Contract de vanzare-cumparare actiuni incheiat cu Agentia Domeniilor Statului. Caracterul de titlu executoriu conferit contractului la data intrarii in vigoare a O.U.G nr. 64/2005

Astfel, de la data la care contractul de vanzare-cumparare actiuni a devenit titlu executoriu nu se mai pune problema incidentei prescriptiei dreptului material la actiune, ci a prescriptiei dreptului de a cere executarea silita, executare supusa dispozitiilor O.U.G. nr. 51/1998.

______________

Prin actiunea introductiva de instanta, inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, reclamanta A.D.S. a solicitat obligarea paratei Asociatia Salariatilor R.S. la plata sumei de 1.359.648,78 lei actualizata reprezentand pretul actiunilor plus penalitatile datorate platii cu intarziere a actiunilor ce au facut obiectul contractului de vanzare-cumparare actiuni nr. 43/2000 incheiat intre Ministerul Agriculturii si Alimentatiei in calitate de vanzator si Asociatia Salariatilor R.S., in calitate de cumparator.

Potrivit sustinerilor reclamantei, prin contractul de vanzare-cumparare nr. 43/2000, incheiat in cadrul procesului de privatizare a societatilor comerciale care detin in administrare terenuri agricole, s-a transmis cumparatoarei proprietatea asupra unui numar de 135.771 actiuni libere de sarcini, cu o valoare nominala de 25.000 lei vechi fiecare, reprezentand 81,9280% din capitalul social subscris al SC R.S., judet Buzau.

Cu privire la pretul actiunilor instrainate, reclamanta a aratat ca din pretul total convenit de 3.407.852.100 lei vechi, parata a achitat 20% cu titlu de avans la 27 septembrie 2000, diferenta de 80% respectiv 2.726.281.680 lei vechi urmand sa fie achitata in cinci rate in perioada 2001-2005 conform graficului prevazut la art. 5.2 din contract .

A sustinut reclamanta ca parata nu si-a respectat obligatia contractuala de plata a ratelor la termenele scadente convenite, acumuland o datorie de 1.359.648,76 lei noi reprezentand pret si penalitati de intarziere calculate conform art. 5.5 din contract .

Prin sentinta comerciala nr. 8819/2010, Tribunalul Bucuresti, Sectia comerciala, a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, exceptie invocata de parata prin intampinare si, in consecinta, a respins actiunea introductiva formulata de reclamanta A.D.S. ca prescrisa.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a apreciat ca in raport de data introducerii actiunii, 28 decembrie 2009, termenul general de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil in cauza, a fost depasit prin raportare la data scadentei fiecareia din cele 5 rate convenite pentru plata diferentei de 80% din pretul actiunilor.

Totodata, instanta a retinut ca nu exista motive de intrerupere sau suspendare a cursului prescriptiei extinctive, nefiind indeplinite niciuna din conditiile prevazute in art. 13 si 16 din Decretul nr. 167/1958.

Prin decizia comerciala nr. 183/2011, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a V-a comerciala, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta.

Verificand hotararea primei instante sub aspectul aplicarii dispozitiilor art. 3 si 12 din Decretul nr. 167/1958, in raport de criticile formulate prin cererea de apel, instanta de control judiciar a constatat ca in cauza se aplica dispozitiile de drept comun in materia prescriptiei dreptului material la actiune .

Sustinerea reclamantei cu privire la aplicarea termenului special de prescriptie de cinci ani aplicabil creantelor bugetare conform art. 121 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 a fost inlaturata, instanta apreciind ca raporturile dintre parti isi au izvorul intr-un contract de vanzare-cumparare, contract comercial supus dispozitiilor dreptului comun.

Referitor la actele de executare pornite de reclamanta A.D.S. in temeiul O.U.G. nr. 51/1998, instanta de control judiciar a apreciat ca ele nu pot produce efecte juridice deoarece la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare actiuni prevederile speciale ale O.U.G. nr. 51/1998 nu se aplicau A.D.S.

Impotriva acestei decizii, reclamanta A.D.S. a declarat recurs, solicitand modificarea in tot a hotararii atacate in sensul respingerii exceptiei prescriptiei si, pe fond, admiterea actiunii introductive astfel cum a fost formulata.

Recurenta si-a intemeiat recursul pe motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizand aplicarea gresita a legii, sub urmatoarele aspecte:

Sub un prim aspect, recurenta a sustinut ca in cauza este aplicabil termenul de prescriptie de 5 ani prevazut de art. 121 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, deoarece veniturile incasate de institutia publica se fac venituri la bugetul de stat, iar la data intrarii in vigoare a actului normativ, 1 ianuarie 2004, creanta A.D.S. impotriva cumparatoarei, parata din cauza, nu era prescrisa.

Sub un al doilea aspect, recurenta a criticat aplicarea gresita a dispozitiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958 privind intreruperea prescriptiei printr-un act incepator de executare .

