Subiectii activi ai obligatiei parcurgerii procedurii prealabile

Ca atare, cererea de chemare in garantie formulata in procesul in care reclamantul a parcurs procedura prevazuta de art. 720¹ C. proc. civ. nu este supusa obligatiei parcurgerii acestei proceduri, prin vointa legiuitorului.

Prin sentinta nr. 1154 din 5 noiembrie 2010, Tribunalul Timis a admis actiunea promovata de reclamanta SC C. SA Timisoara, astfel cum a fost precizata, in contradictoriu cu parata FC R. 2000 SA Timisoara pe care, in consecinta, a obligat-o la contravaloarea lucrarilor de constructie si amenajare solicitate.

S-a admis, prin aceeasi sentinta, si cererea de chemare in garantie formulata de parata impotriva Ministerului Internelor si Reformei Administrative - Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontiera Timis, precizata, pe care le-a obligat la plata aceleiasi sume catre parata si s-a respins cererea de chemare in garantie a Asociatiei Sportive Clubul ``F.T.``.

Instanta de fond, in pronuntarea sentintei, a avut in vedere pozitia procesuala a paratei de achiesare la pretentiile reclamantei, iar cu privire la cererea de chemare in garantie, fata de pozitia procesuala a chematului in garantie Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontiera Timis, a administrat probe, fiind administrata proba cu o expertiza tehnica si una contabila in dovedirea calitatii sale de chemat in garantie si a realitatii sustinerilor paratei cu privire la temeinicia refuzului sau in recuperarea sumei pe care o datoreaza reclamantei.

Pe baza probelor administrate, instanta de fond a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a chematului in garantie si, pe fond, a apreciat ca intemeiata cererea de chemare in garantie promovata de parata fata de acest chemat in garantie retinand ca terenul pe care reclamanta a efectuat investitiile se afla in patrimoniul chematului in garantie caruia acestea ii profita si al caror beneficiar este, asa incat, in raport de prevederile art. 60 si urm. C. proc. civ., si, pe fond, a principiului imbogatirii fara justa cauza, cererea paratei a fost admisa.

Prealabil, instanta de fond a respins exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in garantie pe temeiul art. 720¹ C. proc. civ. invocata de acest chemat in garantie cu motivarea ca acestei cereri i se aplica regimul juridic prevazut de art. 720⁵ C. proc. civ. pentru cererea reconventionala.

Impotriva sentintei a declarat apel chematul in garantie Ministerul Internelor si Reformei Administrative - Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontiera Timis prin care a solicitat, in principal, anularea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare si, subsidiar, schimbarea in parte a sentintei in sensul respingerii cererii de chemare in garantie in ce il priveste, prin admiterea exceptiilor inadmisibilitatii si lipsei calitatii procesuale pasive si, in caz de respingere a exceptiilor, in sensul respingerii cererii de chemare in garantie ca neintemeiata.

In sustinerea apelului, chematul in garantie a invocat probele cu privire la dovada proprietatii si lipsa unor raporturi contractuale cu parata.

Curtea de Apel Timisoara, prin decizia nr. 3 din 9 ianuarie 2012, a respins apelul declarat de chematul in garantie ca nefondat.

Cu privire la exceptiile invocate in fata instantei de fond s-a apreciat corecta aplicare a prevederilor art. 720⁵ C. proc. civ., cat si a prevederilor art. 60 si urm. C. proc. civ.

In legatura cu exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Inspectoratului Judetean al Politiei de Frontiera Timis, deoarece in prezent are calitate Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontiera Timisoara, instanta de apel a constatat ca, de fapt, este vorba de o schimbare de denumire, iar nu de o veritabila exceptie, ca prima instanta a solutionat corect cauza sub aspectul pe care-l considera hotarator, anume calitatea de titular al dreptului de proprietate privind complexul sportiv asupra caruia s-au efectuat amenajarile si constructiile pretinse de reclamanta.

Cu privire la criticile pe fond, instanta de apel a administrat noi probe in apel, respectiv o contraexpertiza precum si o cercetare la fata locului.

In raport cu probele administrate instanta de apel a concluzionat in sensul temeiniciei si legalitatii sentintei pe fond .

Retinand ca ultima inscriere a terenului pe care s-au efectuat investitii in cartea funciara este notata in patrimoniul chematului in garantie, s-a constatat ca aceasta este singura entitate care are calitate procesuala pasiva in litigiu, restul chematilor in garantie neavand legatura cu litigiul de fata.

Retinand, de asemenea, ca dovedite relatiile contractuale existente intre parti cu inscrisurile depuse la dosar si ca in privinta cuantumului despagubirilor, contraexpertiza dispusa in apel a constatat chiar un cuantum mai mare decat cel retinut la fond, instanta de apel a respins apelul ca nefondat.

In contra deciziei instantei de apel a declarat recurs chematul in garantie Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontiera Timisoara invocand atat motive de casare cat si de modificare.

Intimatele - M.F.P. - D.G.F.P. a judetului Timis si SC C. SA au depus intampinari prin care au solicitat respingerea acestuia si mentinerea hotararilor pronuntate in cauza pe ale caror argumente isi fundamenteaza cererile.

Intimata Asociatia Sportiva Clubul ``F.T.``, prin intampinarea depusa, a solicitat admiterea recursului apreciind ca intemeiate criticile formulate in raport de situatia de fapt pe care o reitereaza si care nu releva, in opinia intimatei, o imbogatire fara justa cauza a recurentului chemat in garantie .

I Motivele de casare:

1. Motivul intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Nesocotirea de catre ambele instante a dispozitiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru care sanctioneaza cu anularea cererii nerespectarea obligatiei de timbrare. Considera recurentul ca in mod gresit s-a acordat termen in cererea de reexaminare formulata peste termenul de decadere de 3 zile si invoca vatamarea produsa in raport de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Aprecierea Inaltei Curti

Critica de nelegalitate formulata nu poate fi retinuta, deoarece, pe de o parte, obligatia reclamantului, respectiv a paratei in cererea de chemare in garantie, de plata a taxei judiciare de timbru este o obligatie de natura fiscala, raportul juridic de drept fiscal fiind legat intre instanta, ca autoritate administrativa, in acest caz, si titularul cererii, debitor fiscal, asa incat orice neregula poate fi remediata sau sanctionata intre partile raportului juridic de drept fiscal si cu privire la obiectul acestuia, respectiv obligatia de plata a taxei judiciare de timbru, Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru fiind o lege fiscala.

Pe de alta parte, din chiar dezvoltarea criticii rezulta ca in cauza s-a formulat o cerere de reexaminare taxa judiciara de timbru, iar aceasta se solutioneaza printr-o hotarare distincta, titularul cererii de reexaminare fiind debitorul fiscal, hotarare prevazuta cu propriile ei cai de atac in limitele cadrului procesual fixat de legea fiscala.

2. Motivul intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Gresita solutionare a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finantelor in raport de mentiunile existente in Cartea funciara la rubrica situatia juridica unde este notat ``in administrare``, fata de faptul ca in litigiile privitoare la dreptul de administrare conform Legii nr. 213/1998, art. 12 alin. (5), statul este reprezentat prin Ministerul de Finante si fata de faptul ca obiectul actiunii il formeaza pretentii, nu dreptul de administrare asupra terenului, instanta nepronuntandu-se asupra cererii de chemare in garantie a Ministerului Economiei si Finantelor.

Aprecierea Inaltei Curti

Motivul de nelegalitate astfel cum a fost dezvoltat, sub aspectul primei critici prin care se sustine de fapt lipsa calitatii procesuale pasive a recurentului prin opozitie cu identificarea acestei calitati in persoana chematului in garantie Ministerul Economiei si Finantelor, numai partial se incadreaza in cazul reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Calitatea procesuala pasiva a chematilor in garantie, respectiv a recurentului, a fost stabilita de instante pe baza de probe. Cu privire la probele administrate, respectiv inscrierile in cartea funciara, recurentul invoca gresita lor apreciere.

Or, se impune observatia, din acest punct de vedere, ca aspectele de apreciere a probelor tin de temeinicia hotararii atacate, iar examinarea instantei de recurs este limitata de art. 304 C. proc. civ., partea introductiva, exclusiv la nelegalitatea acesteia. Inalta Curte observa, insa, ca, in raport de situatia de fapt retinuta, instantele de fond si apel au facut o corecta aplicare prevederilor Legii nr. 213/1998 in stabilirea naturii si titularului dreptului privind imobilul in speta.

Nu poate fi primita nici critica admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a chematului in garantie Ministerul de Finante, critica care se incadreaza in motivul prevazut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., deoarece, pe de o parte, recurentul nu prezinta calitate procesuala, nefiind parte a acestui raport procesual, sentinta si respectiv incheierea din 16 septembrie 2009 prin care s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a chematului in garantie Ministerul de Finante, nefiind atacate de parata, de titulara cererii de chemare in garantie, intrand astfel, in puterea lucrului judecat sub acest aspect.

Calitatea procesuala a recurentului s-ar fi justificat, in acest caz, in conditiile in care, la randul sau, in temeiul art. 60 si urm. C. proc. civ., ar fi formulat o cerere de chemare in garantie a Ministerului de Finante.

Numai in propria sa cerere de chemare in garantie ar fi devenit operante juridic temeiurile si criticile pe care le invoca, raportul procesual dintre parata si fiecare dintre chematii in garantie avand independenta procesuala, temeiurile fiind diferite, pe de o parte, iar, pe de alta parte, in considerentele deciziei instantei de apel s-a retinut ca numai recurentul este singurul chemat in garantie care justifica aceasta calitate procesuala, in raport cu probele administrate.

Este de observat ca parata si-a precizat cererea de chemare in garantie succesiv, la 28 noiembrie 2008, 26 mai 2010, 21 mai 2010, iar in ce priveste Statul Roman care nu poate sta in judecata, astfel cum chiar recurentul sustine, decat prin Ministerul de Finante si in ce priveste Ministerul Apararii Nationale, exceptiile lipsei calitatii lor procesuale au fost admise de instanta de fond prin incheierea de la termenul din 16 iunie 2009, termen la care a fost solutionata exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in garantie pentru neindeplinirea procedurii prealabile prevazuta de art. 7201 C. proc. civ.

II Motivele de modificare.

1. Motivul de modificare intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Gresita respingere a exceptiilor lipsei calitatii procesuale pasive a recurentului chemat in garantie si a exceptiei prematuritatii si inadmisibilitatii cererii de chemare in garantie prin incheierea din 16 iunie 2009.

Sustine recurentul ca dispozitiile art. 7205 C. proc. civ. au fost gresit aplicate, deoarece ipoteza pe care o reglementeaza nu este a cererii reconventionale cand obligatiile izvorasc din acelasi raport juridic, or nici intre recurentul chemat in garantie si parata si nici intre acesta si reclamanta nu exista un raport juridic direct.

Mai sustine recurentul ca prima instanta a retinut ca temei pentru justificarea calitatii sale art. 969 C. civ., fara a referi la vreun contract .

Opinia Inaltei Curti

Acest motiv de recurs, ca si precedentele, nu este fondat.

Art. 720¹ C. proc. civ., in redactarea in vigoare la data la care parata a promovat cererea de chemare in garantie a recurentului, instituie pentru reclamant obligatia parcurgerii procedurii prealabile de conciliere, iar art. 7205 alin. (1) C. proc. civ. dispenseaza pe paratul-reconvenient de parcurgerea unei atare proceduri.

Cererile cu privire la chemarea in judecata a altor persoane nu au fost avute in vedere de legiuitor sub aspectul procedurii prealabile, deoarece ratiunea posibilitatii exercitarii lor a fost aceea de rezolvare concomitenta cu cererea principala a unor situatii litigioase concurente, ratiune care vine in contradictie cu efectul dilatoriu al parcurgerii procedurii de conciliere.

Ca atare, cererea de chemare in garantie formulata in procesul in care reclamantul a parcurs procedura art. 7201 fiind sustrasa de la obligativitatea parcurgerii acestei proceduri prin vointa legiuitorului, paratul in cererea de chemare in garantie, similar cu pozitia lui in cererea reconventionala, nu este subiect activ al obligatiei parcurgerii procedurii prealabile, astfel cum corect a retinut instanta de apel.

De altfel, in actuala reglementare, art. 720¹ C. proc. civ. instituie obligatia concilierii prealabile cand in respectivul litigiu ambele parti: reclamant si parat au calitatea de profesionisti. Or, in persoana recurentului chemat in garantie nu se identifica o atare calitate .

