Asigurarile si reasigurarile in Romania
Despagubirile se stabilesc pe baza conventiei dintre asigurat, persoana pagubita si asigurator ori, în cazul în care nu s-a realizat întelegerea, prin hotarare judecatoreasca pronuntata în Romania.
Conventia încheiata numai între asigurat si persoana pagubita, urmata de o hotarare judecatoreasca de expedient, care consfinteste tranzactia acestora, nu-l obliga pe asigurator la plata .
În cazul stabilirii despagubirii prin hotarare judecatoreasca, asiguratii sunt obligati sa se apere în proces. Citarea în proces a asiguratorului este obligatorie.
Modificat de Ordonanta de urgenta nr. 61 din 23/06/2005 Articolul 1 la 15/07/2004
iar in
Articolul 57 din aceiasi lege se arata ca:
Drepturile persoanelor pagubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercita împotriva celor raspunzatori de producerea pagubei. Aceste drepturi se pot exercita si direct împotriva asiguratorului de raspundere civila, în limitele obligatiei acestuia, stabilita în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a celui raspunzator de producerea pagubei.
Drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse de autovehiculele detinute de persoane asigurate în strainatate se exercita împotriva asiguratorului prin Biroul asiguratorilor de autovehicule din Romania, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute la art. 48 alin. 2.
Abrogat de Ordonanta de urgenta nr. 61 din 23/06/2005 Articolul 1 la 15/07/2004
Va prezentam in continuare textul integral al deciziei
Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 503 din 14/06/2005
Dosar nr.1/2005
Sub presedintia domnului profesor universitar dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie
S-a luat in examinare recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 54 alin. 4 si ale art. 57 din Legea 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, cu modificarile ulterioare, referitoare la calitatea in care participa in procesul penal societatea de asigurare.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, cerand admiterea acestuia in sensul de a se stabili ca societatea de asigurare, a carei citare este obligatorie, participa in procesul penal in calitate de asigurator de raspundere civila, iar nu in calitate de parte responsabila civilmente sau de garant al inculpatului pentru suma prevazuta in contractul de asigurare.
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
In aplicarea dispozitiilor art. 54 alin. 4 si ale art. 57 din Legea 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, cu modificarile ulterioare, instantele de judecata s-au pronuntat in mod diferit cu privire la calitatea in care participa societatea de asigurare in procesul penal.
1. Astfel, unele instante au considerat ca, in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, asiguratorul are calitatea de parte responsabila civilmente in cadrul procesului penal. In argumentarea acestui punct de vedere s-au invocat prevederile Codului de procedura penala, care nu conditioneaza calitatea de parte responsabila civilmente de existenta vreuneia dintre culpele delictuale reglementate in art. 1000 alin. 1 si 3 din Codul civil, ci doar pretind ca persoana chemata in procesul penal ca parte responsabila civilmente sa raspunda, conform legii civile, pentru pagubele produse prin fapta inculpatului.
S-a subliniat in justificarea acestei opinii ca raspunderea civila pentru fapta altuia opereaza nu numai in cazurile cand exista o culpa a persoanei chemate sa raspunda intr-un astfel de caz, ci ea trebuie admisa si in alte situatii, stabilite expres de lege, cum este si aceea la care se refera art. 54 alin. 4 din Legea 136/1995, cu modificarile ulterioare, cand "citarea in proces a asiguratorului este obligatorie".
S-a mai invederat ca nici nu ar fi in spiritul principiilor contradictorialitatii si egalitatii intre parti ca o persoana chemata sa raspunda pentru fapta altuia sa nu-si poata formula aparari in legatura cu calitatea de asigurator, cu intinderea raspunderii asiguratului si a raspunderii acestuia, precum si cu privire la celelalte aspecte specifice raspunderii pentru altul. Or, s-a motivat, toate aceste cerinte de echitate nu ar putea fi garantate decat prin atribuirea calitatii de parte responsabila civilmente asiguratorului pe intreg parcursul procesului penal.
2. Alte instante s-au pronuntat in sensul ca, in procesul penal, societatea de asigurare ar avea doar calitatea de garant al platii despagubirilor. In acest sens s-a invocat argumentul ca societatea de asigurare nu poate fi chemata, asa cum se prevede prin art. 24 alin. 3 din Codul de procedura penala, sa raspunda, potrivit legii civile, pentru pagubele produse prin fapta inculpatului, ci in baza contractului incheiat intre ea si asigurat.
S-a motivat ca, neputandu-i-se imputa nici una dintre culpele delictuale prevazute in art. 1000 alin. 1 si 3 din Codul civil, nu exista temei ca societatea de asigurare sa fie citata in procesul penal ca parte responsabila civilmente, deoarece nu sunt intrunite cerintele reglementate prin art. 16 si art. 24 alin. 3 din Codul de procedura penala.
S-a mai scos in evidenta ca, din moment ce obligatia de citare a societatii de asigurare este determinata numai de existenta contractului de asigurare, pe baza caruia ea doar garanteaza limitat acoperirea despagubirilor, participarea sa in procesul penal nu poate fi decat in calitate de garant al platii acestora.
3. In fine, alte instante s-au pronuntat in sensul ca societatile de asigurare trebuie citate in procesul penal numai in calitate de asigurator, deoarece raporturile juridice dintre aceste societati si asigurat au la baza o solidaritate tacita, stabilita prin conventie, care da dreptul persoanelor pagubite prin producerea accidentelor sa pretinda, in baza art. 57 alin. 1 din Legea 136/1995, despagubiri atat celor raspunzatori de producerea acestora, cat si direct asiguratorului de raspundere civila.
Aceste din urma instante au procedat corect.
In adevar, prin art. 48 alin. 1 din Legea 136/1995, cu modificarile ulterioare, se prevede ca "persoanele fizice sau juridice care au in proprietate autovehicule supuse inmatricularii in Romania, precum si tramvaie sunt obligate sa le asigure pentru cazurile de raspundere civila, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul Romaniei, si sa mentina valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare", iar potrivit art. 481 alin. 2 din aceeasi lege, "contractul de asigurare atesta existenta asigurarii de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule".
Aceste dispozitii legale, menite sa asigure posibilitatea desdaunarii victimelor accidentelor de circulatie, impun obligativitatea incheierii si mentinerii valabilitatii contractelor de asigurare, in scopul eliberarii persoanelor fizice si juridice de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au in proprietate .
In acest cadru s-a stabilit, prin art. 57 alin. 1 din Legea 136/1995, ca drepturile persoanelor pagubite prin producerea accidentelor de autovehicule "se pot exercita si direct impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia, stabilita in prezentul capitol, cu citarea obligatorie a celui raspunzator de producerea pagubei".
Din coroborarea acestei reglementari cu dispozitia art. 54 alin. 4 din aceeasi lege, potrivit careia, "in cazul stabilirii despagubirii prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, asiguratii sunt obligati sa se apere in proces", iar "citarea in proces a asiguratorului este obligatorie", rezulta neindoielnica vointa a legiuitorului de a limita pozitia procesuala a societatii de asigurare la calitatea sa de "asigurator", care ii ofera suficiente posibilitati de aparare atat in nume propriu, cat si prin subrogare in drepturile asiguratului.
Este de observat totodata ca din nici o prevedere a legii mentionate nu rezulta ca societatea de asigurare ar avea o alta calitate procesuala decat aceea de "asigurator", asa cum este ea denumita repetat in cuprinsul legii, dupa cum nici dispozitiile din Codul de procedura penala, coroborate cu cele ale Codului civil, nu impun sa se considere ca, in asemenea situatii, societatea de asigurare ar avea calitatea de parte responsabila civilmente.
Caracterul limitat, derivat din contract, al obligatiei asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea pozitiei sale, determinata de aplicarea dispozitiilor art. 54 alin. 4, coroborate cu cele ale art. 57 alin. 1 din Legea 136/1995, cu modificarile ulterioare, cu calitatea de parte responsabila civilmente sau de garant, cat timp nici o prevedere legala nu permite o astfel de interpretare.
In aceasta privinta, precizarea din art. 24 alin. 3 din Codul de procedura penala, in sensul ca "persoana chemata in procesul penal sa raspunda, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului, se numeste parte responsabila civilmente", impune referirea, in mod obligatoriu, la dispozitiile art. 1000 alin. 1 si 3 din Codul civil, care reglementeaza o atare raspundere .
Or, natura juridica a obligatiei pe care si-o asuma societatea de asigurare prin incheierea contractului de asigurare cu asiguratul este total diferita de raspunderea pentru fapta altuia, reglementata prin art. 1000 alin. 1 din Codul civil, precum si de raspunderea comitentilor, pentru prejudiciul cauzat de prepusii lor, la care se refera alin. 3 al aceluiasi articol .
Pe de alta parte, nici nu se poate considera ca raspunderea civila a asiguratorului pentru prejudiciul cauzat de asigurat a fost reglementata prin dispozitie speciala a legii civile, deoarece, asa cum s-a aratat, prin Legea 136/1995 s-a prevazut obligativitatea citarii societatii de asigurare in calitate de "asigurator de raspundere civila", fara a se face trimitere la vreo dispozitie care sa permita sa i se atribuie calitatea de parte responsabila civilmente sau de "garant".
Asa fiind, din analiza dispozitiilor legale si a principiilor de drept la care s-a facut referire rezulta ca, in cazul producerii unui accident de circulatie, avand ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a incheiat contract de asigurare obligatorie de raspundere civila, coexista raspunderea civila delictuala, bazata pe art. 998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele pagubitoare, cu raspunderea contractuala a asiguratorului, intemeiata pe contractul de asigurare incheiat in conditiile reglementate prin Legea 136/1995.
In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 23 lit. a) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara si ale art. 4142 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si a se stabili ca, in raport cu prevederile art. 54 alin. 4 si ale art. 57 din Legea 136/1995, cu modificarile ulterioare, societatea de asigurare participa in procesul penal in calitate de asigurator de raspundere civila, iar nu ca parte responsabila civilmente sau garant al platii despagubirilor civile.
In numele legii
D E C I D E:
Admite recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In aplicarea dispozitiilor art. 54 alin. 4 si ale art. 57 din Legea 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, cu modificarile ulterioare, stabileste:
Societatea de asigurare participa in procesul penal in calitate de asigurator de raspundere civila.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedura penala.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 28 martie 2005.
PRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent, Ioan Raileanu

Pronuntata de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite
Citeşte mai multe despre:

MCP Cabinet avocati - Specializati in litigii de munca, comerciale, civile si de natura administrativa.

Gestionarea sesizarii adresate profesionistului direct de catre consumator
Sursa: Avocat Bogdan Deaconu
Cererea in anularea ordonantei de plata. Calea de atac a debitorului in situatia in care instanta judeca in echitate, cu incalcarea principiului legal
Sursa: Avocat Bogdan Deaconu
Cercetarea disciplinara - Strategia in prevenirea si solutionarea litigiilor de munca in favoarea angajatorului
Sursa: Avocat Bogdan Deaconu


OUG nr. 36/2025 pentru stabilirea unor masuri privind personalul platit din fonduri publice
ORDONANTA DE URGENTA nr. 35/2025 pentru stabilirea unor masuri privind personalul platit din fonduri ...
HG 295/2025, privind REVISAL-ul - Registrul electronic de evidenta a salariatilor
HG nr. 295/2025 privind Registrul general de evidenta a salariatilor REGES-ONLINE ...
OUG nr. 156/2024 (Ordonanta trenulet 2024 - 2025 sau Ordonanta Austeritatii 2025) privind unele masuri fiscal-bugetare in domeniul cheltuielilor publi
Ordonanta de urgenta nr. 156/2024 (denumita si Ordonanta trenulet 2024 - 2025 sau Ordonanta Austerit ...