In acest sens, recurenta a aratat ca procedura de executare silita impotriva paratei a fost inceputa conform art. 42 si 58 din O.U.G. nr. 51/1958 la data de 8 mai 2006 cu adresa nr. 75076 de comunicare a titlului executoriu reprezentat de contractul de vanzare-cumparare actiuni si de infiintare a popririi pe conturile paratei pentru suma de 877.785,50 lei.

Ulterior, respectiv la data de 27 noiembrie 2008, a fost transmisa notificare de plata pentru suma ce formeaza obiectul prezentei actiuni, notificare urmata de ordinul de poprire nr. 11.4763 din 24 martie 2009.

Concluzionand, recurenta a sustinut ca dreptul sau material la actiune nu este prescris urmare intreruperii cursului prescriptiei prin actele de executare mentionate, acte de executare care nu au fost anulate.

Inalta Curte, exercitand controlul de legalitate asupra deciziei atacate, in raport de criticile formulate, a constatat ca recursul este fondat in limitele si pentru ratiunile ce urmeaza:

Ca o premisa a analizei raporturilor dintre parti si, pe cale de consecinta, a dispozitiilor legale incidente, Inalta Curte a constatat ca creanta, pe care reclamanta recurenta A.D.S. o invoca prin actiunea introductiva, reprezinta plata contravalorii actiunilor ce au facut obiectul contractului de vanzare-actiuni incheiat la 9 octombrie 2000 intre Ministerul Agriculturii si parata din cauza, contract incheiat in cadrul procesului de privatizare a SC R.S. potrivit O.U.G. nr. 198/1999 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa.

Ulterior, prin Protocolul incheiat in temeiul art. 4 din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societatilor ce detin in administrare terenuri proprietate publica si privata a statutului cu destinatie agricola, A.D.S. s-a subrogat in drepturile si obligatiile Ministerului Agriculturii si Alimentatiei in contractul nr. 43/2000 urmarind executarea clauzelor asumate.

Prin O.U.G. nr. 64/2005 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 574 din 4 iulie 2005, adoptata de Guvernul Romaniei in vederea accelerarii recuperarii creantelor datorate A.D.S. de catre partenerii contractuali, s-a prevazut ca dispozitiile O.G. nr. 25/2002 privind unele masuri si urmarire a executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare, precum si dispozitiile Cap.VIII, IX si X din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului se aplica si A.D.S. in calitate de institutie implicata in procesul de privatizare, contractele de vanzare-cumparare incheiate de A.D.S. constituind titluri executorii.

Contractul nr. 43/2000, pe care reclamanta recurenta isi intemeiaza pretentiile deduse judecatii in prezenta cauza, era in derulare la data adoptarii O.U.G. nr. 64/2005, asa incat, pentru efectele produse de acesta dupa intrarea in vigoare a ordonantei, dispozitiile prevazute de art. 1 si 2 din actul normativ devin pe deplin aplicabile.

Cu alte cuvinte, pentru sumele datorate de cumparator cu titlu de pret, scadente dupa data intrarii in vigoare a ordonantei, contractul de vanzare-cumparare nr. 43/2000 constituie titlu executoriu.

Chestiunea prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantei recurente, in raport de dispozitiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, se circumscrie numai ratelor scadente inainte de intrarea in vigoare a ordonantei, in ipoteza in care termenul de prescriptie de 3 ani a expirat.

Asa fiind, Inalta Curte a constatat ca, in cauza, ambele instante de fond au solutionat litigiul cu ignorarea dispozitiilor legale susmentionate, pronuntand o solutie nelegala.

In alte cuvinte, de la data la care contractul de vanzare-cumparare actiuni a devenit titlu executoriu nu se mai pune problema incidentei prescriptiei dreptului material la actiune, ci a prescriptiei dreptului de a cere executarea silita, executare supusa dispozitiilor O.U.G. nr. 51/1998.

Curtea aminteste, totodata, ca incidenta dispozitiilor O.U.G. nr. 64/2005 raporturilor contractuale dintre parti, in circumstantele cauzei, respecta intrutotul atat principiul neretroactivitatii legii noi, cat si principiul aplicarii imediate a legii noi.

Pentru considerentele mai sus infatisate, Inalta Curte, in temeiul art. 312 alin. (2) si (5) C. proc. civ., a admis recursul si a casat decizia si sentinta pronuntata in cauza cu trimiterea spre rejudecare in prima instanta Tribunalului Bucuresti.

Cu ocazia rejudecarii, se vor avea in vedere dispozitiile speciale incidente in cauza, in raport de care reclamanta trebuie sa ofere lamuriri si precizari sub aspectul interesului promovarii actiuni in conditiile in care detine un titlu executoriu, aceasta chestiune neputand fi solutionata pentru prima data in recurs in conditiile in care dezlegarea data in primul ciclu procesual s-a facut cu incalcarea dispozitiilor legale incidente.