Prin urmare, solutia instantelor asupra exceptiei intemeiata pe dispozitiile art. 720¹ C. proc. civ. este una legala.

In ce priveste alegatiile recurentului cu privire la motivarea in drept a primei instante pentru retinerea calitatii sale procesuale pasive se impune observatia ca obiect al recursului il formeaza decizia instantei de apel, nu sentinta, pe de o parte, iar, pe de alta parte, critica solutiei asupra exceptiei a fost antamata in cadrul motivului de recurs anterior.

2. Motivul de modificare intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., gresita interpretare a actului juridic dedus judecatii.

Recurentul arata ca reclamanta si-a intemeiat pretentiile pe contractul de lucrari nr. 101 din 15 ianuarie 2008 si actul aditional nr. 1 din 15 martie 2008 incheiate cu parata, dar intre parata si recurentul chemat in garantie nu exista niciun raport contractual care sa-i atraga raspunderea in baza art. 969 C. civ., iar contractul de comodat incheiat in 2002 cu Asociatia Sportiva ``F.T.`` a fost reziliat la 22 iunie 2006, anterior inceperii lucrarilor realizate de reclamanta.

Opinia Inaltei Curti

Dezvoltarea motivului de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu se incadreaza in ipotezele legale pe care acesta le reglementeaza. Modificarea unei hotarari poate fi atrasa in baza art. 304 pct. 8 C. proc. civ. cand instanta, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia. Or, recurentul sustine inexistenta unui act juridic, nu gresita lui interpretare de o maniera care sa-i schimbe natura sau intelesul lamurit.

3. Motivul de modificare intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Sub acest motiv, recurentul critica gresita retinere ca temei pentru chemarea in garantie a imbogatirii fara justa cauza fata de faptul ca un asemenea temei este subsidiar cat timp se poate cere, conform art. 111 C. proc. civ., realizarea dreptului, instantele interpretand gresit insasi definitia imbogatirii fara justa cauza.

Totodata, instantele nu au avut in vedere ca in circumstantele spetei nu s-a realizat o imbogatire, expertiza intemeindu-se pe inscrisuri care au provenit numai de la parata, litigiul fiind, de fapt, unul fictiv.

Opinia Inaltei Curti

Motivul de recurs nu este intemeiat.

Cererea intemeiata pe imbogatirea fara justa cauza nu este o actiune in constatare in sensul art. 111 C. proc. civ. Prin finalitatea ei, este tot o actiune in realizare, iar raportarea la un contract in care chematul in garantie nu este parte, acesta indicand ca astfel parata parte in respectivul contract are calea actiunii in realizare, excede ipotezei de reglementare a art. 111 C. proc. civ. care raporteaza ambele cereri, in constatare sau realizare, la aceleasi parti contractante.

In ce priveste existenta sau nu a unei imbogatiri in raport de probele administrate, Inalta Curte revine cu aceeasi observatie in sensul ca verificarea hotararii atacate cu recurs este limitata legal numai la controlul de legalitate.

Se mai impune observatia ca insasi dezvoltarea criticii este lipsita de concretete si de rigoare, in contextul in care in cursul procesului s-au administrat trei expertize, una contabila si una tehnica in fata instantei de fond, si o contraexpertiza in apel, precum si o cercetare locala, iar recurentul refera generic la ``raportul de expertiza`` si ``proiectele prezentate expertului``.

4. Motivul de recurs cu privire la critica acordarii cheltuielilor de judecata .

Desi recurentul refera la art. 274 alin. (3) C. proc. civ., Inalta Curte constata ca in dezvoltarea criticilor acesta refera la probele in dovedirea cheltuielilor de judecata a caror apreciere este de atributul exclusiv al instantei in fata careia au fost administrate, ca de altfel si aprecierea asupra posibilitatii diminuarii sau nu a onorariilor de avocat in raport cu munca prestata de acestia, fata de inscrisurile de la dosar, asa incat aceste critici nu pot fi incadrate in niciunul din motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 C. proc. civ., ele vizand temeinicia hotararii atacate.

Prin urmare, fata de considerentele expuse, Inalta Curte a respins recursul ca nefondat.