Plata concediului de odihna, a diferentei de diurna si restituirea garantiei retinute de societate reprezentand contravaloarea a doua amenzi primite in calitate de conducator al autovehiculului

In motivarea actiunii s-au aratat urmatoarele: reclamantul a fost angajatul paratei, conform contractului individual de munca nr. ..., in functia de agent turism, contract ce a incetat in baza deciziei nr. ..., conform art. 79 al.7 C.M. In intervalul 2007-2009 reclamantul nu a beneficiat de concediu de odihna. In privinta diferentei de diurna se invoca dispozitiile H.G. 518/1995, art. 45 lit b. CCM unic la nivel national pentru anii 2007-2010, art. 11 al.1 lit.d din Lg. 130/1996, art. 21 al.3 lit.b din C.Fiscal. Se solicita a se avea in vedere tabelul anexat care arata sumele primite efectiv. In ceea ce priveste suma de 210 euro se arata faptul ca, la data de 18.10.2008, Politia Rutiera Logrono l-a amendat , in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu, intrucat avea 2 pneuri uzate. Intrucat a platit amenda din banii sai, fata de faptul ca a instiintat societatea cu 4 luni inainte de starea precara a pneurilor, se solicita restituirea sumei.
S-au anexat o serie de acte (filele 5-55).
Parata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii pentru urmatoarele motive: in ceea ce priveste plata diferentei de diurna, HG 518/1995 nu poate produce efecte raportat la art.1 din acest act normativ. La nivelul societatii diurnele si nivelul acordarii lor fac obiectul negocierii colective, fiind parte integranta din C.C.M. la nivel de unitate . Astfel, in cauza se aplica prevederile CCM la nivel de unitate . In ceea ce priveste plata sumei de 210 euro se arata faptul ca este vorba de o plata nesolicitata de societate . In privinta concediului de odihna neefectuat. Fata de dispozitiile art. 60 al.2 CCM la nivel national efectuarea concediului de odihna in cursul anului urmator este permisa doar in ipoteza in care, din cauze neimputabile angajatorului ori din cauze exceptionale, salariatul nu a putu efectua concediul de odihna in cursul anului anterior, altfel ar fi o reportare nejustificata si nelegala. Atata timp cat reclamantul nu a solicitat efectuarea concediului de odihna cu cel putin 60 zile anterior perioadei de concediu programate, conform art. 143 C.M., urmeaza a fi respinsa si aceasta cerere . S-au anexat 2 acte, in copie .
Ulterior s-a mai depus o alta intampinare prin care s-a invocat exceptia prescrierii dreptului la actiune .
S-a mai aratat faptul ca dispozitiile art. 1,2 si 16 din HG 518/1995 privesc doar misiunile cu caracter temporar si institutiile fata de care se acorda drepturile prevazute de art. 5 si 7 iar norma cuprinsa in art. 17 are doar caracter de recomandare pentru ceilalti agenti economici. S-au anexat o serie de acte, in copie (filele 70-82). Exceptia invocata a fost unita cu fondul in baza art. 137 al.2 C.pr.civ.
La 18.11.2009 instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu acte iar la 03.02.20101 a incuviintat si proba cu interogatoriu.
Reclamantul a invocat, pe cale de exceptie, nulitatea dispozitiilor contractului colectiv de munca incheiat cu parata referitoare la cuantumul diurnei ce ar reveni salariatilor in conditiile detasarii in strainatate intrucat incalca in mod evident clauzele CCM unic la nivel national. S-au anexat o serie de acte (filele 115-130) in copie .
Parata, prin raspunsul formulat la aceasta exceptie, a solicitat respingerea exceptiei intrucat reclamantul a semnat de luare la cunostinta despre cuprinsul contractului de munca, programului de lucru, contractului de garantie, sarcinilor de serviciu si regulamentului intern. Practic reclamantul si-ar invoca propria culpa pentru faptul ca nu a citit toate prevederile contractuale. Mai mult, executarea contractului pe o perioada atat de lunga - 2 ani - presupune o confirmare tacita .
Contractul colectiv de munca aplicabil este cel la nivel de societate si nu cel la nivel de ramura - fata de obiectul de activitate al societatii: "transportul".
Fata de actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
In baza contractului individual de munca inregistrat la ITM Iasi sub nr. ... reclamantul a fost angajatul paratei. Contractul este incheiat pe perioada nedeterminata, incepand cu data de 26.07.2007, reclamantul ocupand functia de agent turism. Prin decizia nr. ... contractul de munca a incetat in baza art. 79 al.7 C.M.
In ceea ce priveste concediul de odihna neefectuat pe perioada 2007-2009 instanta retine faptul ca sunt aplicabile dispozitiile art. 141 C.M.:"1) Concediul de odihna se efectueaza in fiecare an.(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), efectuarea concediului in anul urmator este permisa numai in cazurile expres prevazute de lege sau in cazurile prevazute in contractul colectiv de munca aplicabil.(3) Angajatorul este obligat sa acorde concediu, pana la sfarsitul anului urmator, tuturor salariatilor care intr-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihna la care aveau dreptul .(4) Compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul incetarii contractului individual de munca ."
In speta, se retine de catre instanta ca pe parcursul anilor 2007-2009, reclamantul nu a beneficiat de concediu de odihna (sarcina probei apartinand paratei). Avand in vedere faptul ca raporturile de munca dintre parti au incetat (decizia nr. 6.20422/23.04.2009), instanta constata ca este intemeiata cererea reclamantului de obligare a paratei la plata drepturilor banesti reprezentand compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat aferent anilor 2007, 2008 si 2009.
In ceea ce priveste apararile paratei instanta retine faptul ca dreptul la concediul de odihna este prevazut de art. 39 al.1 lit.c C.M. si nu poate face obiectul unei cesiuni, renuntari sau limitari conform art. 139 C.M., dispozitii conforme cu Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4.11.2003 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru. Aceasta directiva "obliga statele membre sa ia masurile necesare pentru a asigura fiecarui lucrator un concediu anual platit, de cel putin 4 saptamani, in conditiile de acordare prevazute la nivel national. Dreptul la concediu anual platit constituie un principiu de importanta deosebita a dreptului social comunitar, de la care nu este permisa nici o derogare si pe care autoritatile nationale trebuie sa-l puna in aplicare in limitele prescrise de directiva" - Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, prima camera, cauza C-124/05, Hotararea din 6.04.2006.
Curtea Constitutionala a retinut, in cuprinsul deciziei nr. 312/08.07.2004 faptul ca "O componenta esentiala a dreptului muncii o reprezinta protectia sociala a muncii, ce cuprinde, la randul ei, aspectele prevazute in art.41 alin.(2) din Constitutie, republicata, printre care se regaseste si concediul de odihna platit. Acesta nu poate constitui obiect de tranzactie, nu poate fi retras si nici nu se poate renunta la el, angajatorul putand negocia, in limitele prevazute de lege si de contractul colectiv de munca, doar durata, conditiile si perioadele de efectuare a concediului de odihna. Dreptul la concediu de odihna este stabilit proportional cu munca prestata de catre salariat intr-un an calendaristic, compensarea in bani stabilindu-se astfel tot in functie de durata timpului in care s-a prestat munca . Asadar, indiferent de motivele incetarii contractului individual de munca si de durata care a trecut de la incheierea contractului de munca pana in momentul incetarii acestuia, salariatul a prestat munca si, proportional cu perioada lucrata, a castigat dreptul la concediu de odihna. Intrucat, din cauza incetarii contractului individual de munca, acesta nu mai poate efectua concediul de odihna la care are dreptul, apare ca fiind constitutionala obligatia angajatorului sa-l compenseze in bani".
In ceea ce priveste obligarea paratei la plata garantiei materiale, instanta retine urmatoarele: la filele 74-76 dosar s-au depus actele aditionale incheiate de parti - prin actul aditional din 26.07.2007 s-a stabilit ca, incepand cu data de 26.07.2007, reclamantul se obliga sa constituie o garantie de 200 lei, prin retineri lunare reprezentand 1/10 parte din retributia tarifara precum si o garantie in euro - 300 euro. Ulterior, prin actul aditional ... s-a modificat cuantumul acestor garantii de la 200 lei la 500 lei si de la 300 euro la 450 euro, incepand cu 01.06.2008. Din fluturasii de salarii depusi la dosar (filele 17-20) instanta retine faptul ca reclamantului i s-a oprit din salariu, cu titlu de garantie materiala, suma de 720 euro si suma de 220 lei, motiv pentru care, fata de incetarea contractului va obliga parata la restituirea acestor sume.
Conform art. 16 din Lg. 22/1969 "Garantia in numerar si dobinda aferenta pot fi ridicate de catre gestionarul titular al carnetului de consemnare la incetarea contractului ... in situatia in care nu a cauzat o paguba sau cind paguba a fost acoperita in intregime."
Mai retine instanta faptul ca desi in contract s-a prevazut o anumita suma cu titlu de garantie materiala, in realitate reclamantului i s-a oprit o suma mai mare, suma ce reiese din fluturasii de salarii si care a fost avuta in vedere de instanta.
