatia de a raporta informatiile catre autoritatea competenta din Romania daca detine dovezi, in conformitate cu normele legale in vigoare, ca aceleasi informatii au fost raportate de un alt Operator de platforma care are obligatia de raportare intr-un alt stat membru.
3. Un Operator de platforma care are obligatia de raportare in temeiul pct. 4 lit. b) din subsectiunea A a sectiunii I raporteaza informatiile prevazute la subsectiunea B in ceea ce priveste Perioada de Raportare autoritatii competente din Romania, atunci cand Romania este statul de inregistrare, conform art. 2915 alin. (10) , pana la data de 31 ianuarie a anului urmator anului calendaristic in care Vanzatorul este identificat ca Vanzator Raportabil.
4. Prin exceptie de la pct. 3, un Operator de platforma care are obligatia de raportare in temeiul pct. 4 lit. b) din subsectiunea A a sectiunii I nu este obligat sa furnizeze informatiile prevazute la subsectiunea B in ceea ce priveste Activitatile Relevante Calificate, care fac obiectul unui Acord Efectiv privind Stabilirea Autoritatii Competente care prevede deja schimbul automat de informatii echivalente cu Romania cu privire la Vanzatorii Raportabili rezidenti in Romania.
5. Un Operator de platforma care are obligatia de raportare comunica, de asemenea, informatiile prevazute la pct. 2 si 3 din subsectiunea B Vanzatorului Raportabil vizat de respectivele informatii, cel tarziu pana la data de 31 ianuarie a anului urmator anului calendaristic in care Vanzatorul este identificat ca Vanzator Raportabil.
6. Informatiile privind Contraprestatia platita sau creditata intr-o moneda fiduciara se raporteaza in moneda in care s-a platit sau creditat Contraprestatia in cauza. In cazul in care Contraprestatia a fost platita sau creditata in alta forma decat in moneda fiduciara, Contraprestatia in cauza este raportata in echivalentul in lei, convertita sau echivalata dupa o metoda determinata in mod consecvent de Operatorul de platforma care are obligatia de raportare.
7. Informatiile despre Contraprestatie si alte sume se raporteaza in ceea ce priveste trimestrul din Perioada de Raportare in care a fost platita sau creditata Contraprestatia.
SUBSECTIUNEA B: Informatiile care urmeaza a fi raportate
Fiecare Operator de platforma care are obligatia de raportare raporteaza autoritatii competente din Romania urmatoarele informatii:
1. Numele, adresa sediului social, NIF-ul si, daca este cazul, numarul individual de identificare alocat in temeiul art. 2915 alin. (10) ale Operatorului de platforma care are obligatia de raportare, precum si denumirea comerciala/denumirile comerciale a/le Platformei/Platformelor pentru care Operatorul de platforma care are obligatia de raportare raporteaza informatiile.
2. Pentru fiecare Vanzator Raportabil care a realizat Activitatea Relevanta, alta decat inchirierea de bunuri imobile:
a) informatiile care trebuie colectate in temeiul subsectiunii B din sectiunea II;
b) Numarul de identificare a Contului Financiar, in masura in care Operatorul de platforma care are obligatia de raportare dispune de aceasta informatie si daca autoritatea competenta din Romania sau din statul membru in care Vanzatorul Raportabil este rezident in sensul subsectiunii D din sectiunea II nu a notificat in mod public faptul ca nu intentioneaza sa utilizeze Numarul de Identificare a Contului Financiar in acest scop;
c) in cazul in care este diferit de numele Vanzatorului Raportabil, pe langa Numarul de Identificare a Contului Financiar, numele titularului contului financiar in care se plateste sau se crediteaza Contraprestatia, in masura in care Operatorul de platforma care are obligatia de raportare cunoaste acest nume, precum si orice alte informatii de identificare financiara a titularului contului respectiv disponibile pentru Operatorul de platforma care are obligatia de raportare;
d) fiecare stat membru in care Vanzatorul Raportabil are rezidenta, inclusiv rezidenta fiscala din Romania, daca este cazul, in scopul prevazut de art. 2915 si al prezentei anexe, astfel cum este determinat in temeiul subsectiunii D din sectiunea II;
e) Contraprestatia totala platita sau creditata in fiecare trimestru al Perioadei de Raportare si numarul de Activitati Relevante pentru care aceasta a fost platita sau creditata;
f) orice onorarii, comisioane sau taxe retinute sau percepute de Operatorul de platforma care are obligatia de raportare in fiecare trimestru al Perioadei de Raportare.
