Disjungerea cererii reconvetionale de cererea principala avand ca obiect contestatie la executare

Prin cererea reconventionala, intimatul - reclamant T.A. a solicitat anularea ordinului de deplasare nr. 103050 din 25 octombrie 2006 si obligarea contestatorei parate SC R.R. SA sa comunice acestuia documentul din care sa rezulte ca parata a solicitat la data de 25 octombrie 2006 punerea in functiune a pachetului de programme TV Extra Plus (E+) si sa se constate ca obtinerea suspendarii s-a facut in mod abuziv, deoarece in Dosarul nr. 34903/215/2011 firma din Bucuresti nu avea calitate procesuala, intre acesta si paratul T. neexistand o relatie contractuala si sa se dispuna aplicarea dispozitiilor art. 1081 pct. 1 C. proc. civ. si a prevederilor art. 1083 C. proc. civ., iar pe cale de consecinta solicita despagubiri in cuantum de 5000 euro.

De asemenea, a solicitat sa se constate ca la data de 22 februarie 2011, parata in complicitate cu executorul judecatoresc C.F. au decuplat cablu TV al reclamantului, cuplarea nemaiavand loc in distribuitorul de pe stalp aflat pe domeniul public, iar asigurarea receptionarii posturilor TV in imobilul situate in Craiova, jud. Dolj, nu s-a realizat deoarece cablul TV era decuplat si pe de alta parte nu s-a putut intra in imobilul proprietatea abonatului T.A. deoarece acesta nu era prezent la domiciliu, cu cheltuieli de judecata .

Prin intampinarea depusa la data de 30 mai 2012, parata SC R.R. SA a invocat exceptia necompetentei materiale, exceptia necompetentei teritoriale, exceptia lipsei de interes si exceptia lipsei calitatii procesuale active, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata.

Prin sentinta civila nr. 9528 din 20 iunie 2012, pronuntata in Dosarul nr. 11204/215/2012, Judecatoria Craiova a admis exceptia necompetentei materiale si teritoriale si a declinat competenta de solutionare in favoarea Tribunalului Bucuresti, retinand ca litigiul este unul neevaluabil in bani, iar sediul paratei este in Bucuresti.

Pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a Vl-a civila cauza a fost inregistrata la data de 29 iunie 2012 sub nr. 25213/3/2012.

La termenul din 18 septembrie 2012, instanta, din oficiu, a invocat exceptia necompetentei materiale.

Prin sentinta civila nr. 11717 din 18 septembrie 2012, Tribunalul Bucuresti, sectia a Vl-a civila, a admis exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Bucuresti, invocata din oficiu si a declinat competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamantul T.A. si pe parata S.C. R.R. SA in favoarea Judecatoriei Craiova; a constatat ivit conflictul negativ de competenta si, in temeiul art. 21 C. proc. civ. a suspendat de drept judecarea cauzei si a dispus inaintarea dosarului catre Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru solutionarea acestuia.

Instanta a retinut ca prin art. 219 Legea nr. 71/2011, a fost abrogat art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., ceea ce inseamna ca judecatoriile judeca, in materie civila, cererile neevaluabile in bani, art. 2 pct. 1 lit. b) nefacand distinctie dupa cum litigiul vizeaza profesionisti sau neprofesionisti.

Tribunalul a constatat ca aceste dispozitii legale erau in vigoare la data de 29 decembrie 2011, data inregistrarii pe rolul Judecatoriei Craiova a contestatiei la executare si, cu atat mai mult, la data de 29 februarie 2012 - data investirii instantei cu cererea reconventionala formulata de reclamantul T.A., ulterior disjunsa, astfel ca nu isi gasesc aplicabilitate dispozitiile art. 223 din Legea nr. 71/2011 cu referire la cele ale fostului art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competenta material sa solutioneze cererea neevaluabila in bani fiind judecatoria.

Instanta a mai retinut si incidenta in cauza a dispozitiilor art. 17 C. proc. civ., cererea reconventionala formulata de T.A. avand caracter incidental in raport cu contestatia la executare formulata de SC R.R. SA; totodata, potrivit art. 99 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti conform caruia "in caz de disjungere, dosarul nou-format se repartizeaza aceluiasi complet pentru respectarea principiului continuitatii".

In finalul considerentelor, Tribunalul a retinut ca, din punct de material, judecatoriei in revine competenta sa solutioneze pricina, in temeiul dispozitiilor legale in vigoare la data investirii sale, prorogarea de competenta operand doar sub aspectul competentei teritoriale, derogand astfel de la dispozitiile art. 7 alin. (1) C. proc. civ.

Constatand ivit conflictul negativ de competenta, in conformitate cu art. 21 si art. 22 alin. (3) C. proc. civ., instanta a suspendat din oficiu procedura si a inaintat dosarul Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru solutionarea acestuia.

Investita cu solutionarea conflictului negativ de competenta, Inalta Curte constata ca Judecatoria Craiova este competenta sa solutioneze cererea, pentru urmatoarele considerente :

Pentru emiterea regulatorului de competenta este esential de precizat ca, in speta, se pune in discutie competenta materiala, reglementata de dispozitii de ordine publica, cu caracter absolut, astfel ca partile nu o pot modifica prin conventie si deci nu o pot dobandi nici prin judecata .

Obiectul spetei in litigiu il reprezinta nulitatea unui act neevaluabil in bani si obligatia de a face tot neevaluabila formulate in cadrul unei cereri reconventionale.

In ceea ce priveste competenta materiala, avand in vedere ca obiectul litigiului este unul neevaluabil in bani si, urmare a abrogarii art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. prin art. 219 pct. 1 din Legea nr. 71/2011, se aplica regula generala inscrisa in art. 1 C. proc. civ., respectiv competenta de solutionare a prezentei cauze apartine judecatoriei.

Dispozitiile art. 17 C. proc. civ. stabilesc expres prorogarea legala de competenta a cererilor accesorii sau incidentale, asa incat ele vor fi judecate de instanta competenta sa solutioneze cererea principala conform principiului ``accesorium sequitur principale" (accesoriul urmeaza soarta principalului), care isi va pastra competenta de a solutiona cererea incidentala si dupa disjungere.

Formularea cererii reconventionale, la un termen ulterior, nu deschide drumul unei noi evaluari a competentei de solutionare, fata de caracterul incident, de aparare lato sensu, pe care literatura de specialitate o confera unei asemenea cereri.

In consecinta, chiar daca prin cererea reconventionala ar fi fost solicitate pretentii care ar fi atras competenta de solutionare a unei instante superioare, avand in vedere faptul ca aceasta nu a fost formulata pe cale principala, ci pe cale incidentala, ca o forma de aparare a paratului fata de pretentiile reclamantei, competenta ramane castigata judecatorului din cadrul Judecatoriei Craiova.

Natura juridica a litigiului fiind una comerciala, in ceea ce priveste competenta teritoriala, pe langa dispozitiile de drept comun prevazute de art. 7 alin. (1) C. proc. civ., in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 10 C. proc. civ. care reglementeaza competenta teritoriala alternativa.

Potrivit art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea intre mai multe instante deopotriva competente, in speta reclamanta-parata SC R.R. SA din cererea principala alegand Judecatoria Craiova.

Interesul ocrotit prin normele de competenta teritoriala alternativa apartine reclamantei, astfel incat ea este cea care decide care va fi instanta sesizata cu rezolvarea litigiului, dintre doua sau mai multe instante deopotriva competente teritorial.

Cum alegerea facuta de reclamanta este irevocabila, odata investita una dintre instantele competente teritorial, acesteia ii revine competenta in solutionarea cauzei, altfel s-ar incalca principiul disponibilitatii.

In raport de cele aratate, Inalta Curte va stabili in favoarea Judecatoriei Craiova competenta de solutionare a cererii formulate de reclamantul T.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E

Stabileste competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Craiova.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 13 februarie 2013.