In ceea ce priveste plata diferentei de diurna, instanta va analiza acest capat de cerere impreuna cu exceptia nulitatii dispozitiilor contractului colectiv de munca incheiat cu parata referitoare la cuantumul diurnei ce ar reveni salariatilor in conditiile detasarii in strainatate. Asa cum s-a retinut de catre instanta, pe parcursul dosarului, nulitatea unui act poate fi invocata atat pe cale de actiune cat si pe cale de exceptie . Instanta, constatand ca actul juridic ce constituie fundamentul apararii paratei, este lovit de nulitate absoluta, va respinge aceasta aparare fara a se pronunta si asupra nulitatii actului juridic respectiv. Astfel, doar daca nulitatea era invocata pe cale de actiune (principala sau reconventionala) era necesar ca instanta sa se pronunte pe nulitatea actului juridic. In cauza de fata, solutia instantei asupra nulitatii actului nu se reflecta in dispozitivul hotararii dar sta la baza solutiei date .
Conform literei J pct.6 din contractul individual de munca diurna este negociabila, in limite legale.
Conform art. 1 al.1 Lg. 130/1996 contractul colectiv de munca este conventia incheiata intre patron sau organizatia patronala, pe de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca .
Conform art. 24: "Clauzele cuprinse in contractele colective de munca negociate cu incalcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate. (2) Nulitatea clauzelor contractuale se constata de catre instanta judecatoreasca competenta, la cererea partii interesate" iar conform art. 8 "Clauzele contractelor colective de munca pot fi stabilite numai in limitele si in conditiile prevazute de prezenta lege. (2) Contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior (3) Contractele individuale de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca .(4) La incheierea contractului colectiv de munca, prevederile legale referitoare la drepturile salariatilor au un caracter minimal".
Contractul colectiv de munca presupune autonomia de vointa a partenerilor sociali intre care se incheie, prin aplicarea principiului libertatii contractuale; el este concomitent, act juridic bilateral si izvor de drept . Prin incheierea contractului colectiv, dreptul muncii devine un drept negociat, de origine conventionala, creat de patroni si salariati, in functie de conditiile economice si sociale precum si de interesele partilor. Clauzele fiecarui contract colectiv au valoare normativa, alcatuind un "drept al muncii" propriu al celor care il incheie.
In sfarsit, Curtea Constitutionala a retinut ca dispozitiile contractului colectiv de munca incheiat la nivel national sau la nivel de ramura constituie izvor de drept (ca si legea) la incheierea contractelor colective de munca la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale. Prin urmare, partile, cu respectarea acestor obligatii firesti, au toata libertatea sa negocieze si alte clauze, precum si drepturi superioare ( Decizia nr. 511 din 15 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) si (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca si ale art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii).
Astfel, motivele de nulitate absoluta a clauzelor contractelor colective au fost prevazute expres de legiuitor in cuprinsul art. 24 si 8 Lg. 130/1996. Motivul invocat de catre reclamant se incadreaza in aceste dispozitii.
Astfel, conform art. 40 si 41 din CCM nr. 622220/1.05.2008 salariatii unitatii trimisi in delegatie in strainatate beneficiaza de diurna in valuta conform anexei la contract . Conform anexei (Tabel diurna) pentru Italia si Spania era prevazuta o diurna de 500 euro lunar (pentru localitatile prevazute in actele de la filele 14-16 dosar si raportat la functia detinuta de reclamant).
Conform art. 45 al.1 lit. b CCM unic la nivel national pe anii 2007-2010 salariatii unitatilor trimisi in delegatie in strainatate beneficiaza de o diurna de deplasare al carei cuantum se stabileste prin negociere la nivel de ramura, grupuri de unitati sau unitate; "nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin actele normative ce se aplica la institutiile publice".
Dispozitiile H.G. 518/1995 privind unele drepturi si obligatii ale personalului roman trimis in strainatate pentru indeplinirea unor misiuni cu caracter temporar(actualizata pana la data de 25 august 2005*) se aplica ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice, precum si alte institutii publice, care trimit personal in strainatate pentru indeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, personalului din regiile autonome si societatile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, care se deplaseaza temporar in strainatate. Raportat la dispozitiile art. 45 al.1 lit. b CCM unic la nivel national pe anii 2007-2010, reiese faptul ca se aplica si in situatia reclamantului. Conform anexei la HG 518/1995 nivelul diurnei pe zi este de 35 euro atat pentru Italia cat si pentru Spania. Avand in vedere faptul ca acest cuantum este superior celui stabilit in contractul colectiv de munca, instanta retine faptul ca este aplicabil cazul de nulitate absoluta prevazut in mod expres de legiuitor, astfel, incat nu va avea in vedere - in ceea ce-l priveste pe reclamant - prevederile anexei la contractul colectiv de munca, urmand a fi aplicate dispozitiile legale indicate mai sus. Avand in vedere faptul ca instanta retine nulitatea clauzelor contractului colectiv de munca in privinta diurnei (raportat doar la reclamant), pana la renegociere, clauzele a caror nulitate a fost retinuta de instanta sunt inlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse in actele normative sau in contractul colectiv de munca incheiat la nivel national.
In aceste conditii se va analiza si capatul de cerere privind plata de catre parata a diferentei de diurna. Tabelul anexat de reclamant este gresit intrucat cuprinde si garantia materiala retinuta. In aceste conditii instanta va calcula diurna cuvenita raportat la cat se cuvenea pe zi (35 euro) si la zilele in care s-au efectuat deplasarile in strainatate (din tabel intrucat nu au fost contestate de catre parata). Retine instanta, in urma calcului efectuat, faptul ca tabelul este corect si in ceea ce priveste "diurna cuvenita". Astfel, diferenta se va calcula raportat la aceste sume si la sumele ce se regasesc in fluturasii de salariu cu titlu de "diurna euro".: anul 2007 - 493 pentru septembrie, 593 pentru octombrie, 549 pentru noiembrie si 175 pentru decembrie; anul 2008 - 556 pentru februarie, 696 pentru martie, 352 pentru aprilie, 600 pentru iunie, 682 pentru iulie, 396 pentru august, 506 pentru octombrie, 630 pentru noiembrie, 160 pentru decembrie; anul 2009 - 504 pentru februarie, 558 pentru martie si 162 pentru aprilie.
Astfel, instanta retine faptul ca diferenta de diurna cuvenita reclamantului este de 4883 euro si nu de 5677 euro (suma in care s-a inclus si garantia materiala, ce a fost solicitata separat; practic, s-a solicitat de doua ori: o data separat si o data prin adaugarea la diurna).
In ceea ce priveste plata sumei de 210 euro reprezentand contravaloarea a doua amenzi instanta retine faptul ca, potrivit literei M pct.2 h din contractul individual de munca, reclamantul avea obligatia de a aduce la cunostinta angajatorului, in mod operativ, orice fel de neregula constatata si, dupa caz, sa ia masurile de prevenire a pagubelor sau altor probleme negative in limita competentelor atribuite. Din actele depuse la filele 34 si 35 reiese faptul ca data savarsirii contraventiei este 18.10.2008 - conducerea autovehiculului ale carui anvelope sunt uzate pana la armatura si care prezinta crapaturi sau semne de rupere sau desprindere a carcasei anvelopei. Din cuprinsul actelor depuse la filele 38 - 44 reiese faptul ca reclamantul a anuntat -o pe parata ulterior acestui moment asupra pneurilor uzate. In aceste conditii, atata timp cat reclamantul nu si-a indeplinit obligatia de a anunta societatea asupra neregulilor constatate la autovehicul, nu se poate antrena raspunderea societatii parate. Fapta a fost savarsita de reclamant, in legatura cu munca, astfel incat ii este imputabila in totalitate. Astfel, reclamantul trebuia sa manifeste diligenta si sa verifice starea autovehiculului, sa anunte orice neregularitate.
Pentru aceste motive instanta va admite in parte actiunea formulata de reclamantul X contradictoriu cu parata Y, va obliga parata sa achite reclamantului drepturile banesti reprezentand compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat aferent anilor 2007, 2008 si 2009 precum si suma de 4883 euro cu titlu de diferenta diurna pentru perioada septembrie 2007 - aprilie 2009, va obliga parata sa restituie reclamantului suma de 720 euro si suma de 220 lei retinuta cu titlu de garantie . Va respinge cererea reclamantului de obligare a paratei la plata sumei de 794 euro cu titlu de diferenta diurna si la plata sumei de 210 euro reprezentand contravaloarea a doua amenzi.
In ceea ce priveste raspunsul la interogatoriu instanta retine faptul ca acesta a fost depus dupa momentul pronuntarii solutiei. Instanta nu va lua in considerare inscrisurile depuse ulterior incheierii dezbaterilor si acordarea cuvantului pe fondul cauzei, ele neputand fi comunicate si partii adverse, astfel ca s-ar nesocoti principiul contradictorialitatii potrivit caruia nici o proba nu-i poata fi opusa celeilalte parti daca nu i s-a dat posibilitatea de a o discuta.
Nu in ultimul rand, procedand altfel, instanta ar nesocoti si principiul egalitatii partilor in fata instantei si dreptul la aparare al acestora (ICCJ, sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia 2508/20.03.2007, respective cauza Buzescu contra Romaniei) .
Fata de dispozitiile art. 274 C.pr.civ., de solutia data si de dovedirea cheltuielilor de judecata, instanta va obliga parata sa achite reclamantului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecata .