Administrarea probelor. Art. 100 - NCPP

Art. 100: Administrarea probelor
(1)In cursul urmaririi penale, organul de urmarire penala strange si administreaza probe atat in favoarea, cat si in defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere .
(2)In cursul judecatii, instanta administreaza probe la cererea procurorului, a persoanei vatamate sau a partilor si, in mod subsidiar, din oficiu, atunci cand considera necesar pentru formarea convingerii sale.
(3)Cererea privitoare la administrarea unor probe formulata in cursul urmaririi penale sau in cursul judecatii de catre persoanele indreptatite se admite ori se respinge motivat de catre organele judiciare.
(4)Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe atunci cand:
a)proba nu este relevanta in raport cu obiectul probatiunii din cauza;
b)se apreciaza ca pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de proba;
c)proba nu este necesara, intrucat faptul este notoriu;
d)proba este imposibil de obtinut;
e)cererea a fost formulata de o persoana neindreptatita;
f)administrarea probei este contrara legii.

Reglementarea in Vechiul Cod de Procedura Penala (din 1968)
Art. 65: Sarcina administrarii probelor
(1) Sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organului de urmarire penala si instantei de judecata .
(2) La cererea organului de urmarire penala ori a instantei de judecata, orice persoana care cunoaste vreo proba sau detine vreun mijloc de proba este obligata sa le aduca la cunostinta sau sa le infatiseze.
Art. 67: Concludenta si utilitatea probei
(1) In cursul procesului penal partile pot propune probe si cere administrarea lor.
(2) Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsa, daca proba este concludenta si utila.
(3) Admiterea sau respingerea cererii se face motivat.