3. Pentru fiecare Vanzator Raportabil care a desfasurat o Activitate relevanta care implica inchirierea de bunuri imobile:
a) informatiile care trebuie colectate in temeiul subsectiunii B a sectiunii II;
b) Numarul de Identificare a Contului Financiar, in masura in care Operatorul de platforma care are obligatia de raportare dispune de aceasta informatie si daca autoritatea competenta din Romania sau din statul membru in care Vanzatorul Raportabil isi are rezidenta in sensul subsectiunii D din sectiunea II nu a notificat in mod public faptul ca nu intentioneaza sa utilizeze Numarul de Identificare a Contului Financiar in acest scop;
e) adresa fiecarui Bun Imobil Listat, stabilita pe baza procedurii prevazute in subsectiunea E din sectiunea II, si numarul cartii funciare respective sau echivalentul acestuia in temeiul normelor legale in vigoare sau in temeiul dreptului intern al statului membru in care se afla Bunul Imobil Respectiv, daca este disponibil;
f) Contraprestatia totala platita sau creditata in fiecare trimestru al Perioadei de Raportare si numarul de activitati relevante corespunzator fiecarui Bun Imobil Listat;
g) orice onorarii, comisioane sau taxe retinute sau percepute de Operatorul de platforma care are obligatia de raportare in fiecare trimestru al Perioadei de Raportare;
h) daca este disponibil, numarul de zile pentru care a fost inchiriat fiecare Bun Imobil Listat in timpul Perioadei de Raportare si tipul fiecarui Bun Imobil Listat.
SECTIUNEA IV: Punerea in aplicare efectiva
Procedura administrativa de alegere a unui singur stat membru in care sa se raporteze informatiile
In cazul in care un Operator de platforma care are obligatia de raportare in sensul pct. 4 lit. a) din subsectiunea A a sectiunii I indeplineste oricare dintre conditiile prevazute la aceasta dispozitie si in Romania si in alte state membre, atunci Operatorul de platforma care are obligatia de raportare poate alege sa efectueze fie in Romania, fie in alt stat membru procedurile de raportare prevazute la sectiunea III.
Operatorul de platforma care are obligatia de raportare informeaza autoritatea competenta din Romania si toate autoritatile competente din celelalte state membre in legatura cu alegerea sa.
Prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala se stabileste procedura administrativa prin care Operatorul de platforma care are obligatia de raportare poate alege sa efectueze in Romania procedurile de raportare prevazute la sectiunea III.
OUG 127/2023 pentru modificarea si completarea unor acte normative, prorogarea unor termene, precum si unele masuri bugetare Ordonanta de urgenta 127/2023 pentru modificarea si completarea unor acte normative, prorogarea unor ...
OUG 128/2023 pentru unele masuri referitoare la salarizarea personalului din invatamant si alte sectoare de activitate bugetara Ordonanta de urgenta 128/2023 pentru unele masuri referitoare la salarizarea personalului din invata ...
Legea 414/2023 privind desfasurarea actiunilor in reprezentare pentru protectia intereselor colective ale consumatorilor Legea nr. 414/2023 privind desfasurarea actiunilor in reprezentare pentru protectia intereselor cole ...
Legea 188/1999, actualizata 2024, privind Statutul functionarilor publici Legea 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, actualizata 2024 - Republicare Actualizat ...
Legea nr. 412/2023 pentru infiintarea si functionarea punctelor gastronomice locale Legea nr. 412/2023 pentru infiintarea si functionarea punctelor gastronomice locale Publicata in ...
Legea 393/2023 privind statutul asistentului judecatorului Legea 393/2023 privind statutul asistentului judecatorului Publicat in Monitorul Oficial cu numar ...
Legea finantelor publice locale, actualizata 2024 - Legea 273/2006 Legea 273/2006 privind finantele publice locale Actualizata prin Legea 387/2023 pentru modificare ...
Legea 500/2002 privind finantele publice, actualizata 2024 Legea 500/2002 privind finantele publice Actualizata prin Legea 262/2023 privind aprobarea Ordona ...
OUG 21/2023 privind Statutul lucratorului cultural profesionist Ordonanta de urgenta nr. 21/2023 privind Statutul lucratorului cultural profesionist Publicata in ...
Aspecte practice privind Cercetarea disciplinara a salariatilor Sursa: MCP Cabinet avocati
Valoarea Tichetelor de masa in anul 2024 Sursa: MCP Cabinet avocati
Valoarea Tichetelor cadou in anul 2024 Sursa: MCP Cabinet avocati
Valoarea Tichetelor culturale in anul 2024 Sursa: MCP Cabinet avocati
Valoarea Tichetelor de cresa in anul 2024 Sursa: MCP Cabinet avocati
Alocatia de stat pentru copii in anul 2024. Conditii de acordare si valoare alocatie Sursa: MCP Cabinet avocati
Formularul 230 model editabil 2024 PDF. Completeaza Declaratia 230! Sursa: EuroAvocatura.ro
In cat timp poate fi aplicata o sanctiune disciplinara unui salariat? Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Concursul si perioada de proba. Modalitati diferite de verificare a aptitudinilor profesionale ale salariatului Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Executarea catre salariati a obligatiilor de plata ale institutiilor publice. Care sume pot fi esalonate? Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Conditiile speciale de munca presupun cote de contributii de asigurari sociale diferite Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Principiul non bis in idem in ceea ce priveste sanctiunile disciplinare Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Calculul termenului de preaviz in cazul concedierii salariatului Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Impiedicarea salariatului de a intra in incinta unitatii justifica absenta acestuia de la locul de munca. Sanctionare disciplinara abuzaiva Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti