Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor. Acordare compensatii pentru bunuri in teritoriile cedate

Prin sentinta civila nr. 1726/27.05.2010, Tribunalul Bucuresti Sectia a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal a admis actiunea formulata de reclamanta Culcearu Chirata in contradictoriu cu parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, a obligat parata catre reclamanta la plata sumei de 97.594,86 lei reprezentand cea de-a doua transa din suma stabilita drept despagubire prin Hotararea nr. 175/2005 emisa de Comisia Judeteana Calarasi pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, validata prin Ordinul nr. 5765/2006, suma ce urmeaza a fi actualizata.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca prin Hotararea nr. 175/2005 data de Comisia Judeteana Calarasi pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 reclamanta in calitate de mostenitoare a defunctului LSa obtinut compensatii in cuantum de 162.658,10 lei pentru bunurile acestuia in teritoriile cedate.

Conform art. 8 din Legea nr.9/1998 parata avea obligatia sa dispuna plata celei de-a doua transe a despagubirilor in termen de doi ani consecutivi, obligatie pe care parata nu a indeplinit-o iar aceasta reprezinta un refuz nejustificat de a rezolva o cerere privitoare la un drept conferit de Legea nr. 9/1998 .

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs autoritatea parata criticand-o ca nelegala si netemeinica in baza art. 3041 cod procedura civila .

In dezvoltarea motivelor de recurs recurenta parata a aratat ca in mod gresit instanta de fond a obligat autoritatea la plata, intrucat plata compensatiilor in cazul intimatei parate s-a facut conform art. 5 din HG nr. 286/2004, respectiv 40% din totalul compensatiilor in cursul anului 2006, iar restul sumei urmand sa fie platita in cursul anului 2007, in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie.

Sustine ca instanta de fond nu a tinut cont de faptul ca obligatia de plata este afectata de o conditie, iar nerealizarea conditiei de alocare a sumelor pentru plata despagubirilor conduce la prelungirea perioadei de plata peste termenul prevazut de art. 5 din HG nr. 286/2004.

In raport de obligarea la plata sumelor in cuantum actualizat sustine ca potrivit art.34 lit.h) din HG nr. 753/1998 prin Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, despagubirile propuse de Comisia Judeteana au devenit certe, lichide si exigibile la momentul validarii lor de catre Departamentul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.

Art.8 (2) din Legea nr.9/1998 si art. 5 din HG nr.286/2004 prevede actualizarea doar daca se achita in anul urmator.

Examinand motivele de recurs in raport de art. 3041 cod procedura civila Curtea retine urmatoarele:

Criticile recurentei parate in sensul ca sentinta atacata este netemeinica si nelegala pe motiv ca instanta de fond nu a tinut cont de faptul ca obligatia autoritatii de plata a despagubirilor catre reclamanta este afectata de conditie, iar conditia de achitare a compensatiilor "in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat" nu s-a realizat deoarece nu ar fi fost alocate fonduri bugetare, se constata ca este neintemeiata.

In bugetul de stat sunt alocate anual sume cu aceasta destinatie, dar modalitatea in care parata intelege sa faca plata compensatiilor catre destinatarii Legii nr.9/1998 nu este cuprinsa intr-o procedura transparenta, verificabila de catre instanta de contencios administrativ, cu aducerea la cunostinta beneficiarilor de locul pe care il ocupa in ordinea stabilita, a datei la care urmeaza sa primeasca despagubirile, cu reglementarea unei proceduri de contestate in cazul in care se incalca prevederile normative sau daca platile se fac fara respectarea ordinii stabilite prin abuz de drept din partea autoritatii publice.

Neexistand o asemenea procedura transparenta, prin constatarea de catre instanta ca autoritatea parata a achitat in primul an de la validarea Hotararii nr. 175/2005, prin Ordinul nr. 5765/2006, 40% din cuantumul despagubirilor, iar pana la data pronuntarii hotararii dupa 4 ani, nu s-a achitat si cea de-a doua transa din despagubiri, in mod corect instanta a apreciat ca parata refuza nejustificat sa rezolve cererea reclamantei de despagubiri si a obligat-o sa achite cea de a doua transa in cuantum actualizat.

Recurenta parata nu a dovedit ca nu a primit fonduri bugetare cu destinatia de despagubiri in intervalul 2007-2010.

Criticile recurentei in sensul ca intimata reclamanta avea dreptul sa primeasca in cuantum actualizat transa a doua numai daca plata se facea in anul 2007 si nu in anii urmatori sunt evident nefondate.

Prin "an urmator" in sensul Legii nr. 9/1998 si art. 5 din HG nr. 286/2004 se intelege atat anul care urmeaza celui in care s-a efectuat plata primei transe (in speta anul 2006) cat si anii urmatori acestuia, (2007- 2011) singularul expresiei particularizand acel an in care se va face plata celei de a doua transe.

Invocarea de catre recurenta a art. 34 lit.h) din HG nr. 753/1998 in recurs se constata ca este neintemeiata. Aceste prevederi legale se refera la perioada anterioara validarii compensatiilor iar in speta nu a fost vorba despre aceasta etapa.

In consecinta, pentru considerentele anterior expuse, constatand ca nu sunt motive de casare ori modificare analizate si din oficiu, in baza art.312 cod procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat.