Cerere de suspendare a executarii. Stabilirea cuantumului sumei datorate cu titlu de cautiune

Curtea de Apel Cluj - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, prin sentinta civila nr. 26 din 21 ianuarie 2010, a admis in parte cererea formulata de reclamanta SC M SA, in contradictoriu cu parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala-Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili, a dispus suspendarea executarii deciziei de impunere nr. 260/9 noiembrie 2009, emisa de parata, pana la pronuntarea instantei de fond si a respins cererea de suspendare a executarii raportului de inspectie fiscala generala nr. 28383/9 noiembrie 2009 si a dispozitiei privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala nr. 2839/9 noiembrie 2009.

Pentru a hotari astfel instanta a retinut ca reclamanta a depus la dosar dovada achitarii cautiunii stabilite in conformitate cu art. 215 Cod procedura fiscala si a facut dovada indeplinirii procedurii prealabile impusa de art. 14 din Legea nr. 554/2004, depunand la dosar copia contestatiei adresate emitentului actului.

Cu privire la indeplinirea conditiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la existenta cazului bine justificat, astfel cum este definit in art. 2 alin.1 lit.t) din Legea contenciosului administrativ si prevenirea pagubei iminente, in acceptiunea art. 2 alin.1 lit.s), din aceeasi lege, s-a retinut ca reverificarea corectitudinii calcularii TVA, de catre organele fiscale, pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2006 s-a facut fara a se avea in vedere, la o analiza sumara dispozitiile art. 205 alin.3 Cod procedura fiscala privind existenta unor date noi, necunoscute inspectorilor fiscali, la data primei verificari, iar mentinerea efectelor deciziei de impunere atacate va avea drept consecinta imediata blocarea activitatii societatii reclamante, dat fiind cuantumul ridicat al sumei stabilite in sarcina acesteia.

Instanta a avut in vedere, in acest sens si Recomandarea nr. R (89)/8, adoptata la 13 septembrie de Comitetul de ministri din cadrul Consiliului Europei.

In ceea ce priveste raportul inspectiei fiscale si dispozitia privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala, ambele din 9 noiembrie 2009, instanta a apreciat ca acestea reprezinta operatiuni administrative ce au stat la baza emiterii deciziei, care pot fi analizate sub aspectul legalitatii, in conformitate cu art. 18 din Legea nr. 554/2004, dar nu pot fi suspendate, nefiind prevazute de dispozitiile art. 14 din aceeasi lege.

Impotriva sentintei civile nr. 26 din 21 ianuarie 2010 pronuntata de Curtea de Apel Cluj. Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal au formulat recurs reclamanta SC M S.A si parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin care s-a solicitat, de catre reclamanta, admiterea caii extraordinare de atac si modificarea hotararii atacate in partea privitoare la obligarea societatii reclamante la plata cautiunii in cuantum de 3.820.501,20 lei reprezentand 20% din suma contestata in sensul stabilirii unei cautiuni mai mici care sa nu depaseasca 10.000 lei. si. de catre parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala. admiterea caii extraordinare de atac si modificarea hotararii recurate in sensul respingerii cererii de suspendare a executarii actului administrativ fiscal contestat ca neintemeiata.

Reclamanta SC M S.A a invederat, prin motivele de recurs, ca din insusi formularea textului art. 215 alin. (2) din Codul de procedura fiscala rezulta ca 20% din suma contestata este maximul cautiunii, care trebuie stabilit in cazuri exceptionale, cu cea mai mare precautie. Cuantumul cautiunii, apreciat in functie de circumstantele cauzei, inclusiv faza incipienta in care aceasta restrictie este impusa, reprezinta factori luati in considerare de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului atunci cand apreciaza daca reclamantul a beneficiat de dreptul de acces la o instanta, daca acest drept a fost restrans in asa masura incat a fost afectat in insasi substanta sa. Or. din circumstantele cauzei reiese, fara tagada, ca suspendarea efectelor actelor administrative nu ar afecta cu nimic organul fiscal si nu ar pune in pericol incasarea creantei. intrucat prin decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. 18.570 din 23 decembrie 2008 si prin procesul verbal de sechestru asigurator nr. 4839 din 17 martie 2009 s-au luat masurile legale pentru a se asigura incasarea creantelor in caz de teoretica insolvabilitate a recurentei, fiind inscrisa in CF nr. 4759, CF nr. 4819 si CF nr. 6279 o ipoteca asupra terenurilor societatii. In aceste conditii, existenta sechestrului asigurator ar trebui luata in consideratie, iar cautiunea ar trebui sa tinda spre minim si nu spre maxim asa cum a procedat prima instanta. Ratiunea instituirii cautiunii, atat sub incidenta Codului de procedura civila cat si sub incidenta Codului de procedura fiscala, este aceea a asigurarii unui confort creditorului, care in cazul suspendarii executarii si a pierderii pe fondul cauzei, sa aiba asigurata posibilitatea de indestulare pentru daunele suferite prin intarzierea cauzata prin suspendarea executarii . Cuantumul cautiunii, s-a mai relevat, trebuie sa asigure un echilibru intre garantia creditorului si dreptul debitorului la un proces echitabil - sub aspectul accesului la justitie, iar nu sa creeze premisele unui impediment sever al debitorului de a putea obtine cadrul legal pentru discutarea cererii de suspendare a actului administrativ.

Agentia Nationala de Administrare Fiscala a aratat, prin cererea de recurs, ca solutia de suspendare a executarii deciziei de impunere nr. 260 din 9 noiembrie 2009 pana la pronuntarea instantei de fond, dispusa prin hotararea atacata, este nelegala si netemeinica, nefiind indeplinite cele doua conditii cerule de ari. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv existenta unui caz bine justificat si prevenirea unei pagube iminente.

Prin intampinare reclamanta SC M SA a solicitat respingerea recursului Agentiei Nationale de Administrare Fiscala ca tardiv declarat. cu motivarea ca recursul a fost depus la posta la data de 3 martie 2010 iar termenul de recurs expirase la data de 9 februarie 2010.

Recursul reclamantei SC M SA este nefondat iar recursul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala este tardiv declarat, pentru considerentele ce urmeaza.

Potrivit dispozitiilor art. 215 alin. (2) teza a doua din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura Fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ``Instanta competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cautiune de pana la 20% din cuantumul sumei contestate, iar in cazul cererilor al caror obiect nu este evaluabil in bani, o cautiune de pana la 2.000 lei``. Curtea Constitutionala, prin decizia nr. 500 din 6 mai 2008 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008), referitor la aceasta dispozitie legala, a constatat ca instituirea obligatiei de plata a cautiunii ca o conditie a suspendarii executarii actului administrativ fiscal nu poate fi calificata ca o modalitate de a impiedica accesul liber la justitie, contrara prevederilor art. 21 din Constitutie . intrucat plata cautiunii nu constituie o conditie de admisibilitate a contestatiei formulate impotriva actului administrativ fiscal, ci cautiunea a fost instituita de legiuitor exclusiv pentru a se putea solicita suspendarea executarii actului administrativ fiscal. De asemenea, instanta constitutionala a retinut ca nu opereaza restrictionarea accesului liber la justitie ca urmare a valorii exagerate a cautiunii ce trebuie depusa pentru suspendarea executarii actului administrativ fiscal si ca prin ultima modificare legislativa legiuitorul a inlaturat din textul de lege acea conditie privitoare la depunerea unei cautiuni egale cu suma contestata, stabilind ca instanta poate dispune suspendarea executarii actului administrativ fiscal daca petentul depune o cautiune a carei valoare a fost diminuata in mod substantial, instanta urmand sa o fixeze astfel incat sa nu depaseasca 20% din cuantumul sumei contestate.

Instanta de judecata investita cu solutionarea cererii de suspendare a executarii unui act administrativ fiscal dispune de puterea discretionara, necenzurabila prin intermediul controlului judiciar, de a fixa cuantumul cautiunii ce urmeaza a fi achitata de reclamantul contribuabil, singura conditie care trebuie respectata fiind aceea ca nivelul sumei stabilite cu titlu de cautiune sa nu depaseasca 20% din cuantumul sumei contestate. Or, se constata ca in cauza aceasta cerinta legala a fost indeplinita de instanta de fond, care a stabilit in sarcina recurentei obligatia de plata a unei cautiuni in cuantum de 3.820.501,20 lei, care reprezinta 20% din suma contestata prin actiunea in contencios administrativ.

Cat priveste recursul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, se constata ca acesta este declarat cu nerespectarea termenului de 5 zile de la comunicare, prevazut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare.

In aceste conditii, avand in vedere prevederile art. 312 alin. (1) din Codul de procedura civila, s-a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat de SC M SA impotriva sentintei civile nr. 26 din 21 ianuarie 2010 a Curtii de Apel Cluj - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, si respingerea ca tardiv declarat a recursului exercitat impotriva aceleiasi hotarari de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala.